Potrivit unor surse judiciare de incredere, in atentia procurorilor DNA se afla doua dosare grele, in care sint implicate personaje importante, cu multe stele, de la virful Armatei. Asta, pentru ca seful Statului Major, generalul Eugen Badalan, nu a mostenit, se pare, de la predecesorul sau, actualul senator gen. Mihail Popescu, numai calitatea de sef al fortelor terestre, ci si continuarea afecerilor dubioase cu firma Tofan, prin care Armata a predat acesteia masini si tehnica de lupta la pret de fiare vechi, primind in schimb citeva anvelope resapate. Ca sa nu mai vorbim de altele, pe aceiasi linie. Contactata vineri de noi, purtatoarea de cuvint a DNA, Livia Sapalcan, ne-a declarat, dupa o scurta documentare, ca “ar fi ceva, intr-adevar”, adica niste dosare in ancheta DNA privind Statul Major General, dar procurorul care le instrumenteaza "lipseste momentan din institutie". (Interesant de precizat, cumnatul generalului Badalan, Sanpetru, a fost nu de mult, promovat prim-adjunct al procurorului general Ilie Botos, seful Parchetului General care inglobeaza DNA in structura sa). O ancheta similara a avut loc, deja, din informatiile noastre, si la nivelul Ministerului Apararii Nationale. De altfel, inca de acum citeva luni, ministrul Teodor Atanasiu se plingea deputatilor din Comisia de Aparare ca, in perioada in care Badalan a fost seful Statului Major al Fortelor Terestre s-au incheiat o serie de contracte dezavantajoase pentru armata, in care doar producatorii se bucura de privilegii.
Armata romana, in slujba afaceristului Tofan
Odata instalat in fruntea Statului Major al Fortelor Terestre, acum cinci ani, Eugen Badalan - cel acuzat de reprimarea revolutiei si incalcarea regulamentelor militare, in plus, criticat frecvent de insusi ministrul Apararii - a "perfectionat" mecanismul instituit de ilustrul sau predecesor. Mai mult, el a incheiat, din proprie initiativa, pentru bunul mers al afacerilor cu Tofan, un act aditional prin care se ofera sa ia mai putini bani de la acesta pentru blindatele si camioanele si asa subevaluate, considerind, probabil, ca 50 de dolari pentru o Dacia sau 100 de dolari pentru un camion in stare de func-tionare sint sume exagerat de mari pentru nevoile Armatei. (Reamintim ca Armata a facut un contract dubios cu Tofan Steel, prin care o droaie de vehicule militare in buna stare au fost livrate firmei in cauza, in schimbul unor cauciucuri sau la pret de fier vechi. Pretextul contractului era curatarea unitatilor militare de resturile unor masini care nu mai puteau fi reparate. La momentul cistigarii licitatiei, firma lui Tofan avea sub 20 de angajati si pierderi mari). Pretul acestui act aditional, prin care s-au pus la dispozitia afaceristului Tofan inclusiv unitatile fortelor terestre, pentru a-i aduna tehnica si a o dezmembra, schimbind astfel scopul declarat al contractului, acela de a face curatenie in curtea Armatei, va fi aflat, probabil, de procurorii anticoruptie. (De ce a fost nevoie de aceasta ultima prevedere, legata de utilizarea fortelor militare la dezmembrarea masinilor? Simplu: pentru ca Tofan Steel nici macar nu avea resurse pentru operatiunea in cauza. Dar era oricum inutil, pentru ca masinile armatei nu au fost dez-membrate, fiind in stare buna, ci vindute ca atare mai departe).
Cum se transforma o licitatie in "negociere cu o singura sursa"
O alta afacere cu cintec este o achizitie din anul 2003 de aproape zece milioane de euro, prin care, in urma unei licitatii executate de generalul Marin Maciuca, armata s-a dotat de la o firma germana cu tesatura de camuflaj, de fapt marfa de proasta calitate, de doua ori mai scumpa decit cea achizitionata ante-rior, primita la a treia mina, printr-o filiera romaneasca, in cantitati ce ar fi asigurat echiparea armatelor NATO din intreaga Europa. Inexplicabil, desi la momentul respectiv s-a organizat o licitatie deschisa, s-a prezentat o singura firma care intrunea, zice-se, conditiile solicitate de Armata romana. Asta, desi echipamentele militare constituie una dintre cele mai mari afaceri de pe glob, pe care si-o disputa mii si mii de firme din toata lumea. De aici pina la decizia, luata un an mai tirziu, de a se incheia un nou contract cu firma in cauza prin negociere "cu o singura sursa" a fost doar un pas. Spre marea noastra surpriza, am intrat recent in posesia unui document care va face, probabil, multa vilva, respectiv un raport prin care se pregatea, in ultimele zile de mandat ale ministrului Ioan Mircea Pascu, transformarea contractului cu SRL-ul german intr-un contract multianual, care prevedea achizitia unor cantitati uriase de material textil, de aceeasi calitate indoielnica, asigurindu-se astfel firmei si sustinatorilor sai din Armata un profit substantial si sigur pina in anul 2007. Raportul in cauza a fost promovat de acelasi general Badalan, in calitatea sa de sef al Statului Major al Armatei. Pentru un om de buna credinta este greu de imaginat de ce mai avea armata nevoie de tesatura, in conditiile in care depozitele gem si astazi de marfa iesita de mult din garantie si mincata de molii, dar, probabil, Badalan luase in calcul si urmatoarele trei razboaie mondiale la care, mai mult ca sigur, trupele noastre vor trebui sa participe. Din fericire, acest plan nu a ajuns sa fie pus in practica, pentru ca structurile abilitate din minister au refuzat sa avizeze legalita-tea tranzactiei si operatiu-nea a fost stopata, iar protagonistii afacerii nu s-au mai hazardat sa continue, pentru ca deja se prefigura plecarea ministrului Pascu de la conducerea Armatei.
Un "restaurant" pentru toata armata
O alta afacere, din alt domeniu: sub masca conceptiei moderne de hranire a armatei, seful acesteia pregateste cu grija si, aparent, dezinteresat, printr-un proiect prezentat conducerii ministerului, "externalizarea hranirii personalului MApN". (In fapt, extinderea afacerilor firmelor pe care le protejeaza, care au relatii cu armata. Astfel, in postura de protejat al generalului Badalan, loc ocupat pina la un moment dat de un afacerist obscur si controversat din Focsani, pe numele sau Victor Coniac, a aparut un personaj pe nume Ştefan Fusea, prieten de-o viata al lui Badalan, ale carui firme, din intimplare, hranesc toti militarii din zona Moldovei). Nimeni nu contesta necesitatea si oportunitatea unui asemenea contract, dar numai pentru situatii bine justificate (aplicatii, instructie etc.) si nicidecum hranirea obligatorie a tuturor, indiferent ca e ministru, militar in termen sau angajat civil. Reiese clar ca din aceasta tranzactie se asteapta doar un profit consistent, asigurat firmelor care vor obtine contractul. Şi toate astea pentru ca de la 1 ianuarie 2007 armata nu mai are militari in termen, singurii care trebuie hraniti obligatoriu, si atunci firmele lui Fusea si ale altora, protejate de Badalan, nu ar mai avea obiectul muncii, deci trebuie gasit neaparat cineva care vrea, nu vrea, trebuie sa consume mincarea firmelor generalului. Aceasta afacere la care viseaza cei din anturajul lui Badalan nu ar folosi la nimic personalului armatei, pentru ca, in mod cert, majoritatea cadrelor nu si-ar face un obicei din a minca la unitate, in schimb cele 30 de milioane de euro platite suplimentar de la buget ar ajunge in buzunarele cui trebuie si ar contribui la prosperitatea protejatilor generalului. Deocamdata, proiectul promovat cu insistenta ca o mare realizare nu a primit avizele organelor competente, fiind dezavantajos si ilegal. Subliniem, insa, deocamdata. In plus, cazul implicarii suspecte a lui Badalan in afacerea hranirii militarilor a ajuns, inca din 2003, la Comisia de abuzuri a Senatului, unde s-a ingropat fara urma.
Afacere de afacere: mincare de la Braila pentru militarii din Sibiu
Pentru a demonstra ca cele de mai sus nu sint vorbe goale, am intrat in posesia unor documente care reliefeaza o realitate ingrijoratoare, si anume punerea intereselor personale inaintea interesului armatei. In luna septembrie 2005 a avut loc in Romania un important exercitiu multinational, in poligoanele Cincu si Cirtisoara. Data fiind importanta evenimentului, acesta era planificat si aprobat la cel mai inalt nivel cu foarte mult timp inainte, drept pentru care si banii necesari existau in bugetul armatei si, conform legii achizitiilor, trebuia facuta din timp o licitatie pentru ca o firma de profil sa hraneasca participantii. Surprinzator, desi situatia putea fi rezolvata legal si normal cu mult timp inainte, abia in data de 18 august 2005, cu nici o luna inainte de exercitiu, cind nici vorba nu mai era de organizarea unei proceduri concurentiale, ministrul Apararii Nationale se trezeste cu un raport, semnat de seful Statului Major General, prin care se cere ca hranirea sa se faca prin incredintarea directa, din cauza timpului scurt avut la dispozitie. Motivul? Nimic mai simplu, activitatea, care era arhicunoscuta, devine peste noapte neprevazuta, iar din motive de urgenta nu mai este timp pentru organizarea unei licitatii. Care a fost firma aleasa? La fel de simplu, daca exercitiul se desfasura in judetul Sibiu, nu era normal sa se incredinteze afacerea unei firme din Braila (locul de bastina si afaceri al familiei Badalan), aflata la "numai" 400 de kilometri distanta, respectiv SC TITAN EDILITARA SRL, al carei patron este Şte-fan Fusea, acelasi de care am vorbit, deja, mai sus. Ca masura de precautie, raportul nu a fost semnat personal de generalul Badalan, ci de inlocuitorul acestuia, gen. Laurentiu Maftei. Cu toate acestea, este greu de crezut ca subordonatul sau, din proprie initiativa, s-a gindit exact la firma protejatului sefului cel mare, asigurindu-i un profit frumusel de "numai" 20.000 de euro. "Ingineria" realizata a fost o tranzactie de mare anvergura, respectiv hranirea unui numar de peste 3.000 de militari. Din bazele de date ale Statului Major General reiese ca valoarea estimata a prestatiei a fost de peste 15 miliarde lei vechi, de unde nu-ti trebuie multe cunostinte de aritmetica sa realizezi ca profitul decontat firmei sale este pe putin peste 20.500 de euro. E de remarcat maniera "superstrategica" prin care s-a fortat mina ministrului Atanasiu, care, practic, a fost pus intr-o situatie limita: daca nu era de acord cu propunerea lui Badalan, trebuia sa anunte in zilele urmatoare ca Romania nu este in stare sa organizeze un exercitiu NATO. Desi, poate, nu ar fi lipsit de interes ca ministrul Apararii sa prezinte public dedesubturile acestei povesti. Si poate si ale altora.
7Plus - 10 aprilie 2006 - despre MApN