- Razboiul de gherila intre terorism si lupta pentru libertate -
“Nu exista cale catre pace. Pacea este calea” Mahatma Gandhi
Exista un numar nelimitat de moduri de clasificare a violentei motivate politic. Principalele forme de insurgenţă sunt: revoluţia, lovitura de stat, revoltele, lupta de gherilă şi terorismul.
Un caz special de violenta a cetatenilor il reprezinta cel executat de gruparile sau factiunile paramilitare. Webster New World Dictionary[1] identifica grupul paramilitar ca fiind “un grup de persoane organizat ilegal pentru a obtine ordinea si de a pedepsi faradelegile atunci cand agentiile obisnuite de mentinere a ordinii nu reusesc sa faca fata”.
Violenta de acest tip este asociata de cele mai multe ori cu incercarea nepermisa si neautorizata de controlare a a activitatilor criminale, dar prin mijloace violente, impotriva unor minoritati etnice sau politice.
Lupta de gherila reprezinta, o forma a violentei insurgente.Lupta de gherila inseamna “razboi de dimensiuni reduse”, un razboi difuz, putand fi identificat fara dificultati ca fiind mai vechi decat razboiul propriu-zis, conventional. In numeroase insurectii lupta de gherila a reprezentat principala forma de lupta.
Termenii de “terorism” si “gherila”[2] se inlocuiesc de multe ori reciproc, desi ele sunt notiuni si forme de insurgenta diferite.Walter Laqueur - istoric, expert antiterorist si comentator de politica externa americano-britanic, considera ca utilizarea excesiva si incorecta a notiunii de gherila urbana[3](guerrilla warfare) a contribuit si mai mult la confuzia generala.
Terorism - lupta de gherila
Luptatorii de gherila (guerilla’s fighters) isi canalizeaza lupta necoventionala asupra armatelor sau guvernelor, fiind o lupta cu profil antistatal. Cu toate acestea, grupurile de luptatori de gherila folosesc tactici folosite in razboiul terorist- rapiri, asasinari, atacuri cu bomba, pentru a intimida populatia, pentru a rasturna o guvernare sau pentru a prelua puterea.
Luptatorii de gherila folosesc tactici teroriste in fazele primare ale unei rebeliuni, dupa acest mement ei schimbandu-si tactica in functie de obiectivul urmarit si obtinut, transformand luptatorul guerrilla intr-un propagandist, pe langa natura sa de combatant.
Spre desosebire de teroristi, luptatorii de gherila tind sa se organizeze in grupuri mari si sa controleze teritorii, sa trimita unitati sau subunitati armate sa opuna rezistenta fortelor armate nationale si sa obtina controlul fizic, material, asupra unui teritoriu sau zone teritoriale.
Tendinta de a controla, de exercitare a dominatiei totale sau partiale asupra unei zone teritoriale este un element esentialal strategiei de insurgenta a gherilelor.
Terorismul este un surogat de razboi, o criza artificiala destinata inducerii de schimbari sociale. Combatantii sai, in mod constient sau inconstient, poarta razboiul in numele unor puteri mai mari, ce urmaresc niste planuri superioare[4].
Alte diferente sunt de natura tactica.
Formaţiunile de gherila lupta de obicei in structuri tipic militare, plutoane, companii, detasamente, batalioane, etc.. Teroristii actioneaza in unitati foarte mici.
Alta diferenta este aceea cu privire la armamentul utilizat. În timp ce gherilele folosesc arme de tip militar obişnuit, cum ar fi puşti automate, mitraliere, aruncatoare de grenade si chiar piese de artilerie sau masini de lupta, armele tipic teroriste cele mai utilizate sunt bombele artizanale plasate in masini capcana sau alte dispozitive explozive improvizate.
De obicei nu prea exista rang in grupurile anarhiste. Deciziile sunt luate de obicei prin consens, desi nu intotdeauna e posibil acest lucru. In timpul luptelor, cand apar complicatii, un accident grav sau conditii meteo extreme, cineva sau cativa oameni pot sa prelua initiativa pt a restabili situatia. Daca persoanele se cunosc bine, sugestiile oferite sunt bine analizate si urmaresc interesul tuturor celor implicati.
Nici un anarhist de gherila nu ar trebui sa ajunga in situatia de a pune rigiditate inaintea principiilor non-ierarhice.
Gherila trebuie sa aiba incredere membri sai ca actioneaza in conformitate cu interesul general.
Grupul tipic de gherila este mic, intre 5 si 20 de oameni. Daca sunt mai multi cresc sansele de a fi depistati. Daca sunt mai putini le scade sansa de supravietuire.
Formatiunile de gherila actioneaza similar cu armatele regulate. Luptatorii nu au baza teritoriala, ei trebuie sa se disperseze printre populatia civila si de aceea nu işi pot permite sa poarte uniforma, gherila aparand ca o forma clandestina de lupta.
Natura mediului in lupta de gherila nu permite unitati complexe pentru operatiuni pshihologice, astfel ca trebuie folosita convingerea fata in fata a fiecarui gherila.
Intrucat gruparile de gherila au nevoie acuta de lideri, de obicei se aleg 1 sau 2 persoane, cu pregatire militara si capacitate organizatorica care adesea vor aparea neoficial lideri. In functie de competenta lor, acestia pastreaza o diferenta fata de ceilalti lideri recunoscuti (effective combat leader), diferentele trebuind restectate ca semn de respect fata de superiorii ierarhici.
Acesti lideri neoficiali trebuie sa fie resposabili pe timpul desafasurarii de operatiuni in teatrele de razboi, a derularilor crizelor si a deciziilor si masurilor luate, acestora recunoscandu-li-se dreptul de a conduce operatiunile fara obstructionare sau inlocuire din campul de lupta.
Membrilor grupurilor de gherila li se recunoaste dreptul de egalitate intre ei, fiindu-le impuse doar regulile de respect fata de lideri.
Constiinta politica a luptatorului de guerilla (ca "luptator pentru libertate")
Constiinta politica individuala a gherilei, motivul luptei sale, este la fel de importanta ca si abilitatile sale in lupta. Aceasta constiinta politica si motivatie poate fi obtinuta: · prin imbunatatirea potentialului combatant al gherilei prin imbunatatirea motivatiei sale pentru lupta; · prin fatul ca gherila trebuie sa vada in sine o legatura vitala intre gherila democratica si popor, al carui suport e esential pentrut subzistenta amandurora; · prin nutrirea suportului populatiei pentru insurgenta nationala prin suportul pentru gherila locala, care furnizeaza o baza psihologica spre populatie pentru politica, dupa ce victoria a fost obtinuta; · prin dezvoltarea increderii in gherila si in populatie pentru reconstructia unei conduceri locale si nationale; · prin promovarea valorii implicarii de catre gherila si populatie in problemele civice ale insurectiei si in programele nationale. · prin dezvoltarea in fiecare gherila a abilitatii de convingere fata in fata, la nivel local, pentru a castiga suportul populatiei, care este esential in razboiul de gherila.
Tactici de propaganda de gherila (Guerilla Propaganda)
Pentru a conduce propaganda armata intr-un mod eficient, urmatoarele actiuni vor fi indeplinite simultan: · distugerea instalarilor militare ale politiei si mutarea supravietuitorilor intr-un “loc public”; · taierea tuturor cailor de comunicare cu exteriorul: cabluri, radio, mesageri; · pregatirea de ambuscade pentru intarzierea intaririlor pe toate caile de acces; · rapirea tuturor oficialilor sau agentilor de stat ; · stabilirea unui tribunal public care depinde de gherila, si adunarea populatiei pentru acest eveniment; · ridiculizarea si umilirea “simbolurilor personale” ale guvernului de represiune in prezenta populatiei si participantilor populari straini prin batjocura si slogane; · amestecarea gherilei cu populatia si afisarea unei bune purtari de catre toti membri, facand urmatoarele actiuni : - orice articol luat fa fi platit cash; - vizitele de curtoazie trebuie facute persoaneler importante cu prestigiu cum ar fi doctori, preoti, profesori, etc. · gherilele trebuie sa instruiasca populatia; spre exemplu, tipul armelor, cati oameni au sosit, din ce directie au sosit si in ce directie au plecat. · in plus, aduc la cunostinta populatiei ca in intalnirile private pot sa dea numele informatorilor care vor fi inlaturati odata cu oficialii guvernului de represiune, populatia trebuind sa dea informatii despre guvern si nu despre gherila.Terorism - Lupta pentru libertate“ Diferenta dintre teroristi si luptatorii pentru libertate este uneori neclara.Unii inteleg prin luptator pentru libertate ceea ce altii inteleg prin terorist.Eu nu sunt de acord cu acest lucru.
Diferentele filosofice sunt fundamentale si clare ”[5]
Organizatii de insurgenta si terorism
Aceasta e o categorie destul de disputata si e reprezentata de grupurile de insurgenta care aluneca pe panta terorismului, sau folosesc terorismul ca supliment tactic şi operaţional.
Cel mai tipic exemplu de grup de terorism si insurgenta, este reprezentat de grupul de guerilla columbian FARC.
Unii specialisti considera IRA ca un exemplu tipic de grup aflat la granita dintre organizatiile de insurgenta cu tactici teroriste si grupurile teroriste afiliate.
Desi multe grupsri de guerila urmaresc ca obiectiv secundar subminarea puterii de stat, numai pentru miscarea anarhista a reprezentat motivul principal pentru activitatea terorista.
Se spune ca in timp ce insurgenta este strategia saracului, terorismul este strategia saracului disperat. Cele mai multe grupari teroriste sunt motivate de idealuri legitime ce nu pot fi obtinute pe cai politice, militare sau economice.
Unitati de gherila din America de Sud
SONDERO LUMINOSO/Calea Luminoasa / Shining Path
Organizatie de stanga cu puternic suport in randul populatiei sarace din Peru. Are la activ numeroase atacuri in tara de origine, vizand obiective militare si ale administratiei de stat.
Abimael Guzman este liderul gruparii extremiste peruviene "Shining Path".
Efectivele gruparii sunt necunoscute, insa se estimeaza ca exista 100-200 militanti inarmati. Capacitatea de actiune a SL a fost puternic diminuata prin arestarea unui numar mare de membri ai dezertarea altora.
Aria de operatiuni cuprinde teritoriul statului Peru, in special in zonele rurale, gruparea nebeneficiind de suport extern.
E.L.N. Armata de eliberare a Columbiei.
Mişcare de stanga in permanent razboi cu armata si fortele de dreapta.
Armata de Eliberare Nationala (ELN) este o grupare marxista insurgenta, formata in anul 1965 de catre intelectualii din mediul urban, inspirati de ideile lui Fidel Castro si Che Guevara.
Activitatile teroriste au vizat rapiri, deturnari de aeronave, atacuri cu bomba, extorcari si razboi de gherila. Detine capacitati militare conventionale modeste. Anual desfasoara sute de rapiri in scop de recompensa, tintele fiind angajati straini din marile corporatii din industria petroliera. In mod frecvent, executa atacuri asupra infrastructurii energetice, asupra conductelor petroliere importante si asupra retelei de distributie a energiei electrice.
Efectivele gruparii numara intre 3.000 si 6.000 de combatanti si un numar necunoscut de sustinatori activi.
Gruparea este raspindita, in special, in zonele rurale muntoase din nord, nord-est si sud-vest, aflate in vecinatatea granitei dintre Columbia si Venezuela.
FARC s-a înfiintat în 1964, ca aripa militara a Partidului Comunist Columbian si reprezinta cea mai veche, mai mare, mai capabila si bine echipata organizatie insurgenta marxista.
Aceasta este condusa de un secretariat reprezentat de septuagenarul Manuel Marulanda, alias "Tirofijo" si alti sase membri, printre care si comandantul militar Jorge Briceno, alias "Mono Jojoy".
Gruparea a fost organizata în lungul liniilor militare si include cateva fronturi urbane. In anul 2000, aceasta a continuat procesul negocierilor de pace într-un ritm lent cu administratia Pastrana, care a oferit grupului câteva concesii, printre care demilitarizarea zonei folosite ca loc de negocieri.
Organizatia FARC dispune de aproximativ 17.000 de combatanti, fiind astfel cea maimare grupare rebela, si lupta de aproape 40 de ani impotriva statului columbian, fiind probabil cea mai bogata organizatie terorista.
FARC [6]s-a ocupat cu comertul de arme, exportul de droguri, rapirile de straini.
Suportul extern provine din Cuba, care ofera ajutor medical si consultanta politica.
In Romania aceasta organizatie este interzisa prin Legea nr. 62/2005[7] din 21/03/2005 pentru acceptarea de catre Romania a unor documente reprezentand pozitii comune adoptate în cadrul politicii externe şi de securitate comuna a Uniunii Europene.
TUPAC AMARU
Este o mişcare conservatoare de orientare marxist-leninista, înfiintata în Peru, în 1983, ca o urmasa a defunctei Miscari a Stangii Revolutionare, grup insurgent comunist, activ prin anii '60.
Scopul organizatiei teroriste Tupac Amaru este de a aduce la putere in Peru un guvern comunist si de a indeparta din tara influentele straine, in special japoneze si americane. S-a crezut, initial, ca grupul nu este decat un paravan pentru Sondero Luminoso, dar a fost evident, in scurt timp, ca pe aglomerata scena a terorismului sud-american a mai aparut un actor, si inca „talentat”.
Fondatorii gruparii au fost doi studenti radicali, Nestor Cerpa si Victor Polay, puternic influentati de varianta castrista a marxism-leninismului.
Istoria TA este semnificativa pentru evolutia generala a grupurilor insurgente din America Latina. A.U.C.
Unitatile de autoaparare ale Columbiei lupta de 20 de ani contra guvernului legal, controland zone intinse ale tarii.
M.A.P.U/L – Factiunea Lautaro a Miscarii de Actiune Populara Unita, grup extremist anti-american care s-a angajat sa rastoarne guvernul chilian.
F.P.M.R - Frontul Patriotic “Manuel Rodriguez “ aripa armata a aprtidului comunist chilian, organizatie antiamericana si antimormonica, a ramas ultima organizatie terorista activa din Chile.
Specializate : Rapiri, asasinate, masini capcana, deturnari, luari de ostatici
Obiective/tinte urmarite
Personal militar, de politie, administrativ, guvernamental, opozitie politica
Simboluri de stat, opozitie politica, populatia civila
Impact
Anihilarea inamicului
Contrangere psihologica
Control/dominatie zonala/teritoriala
Primordial
Neurmarit
Echipament utilizat
De regula echipament folosit
Fara echipament /tinuta militara
Recunoasterea zonelor de razboi
Lupta desfsurata doar in limitele teritoriale ale unui stat
Operatiuni desafasurate in intreaga lume
Legalitate internationala
Doar daca este dusa conform regulilelor
Nu. Fara statut legal
Legalitate interna
Da
Nu
-----------------
[1] http://en.wikipedia.org/wiki/Webster's_New_World_Dictionary(Compact school and office edition, 1967) ; [2] A se vedea :Terorismul-istoric, forme, combatere, culegere de studii, Editura Omega, 2001, Bucuresti ; [3] A se vedea : Walter Laqueur, Guerilla: un studiu istoric si critic, Boston, Little Brown, 1976, pag. 17 ; [4] A se vedea : Fata ascunsa a terorismului, Paul David Collins, Fair Avenue Medwey, 2002 (citat prin www.nexusmagazine.ro); [5] George Bush, introducere la Terrorist Group Profiles, Washington DC,US GPO ; [6] Ricardo Palmera (53 de ani) alias Simon Trinidad, unul din liderii si ideologii FARC, a fost arestat pe 2 ianuarie 2004 in Ecuador, dupa care a fost transferat in Columbia, a anuntat cotidianul El Pais din Cali. Pentru prima data in 40 de ani de razboi civil cand un sef al FARC este arestat ;[7] Publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 258 din 29/03/2005 ;
Razboiul de gherila intre terorism si lupta pentru libertate