Preşedintelui României, Preşedintele CSAŢ şi Comandantul Forţelor Armate
Primului ministru al Guvernului României
Preşedintelui Senatului
Preşedintelui Camerei Deputaţilor


Federaţia Militarilor din România, organizaţie formată din 11 structuri asociative din domeniul securităţii naţionale, care au împreună peste 20.000 de membri, vă supune atenţiei câteva amendamente la proiectul „Legii privind sistemul unitar de pensii publice” ca urmare a neconstituţionalităţii unor prevederi, a nerespectării normelor comunitare în domeniu, a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Constituţionale şi a încălcării principiului neretroactivităţii legii.

În egală măsură, în opinia noastră, proiectul de lege nu recunoaşte riscurile profesionale specifice, ignoră incompatibilităţile şi interdicţiile proprii sistemului militar şi susţine principii discriminatorii.

Ne exprimăm indignarea şi consternarea faţă de poziţiile publice ale unor demnitari ai statului român, caracterizate prin agresivitate şi utilizarea unor sintagme jignitoare şi defăimătoare la adresa celor care au slujit şi vor sluji ţara cu demnitate, responsabilitate şi spirit de sacrificiu. Reţinem, în acest sens, afirmaţiile repetate în spaţiul public ale primului-ministru şi ale ministrului muncii.

Militarii din România nu au fost şi nu vor avea pretenţia vreodată să fie beneficiarii nici a unor solde şi nici a unor pensii „de lux”, catalogate de către unii dintre demnitarii României ca fiind „nesimţite”.

Legea nr. 164/2001privind pensiile militare de stat are prevederi clare cu referire la baza de calcul al cuantumului pensiilor, iar afirmaţiile publice potrivit cărora, în ultima lună de activitate, se adaugă tot felul de sporuri este neadevărată. Linşajul mediatic fără precedent lansat împotriva noastră are ca finalitate în mod cert dezinformarea, manipularea, dezbinarea şi contrapunerea unor categorii socio-profesionale diferite din România.

Somăm public, pe această cale, pe primul ministru al Guvernului României, domnul Emil Boc şi pe ministrul muncii, domnul Mihai Şeitan să-şi ceară scuze public pentru umilirea tuturor militarilor din forţele armate naţionale şi să înceteze imediat această atitudine. Oare cum poate o Armată de „nesimţiţi” să mai garanteze, în conformitate cu Art. 118 din Constituţia României, suveranitatea, independenţa şi unitatea statului, integritatea teritorială a ţării şi democraţia constituţională?


De asemenea, vă supunem atenţiei, pe această cale, observaţiile şi propunerile noastre, astfel:

a) Proiectul de lege este neconstituţional întrucât încalcă prevederile art.1 alin.(5), art.41 alin.(1), art.44, art. 47 alin.(2) şi art.135 alin.(2) lit.(f),. De asemenea, apreciem că se încalcă şi art.20 din Constituţie prin raportare la dispoziţiile art.1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu referire la dreptul de proprietate, şi raportat la prevederile art.6 pct.1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale care recunoaşte şi garantează dreptul la muncă. Proiectul de lege, în egală măsură, sfidează Deciziile nr.20/2000, 46/2002, 375/2005, 57/2006 şi 82/2009 ale Curţii Constituţionale referitoare la neconstituţionalitatea, sau excepţia de neconstituţionalitate, a dispoziţiilor unor legi în domeniu.
b) Proiectul de lege, în spiritul lui, este antiromânesc şi antinaţional aducând grave prejudicii militarilor forţelor armate care, alături de slujitorii bisericii formează cei doi piloni, fundamentali şi stabili, ai Statului Unitar Român şi al naţiunii române în general. Sistemul pensiilor militare este cel mai vechi din România datând din perioada 1829-1832 când apar primele reglementări în cele două Ţări Româneşti iar în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza apare prima legiferare a pensiilor pentru militarii Armatei Române. Din acele vremuri şi până astăzi nici regimul comunist nu a anulat-o ca reglementare juridică de sine stătătoare.
c) Proiectul de lege conţine prevederi contrare reglementărilor juridice din spaţiul comunitar european anulând actualul sistem al pensiilor militare de stat care este în deplină concordanţă cu sistemele ocupaţionale de pensii guvernate de Directiva 86/378/EEC, amendată prin Directiva 97/96/EC, adoptată în considerarea jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie şi a prevederilor actului de aderare ce se coroborează cu prevederile articolului 249 din Tratatul de constituirea a Comunităţii Europene.
d) Proiectul de lege este în disonanţă cu spiritul alianţei euroatlantice sfidând reglementările similare ale statelor membre NATO, contravenind astfel prevederilor tratatelor şi acordurilor acestei organizaţii.
e) Prevederile legii 164/2001 au fost unanim apreciate în cadrul reuniunii bilaterale de la Bruxelles din ianuarie 2001 între experţii comunitari şi reprezentanţii instituţiile din România abilitate să gestioneze sistemul special de securitate socială, inclusiv al pensiilor.
f) Actuala lege 164/2001 întruneşte, conform reglementărilor comunitare în domeniu, criteriile decisive pentru încadrarea unui sistem de securitate socială ca sistem ocupaţional. Legea actuală se referă la o categorie particulară de cetăţeni – cadrele militare – aşa cum prevede şi Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare şi care, în secţiunea a 3-a intitulată „Interzicerea sau restrângerea unor drepturi şi libertăţi”, nominalizează cel puţin şapte drepturi fundamentale a căror exercitare de către membrii forţelor armate este limitată printre acestea fiind dreptul de a fi ales în diferite instituţii/organe; dreptul la libertatea de gândire, conştiinţă şi religie; libertatea de exprimare; libertatea de asociere; dreptul de a exercita activităţi economice etc.
g) În final, dar nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere că dispoziţiile constituţionale şi ale legilor speciale impun membrilor forţelor armate – adică militarilor – obligaţii şi interdicţii severe iar „fişa postului” include asumarea unor riscuri sporite şi, la nevoie sacrificiul suprem. Această realitate, asumată prin jurământ conform prevederilor constituţionale, a justificat diferenţierea regimului juridic de pensionare în raport cu alte categorii socio-profesionale cărora nu le sînt proprii toate aceste constrângeri. Principalul argument ale legiuitorului în menţinerea sistemelor de pensii ocupaţionale se referă la această realitate obiectivă a vieţii socio-economice.

Statutul social aparte al militarilor din forţele armate este determinat atât de importanţa activităţilor din domeniul securităţii naţionale, printre care subliniem că armata este garantul ordinii constituţionale, cît şi de constrângerile asumate prin jurământul militar faţă de popor, a cărui suveranitate este menţionată expres în Constituţia României (2003) la art.48 alin.(1).

În conformitate cu prevederile Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, în situaţia în care există neconcordanţe între prevederile legale naţionale şi cele europene, acestea din urmă primează.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, limitarea nejustificată a unui drept recunoscut militarului, cum ar fi o pensie ocupaţională stabilită prin acte normative speciale, dar nesocotit ulterior fără o justificare rezonabilă, constituie o privare de proprietate în sensul art. l Protocol 1 al Convenţiei cît şi o discriminare în sensul art.14 şi art. 1 din Protocolul Adiţional nr. 12.

Existenţa unor sisteme de pensii ocupaţionale, reglementate prin legi speciale, aplicabile unor categorii sociale diferite, este nu numai legală, dar şi în deplină concordanţă cu prevederile internaţionale, inclusiv cele europene din această materie. Motivul pentru care aceste sisteme diferite sunt acceptate la nivelul Uniunii Europene este determinat de faptul că anumite categorii, printre care cele mai reprezentative sînt magistraţii, militarii şi poliţiştii, au restrînsă exercitarea anumitor drepturi fundamentale. Din aceste perspective, reglementarea specială nu constituie o încălcare a principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, principiu prevăzut de art. 16 din Constituţie şi art. 2 lit. d) din proiectul de Lege privind sistemul unitar de pensii publice, în acest sens fiind, aşa cum am arătat anterior, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, referitoare la aplicabilitatea acestui principiu.

De asemenea, regimul juridic diferenţiat al pensiilor nu contravine nici principiului unicităţii reglementat de acelaşi proiect de act normativ, întrucât unicitatea, în opinia noastră, nu presupune o reglementare unitară care să-i includă pe toţi asiguraţii, fără deosebire de importanţa socială a activităţii desfăşurată de aceştia, de incompatibilităţile şi interdicţiile asumate prin jurământul militar, de riscurile şi solicitarea neuropsihică, de cuantumul contribuţiei de asigurări sociale pe care o plătesc lunar sau de privaţiunile la care sînt supuşi pe durata exercitării funcţiei.

Apreciem că principiul unicităţii trebuie interpretat în sensul aplicării sistemului public de pensii pe întreg teritoriul ţării, a unităţii administrării fondurilor obţinute de către o singură instituţie şi nu în ultimul rând a dreptului de a avea o singură pensie.

Considerăm că demersurile privind recalcularea pensiilor contravine jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, întrucât legea ulterioară nu poate aduce atingere dreptului născut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar însemna că legea nouă să fie aplicată retroactiv, contrar prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, precum şi cerinţelor legale de asigurare a stabilităţii raporturilor juridice (principiul securităţii raporturilor civile). Altfel spus, noua lege nu poate afecta cuantumul pensiilor aflate în plată, chiar şi atunci când modul de calcul al pensiilor se modifică prin noua reglementare. În acest sens, s-a pronunţat în mod constant Curtea Constituţională.

Pe de altă parte, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului reţine că noţiunea de bun (garantat de art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie) înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel că dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate.

În consecinţă, proiectul de Lege privind sistemul unitar de pensii publice nu poate prevedea o dispoziţie care să conducă la desfiinţarea unui drept câştigat, atâta vreme cât dreptul la pensie este un drept garantat de art. 47 alin. (2) din Constituţia României.

Având în vedere cele prezentate vă rugăm, în virtutea atribuţiilor legale pe care le deţineţi, să analizaţi observaţiile noastre şi să respingeţi acele prevederi ale proiectului de lege privind pensiile militarilor din forţele armate ale României.

Cu aleasă consideraţie,

General de brigadă (r)
NICOALE GROPAN

Preşedintele Federaţiei Militarilor din România

Organizaţiile membre:

Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă sau în Retragere din Armele Transmisiuni, Informatică şi Război Electronic - A.C.M.R.T.I.R.E.
Asociaţia Ofiterilor în Rezerva din România
Asociaţia Româna pentru Propagandă şi Istoria Aeronauticii - A.R.P.I.A.
Asociaţia “General Roland Pârlogeanu”
Asociaţia Proiect SEMPER FIDELIS
Asociaţia Naţională Democratica de Luptă Împotriva Corupţiei
Fundaţia “ Ordinul Militar de România”
Asociaţia “Col.umna Club” (ASCOL)
Fundaţia MCP (MASS COMMUNICATION POWER)
Asociaţia de Sprijin a Personalului Militar Disponibilizat (A.S.P.M.D.)
Asociaţia Naţională a Paraşutiştilor din România ,,CONDOR”


n.n. - Scrisoarea a fost depusa la toate institutiile vizate. De asemenea, FMR a avut ieri discutii cu senatorii din Comisia pentru munca, familie si protectie sociala, iar miine va dialoga cu senatorii din Comisia pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala. De asemenea, vor urma discutii si cu alte comisii din Parlament.

COMENTARII: 0

COMENTARII: 5

Primit pe mail de la prietenul Vasile Banceanu.

Buna ziua,
Salariu net=1100 lri
Salariu brut =1512 lei
CASS retinut de la Gigel = 159 lei
CASS platit de ANGAJATOR pt Gigel = 313 LEI - (conditii normale de munca)
CASS = 472 LEI.
Să facem următorul calcul (de dragul demonstraţiei, vom presupune că trăim într-o lume în care nu există inflaţie şi în care preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum).Gigel e un tânăr care tocmai se angajează. Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte: să presupunem că e de 1100 de lei. Gigel are 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura - să presupunem! - multă vreme de acum încolo, hai să zicem că în 2015 leafa lui Gigel va fi tot de 1100 de lei. Ia să vedem însă câţi bani plăteşte Gigel CAS-ul timp de 5 ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1100 de lei. Păi la valorile actuale va plăti 491 de lei x 60 de luni, 29.460 lei. Ei, aici e buba. Gigel are numai 28 de ani şi deja a plătit în contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi încă 3-4 ani, cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România. Cum aşa? Păi să facem un mic calcul. Dacă nu mă înşel, pensia medie din România e undeva pe la 750 de lei. Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Gigel ar putea primi (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie medie timp de 29.460 lei /750, 39,28 de luni. Adică peste 3 ani. Păi e numai bine, tanda pe manda: iese la pensie la 65 de ani, mai trăieşte 3 ani şi la 68, după cum zic statisticile, moare! Totuşi, nimeni nu îi explică lui Gigel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu CAS-ul pe care Gigel îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani. Adică 444 de luni. Presupunând că Gigel va rămâne toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta ar însemna că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul statului încă 444 x 491 lei, 218.004 lei. Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Şi dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgheţat, leafa I se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură. Unde se duc banii ăştia? Ce se întâmplă cu ei? Cum e posibil ca după numai 5 ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară? De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel? Şi de ce trebuie Gigel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria bunăstare de după pensionare? Şi cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care 5 ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de politicieni?

COMENTARII: 1

Reprezentantul SNPPC, dl. secretar general Toader PARASCHIV a fost invitat să ia cuvântul la lucrările Bilanţului M.A.I.
Intervenţia liderului nostru sindical a fost concisă şi pertinentă. Subiectul ei principal a fost situaţia Dialogului Social în comunicarea internă a M.A.I. şi efectul acesteia asupra îndeplinirii misiunii pe care o are instituţia, în cadrul sistemului de Siguranţă naţională.
Tema Dialogului Social în M.A.I. precum şi modul în care a fost ea prezentată a creat animaţie printre participanţii la bilanţ.
Unii s-au aflat în poziţii delicate, alţii s-au mirat de importanţa acordată subiectului dar, cei mai mulţi au considerat că, în sfârşit, s-a renunţat la tradiţionala „limbă de lemn” specifică bilanţurilor la care sunt invitaţi şi demnitari.
Succesul intervenţiei SNPPC a fost evidenţiat în discursul de încheiere al Prim-ministrului României. Acesta a preluat ideea şi a indicat prioritatea dialogului social permanent, în toate structurile, chiar dacă derularea acestui dialog va consuma ceva mai mult timp managerilor, înainte de a lua o hotărâre! Demnitarul a apreciat, în acest fel, că deciziile manageriale care sunt echilibrate prin consensul dintre parteneri vor ridica frânele ce împotmolesc acum societatea aflată în criză.
Înţelept lucru, să ţii cont, în sfârşit, şi de punctul de vedere al celor cărora le impui să lucreze mai mult şi, totodată, să accepte câştiguri mai mici!
Determinarea Premierului Boc de a aborda sindical ieşirea din criză trebuie reţinută şi reamintită guvernanţilor, ori de câte ori o vor uita.
Reamintită lor, dar, mai ales, „jupânilor” locali din poliţie!
Pe scurt:
Secretarul general al SNPPC a apreciat pozitiv raportul ministerial dar, în context, a criticat faptul că la 20 de ani după ce instituţia şi-a asumat nişte angajamente iar apoi s-a şi declarat demilitarizată, Dialogul social este, încă sufocat, în mod intenţionat.
„Avem deschidere, pentru problemele sindicale de bază, la conducerea M.A.I. Dar, mai uşor ajungem la cabinetul ministrului sau al unui secretar de Stat, decât în biroul unor şefi de inspectorate, la Ilfov, spre exemplu! ”
Reprezentantul SNPPC a atenţionat, concret, că modul în care se planifică şi se derulează folosirea personalului, în orice activitate a ministerului, implică şi sindicatul, prin existenţa Acordului privind raporturile de serviciu şi Contractul colectiv de muncă documente negociate şi semnate cu conducerea valabilă a M.A.I.
Deci, oricine obstrucţionează funcţionarea acestor documente, îi sfidează şi pe cei care le-au semnat.
La fel, a fost atrasă atenţia asupra faptului că factorii de răspundere ai M.A.I. par a-şi pierde interesul pentru imaginea publică a instituţiei. Serviciile specializate nu au atitudini publice şi nici nu înlesnesc mesaje ale conducerii M.A.I. în legătură cu afirmaţii injuste ori chiar defăimătoare despre poliţişti.
Dintr-o serie lungă de exemple, în acest sens, a fost reţinut şi amintit cazul recent al unui lider de partid parlamentar care a afirmat, în mass-media centrale, că poliţiştii participă la şantaje politice, alături de unii reprezentanţi ai autorităţilor locale.
La această gravă şi neargumentată insultă, birourile de presă ale M.A.I. nu au reacţionat. Singura încercare de apărare a imaginii a pornit din partea sindicatului.
La Bilanţul M.A.I., din 4 martie, au fost de faţă şi reprezentanţii celorlalte sindicate: SNAP, CNP şi PROLEX.
Dintre aceştia, singurul care a luat cuvântul a fost delegatul CNP care a recitit, potrivit celor prezenţi, acelaşi mesaj de salut pe care l-a adresat şi la bilanţurile IGPR şi IGPF.

[Trimis de Pro Pol IS]

COMENTARII: 0