O intrebare pentru Presedintele Traian Basescu:
Trupele romane au fost trimise in Afganistan pentru a garanta democratia sau aplicarea legii islamice?

La intrebarea formulata in titlu dorim un raspuns imediat si clar de la Seful Statului: lui ii revine conform Constitutiei responsabilitatea politicii externe a tarii. Faptul ca aceasta intrebare nu a fost formulata in Parlament pana acum nu ne mira: deputatii nostri, in special aceia din cel mai important partid din opozitie sunt mult prea ocupati cu stabilirea viitorului lor “traseu” politic pentru a se mai ocupa de fapte care privesc angajarea trupelor Romaniei in “pacificarea” unor teritorii unde acestea au fost trimise – conform declaratiilor oficiale – pentru instaurarea ordinii democratice si garantarea linistii in procesul de reconstruire a unei tari considerata, mai ales dupa lasul si violentul atac terorist asupra New York-ului din 21 septembrie 2001, cuibul terorismului mondial.

Cetateanul Abdul Rahman, afgan, 41 de ani, a lucrat timp de 13 ani in Pakistan. La inceputul anilor ’90 s-a convertit la crestinism. In luna februarie a.c. s-a intors in tara sa. Spera probabil s-o gaseasca schimbata, ca urmare a alungarii talibanilor. La scurt timp dupa revenire a fost denuntat pentru apostazie de membrii propriei familii, dupa ce asupra sa a fost gasita o biblie. Conform legii afgane, cetateanul Abdul Rahman risca pedeapsa capitala.
In primul articol al Codului Penal afgan sta scris ca exista trei izvoare de inspiratie pentru Justitie: Legea Talionului, Legea Islamica si cutuma. Intr-o interpretare sui generis a Coranului – contrazisa de diferite scoli de gandire teologica care demonstreaza inexistenta referirilor de acest gen in textul “dictat” lui Mahomed de Arhanghelul Gabriel – renegarea Islamului, adulterul si omuciderea sunt crime pentru care se prevede pedeapsa cu moartea.

Pachetul de masuri luate in anii din urma, toate menite a instaura – sub protectia armelor S.U.A. si aliatilor minori – o “noua ordine” in Afganistan se dovedeste a fi, precum cazul Rahman o dovedeste din plin, o veritabila Cutie a Pandorei. Desi aflat sub pulpana S.U.A., super putere care sub conducerea Presedintelui G. W. Bush are ca program de politica externa “expansiunea democratiei” in lume, regimul patronat (nominal) de presedintele Karzai nu a facut in timp util demersurile necesare pentru modificarea prevederilor legale care confera cetateanului garantii constitutionale in ce priveste exercitarea libera a dreptului de a decide asupra propriilor convingeri.
 
In al treilea articol al actualei Constitutii a Afganistanului sta scris ca “nici o norma nu poate sa se indrepte impotriva principiilor si credintelor Islamului”. Drastica codificare a acestora in Legea Islamica (Sharia) fiind generica, ele se preteaza, in acelasi timp, la interpretari raportate toate la traditiile locale: in Afganistan – unde viata sociala din multe zone este inca in stadiul tribal – acestea sunt caracterizate de o cruzime neobisnuita. Soarta lui Rahman pare pecetluita.

Viata convertitului la crestinism este in momentul de fata in mana lui Fasel Hadi Shinwari, in varsta de peste optzeci de ani, presedinte al Curtii Supreme, fara studii juridice, un mullah care recita Coranul in araba (conform regulii) fara a cunoaste cum se cuvine respectiva limba. In pozitia de garant suprem al aplicarii legii a ajuns datorita prieteniei cu unul dintre sefii factiunilor razboinice locale, filo-sauditul Abdul Sayaf.

In urma cu cateva zile, fostul presedinte al Italiei, Francesco Cossiga, s-a adresat public (“Corriere della sera” marti 21 martie, p.17), primului-ministru Berlusconi, cerand lamuriri in legatura cu cazul respectiv. “Consider – a scris fostul Presedinte si Senator pe viata – ca insasi participarea noastra la misiunea ISAF este incompatibila cu valorile civice ale Natiunii Italiene si cu constitutia noastra. Nu este admisibil ca militarii nostri sa-si expuna si sa-si sacrifice viata pentru un regim integralist si neliberal”. Convocat la ministerul de externe al Italiei, ambasadorul Afganistanului nu a avut raspunsuri convingatoare. A promis ca lui Rahman “i se va cruta viata”. Ieri, chiar presedintele S.U.A. declarandu-se “tulburat” de ceea ce se intampla cu Abdul Rahman, si-a exprimat speranta ca “tanara democratie afgana va sti sa onoreze universalul drept la libertate”.

Sistemul de legi deja constituit in Afganistan – sub protectia armelor “occidentale” - si in virtutea carora Abdul Rahman poate fi lichidat deoarece a indraznit sa devina crestin, ne face sa ne indoim ca respectiva tara poate fi calificata precum o “tanara democratie”.

Intrebarea din titlu, adresata Presedintelui Romaniei, ramane deci valabila. Ce cautam in Afganistan? Pe cine protejam cu forta armelor? Participam la garantarea exercitarii functiilor unor institutii care valideaza uciderea cuiva care si-a exprimat o optiune pentru o religie convertindu-se la invataturile acesteia?

Cazul Rahman ne face sa ne indoim ca in Afganistan participam la instaurarea principiilor convietuirii civice, in numele culturii libertatii si democratiei.