Despre protectia martorilor

dr. avocat Nasty Vladoiu

De cele mai multe ori, organele de urmarire penala se lovesc in dosarele penale de anvergura, in special in cele privind crima organizata, de o imposibilitate de a duce la bun sfarsit ancheta datorata “tacerii martorilor”.

Uneori, intreg ansamblul probator administrat in cauza conduce la ideea ca lucrurile s-au intamplat intrun anumit fel si, desi nu mai este nevoie decat de confirmarea din partea martorilor cheie. De multe ori acestia, din ratiuni ce tin de protejarea persoanei lor, “refuza” sa coopereze. Desigur, pentru public acuza, ca si pentru completul de judecata care administreaza probele, problema martorilor care nu declara tot ce stiu de teama de a nu fi trasi la raspundere penala are o alta relevanta decat problema martorilor “inocenti” a caror singura teama este aceea de a nu suferi consecinte grave, ei si familiile lor, din cauza a ceea ce au declarat!

Legiuitorul roman, inspirandu-se din legislata altor state si pentru ca aparuse deja necesitatea unei lupte reale impotriva crimei organizate, a considerat ca se impune a adopta o “Lege privind protectia martorilor”: Legea nr. 682/19.12.2002 , publicata in Monitorul Oficial nr. 964/28.12.2002. In cuprinsul a 25 de articole, legea reglementa, succint zic eu, urmatoarele: definitii ale martorilor, ale martorilor care necesita protectie din partea statului, starea de pericol, persoana apropiata a martorului protejat, infractiune grava s.a.m.d. Conform Capitolului II al legii, lua fiinta - in cadrul Ministerului de Interne si in subordinea Inspectoratului General al Politiei Romane - Oficiul National pentru Protectia Martorilor care are printre atributii si: sa primeasca si sa ia toate masurile necesare in vederea includerii in program si realizarea acestuia; sa desemneze persoane de legatura intre martorul protejat si ONPM; sa organizeze o baza de date proprie; sa asigure confidentialitatea programelor; sa gestioneze fondurile banesti necesare includerii programului s.a. Articolul 4 al Legii determina conditiile in care o persoana poate intra in Program. Pentru aceasta trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: sa aiba calitatea de martor sau sa fie membru de familie al acestuia ori persoana apropiata, in sensul de persoana cu care martorul este legat prin puternice legaturi afective; persoana respectiva sa se afle intr-o stare de pericol, asa cum este ea definita in sensul art. 2 lit. b) din lege; sa existe o propunere motivata din parte organelor abilitate. Problema care apare este aceea generata de fraza a doua din art. 4, unde se prevede ca: “Poate fi inclusa in Program o persoana care are, intr-o alta cauza, calitatea de: organizator ori conducator de grup sau organizatie criminala sau instigator ai autor al infractiunii de omor, omor calificat sau omor deosebit de grav”.

Aspectul practic al acestei dispozitii merita a fi discutat. Protectia unei persoane ce va fi supusa unei pedepse intr-un alt dosar penal nu o ajuta cu nimic in situatia din care cauta o iesire si deci nu o stimuleaza in nici un fel sa declare tot ce stie. Bineinteles, apare si problema modului in care prevederea mai sus citata se armonizeaza cu anumite prevederi din Legea nr. 143 din 26 iulie sau Ordonanta de combaterea traficului si consumului ilicit de dorguri - art. 16 sau Ordonanta de Urgenta nr. 43 din 4 aprilie 2002 privind Parchetul National Anticoruptie, cu modificarile si completarile ulterioare, pe care le-am denumit, intr-un articol anterior, “legile delatiunii”. Urmatoarele articole ale legii - art. 6 - 10 - cuprind procedura de includere in Program, iar la art. 11 sunt prevazute obligatiile martorului protejat, printre care amintim: obligatia de a furniza informatiile si datele pe care le detine, sa se conformeze masurilor stabilite in schema de sprijin s.a.
ONPM are obligatia de a intocmi acea schema de sprijin pentru fiecare martor protejat in parte, sa ia masurile de protectie care pot consta in: protectia identitatii martorului protejat, protectia declaratiei acestuia, ascultrea martorului sub o alta identitate, masuri sporite de siguranta la domiciliu, schimbarea domiciliului, schimbarea identitatii si schimbarea infatisarii, precum si masuri de asistenta - reinsertie in alt mediu social, recalificare profesionala, schimbarea sau asigurarea locului de munca asigurarea unui venit pana la gasirea unui loc de munca. De asemenea, legiuitorul pedepseste cu inchisoarea pe acela care “divulga cu intentie identitatea reala, domiciliul ori resedinta martorului protejat, precum si alte informatii care pot duce la identificarea acestuia, daca sunt de natura sa puna in pericol viata, integritatea corporala sau sanatatea martorului protejat”. Legea, desi adoptata in 2002 si intrata in vigoare la 30 de zile de la publicarea ei in Monitorul Oficial, nu se bucura, dupa 4 ani de la intrarea in vigoare a ei, decat de o aplicare limitata, mai ales din cauza lipsei de fonduri. “Aplicabilitate limitata” inseamna, in acceptiunea noastra, o protectie efectiva a martorilor respectivi numai in ceea ce priveste protectia datelor de identificare a acestora in dosarele penale, ei aparand sub un alt nume. Opiniez ca operationalizarea Programului de protectie a martorilor - obiectiv inclus in Planul de masuri prioritare pentru pregatirea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana - nu se poate realiza decat prin alocarea efectiva de fonduri de la bugetul de stat sau alte masuri de finantare externa, un prim pas facandu-se prin adoptarea Ordonantei de Urgenta nr. 157/2005, prin care sunt incluse in bugetul de stat la capitolul 55.01 “Ordine publica si siguranta nationala”, titlul II “Cheltuieli materiale si servicii” - aceste sume necesare aplicarii efective a unui astfel de Program. In caz contrar, daca nu se trece la o aplicare efectiva a acestei legi si a altora, asemanatoare, este afectata insasi lupta impotriva fenomenului criminalitatii organizate din tara noastra!