Foarte curând, Statele Unite vor trebui să înfrunte
cel mai înfricat inamic pe care l-au înfruntat vreodată.
Acest inamic nu este doar obişnuitul inamic militar, ci
unul care are organizarea şi capacitatea necesară
spionajuluimasiv şi operaţiunilor clandestine în Statele
Unite. Acesta foloseşte o faţadăperfectăpentru a-şi
ascunde operaţiunile. În realitate, chiar acum, acest
inamic lucreazăîn secret săsubmineze principiile care
au făcut aceastăţarăcea mai mare naţiune din lume.
Acest inamic s-a infiltrat în cele mai înalte niveluri şi
departamente ale guvernului Statelor Unite şi expune
America la un pericol extrem.

TERORIŞTII
SECREŢI
BillHughes
TRUTH TRIUMPHANT
P. O. Box 567
Tangerine, FL32777
USA
Copyright© 2002 By
TruthTriumphant
TRANSLATE THIS PAGE
3
TERORIŞTII SECREŢI
CUPRINS
Capitolul1: Ţinta:America ........................................... 5
Capitolul 2: Preşedintele Andrew Jackson ..................18
Capitolul 3: Harrison Tazlor, and Buchanan ................29
Capitolul 4: PreşedinteleAbrahamLincoln ..................40
Capitolul 5: Scufundarea Titanicului ...........................56
Capitolul 6: PrimulRăzboiMondial .............................63
Capitolul 7: AlDoileaRăzboiMondial .........................70
Capitolul 8: Preşedintele John F. Kennedy ..................83
Capitolul 9: Masacrul de la Waco ................................97
Capitolul 10: Explozia Din Oraşul Oklahoma ............ 108
Capitolul 11: AtaculWorld Trade Center .................. 118
Capitolul 12: Terorism Religios înAmerica............... 133
CAPITOLUL1
ŢINTA: AMERICA
Foarte curând, Statele Unite vor trebui să înfrunte
cel mai înfricat inamic pe care l-au înfruntat vreodată.
Acest inamic nu este doar obişnuitul inamic militar, ci
unul care are organizarea şi capacitatea necesară
spionajuluimasiv şi operaţiunilor clandestine în Statele
Unite. Acesta foloseşte o faţadăperfectăpentru a-şi
ascunde operaţiunile. În realitate, chiar acum, acest
inamic lucreazăîn secret săsubmineze principiile care
au făcut aceastăţarăcea mai mare naţiune din lume.
Acest inamic s-a infiltrat în cele mai înalte niveluri şi
departamente ale guvernului Statelor Unite şi expune
America la un pericol extrem.Haideţi săprivimpuţin în
istorie şi săînţelegemmetodele folosite de acest inamic
în trecut şi cum lucreazăastăzi în secret.
În sfârşit, Europa se odihnea. Războaiele
napoleonice se terminaseră, dupăce duraseră20 de ani.
Luminatul şi vicleanul Napoleon acoperise Europa cu
sângele nobililor ei fii. A fost pace pentru o perioada
lungă. În consecinţă, suveranii Europei au convocat un
consiliu general laViena,Austria, în 1814.Acest consiliu
a devenit cunoscut sub numele de Congresul de la
Viena. Consiliul şi-a continuat procesul timp de un an,
terminându-se în anul 1815.
Congresul de la Viena a fost o conspiraţie
neagrăîmpotriva Guvernelor Populare, la sfârşitul
căruia, „înaltele părţi participante”, au anunţat că
formaserăo „SfântăAlianţă”. Aceasta a fost o
cortinăsub care s-au mascat ca săînşele
oamenii. Tema principalădezvoltatăla Congresul
6 TERORIŞTII SECREŢI
de la Verona, a fost RATIFICAREAarticolului şase
din Congresul de la Viena care a fost, în scurt, o
promisiune pentru prevenirea sau distrugerea
Guvernelor Populare oriunde s-ar găsi, şi
restabilirea monarhiei acolo unde aceasta fusese
înlăturată.
„Înaltele părţi participante” care au fost Rusia,
Prusia (Germania), Austria şi Papa Pius Al VIIlea
(regele Statelor Papale), au intrat într-un tratat
secret săfacăastfel. — Burke McCarty, The Suppressed
Truth About the Assassination of
Abraham Lincoln, Arya Varta Publishing, 1924,
p. 7.
Conformafirmaţiilor luiMcCarty, Congresul de la
Viena a format „SfântaAlianţă”, a cărei scop principal
era distrugerea tuturor guvernelor populare. Guvernele
populare sunt acelea unde guvernul permite cetăţenilor
lui săse bucure de anumite drepturi inalienabile.
Cunoaşteţi vreun guvern popular care săse fi stabilit în
lume şi săfi oferit cetăţenilor lui drepturi inalienabileîn
jurul anului 1815?
Senatorul Robert L. Owen a inclus următoarea
afirmaţie in Registrul Congresului din 25Aprilie 1916,
care aratăclar părerea lui căprincipala ţintăa „Sfintei
Alianţe” era Statele Unite:
„Sfânta Alianţă”, dupăce distrusese guvernele
populare în Spania şi în Italia, făcuse, de
asemenea, planuri iscusite sădistrugăguvernul
popular în „Coloniile Americane”, care se
revoltaserăfaţăde Spaniaşi Portugalia înAmerica
Centralăşi în America de Sud, sub influenţa
exemplului de succes al Statelor Unite.
Din cauza acestei conspiraţii a monarhiilor
europene împotriva „Republicilor Americane”,
politicianul englez Canning a atras atenţia
guvernului nostru la ea. — Ibid. pp. 9, 10.
(Sublinieri adăugate)
7
SenatorulOwen a înţeles, din Congresul de laViena
cămonarhiile unite ale Europei ar căuta sădistrugămarea
republicăamericanăşi libertatea ei cumpăratăcu sânge.
SenatorulOwen nu a fost singurul care a ştiut despre
aceastăconspiraţie împotriva libertăţii americane şi a
constituţiei. În anul 1894, R.W. Thompson, Secretarul
American alMarinei, a scris:
„Suveranii „Sfintei Alianţe” adunaserăarmate
masive, şi, curând, i-a convins săintre în jurământ,
săse dedice suprimării oricărei iniţiative din partea
oamenilor, în favoarea susţinerii guvernului; şi el
(Papa Pius al VII-lea) dorea săîi dedice pe iezuiţi,
susţinuţi de puterea sa pontificală, îndeplinirii
acestui scop. El ştia cu câtăcredincioşie urmau
ei săse consacre acestei misiuni, şi de atunci el
i-a sfătuit, în decretul de restaurare, săse supună
cu stricteţe sfaturilor folositoare şi salutare din
care Loyola făcuse piatrădin capul unghiului
pentru societate”. — R.W. Thompson, The Footprints
of the Jesuits, Hunt and Eaton, 1894, p.
251.
Thompson a specificat exact care aveau sa fie agenţii
folosiţi de monarhii Europei spre distrugerea republicii
America, anume, iezuiţii Romei!Din anul 1815, a existat
un asalt continuu alAmericii de către iezuiţi, încercând
sădistrugădrepturile constituţionale ale acestei mari
naţiuni.
Renumitul inventator al Codului Morse, Samuel B.
Morse, a scris, de asemenea, despre acest complot
sinistru împotriva StatelorUnite:
„Autorul îşi ia răspunderea săarate căo
conspiraţie împotriva libertăţii acestei republici se
află, acum, în plinăacţiune sub conducerea
vicleanului prinţMetternich al Austriei care, fiind
conştient de imposibilitatea de a diminua acest
exemplu de naţiune măreaţăşi liberăprin forţăşi
arme, intenţioneazăsă-şi îndeplineascăscopul
ŢINTA: AMERICA
8 TERORIŞTII SECREŢI
prin agenţii armatei iezuite. Mulţimea de evidenţe
şi argumente, care vor dovedi existenţa unei astfel
de conspiraţii, vor uimi pe oricine va deschide
cartea cu aceeaşi incredulitate cum am făcut noi”.
— Samuel B. Morse, Foreign Conspiracy Against
The Liberties of the United States, Crocker and
Brewster, 1835, Prefaţă.
Mulţimea de cărţi scrise, care descriu complotul sinistru
al Congresului de la Viena si al iezuiţilor împotriva
Republicii Americane, sunt numeroase. Căaceastă
conspiraţie s-a accentuat din anul 1815 este o realitate
istorică.Vomarăta căaceastăconspiraţie se aflăîn plină
manifestare în prezent şi acesta estemotivul pentru care
America are atâtea probleme şi se aflăîn pragul pierderii
libertăţii.
Cei mai mulţi oameni ştiu foarte puţin despre iezuiţii
papalităţii, aceasta datorităfaptului căfac parte dintr-o
societate secretă.Ca săputeţi înţelege ce include ordinul
iezuiţilor, vărog, luaţi în considerare următorul citat:
„Prin Creştinătate, protestantismul a fost
ameninţat de inamici formidabili. Dupăce primele
triumfuri ale Reformaţiunii au trecut, Roma a apelat
la noi forţe, sperând săducă la bun sfârşit
distrugerea ei. În acestmoment a fost creat ordinul
iezuiţilor, cel mai crud, lipsit de scrupule şi
puternic dintre toţi campionii papalităţii. Despărţiţi
de toate legăturile pământeşti şi de interesele
omeneşti, morţi faţăde nevoile afecţiunilor naturale,
cu raţiunea şi conştiinţa complet tăcute, nu
recunoşteau nici o regulă, nici o legăturăîn afară
de cea a ordinului lor, nu recunoşteau nici o
obligaţie în afar ăde extinderea puterii lor.
Evanghelia lui Hristos oferise aderenţii ei
capacitatea de a întâmpina pericolul şi de a îndura
suferinţa fărăsăfie speriaţi de frig, foame, muncă
grea şi sărăcie, săţinăsus drapelul adevărului în
faţa temniţei sau rugului. Pentru a combate aceste
forţe, iezuiţii au inspirat pe urmaşii lor cu fanatism
care le-a permis săîndure pericole şi săse opună
9
puterii adevărului cu toate armele înşelăciunii. Nu
exista nici o crimăprea mare pentru ei s-o comită,
nici o amăgire nu era prea josnicăca s-o practice,
nici o deghizare prea dificilăca s-o poată
folosi. Supuşi sărăciei şi umilinţei perpetue, a fost
scopul lor bine studiat să-şi asigure bogăţie şi
putere, săfie devotaţi înlăturării protestantismului
şi restabilirii supremaţiei papale.
Când apăreau ca membri ai ordinului lor, purtau
o înfăţişare de sfinţire, vizitând închisori şi spitale,
slujind bolnavilor şi săracilor, proclamând
renunţarea faţăde lume şi purtând numele sfânt
al lui Isus, care mergea din loc în loc făcând bine.
Dar sub acest exterior ireproşabil, adesea, se
ascundeau cele mai criminale şi fatale scopuri.
„Scopul scuzămijloacele” era un principiu fundamental
al ordinului. În baza acestui cod,
minciuna, hoţia, sperjurul, asasinatul, nu erau
doar demne de iertare, ci chiar recomandabile
când serveau intereselor bisericii.
Sub diferite deghizări, iezuiţii au ajuns săocupe
poziţii de răspundere în guverne, pânăacolo că
au devenit consilieri de regi, modelând politica
naţiunilor. Au devenit slujitori ca săacţioneze ca
spioni împotriva superiorilor. Au fondat colegii
pentru fiii prinţeselor şi nobililor şi şcoli pentru
oamenii obişnuiţi; astfel, copiii protestanţilor au
împrumutat rituri papale. Toatăpompa exterioară
a închinării Romei a fost folosităsăzăpăcească
mintea şi săcaptiveze imaginaţia şi astfel,
libertatea pentru care părinţii au luptat din greu şi
au sângerat, a fost trădatăde fii. Iezuiţii s-au
răspândit cu uşurătate în Europa şi, oriunde s-au
dus, a avut loc o redeşteptare a papalităţii. — E.
G. White, The Great Controversy, pp. 234, 235,
Pacific Press Publishing Assn., 1911.
Iezuiţii funcţioneazăca poliţie secretămondialăa
papalităţii. Sunt foarte discreţi şi călătoresc la mari
distanţe ca să-şi păstreze operaţiunile secrete. Nu spun
ŢINTA: AMERICA
10 TERORIŞTII SECREŢI
nimănui căsunt iezuiţi.Aparenţa exterioarăeste identică
oamenilor normali.
Un ultim autor va fi citat în cele ce urmează:
Sunt iezuiţi. Aceastăsocietate de bărbaţi,
dupăce şi-au exercitat tirania douăsute de ani,
a devenit atât de formidabilălumii, ameninţând
întreaga ordine a societăţii, încât chiar Papa, ai
cărui supuşi devotaţi sunt, şi trebuie săfie prin
jurământul societăţii lor, a fost constrâns să-i
dizolve. (Papa Clement a suprimat ordinul iezuit
în 1773).
Ei nu au fost reprimaţi, totuşi, timp de cincizeci
de ani, înainte ca influenţa descrescândăa
papalităţii şi a despotismului săcearăserviciul
lor folositor, în vederea opunerii faţăde lumina
libertăţii democratice şi înainte ca Papa Pius al
VII-lea, simultan cu formarea „Sfintei Alianţe”
(1815), săreînvie ordinul iezuiţilor în toatăputerea
lui.
Au americanii nevoie săli se spunăce sunt
iezuiţii?... sunt o societate secretă, un fel de Ordin
Masonic, de o mie de ori mai periculoşi. Nu sunt
simpli preoţi sau aderenţi la un crez religios; ci
comercianţi, avocaţi, editori şi bărbaţi de profesii
diferite, neavând nici o insignădupăcare săfie
recunoscuţi; se aflăaproape în întreaga societate.
Pot adopta orice caracter; cel de înger de lumină
sau de slujitor al întunericului, în vederea împlinirii
marelui lor plan... toţi sunt bărbaţi educaţi, pregătiţi
şi legaţi prin jurământ săînceapăîn fiecare moment
şi în orice direcţie, pentru orice serviciu,
comandaţi de generalul ordinului, neataşaţi de vreo
familie, comunitate sau ţară, de nici un fel de
legăturăomeneascăobişnuită, vânduţi pe viaţă
cauzei Pontifului Roman”. — J. Wayne Laurens,
The Crisis in America: or the Enemies of America
Unmasked, G. D. Miller, 1855, pp. 265-267.
Ignaţiu deLoyola a fondat ordinul iezuit în anul 1540.
Poziţia lui în biserica Romano Catolicăa fost întărităîn
11
timpul conciliului de la Trent, care s-a desfăşurat între
anii 1546-1563. Conciliul de la Trent a fost convocat cu
un mare scop propus: dizolvarea Reformaţiunii
protestante care a început în 1517 când Martin Luther,
neînfricatul călugăr german, a ţintuit 95 de teze pe uşa
capelei dinWittenberg. Aceste teze au pus sub semnul
întrebării, printre altele, doctrina odioasăa indulgenţelor,
învăţatăde Roma, care declara căun om se poate salva
pe sine şi pe cei dragi prin plătirea a cât mai multe
monede în tezaurul Bisericii Catolice.
Marile învăţături ale lui Luther, cănumai Biblia este
singurul standard al oricărei doctrine sau practici
religioase şi căsalvarea se capătănumai prin credinţa
în Isus Hristos, au produs un ecou plăcut înmii de inimi
în Europa şi valuri de ecouri tulburi pe holurile
Vaticanului.
Astfel, Consiliul de la Trent a fost convocat să
opreascăReformaţiunea, iezuiţii fiind instrumentele de
bazăale Romei spre distrugerea fiecărei urme de
protestantism, oriunde era găsit.
Cele mai mari documente ale Americii, Declaraţia
de Independenţăşi Constituţia, sunt pline de afirmaţii
protestante care sunt absolut intolerabile pentru iezuiţii
Romei. Văsurprinde faptul căVaticanul condamnă
documentele fondatoare a Statelor Unite?
„Vaticanul a condamnat Declaraţia de
Independenţăca fiind o nelegiuire şi a numit
ConstituţiaAmericii un document satanic.”—Avro
Manhatan, The Dollar and the Vatican, Ozark
Book Publishers, 1988, p. 26.
Iatã o parte din jurãmântul iezuit:
„Mai departe, promit şi declar cănu voi avea
părere şi voinţăproprie sau vreo rezervămentală,
exact ca un cadavru, ci măvoi supune fărăezitare
oricărui ordin primit din partea superiorilor mei în
Miliţia Papei..., mai departe, promit şi declar că,
ŢINTA: AMERICA
12 TERORIŞTII SECREŢI
ori de câte ori am ocazia, voi provoca război, în
secret sau pe faţă, împotriva tuturor ereticilor,
protestanţilor şi liberalilor, dupăcum mi se va
comanda, să-i extirp şi să-i extermin de pe faţa
pământului, necruţând indiferent de vârstă, de sex,
de stare. Măangajez să-i prind, să-i distrug şi
să-i spulber fie prin ştrangulare, prin fierbere în
cazane sau îngropându-i de vii pe toţi aceşti eretici.
Voi spinteca pântecele mamelor însărcinate, le
voi scoate plodul şi-i voi zdrobi capul de pereţi,
desfiinţând pentru totdeauna această sectă
periculoasă. Când nu voi putea acţiona deschis
împotriva acestor eretici, voi folosi în secret cupa
cu otravă, lame sau seringi otrăvitoare şi gloanţe
de plumb indiferent de rang, demnitate sau
autoritate. În orice condi ţii, voi fi un ostaş
credincios Papei sau superiorilor mei din ordinul
iezuit”.—Edwin A. Sherman, The Engineer Corps
of Hell; or Rome’s Sapper’s and Miners, Private
Subscription, 1883, pp. 118 – 124.
A gândi căo persoanăse poate compromite să
depunăun astfel de jurământ, depăşeşte orice raţiune.
Nimeni nu-şi poate imagina un jurământmai vrednic de
dispreţ. Cuvântul ereticmenţionat în jurământ se referă
la orice persoanăcare nu este de acord cu Papa.
Într-o scrisoare de la John Adams pentru
preşedintele Thomas Jefferson despre iezuiţi, citim:
„Nu vom avea noi roiuri de ei aici, în atât de
multe deghizări cum numai un rege al Rromilor o
poate face, îmbrăcaţi în zugravi, editori, scriitori
şi profesori? Dacă a existat vreodatăvreo
categorie de oameni care sămerite condamnare
pe pământ şi în iad, aceasta este societatea lui
Loyola (iezuiţii). —George Reimer, The New Jesuits,
Little, Brown, and Co., 1971, p. 14.
Napoleon Bonaparte a făcut următoarea precizare:
„Iezuiţii sunt o organizaţie militară, nu un ordin
13
religios. Conducătorul lor este un general de
armată, nu un simplu părinte de mănăstire. Şi
ţinta principalăal acestei organizaţii este:
PUTEREA. Putere în cea mai despoticăpractică
posibilă. Putere absolută, putere universală, putere
săcontroleze lumea, dupăplăcerea unui singur
om. Iezuismul este absolutul despotismului şi, în
acelaşi timp, cel mai mare şi enorm abuz.
Generalul Iezuiţilor insistăîn a se considera
maestru, suveran, mai sus de suverani. Oriunde
iezuiţii sunt acceptaţi, vor fi maeştri, coste aceasta
cât ar costa. Societatea lor este, din natură,
dictatorială. De aceea, este inamicul ireconciliabil
al oricărei autorităţi constituite. Orice act, crimă,
oricât de feroce, este consideratăo acţiune
meritorie dacă este întreprinsă în interesul
societăţii iezuite, sau din ordinul generalului”. —
General Montholon, Memorial of the Captivity of
Napoleon at St. Helena, pp. 62, 174.
„Nu exista nici o deghizare pe care sănu şi-o poată
asuma. De aceea, nu exista nici un loc în care ei sănu fi
putut pătrunde. Puteau intra neauziţi, chiar şi în garderoba
Monarhului, sau în biroul oamenilor de stat. Puteau lua
loc în convocări sau adunări generale, amestecându-se
în dezbateri, fărăsăfie suspectaţi.
Nu era limbăpe care săn-o poatăvorbi, sau crez
pe care sănu-l poatăprofesa, astfel că, nu exista nici un
stat în care sănu poatăcălători, nici o bisericăa căror
membri sănu poatăfi şi a cărei funcţiune săn-o
împlinească...” — J. A.Wylie, The History of Protestantism,
Vol. II, p. 412. (citat în Sydney, Hunter, Is
Alberto for Real?, Chick Publications, Page 13.)
În lumina acestor afirmaţii, se ridicădiferite
întrebări. Întrucât iezuiţii şi-au început asaltul
împotriva Americii în anul 1815 şi nimic nu stăîn
calea lor, înseamnăcăpolitica Americii de azi se
aflăsub controlul lor? Au fost asasinările diferiţilor
preşedinţi, ca Abraham Lincoln,WilliamMcKinley,
ŢINTA: AMERICA
14 TERORIŞTII SECREŢI
James Garfield şi William Henry Harrison,
inspirate de iezuiţi? Au fost atrocităţile, ca Waco,
Oklahoma City şi distrugerea celor douăturnuri
gemene din New York, planificate în spatele
zidurilor de la Vatican? Ce putem spune despre
constituţia noastrăpreţioasăşi proiectul de lege
privitor la drepturi, care a venit sub un astfel de
atac, în ultimele decade? Este acesta premiul
final al iezuiţilor pentru anihilarea libertăţii noastre
religioase, plătităcu un preţatât de mare?
Capitolele următoare vor analiza câteva dintre
aceste întrebări.
Cum Congresul de la Viena nu a fost destul de clar
pentru atingerea obiectivelor monarhilor Europei şi a
ordinului iezuit, au fost convocate alte douăcongrese.
Primul dintre ele a avut loc înVerona, în anul 1822.
Cu ocazia aceasta s-a stabilit căAmerica este ţinta
emisarilor iezuiţi şi cătrebuie săfie distrusăcu orice
preţ.Fiecare principiu al constituţiei trebuia săfie dizolvat
şi înlocuite cu noi principii iezuite care săînalţe
papalitatea pentru a domina înAmerica.
Următoarea întâlnire (a treia) a avut loc în Chieri,
Italia, în anul 1825. Iatăce s-a hotărât acolo:
„În anul 1825, cam unsprezece ani de la
redeşteptarea ordinului iezuit, a avut loc o întâlnire
secretăa conducătorilor iezuiţi, colegiul lor din
Chieri, lângăTurin, în nordul Italiei. La acea
adunare, au fost discutate planuri pentru
avansarea puterii papale la nivel mondial, pentru
destabilizarea guvernelor care au stat în cale şi
pentru a zdrobi toate opoziţiile faţăde schemele
şi ambiţiile iezuiţilor... La ce ne concentrăm noi,
este imperiul lumii...
Trebuie săle dăm de înţeles (marilor oameni
ai lumii) căoriginea răului, aluatul rău, vor rămâne
atâta timp cât protestantismul va exista, acel
protestantism deci, trebuie săfie abolit... Ereticii
sunt inamicii pe care suntem juraţi să-i
exterminăm...
15
Atunci, Biblia, acel şarpe care, cu capul
ridicat şi cu ochii sclipind ne ameninţăcu veninul
ei în timp ce cutreierăpământul, va fi schimbată
într-un toiag, în clipa în care vom fi capabili s-o
sechestrăm”. — Hector Macpherson, Iezuiţii în
Istorie, Ozark Book Publishers, 1997, appendix.
Scopul adunării de laChieri se cunoaşte; distrugerea
protestantismului cu orice preţşi restaurarea temporară
a papalităţii — LA NIVEL MONDIAL. Văzându-l pe
Papa Ioan Paul al II-lea traversând globul şi fiind
acceptat ca om al păcii , putem înţelege cât de bine
funcţioneazăplanul iezuit, instituit laChieri.
Aceste trei întâlniri la Viena, Verona şi Chieri, au
avut loc în maxim secret. Totuşi, la primele douăa fost
prezent un bărbat care nu a rămas tăcut. Ministrul de
externe britanic, George Canning, a contactat guvernul
Statelor Unite pentru a-l avertiza cămonarhii Europei
plănuiau sădistrugăinstituţiile libere aAmericii.
„Din cauza acestei conspiraţii a monarhilor
europeni împotriva republicilor americane, marele
om de stat englez, Canning, a atras atenţia
guvernului nostru la ea, şi atunci, oamenii noştri
de stat inclusiv Thomas Jefferson care încămai
era în viaţă, au luat o atitudine activăîn a face
posibilădeclaraţia preşedintelui Monroe cu ocazia
următoarei transmiteri a mesajului anual către
congresul Statelor Unite, ca Statele Unite să
considere aceasta un act de duşmănie faţăde
guvernul Statelor Unite si o atitudine
neprietenoasă, dacăaceastăcoaliţie, sau oricare
altăputere a Europei a plănuit vreodat ăsă
stabileascăvreun control pe continentul american
sau în vreuna din republicile americane, sau să
dobândeascăvreun drept teritorial.
Aceasta este ceea ce se numeşte Doctrina
Monroe. Ameninţarea de sub tratatul secret de la
Verona, ca săsuprime guvernele populare este
baza doctrinei lui Monroe. Acest tratat secret
afişeazăclar conflictul între guvernele monarhice
ŢINTA: AMERICA
16 TERORIŞTII SECREŢI
şi cele populare, între guvernul celor puţini
împotriva guvernului celor mulţi”. — Bruke
McCarty, The suppressed Truth About the Assassination
of Abraham Lincoln, page 10.
Doctrina Monroe a fost răspunsul Americii la
congresul iezuiţilor, de la Viena şi Verona. America ar
considera un act de război dacăvreo naţiune europeană
ar încerca o extindere colonialăîn emisfera vestică.
Iezuiţii au fost capabili, în secret, săatace şi săse
infiltreze în America, săîmplineascăexact lucrarea
împotriva căreia doctrinaMonroe încerca săprotejeze.
Ei au reuşit săo înlăture pentru căau făcut-o în mare
secret, sub masca unei biserici.
Într-o scrisoare către preşedinteleMonroe, Thomas
Jefferson a făcut următoarele observaţii:
„Problema prezentatăîn scrisorile pe care mi
le-ai trimis, este cea mai importantădin câte au
fost oferite contempl ării mele, dup ăcea a
independenţei. Aceea ne-a făcut o naţiune,
aceasta pune compasul şi aratăcursul pe care
să-l urmămprin oceanul timpului care se deschide
înaintea noastră. Şi niciodatăn-am fi putut îmbarca
pe ea sub circumstanţe mai propice. Prima şi
cea mai fundamentalămaximăa noastrăar trebui
săfie, niciodatăsănu ne lăsăm prinşi în capcana
Europei. A doua, sănu permitem Europei săse
amestece în afacerile de dincolo de Atlantic.
America, cea de Nord şi cea de Sud, are un set
de interese, diferit de cele ale Europei, care este
al ei, personal. De aceea, ar trebui săaibăun
sistem propriu, separat de cel al Europei. În timp
ce cea de-a doua se străduieşte sădevinăun
domiciliu al despotismului, dorinţa noastră
arzătoare ar trebui săfie, săfacem din emisfera
noastrăuna a libertăţii... (Noi trebuie sădeclarăm
protestul nostru împotriva viol ării drepturilor
naţiunilor, prin interferenţa unuia, în problemele
interne ale altuia, începutăde Bonaparte şi acum
17
continuatăde, la fel de nelegiuitaAlianţă, numindu
se pe sine Sfântă...
Ne vom opune, prin orice mijloc, intervenţiei
forţate al oricărei alte puteri... Problema propusă
acum implicăconsecinţe atât de dăinuitoare şi
efecte atât de decisive pentru destinele viitorului
nostru, încât revigoreazătot interesul pe care îl
am şi care se manifestăcu astfel de ocazii, şi
mădeterminăîn luarea de opinii hazardate, care
vor dovedi numai dorinţa mea de a contribui cu
orice ar fi folositor ţării noastre”.—Archives,Mount
Holyoke College.
Jefferson a văzut aceasta ca o mare crizăîn istoria
tânărăaAmericii pentru căiezuiţilor vicleni şi siniştri li
se ordonase săţinteascădistrugerea Americii.
DoctrinaMonroe a pus sub semnul întrebării orice
înaintare a Europei spreAmerica. Totuşi,Monroe nu a
înţeles căiezuiţii nu ar folosi forţa armelor la început,
pentru atingerea scopurilor, ci ar folosi viclenia şi discreţia
maximă. Ei ar apela la trăsăturile cele mai josnice ale
oamenilor. Şi-ar aşeza agenţii în poziţii de bogăţie şi
putere ca, dupăaceea, să-şi foloseascăinfluenţa pentru
a căpăta premiul dorit - distrugerea oricărui principiu
protestant descris în Constituţia Statelor Unite.
ŢINTA: AMERICA
CAPITOLUL2
PREŞEDINTELE
ANDREW JACKSON
Andrew Jackson a fost ales la preşedinţie în anul
1828. Vitejia şi îndemânarea militarădovedite în
înfrângerea britanicilor în războiul din anul 1812 sunt
bine cunoscute.Aluptat înmulte bătălii în câmp deschis,
dar acum întâmpina un inamic cu totul diferit. Acest
inamic pretindea a fi american, exact ca el, pretindea a
dori bineleAmericii, exact ca el şi ocupa poziţii înalte de
răspundere, exact ca el.
Iezuiţii urmau sădistrugăAmerica conform
dispoziţiei date de consiliul sinistru de laViena,Verona
şi Chieri, şi s-a întâmplat ca ei săînceapăsăaplice
trădarea în plinăforţă, în timpul preşedinţiei luiAndrew
Jackson. Aceşti iezuiţi s-au mutat printre americani şi
arătau exact ca americanii. Erau, bine înţeles, cetăţeni
americani, dar loialitatea lor era dedicatăpapei de la
Roma. Scopurile lor erau cele ale papalităţii. Aceşti
oameni erau trădători şi o adevăratăameninţare pentru
continuarea existenţei Statelor Unite.
„O naţiune poate supravieţui nebuniilor proprii,
şi chiar ambiţiei, dar nu poate supravieţui trădărilor
din interior. Un inamic stând la poartăeste mai
puţin formidabil, pentru căacesta este cunoscut
şi îşi poartăsteagul în mod deschis împotriva
cetăţii. Dar trădătorul se mişcăliber printre cei
din interiorul porţilor,murmurul lui viclean susurând
pe toate aleile, auzite chiar pe holurile guvernului.
19
Pentru cătrădătorul nu pare a fi trădător. Vorbeşte
cu accent similar cu cel al victimelor lui, poartă
chipul şi hainele lor, apelând la sentimentele
profunde ale inimilor tuturor oamenilor. Putrezeşte
sufletul unei naţiuni; lucrează în secret şi
necunoscut în noapte, săsubmineze stâlpii unui
oraş; infecteazăcorpul politic pentru ca acesta
sănu mai reziste”. — Marcus Cicero, vorbind lui
Caesar, Crassus, Pompey şi senatului Roman.
Doi dintre aceşti trădători au fost John C. Calhoun
şiNicholas Biddle.
AndrewJackson a câştigat preşedinţia în anul 1828.
Vicepreşedintele lui a fost John C. Calhoun din South
Carolina.Calhoun a realizat cădragostea pentru libertate
era foarte puternicăîn inima tuturor americanilor. A
realizat căsclavia era pe sfârşit pentru căaproape toate
teritoriile cumpărate de la Spania şi Franţa fuseseră
eliberate. Fărăo continuăextindere a sclaviei, poate că
aceasta ar fi fost învinsă. Pentru a putea contracara
curentul anti-sclavie în America, Calhoun a tipărit un
ziar în Washington, numit United States Telegraph. În
acest ziar el a început săsusţinăideea numităDrepturile
Statale.
Doctrina Drepturile Statale ar fi condus, inevitabil,
la desfiinţarea completăa Statelor Unite. Aceasta
presupunea căun stat avea un drept inerent săfacăce
vroia. Sub principiul Drepturilor Statale, dacăun stat
vroia săse retragădin Uniune, ar fi putut face aceasta.
Acest amănunt ar fi eliminat Statele Unite.
Calhoun a convins statele sudice săse retragădin
Uniune. Problema delicatăera tarifele ridicate în
importurile străine, ceea ce a făcut bunurile europene
mai scumpe. Cum Europa cumpăra cantităţi mari de
bumbac sudic şi alte produse, tariful părea căaduce
mai puţini bani pe export comercianţilor sudici.Această
taxăa ajutat pe fabricanţii nordici pentru căacum,
fabricanţii sudici cumpăraumaimult de la ei.
Calhoun a convins statele sudice căfăceau o
PREŞEDINTELE ANDREW JACKSON
20 TERORIŞTII SECREŢI
afacere foarte proastăşi căar fi putut renunţa laUniune,
pentru aceastăproblemă.
„Sudul, fiind o regiune agricolă, a fost uşor
de convins cătariful ridicat la taxa pe importul
străin îl afecta. După aceea, şi-a propus să
explice sudului căaceste datorii ridicate priveau
doar anumite articole, ca o favoare specialăpentru
apărarea intereselor locale. Astfel, el a spus
oamenilor din sud căei erau taxaţi ca săsusţină
pe fabricanţii din nord. Pe baza acestei probleme
populare el şi-a plantat steagul distructiv...
Aceastănouădemocraţie bastardăşi-a luat
dreptul sădistrugăpaşnic sau forţat (când era
gata) Uniunea Federală”. —John Smith Dye, The
Adder’s Den, p. 22.
Curând dupăceCalhoun a început tipărirea ziarului,
a avut loc o întâlnire în memoria lui Thomas Jefferson.
La aceastăîntâlnire, Andrew Jackson a fost rugat să
vorbească. El s-a ridicat şi a spus: Uniunea Federală
trebuie fie protejată. Dupăaceste cuvinte, s-a aşezat.
Calhoun s-a ridicat şi a declarat:
„Uniunea, dupălibertăţile noastre, este lucrul cel
mai drag. Fie ca noi săne amintim căpoate fi
protejat ănumai prin respectarea drepturilor
statale, distribuind în mod egal beneficiile şi
responsabilităţile Uniunii”. — Idem p. 19.
Calhoun a aşezat Uniunea pe locul doi, după
libertăţile noastre. Uniunea şi constituţia este ceea ce a
stabilit libertăţile noastre. DacăUniunea ar fi dizolvată,
statele s-ar ataca unul pe altul, ca ţările Europei de-a
lungul istoriei. Resursele statelor ar fi consumate,
pregătindu-se pentru război, unul împotriva altuia.Acesta
era obiectivul lui Calhoun şi al papalităţii, de la început.
Scopul lor era distrugerea Statelor Unite.
Calhoun a folosit tariful ca săcreeze fricţiune între
21
Nord şi Sud. Congresul ar fi putut săschimbe tariful, ca
sănu existe nici un motiv de discordie.Mulţi au vorbit
împotrivametodelor subtile folosite de el.DanielWebster
a spus:
„Domnule, întreaga lume va crede, cu
siguranţă, cătoatăaceastăcontroversă, împreună
cu toate mijloacele pe care aceasta le cere, nu
are alt fundament decât diferenţa de opinie între
majoritatea oamenilor din Carolina de Sud de o
parte şi vastamajoritate a cetăţenilor Statelor Unite
de cealaltăparte. Lumea nu va acredita acest
fapt. Chiar şi nouă, care auzim şi vedem, ne este
greu săcredem”. — Idem, p. 25.
DanielWebstern a ştiut căproblema mersese mult
mai adânc decât un tarif.Calhoun era instrumentul folosit
de iezuiţi spre divizareaAmericii.
John Quincy Adams, în Casa Reprezentanţilor, a
declarat:
„În opoziţie faţăde compromisul domnului
Clay, nu este necesarănici o victimă, şi totuşi tu
propui săne legi de mâini, săverşi sângele nostru
pe altar, săsatisfaci nemulţumirea nenaturalăa
sudului — o nemulţumire care are o rădăcinămai
adâncădecât Tariful, şi va continua când acesta
va fi uitat”. — Idem, p. 25.
Adams era corect în observaţia lui. Problema
Tarifului amurit, dar jarul pâlpâind al diviziunii a împărţit
America în două. Sângele războiului civil poate fi pus pe
răspunderea iezuitului, John C. Calhoun.
Privindu-l pe Calhoun căutând sădividăAmerica,
săne amintimcuvintele unui fost preot catolic, Charles
Chiniquy:
„Roma a văzut de-odatăcăsimpla existenţă
a Statelor Unite era o ameninţare pentru viaţa ei
însăşi. Încăde la început, în mod perfid, ea a
PREŞEDINTELE ANDREW JACKSON
22 TERORIŞTII SECREŢI
semănat seminţele discordiei şi a urii între două
mari secţiuni ale acestei ţări şi a reuşit prin
divizarea Sudului de Nord pe baza problemei
arzânde a sclaviei. Acea diviziune a fost ocazia
ei de aur săzdrobeascăo parte prin cealaltăparte,
ca săîmpărăţeascăpe ruinele sângerânde ale
amândoura, o poliţăde lungădurată”. — Charles
Chiniquy, Fifty Years in the Church of Rome, Chick
Publications, p. 291, sublinieri adăugate.
Calhoun nu era un cetăţean credincios Statelor
Unite. El lucra pentru avansarea agendei papale. Părea
a fi american, dar, în realitate, era iezuit în armata papei,
în efortul de a distrugeAmerica.
Preotul Phelan face următoarea precizare:
„De ce dacăguvernul Statelor Unite s-ar afla în război
cu biserica, amspune,mâine, ‘in iad cu guvernul Statelor
Unite?’ şi dacăbiserica şi toate guvernele lumii s-ar afla
în război, am spune: ‚În iad cu toate guvernele lumii.’
Oare de ce are Papa o putere atât de mare? Pentru că
Papa este conducătorul lumii. Toţi împăraţii, toţi regii,
toţi prinţii, toţi preşedinţii lumii sunt ca nişte BĂIEŢI
DE ALTAR ai mei.” – Priest Phelan, Western Watchman,
June 27, 1912. sublinieri adăugate.
John C. Calhoun a fost unul dintre BĂIEŢII DE
ALTAR, făcând ceea ce i se spunea.
Andrew Jackson, în mesajul său către Congres în
anul 1832 a precizat:
„Dreptul cetăţenilor unui singur Stat de a se
absolvi pe ei înşişi de la cele mai solemne obligaţii
la propria alegere şi fărăconsimţământul altor
State, riscând libertăţile şi fericirea a milioane de
oameni, nu poate fi recunoscut. O astfel de
autoritate este considerată de-a dreptul
ameninţătoare atât pentru principiile pe care
Guvernul General este constituit, cât şi pentru
obiectivele pe care acesta a fost format săle
23
obţină.” — John Smith Dye, The Adder’s Den, p.
25.
Jackson ştia căcomplotul lui Calhoun avea drept
scop distrugerea Statelor Unite şi libertăţile sale
religioase, lucru inacceptabil pentru el. Jackson stătea
în calea Congresului de la Viena, Verona şi Chieri, iar
iezuiţii au trebuit săaibăgrijăde el.
Nicholas Biddle, un alt agent de-al lor, a condusmai
departe faza a doua a atacului iezuit. Biddle era un
contabil strălucit care a absolvit universitatea din Pennsylvania
la vârsta de treisprezece ani. Era unmaestru în
ştiinţa banilor.Când Jackson venise la preşedinţie în anul
1828,Biddle avea control absolut asupraBăncii Federale
Centrale ale Guvernului. Nu fusese pentru prima oară
când o bancăcentralăera fondată. De douăori înainte,
prima oarăsub Robert Morris, şi dupăaceea, sub
Alexander Hamilton, s-a încercat stabilirea unei bănci
centrale, dar în ambele cazuri s-a ajuns la eşec, din cauza
acţiunilor frauduloase întreprinse de bancherii care
controlau. Dupărăzboi, în 1812, când s-a încercat
fondarea altei bănci, aceasta a treia oară, îl vedem pe
domnulBiddle implicat.
Cine se afla în spatele luiNicholasBiddle şi în spatele
iniţiativei de a avea o bancăcentralăînAmerica?
„Realitatea evidentăeste cădinastia bancară
Rothschild în Europa era o forţădominantă, atât
financiar cât şi politic, în formarea Băncii Statelor
Unite”. — G. Edward Griffin, The Creature from
Jekyll Island, American Opinion Publishing, p.
331.
„Cu trecerea anilor, de când N.M. (Rothschild),
fabricantul de textile din Manchester, a cumpărat
bumbac din statele sudice, familia Rothschild
dezvoltase angajamente americane puternice.
Nathan... împrumutase diferite state din Uniune
şi, pentru un timp, fusese bancherul european
principal pentru guvernul Statelor Unite, fiind un
PREŞEDINTELE ANDREW JACKSON
24 TERORIŞTII SECREŢI
suporter al Băncii Statelor Unite”. — Derek Wilson,
Rothschild: The Wealth and Power of a Dynasty,
Charles Scribner’s Sons, p. 178.
„FamiliaRothschild a avut o influenţăputernică
în a dictaAmericii legile financiare. Registrele legii
aratăcăei erau puterea în vechea Bancăa
Statelor Unite.” — Gustavus Myers, History of
The Great American Fortunes, Random House,
p. 556.
Instigatorii din spatele lui Biddle în stabilirea unei
bănci centrale erau Rothschild. Pentru cine lucra familiaRothschild?
„Conştient căRothschild era o familie
evreiascăimportantă, am căutat în Enciclopedia
Iudaicăşi am descoperit căpurtau titlul “Guardians
of the Vatican Treasury” (Păzitorii Vistieriei
Vaticanului)... Numirea lui Rothschild a dat negrei
papalităţii libertate financiară absolută şi
posibilitatea de a lucra în secret. Cine ar bănui
vreodatăcăo familie iudaicăar fi cheia bogăţiei
Bisericii Romano-catolice?” — F. Tupper Saussy,
Rulers of Evil, Harper Collins, page 160, 161.
Membrii familiei Rothschild erau iezuiţi care se
foloseau de descendenţa lor iudaicăpentru a-şi acoperi
activităţile sinistre. Iezuiţii, lucrând prin Rothschild şi
Biddle, au căutat săcâştige control asupra sistemului
bancar a Statelor Unite.
AndrewJackson nu eramulţumit cu banca centrală.
Când Biddle căuta săschimbe statutul băncii în 1832,
preşedintele Jackson a propus realegerea lui şi a stopat
intenţia congresului de a schimba statutul. A făcut-o
pentru trei motive: banca devenea un monopol, nu era
constituţional, şi prezenta un pericol pentru ţarăca banca
săfie dominatăde interese străine (iezuiţii).
Jackson simţea căsecuritatea Americii se afla în
pericol din partea acestor interese străine. El a spus:
25
„Nu există un pericol pentru libertate şi
independenţăîntr-o bancă, care, în natura ei, este
atât de puţin legată de ţara noastră? Nu există
aici un motiv de a tremura pentru puritatea
alegerilor noastre în pace, şi pentru independenţa
ţării noastre în război? Controlând moneda
noastră, primind banii noştri publici, şi ţinând mii
din cetăţenii noştri în dependenţă, aceastăsituaţie
ar fi mai formidabilăşi mai periculoasădecât o
putere navalăşi militarăa inamicului.” — Herman
E. Kross, Documentary History of Banking and
Currency in the United States, Chelsea House,
pp. 26, 27.
Comentariile lui Jackson nu erau nimic nou. Alţii
înţelegeau puterea deţinutăde cei ce conduceau banca.
Mayer Rothschild a spus:
„Permiteţi-mi săcontrolez banii naţiunii, şi nu
măintereseazăcine scrie legile.” — G. Eduard
Griffin, The Creature from Jekyll Island, American
Opinion Publishing, p. 218.
Aceasta este regula de aur iezuită/rothschildă. Cel
care are aurul, face regulile!
Griffin scrie:
„Dinastia Rothschild a capturat lumea mai
eficient, mai şiret, şi mai durabil decât toţi Cezarii
dinaintea lor şi decât toţi Hitlerii de dupăei.” —
Idem p. 218.
Thomas Jefferson are săne spunăurmătoarele
despre Banca Centrală:
„O bancăcentralăprivatămanevrând banii
publici, este o ameninţare mai mare pentru
libertatea poporului, decât o armatăactivă... Nu
putem permite conducătorilor noştri săne încarce
cu o datorie perpetuă.” — Idem. P. 329.
PREŞEDINTELE ANDREW JACKSON
26 TERORIŞTII SECREŢI
Iezuiţii au folosit pe Biddle şi Rothschild săcâştige
conducerea Băncii Americane pentru căştiau căastfel
puteau controla oamenii şi rescrie Constituţia conform
legii papale. Jackson încerca să-i oprească.
Haideţi săaruncămo priviremai detaliatăla Banca
Centrală, ca săvedem de ce era periculoasă. Mulţi
oameni nu înţeleg Banca Centrală, Banca Rezervelor
Federale.Aici avemun scenariu simplificat care explică
una dintre operaţiunile Rezervelor Federale.
Avem nevoie săînţelegem căBanca Rezervelor
Federale nu este posedatăde guvernul Statele Unite,
cum mulţi cred. Banca Centrală, Banca Rezervelor
Federale, este o bancăprivată, posedatăde unii dintre
cei mai bogaţi oameni din lume. Aceastăbancănu are
nimic de-a face cu guvernul Statelor Unite, în afarăde
legătura care permite operaţiunea descrisămai jos.
BancaRezervelor Federale are unmonopol total, sprijinit
de guvern, în domeniu financiar. Înainte de a avea o
bancăcentrală, fiecare bancăindividualăconcura cu
alte bănci; clienţii primeau celemai bune profituri. Dar
acum, nu mai este la fel.
Noi toţi ştim căastăzi, guvernul Statelor Unite
împrumutăbani şi opereazăsub datorii astronomice.De
ce?Oricine poate spune căo poliţăcare duce la o datorie
atât de mare, mai curând sau mai târziu, va distruge
organizaţia care o practică, pentru căinteresul pentru
datorie creşte dincolo de venitul ei, făcând plătirea
datoriei imposibilă.
Acum, săne întoarcem la scenariul nostru. Aşa
decurge operaţiunea. Săpresupunem căguvernul
Statelor Unite vrea săîmprumute un miliard de dolari.
Guvernul deschide un cont de depozit pentru această
sumă, aşa cum o companie de apăo face când doreşte
săadune bani pentru o nouăconductăsau un nou baraj.
Guvernul dăacest cont de depozit Băncii Rezervelor
Federale. Banca Rezervelor Federale ia contul şi face
o comandăla departamentul de tipărire şi de înregistrare,
sătipăreascăbancnote în valoare de unmiliard de dolari.
27
Dupăaproximativ douăsăptămâni, când bancnotele sunt
deja tipărite, departamentul de tipărire şi înregistrare
trimite bancnotele la Banca de RezervăFederală, care
scrie un cec de aproximativ douămii de dolari, ca să
plăteascătipărirea bancnotelor în valoare de unmiliard
de dolari. Banca de RezervăFederalăia miliardul de
dolari şi îl împrumutăguvernului Statelor Unite, iar
poporul ţării plăteşte dobânda la o ratăuriaşăîn fiecare
an, pentru aceşti bani, care au fost făcuţi din nimic.
De aceea, vedem căatunci când guvernul Statelor
Unite intrăîn datorii 1 dolar, 1 dolar, plus dobânda,merg
în buzunarele posesorilor Băncii de RezervăFederală.
Aceasta este cea mai mare, cea mai colosala, hoţie
cunoscutăvreodatăîn istoria omenirii, şi este aşa de
subtilăşi ascunsăde propaganda ştirilor media, că
victimele nicimăcar nu sunt conştiente de ce se întâmplă.
Puteţi vedea care este motivul pentru care iezuiţii fac
totul ca aceastăoperaţiune săfie ţinutăsecretă.
Constituţia Statelor Unite dăputere Congresului să
fabrice bani. DacăCongresul ar fabrica banii aşa cum
impune constituţia, acesta n-ar trebui săplăteascăsute
demiliarde de dolari în interes, pe care acum îi plăteşte
anual bancherilor pentru datoria naţională, pentru bani
făcuţi din nimic. Banii făcuţi de Congres ar fi liberi de
datorie.
Biddle a răspuns refuzului lui Jackson de a-i permite
restabilirea băncii centrale prin limitarea proviziilor de
bani ale naţiunilor. El a făcut aceasta, prin refuzul de a
face împrumuturi. Făcând astfel, economia a suferit,
banii au dispărut, iar rata şomajului s-a ridicat enorm.
Companii au dat faliment pentru cănu au putut plăti
datoriile. Naţiunea a intrat în panicădepresivă. Biddle
credea căva putea forţa pe Jackson săpăstreze banca
centrală. Era atât de sigur, căs-a lăudat în public căel a
dus economiaAmericii de râpă.Datorităacestei afirmaţii
nebune, alţii au venit în sprijinul lui Jackson, iar banca
centralăa murit. Amurit pânăla restabilirea ei în anul
1913.Afost restabilităatunci, de către aceeaşi oameni
PREŞEDINTELE ANDREW JACKSON
28 TERORIŞTII SECREŢI
(iezuiţii Romei), cu acelaşi scop, readucerea Americii
pe genunchi şi replantarea temporarăa Papei înAmerica.
Proiectul Iezuiţilor pentru o bancăcentralăîn
America a fost stopatătemporal în timpul preşedinţiei
luiAndrewJackson. El se opusese doctrinei lui Calhoun
despre drepturile statale, şi a stopat intenţia lui Biddle
de a continua cu banca centrală. Când alte lucruri au
eşuat, jurământul iezuit declară, căse apeleazăla ucidere
dacăcineva le stăîn cale.
„Preşedintele câştigase ura nemuritoare a
oamenilor de ştiinţămonetară, atât în America
cât şi în afara ei. (iezuiţii erau furioşi). Nu este
surprinzător. De aceea, pe 30 Ianuarie 1835, o
încercare de asasinare a fost făcutăîmpotriva lui.
În mod miraculos, ambele pistoale ale asasinului
au ţintit greşit şi Jackson a scăpat printr-un
capriciu al sorţii. A fost primul atentat de acest
gen împotriva unui preşedinte ale Statelor Unite.
Asasinul era Richard Lawrence care era nebun
sau s-a dat drept nebun ca săscape de o
pedeapsăaspră. Oricum, Lawrence a fost declarat
nevinovat, datoritănebuniei. Mai târziu s-a lăudat
la prieteni c ăfusese în legătură cu oameni
puternici în Europa care promisese să-l protejeze
de pedeapsădacăar fi fost prins.” — Idem. P.
357.
Ordinul iezuit era foarte serios în planul de a captura
Statele Unite. S-au infiltrat în guvern la cel mai înalt
nivel, şi şi-au folosit agenţii în controlarea sistemului
bancar american. Ei ar folosi asasinarea dacăar fi
necesar, când cineva s-ar împotrivi planului lor.Andrew
Jackson a fost aproape asasinat de către o unealtăiezuită
căruia i-a fost oferităpromisiunea de către europeni
puternici, căva fi eliberat dacăurma săfie prins. Au
urmat alţi preşedinţi care, de asemenea, au suferitmânia
nemuritoare a Romei. Unii au fost asasinaţi, alţii au
scăpat. Capitolul următor, care comenteazăpreşedinţiile
lui William Henry Harrison, Zachary Taylor şi James
Buchanan, va completa detaliile.
CAPITOLUL3
PREŞEDINŢII HARRISON,
TAYLOR ŞI BUCHANAN
William Henry Harrison a fost ales la preşedinţia
StatelorUnite în anul 1841. Se afla deja la vârsta înaintată
de 67 de ani dar era foarte sănătos şi robust. Toţi cei
care-l cunoşteau puteau spune cănu avea nici o
problemăcare să-l împiedice săparcurgăcei patru ani
în oficiu. Totuşi, numai 35 de zile dupăce a depus
jurământul intrării în oficiu, preşedinteleHarrison a fost
mort, pe 4Aprilie 1841. Cele mai multe, dacănu toate,
dintre enciclopedii spun căamurit de pneumonie, după
ce a adresat cuvântarea de inaugurare, din cauza frigului
aspru dinWashington D.C., dar nu este adevărat. Nu a
murit de pneumonie.
Când Harrison a intrat în oficiu, exista o situaţie
foarte tensionatăîn ţară. Problema existentăera
binecunoscutul conflict între Nord şi Sud, cu privire la
sclavie. Se discuta despre anexarea Texasului, săfie
acceptat liber sau cu sclavie. Fusese deja făcut un atentat
asupra lui Jackson cu şase ani mai înainte. Harrison a
ajuns în oficiu cu numai douăzeci de ani înainte de războiul
Civil. Influenţa iezuiţilor apăsa greu asupraAmericii.
Dup cum deja am văzut, Congresul de la Viena,
Verona şi Chieri, au hotărât distrugerea guvernelor
populare, oriunde ar fi fost găsite. Prima ţintăa fost
America şi distrugerea fiecărui principiu protestant.
Iezuiţilor, vrednici de dispreţ, li s-a ordonat săaducăla
îndeplinire aceastădistrugere.
Andrew Jackson a înfruntat atacul iezuiţilor prin
politica lui John C. Calhoun şi vrăjitoriile financiare ale
30 TERORIŞTII SECREŢI
lui Nicholas Biddle.William Henry Harrison refuzase,
de asemenea, săaccepte împlinirea scopului iezuit, pentru
America. În cuvântarea adresatăcu ocazia inaugurării
intrării în oficiu, a făcut următoarele comentarii:
„Nu permitemnici unui guvern, prin drept divin,
crezând căpânăacum, vorbind despre putere,
Creatorul nu a făcut distincţie între oameni; că
toţi sunt egali, şi căsingurul drept la guvernare
aparţine celui care este înmod expres împuternicit
de cei care sunt guvernaţi.” — Burke McCarty,
The Suppressed Truth About the Assassination
of Abraham Lincoln, Arya Varta Publishing. P.
44.
Prin ceea ce spusese, preşedintele Harrison de-abia
provocasemâniamortalăa iezuiţilor.
„Cu aceste cuvinte fărăgreşeală, preşedintele
Harrison a făcut poziţia sa clară; el a lansat o provocare
inamicilorDreptuluiDivin alGuvernului nostru Popular.
(Burke McCarty vorbeşte despre Roma când spune
aceasta).Afăcut chiarmaimult—pentru că, prin acele
cuvinte, el şi-a semnat sentinţa de moarte. Dupănumai
o lunăşi cinci zile de la acea dată, preşedinteleHarrison
era mort în Casa Albă. A murit prin otrăvire arsenică,
administratăde unelteleRomei. Jurământul iezuit fusese
împlinit cu promptitudine.
„Mai departe, promit şi declar că, ori de câte ori am
ocazia, voi declara război, în secret sau pe faţă, împotriva
tuturor ereticilor, protestanţilor şi liberalilor, dupăcum
mi se va comanda, să-i extirp şi să-i extermin de pe faţa
pământului...Când nu voi putea acţiona deschis împotriva
acestor eretici, voi folosi în secret cupa cu otravă, lame
sau seringi otrăvitoare şi gloanţe de plumb indiferent de
rang, demnitate sau autoritate... indiferent de condiţii, în
public sau particular, dupăcummi se va ordona de către
un agent al Papei sau de către un Superior al Frăţietăţii
Credinţei Sfinte, al Societăţii Iezuiţilor”. Idem. pp. 44,
46.
31
Pentru aproape omie de ani, preoţii romano-catolici
au crezut căau condus prin drept divin, căputerea lor
venise direct de la Dumnezeu, cătoţi oamenii trebuiau
săse supunăautorităţii şi controlului lor. Dacăun
conducător nu şi-ar fi aşezat poziţia şi ţara pe care o
conducea înmâinile papei, atunci, acea persoanănu avea
dreptul săguverneze. Când Harrison a spus că, “nu
admitemnici unui guvern, prin drept divin,” declara că
StateleUnite nu aveau săse supunănici cumcontrolului
Papei. Pentru Papa şi iezuiţii lui haini, aceasta a fost ca
o pălmuire peste obraz, care i-a determinat săia măsuri
imediate.
Nu numai Harrison respinsese autoritatea Romei,
pentru căel, pur şi simplu, a amintit ceea ce Declaraţia
de Independenţăşi Constituţia deja declaraserăînaintea
lui. Republica noastrăa refuzat total controlul pe care
Papa şi iezuiţii vroiau să-l aplice. Când o naţiune, o
bisericăsau un individ refuzăsăse supunăautorităţii
papale, aceştia sunt terminaţi. DacăDumnezeu nu
intervine, vieţile acelora care se opun papalităţii, vor fi
terminate.
Acest concept este complet străin gândirii oamenilor
care au trăit sub un guvern liber, constituţional.Drepturile
de închinare la Dumnezeu conform convingerii
conştiinţei personale, şi un guvern fărărege, sunt considerate
actuale şi aplicabile pentru StateleUnite de azi.
Noi nu realizăm căafirmaţia lui Harrison a fost ca un
pumnal înfipt în inima existenţei papalităţii.
Un alt conducător, care a refuzat săaccepte
direcţiunile papalităţii, a fost Regina Elisabeta aAngliei.
Aceasta era una dintre fiicele lui Henry al VIII-lea şi a
condus ţara din anul 1558 pânăin anul 1603.Aurcat pe
tron dupămoartea surorii ei, 31 8 #7 Bloody
Mary 8 #7 (Mary cea Sângeroasă) care a
condus Anglia din anul 1553 pânăîn anul 1558. Mary
fusese suveran catolic dar Elisabeta era protestantă.
„Dupăîntronare, Elisabeta a scris domnului
PREŞEDINTELE ANDREW JACKSON
32 TERORIŞTII SECREŢI
Richard Crane, ambasadorul Angliei la Roma, să
informeze oamenii despre întronarea sa. Dar ea
a fost informatăde 32 8 #7 Sfinţenia Sa
8 #7 căAnglia era slujitorul sclavilor, că
Elisabeta nu-şi putea asuma coroana fără
permisiunea sa, cănu a fost născutădintr-o
căsătorie legal ă, şi că, de aceea, nu putea fi
reginaAngliei; căceamai sigurăacţiune din partea
ei ar fi renunţarea totalăla tron şi supunerea fără
rezervă, voinţei lui; astfel, el ar trata-o cât mai
delicat posibil. Dar dacărefuzăacest sfat, el nu
o va cruţa! Regina a refuzat sfatul Papei, iar ura
lui Pius şi a succesorilor lui a fost asigurată.” —
J.E.C. Shepherd, The Babington Plot, Wittenburg
Publications, p. 46.
Regina Elisabeta a respins înmod înţelept „Dreptul
Divin” asumat de papalitate, de a conduce şi controla
tronulAngliei. Din cauza aceasta, au avut loc cel puţin
cinci intenţii de asasinat împotriva ei.Aceste asasinate
au eşuat pentru căea avea un serviciu secret excelent.
Astfel, viaţa i-a fost salvată.
Când papalitatea a realizat cătoate eforturile lor de
a o asasina pe Regina Elisabeta au eşuat, a început să
trateze cu unul din fiii lor catolici, Filip al II-lea al Spaniei.
În 1580 papalitatea a pus la cale invadarea Angliei de
către Spania.
„Mai târziu, Papa Sixtus al X-lea, a promis
lui Filip al Spaniei un miliard de scuzi pentru a-şi
echipa armata sădistrugătronul Elisabetei,
singura condiţie pe care Papa a pus-o în schimbul
darului său, era: „ca el săcâştige titlul de suveran
al Angliei, iar împărăţia sădevină slujitoare
bisericii”.” — Idem, p. 47.
Faimoasa Armada Spaniolăa fost trimisăsă
zdrobeascăAnglia pentru căElisabeta nu renunţa la tron
şi la împărăţie, în favoarea Papei. Timp de treizeci de
ani iezuiţii au încercat s-o ucidăpe Elisabeta, dar au
33
eşuat. În final au conspirat cu Filip al II-lea al Spaniei so
anihileze cu ajutorul Armadei:
„Considerămcăpapii sunt responsabili pentru
‘succesiune,’ aceştia fiind principalii manipulanţi
în viaţa adultăa Elisabetei, căutând s-o distrugă
pe ea şi împărăţia ei, forţând întoarcerea Angliei
sub dominaţia sistemului rău, conducător la
sclavie, numit Biserica romano-catolică. Papa nu
a fost doar principalul manipulant al intrigii în
Anglia, ci era principala sursăa trădării în mişcare.
„Papa a insistat în exercitarea absolutăa
autorităţii şi suveranităţii peste toţi regii şi prinţii,
şi dorea să-şi asume prerogativele Divinităţii,
mânuind săbiile lui spirituale şi temporare.” —
Idem, pp. 98, 99. (sublinieri adăugate).
La fel, când William Henry Harrison a depus
jurământul sădevinăpreşedintele StatelorUnite, iezuiţii
au văzut în el un om care se opunea lor şi planurilor lor.
Din nefericire, preşedinteleHarrison a fost otrăvit după
numai treizeci şi cinci de zile de oficiu.
„Generalul Harrison nu a murit de boală
naturală— nu a existat nici un semn de slăbire a
sănătăţii sau a puterii — ci ceva subit şi fatal. Nu
a murit de apoplexie, care este o boală. Otrăvirea
produce o moarte subităşi este fatalăde la
început. Aceasta este arma numărul unu al
asasinului medical. Acidul oxalic şi acidul prucic
provoacămoarte imediatăşi dăfoarte puţine
şanse de scăpare din mâna criminalului. De
aceea, în cazul lui nu a fost vorba de otrăvire acută,
când moartea are loc aproape simultan, ci de
otrăvire cronică, când pacientul moare încetul cu
încetul. Harrison a trăit vreo şase zile dupăce a
primit medicamentul.” — John Smith Dye, The
Adder’s Den, p. 37.
Senatorul Statelor Unite, Thomas Benton este de
acord.
PREŞEDINTELE ANDREW JACKSON
34 TERORIŞTII SECREŢI
„Nu a existat nici un semn de slăbire a
sănătăţii sau a puterii care săindice un astfel de
eveniment sau sădea de bănuit căHarrison nu
ar putea parcurge întregul termen în oficiu, cu
aceeaşi vigoare cu care a început. Atacarea lui a
fost subităşi fatalăde la început.” — Senator
Thomas Benton, Thirty Years View, volumul II, p.
21. (citat în John Smith Dye’s book, The Adder’s
Den, pagina 36.
WilliamHenryHarrison a devenit primul preşedinte
care a căzut victimăiezuiţilor, în încercarea lor de a lua
cu asalt Statele Unite, de a distruge Constituţia, şi de a
face din papalitate conducătorul suprem al Americii.
Dacăvreun preşedinte al Statelor Unite, sau oricare alt
conducător ar refuza săprimeascăordine de la iezuiţi,
şi ei ar deveni ţintăasasinării. Zachary Taylor a refuzat
săaccepte distrugereaAmericii şi a fost al doilea care a
căzut.
Taylor a fost cunoscut ca un mare militar. Prietenii
îl numeau ‘BătrânAspru şi Gata.’Avenit la CasaAlbă
în anul 1848 şi şaisprezece luni mai târziu era mort.
„…au folosit invazia Cubei ca test pentru
Zachary Taylor, şi au avut planurile lor pregătite
pentru lansarea proiectului lor în faza de debut a
administraţiei sale dar, încăde la început,
preşedintele Taylor le-a spulberat orice speranţă
de a le permite desfăşurarea lor în timpul
termenului său.” — Burke McCarty, The Suppressed
Truth About the Assassination of
Abraham Lincoln, Arya Varta Publishing, p. 47.
Iatăce s-ar fi întâmplat dacăTaylor ar fi invadat
Cuba.Austria catolică, Spania catolică, Franţa catolică,
şiAnglia, aşteptau săporneascărăzboi contraAmericii,
dacăel ar fi invadat Cuba. Ce şansăar fi avut tânăra
republicăîmpotriva puterilor unite ale Europei catolice
în acel timp? Papalitatea ştia foarte bine lucrul acesta,
de aceea insista ca Taylor săinvadeze Cuba.
35
Taylor a comis o altă„crimă” împotriva Romei. El a
vorbit cu pasiune despre păstrarea Uniunii. Iezuiţii se
luptau crâncen săîmpartănaţiunea în două, iar
preşedintele se străduia din greu s-o ţinălaolaltă.Agentul
iezuit, John C. Calhoun, a vizitatDepartamentul de Stat,
şi a cerut preşedintelui sănu menţioneze nimic despre
Uniune, în următoarea sa adresare către naţiune. Dar
Calhoun avea prea puţinăinfluenţăasupra lui Taylor,
pentru că, dupăvizita lui, următorul pasaj a fost adăugat
luării de cuvânt a lui Taylor:
„Ataşamentul faţăde Uniunea de State ar
trebui săfie fierbinte în fiecare inimăamericană.
Pentru că, pentru mai mult de o jumătate de secol,
timp în care multe împărăţii şi imperii au căzut,
aceastăUniune a rămas nezdruncinată… După
părerea mea, dizolvarea ei ar fi cea mai mare
dintre calamităţi, iar prevenirea acestei calamităţi
ar trebui săfie ţinta nestrămutatăa fiecărui
american. De păstrarea ei trebuie sădepindă
fericirea noastrăşi a generaţiilor care vor urma.
Oricare ar fi pericolele care săo ameninţe, eu voi
sta alături de ea şi o voi păstra în toatăintegritatea,
pânăla maxima limităa obligaţiilor impuse şi a
puterii acordate mie de către Constituţie.”— John
Smith Dye, The Adder’s Den, pp. 51, 52.
McCarty preia istoria din acest punct.
„Nu a existat nici o subtilitate în aceasta.
Conducătorii pro sclavie nu au găsit nici un sprijin
în Taylor, aşa căau decis să-l asasineze...
„Temându-se căs-ar fi putut ridica vre-o
bănuialădacăpreşedintele ar fi omorât la începutul
administraţiei sale, ca în cazul preşedintelui
Harrison, iezuiţii i-au permis săslujeascăun an
şi patru luni, dupăcare, pe data de patru iulie, i sa
administrat arsenic în timpul unei celebrări în
Washington, la care fusese invitat săia cuvântul.
A mers acolo sănătos perfect dimineaţa şi s-a
întors bolnav dupăamiază, la aproximativ ora cinci,
PREŞEDINTELE ANDREW JACKSON
36 TERORIŞTII SECREŢI
şi a murit lunea următoare, dupăce fusese bolnav
acelaşi număr de zile şi avusese exact aceleaşi
simptome ca predecesorul lui, preşedintele
Harrison.” — Burke McCarty, The Suppressed
Truth About the Assassination of Abraham Lincoln,
Arya Varta Publishing, p. 48.
„Puterea sclaviei [iezuiţii], avea acum motive
suficiente ca să-l considere inamic, şi istoria lui
le-a dat de înţeles căniciodatănu s-a supus.
Aceia care, politic, aveau problema sclaviei în
grijă, juraseră, cu mult timp înainte, cănici o
persoanăcare se opune planurilor lor în interesul
sclaviei, n-ar trebui săocupe scaunul preşedinţiei.
Au hotărât să-i ia viaţa...
„Iezuiţii au înţeles, şi au hotărât să-i slujească
aşa cum înainte slujise generalului Harrison,
aşteptând o ocazie favorabilă pe care s-o
foloseascăspre aducerea la îndeplinire a intenţiei
lor viclene. Celebrarea de la 4 iulie se afla în prag;
şi s-a hotărât săse foloseascăde aceastăzi
pentru a-i da medicamentul fatal.” — John Smith
Dye, The Adder’s Den, pp. 52, 53.
Şase ani mai târziu, James Buchanan, un democrat
din Pennsylvania, a fost ales preşedinte. Acesta băuse
şi cinase cu cei din Sud, şi se părea căar ţine cont de
dorinţele lor.
„Noul preşedinte s-a dovedit a fi un bărbat
decis. Deşi era din Nord, curtase puternic pe
conducătorii din Sud cărora le dăduse de înţeles
căera trup şi suflet alături de ei…
„Buchanan pusese urechea la pământ şi
auzise zgomotul roţilor aboliţioniştilor… El i-a
informat căera preşedinte atât în Nord cât şi în
Sud. Aceast ăschimbare de atitudine a fost
evidenţiatăprin atitudinea lui hotărâtăîmpotriva
lui Jefferson Davis şi a partidului lui, şi şi-a făcut
cunoscutăintenţia de a pune la punct problema
37
sclaviei în Statele Libere, spre satisfacerea
cetăţenilor din acele State.” — Burke McCarty,
The Suppressed Truth About the Assassination
of Abraham Lincoln, Arya Varta Publishing, p.
50.
James Buchanan n-a trebuit săaştepte mult ca săafle
ce i-ar face iezuiţii pentru căi-a păcălit.
„De ziua Washington-ului, pozi ţia lui
Buchanan a devenit cunoscută, iar următoarea zi
a fost otrăvit. Complotul a fost adânc şi planificat
cu grijă. Cum domnul Buchanan se afla, de obicei,
în compania bărbaţilor de vârsta lui, avea o masă
şi scaune rezervate pentru el în sala de mese a
Hotelului Naţional. Preşedintele era cunoscut ca
fiind un băutor de ceai înrăit, nordicii servind, din
fire, foarte rar altceva decât ceai seara. Sudicii
preferăcafea. Astfel, săfie siguri de Buchanan şi
prietenii lui nordici, otrava arsenică a fost
pulverizatăîn vasele care conţineau ceai şi zahăr
şi puse pe masa la care el urma săse aşeze.
Zahărul pulbere de la celelalte mese nu conţinea
otravă. Nici o persoanădin Sud nu a fost afectată
sau rănită. Cincizeci sau şaizeci de persoana au
cinat acolo, în acea seară, şi, din câte se poate
cunoaşte, aproximativ treizeci şi opt au murit din
efectul otrăvii. Preşedintele Buchanan a fost
otrăvit, şi cu mare greu, viaţa i-a fost salvată.
Doctorii l-au tratat cu înţelegere, din instrucţiunile
pe care le-a dat el, ştiind foarte bine ce se
întâmplase.
„De la acest incident, mesele Hotelului
Naţional erau aproape goale.
„Proprietarii Hotelului sau servitorii au fost
afectaţi? Dacănu, cu ce se deosebea hrana
servităde ei, de cea servităde musafiri?
„În aceastăcalamitate se aflămai mult decât
ce poate vedea ochiul. Este ceva ce n-ar trebui
trecut cu vederea.” — The New York post, March
18, 1857. (Missing credit. Translate.)
PREŞEDINTELE ANDREW JACKSON
38 TERORIŞTII SECREŢI
James Buchanan a fost otrăvit şi aproape a murit.
A trăit totuşi, pentru căştia căi se dăduse arsenic şi
astfel şi-a putut informa doctorii. Ştia căiezuiţii otrăvise
pe Harrison şi Taylor.
Ordinul iezuit şi-a împlinit din nou jurământul, care
spune căvor otrăvi, omorî sau ar face orice ar fi necesar,
săelimine pe aceia care s-ar opune planurilor lor. Din
1841 pânăîn 1857, vedem cătrei preşedinţi au fost
atacaţi de iezuiţi, dupăcumfusese plănuit de Congresul
de laViena,Verona şi Chieri. Doi aumurit iar al trei-lea
de-abia a scăpat. Nu permit nimănui săstea în calea lor
spre dominarea absolutăa Americii, şi a distrugerii
Constituţiei. Privind spreAmerica, preoţiiRomei au spus:
„Suntem hotărâţi săluăm Statele Unite în
posesie, dar trebuie săo facem în secret.
„În linişte şi cu răbdare, trebuie săînghesuim
pe romano-catolicii noştri în marile oraşe ale
Statelor Unite, ţinând cont de faptul căvotul unui
sărac călător, chiar dacăeste acoperit cu zdrenţe,
are tot atâta greutate în escala puterilor, ca
milionarul Astor, şi aceasta dacănoi avem două
voturi împotriva unuia al lui, va deveni la fel de
lipsit de putere. Haideţi deci, săînmulţim voturile
noastre, săchemăm pe săracii dar credincioşii
noştri catolici irlandezi din orice colţal lumii, şi
să-i adunăm în inimile oraşelor Washington, New
York, Boston, Chicago, Buffalo, Albany, Troy, Cincinnati.
„Sub umbrele acelor mari oraşe, americanii
se considerăa fi o rasăuriaşă, invincibilă. Privesc
la catolicii irlandezi săraci cu dispreţsuprem, ca
fiind buni numai pentru săparea şanţurilor, pentru
măturarea străzilor şi sălucreze în bucătăriile lor.
Sănu cumva sătreziţi pe aceşti lei adormiţi,
astăzi. Săne rugăm la Dumnezeu să-i mai ţină
adormiţi încăcâţiva ani, săse trezeascănumai
pentru a-şi vedea voturile lor nenumărate, în timp
ce-i eliminăm pentru totdeauna din orice poziţie
de onoare, putere şi profit!... Ce vor spune acei
aşa numiţi uriaşi când vor vedea cănici măcar un
39
senator sau membru din Congres nu va fi ales
fărăsăse fi supus sfântului părinte, Papa!
„Noi nu doar alegem preşedintele, dar vom
umple şi comanda armatele, vommanevra navele,
şi vom ţine cheile casieriei publice!...
„Atunci, da! Atunci, vom conduce Statele
Unite, şi le vom conduce la picioarele Vicarului
lui Isus Hristos, ca el săsfârşeascăcu sistemul
lor de educaţie lipsit de Dumnezeu, cu legea
libertăţii de conştiinţăcare sunt o insultăpentru
Dumnezeu şi om!”— Charles Chiniquy, Fifty Years
in the Church of Rome, Chick Publications, pp.
281, 282.
Când ei spun “Vicar al lui Isus Hristos”, se referăla
Papa.
PREŞEDINTELE ANDREW JACKSON
CAPITOLUL4
PREŞEDINTELE
ABRAHAM LINCOLN
În 1856, un sclav evadat numit Dred Scott căutase
câştigarea libertăţii în statul liber,Kansas.Cazul era atât
de bine cunoscut, încât a ajuns în Tribunalul Suprem.
Decizia mârşavăcu privire la cazul Dred Scott a fost
acordatăde judecătorul romano-catolic fanatic, Taney,
Judecător Suprem al Statelor Unite pe atunci. Decizia
Taney, pe scurt, era cănegrul nu avea drepturi pe care
omul alb trebuia săle respecte. Aceasta vrea săspună
căcetăţeanul negru este inferior cetăţeanului alb, iar
cel dintâi nu avea drepturi. Abraham Lincoln, pe când
era copil, observa vânzarea de tineri şi tinere negri, întrun
oraşmic din Illinois. În timp ce se plimba cu un prieten,
dupăo licitaţie de sclavi,Lincoln s-a întors către prietenul
lui şi a spus: „Într-o zi, îi voi da o loviturăgrea!”
În Noiembrie, 1855, Charles Chinquy, un preot
catolic în Kankakee, Illinois, fusese atacat, într-o serie
de cazuri de tribunal, de către episcopul diocezei din
Chicago. Chiniquy vorbise des despre subiectul
cumpătării şi despre efectele negative ale lichiorului.Cum
mulţi dintre preoţi erau alcoolici, şimulţi dintre ceilalţi
erau beţivi comuni, prezentările lui Chiniquy despre
cumpătare nu erau apreciate.Adesea, acesta cita Biblia,
pentru susţinerea unor poziţii pe care el le luase.Acest
lucru a provocatmânia episcopului deChicago, împotriva
lui. Ca să-l punăla tăcere, a fost acuzat de o femeie
imoralăfolosităde preoţi, pentru conduitănepotrivităfaţă
de ea.
Cazul lui Charles Chiniquy a fost astfel publicat în
41
presa Illinois-ului, căfoarte puţini avocaţi acceptau să-l
apere. Realizau căluptau nu numai împotriva unui preot
dinChicago; luptau împotrivaBisericii romano-catolice.
Charles Chiniquy a aflat despreAbe Lincoln, un avocat
credincios şi corect din Illinois.Chiniquy a trimis lui Lincoln
un mesaj telegrafic, apelând la sprijinul lui, în
douăzeci de minute primind răspunsul afirmativ: “Da,
voi apăra viaţa şi onoarea ta în procesul din mai anul
viitor, în Tribunalul dinUrbana. SemnatA. Lincoln.
Chiniquy relatează:
„A sosit timpul ca şeriful de Kankakee sămă
târascădin nou ca pe un criminal şi deţinut, în
Urbana şi sămădea pe mâinile şerifului acelui
oraş. Am ajuns acolo pe 20 octombrie, cu avocaţii
mei, Domnii Osgood şi Paddock, şi o duzinăde
martori. DomnulAbraham Lincoln sosise cu câteva
minute înaintea mea, din Springfield.” — Charles
Chiniquy, Fifty Years in The Church of Rome,
Chick Publications, p. 273.
Când Charles Chiniquy a fost apărat de Abraham
Lincoln, cităm,
„Apoi a despicat cariera părintelui Chiniquy,
cum acesta fusese persecutat pe nedrept, iar în
concluzie a spus: “Atâta timp cât Dumnezeu îmi
va da inimăsăsimt, creier săgândesc, sau o
mânăs ăexecut voinţa mea, o s-o devotez
împotriva acelei puteri care încearcăsa folosească
maşinăriile tribunalelor sădistrugădrepturile şi
caracterul unui cetăţean american.” Şi această
promisiune făcutăde Abraham Lincoln, a fost
împlinităîn anii de mai târziu. — Burke McCarty,
The Suppressed Truth About the Assassination
of Abraham Lincoln, Arya Varta Publishing, p.
41.
Lincoln observase căChiniquy fusese acuzat pe
nedrept. În noaptea dinaintea încercării de condamnare
PREŞEDINTELE ABRAHAM LINCOLN
42 TERORIŞTII SECREŢI
a lui Chiniquy la închisoare pentru o crimăpe care n-o
comisese, un ochimartor, care ascultase complotul de a
distruge pe Chiniquy, a intervenit şi a fost salvat.
AbrahamLincoln şi-a făcut o grămadăde duşmani
dupăprocesul lui Chiniquy. Părăsind sala de judecată,
Charles Chiniquy era în lacrimi. Abraham Lincoln l-a
întrebat:
„Părinte Chinquy, de ce plângi? „Dragă
Domnule Lincoln,” i-am răspuns, “Dă-mi voie să
spun căbucuria pe care, natural, ar trebui s-o
simt cu ocazia unei astfel de victorii, este distrusă
când măgândesc ce ar putea săte coste pe
dumneata. În tribunal erau, nu mai puţin de zece
sau doisprezece iezuiţi din Chicago şi St. Louis,
care veniseră să asculte sentinţa mea de
condamnare la penitenţă…ceea ce tulburăsufletul
meu chiar acum şi face să-mi curgălacrimi, este
că, se pare, căam citit condamnarea ta la moarte,
în ochii lor vicleni. Câţi alţi oameni nobili au căzut
la picioarele lor!” — Charles Chiniquy, Fifty Years
in the Church of Rome, pp. 280, 281.
Abraham Lincoln, încădin 1855, 1856, era un om
însemnat, pe care Roma căuta sa-l distrugă. Patru ani
mai târziu, Abraham Lincoln a fost ales Preşedintele
StatelorUnite.Pe drumdin Illinois spreWashingtonD.C.,
a trebuit sătreacăprin oraşul Baltimore. Mai târziu a
spus luiChiniquy:
„Sunt atât de încântat săte văd din nou!...
Vezi căprietenii tăi, iezuiţii, încănu m-au omorât.
Dar ar fi făcut-o când am trecut prin cel mai
devotat oraşal lor, Baltimore, dacăn-aşfi trecut
pe acolo, incognito, câteva ore înainte ca ei să
măaştepte.Avem dovezi căaceea companie care
fusese selectatăşi organizatăsămăomoare,
era condusăde un romano-catolic numit Byrne;
Era compusă, aproape în întregime, de romanocatolici;
mai mult, între ei se aflau doi preoţi
deghizaţi care să-i încurajeze... L-am întâlnit pe
43
Domnul Morse, învăţatul inventator al telegrafului
electric; mi-a spus căpe vremea când se afla în
Roma, nu de mult, a găsit dovada celei mai
formidabile conspiraţii împotriva acestei ţări şi toate
instituţiile ei. Este evident căoribilul război civil,
care ameninţăacoperirea ţării cu sânge şi ruine,
se datoreazăintrigilor şi emisarilor papali.
„Îmi pare rău căprofesorul Morse a trebuit să
părăseascăRoma înainte de a afla mai mult
despre planurile secrete ale iezuiţilor, împotriva
libertăţilor şi chiar a existenţei acestei ţări.—Idem,
p. 292.
„Douăzeci de oameni fusese angajaţi, în Baltimore,
săasasineze pe preşedintele ales, în drum
spreWashington. Conducătorul acestei bande era
un refugiat italian, un frizer bine cunoscut în Baltimore.
Planul lor era următorul: când domnul Lincoln
ajungea în acel oraş, asasinii trebuiau săse
amestece prin mulţime, şi săse apropie de el cât
mai mult cu putinţă, să-l împuşte cu pistoalele.
Dacăse afla într-un vehicul, grenade de mână
fuseserăpregătite, umplute cu praf explozibil, aşa
cum făcuse Orsini în încercarea asasinării lui
Louis Napoleon. Acestea urmau săfie aruncate
în vehicul. Pentru a face moartea şi mai sigură,
pistoalele urmau săfie descărcate trăgând în
vehicul, în acelaşi moment. Asasinii aveau deja
un vas care-i aştepta gata pregătit în port. De
acolo, urmau săfie transportaţi în Mobile, în statul
Alabama. — John Smith Dye, The Adder’s Den,
p. 113.
„Un frizer italian, bine cunoscut în Baltimore,
un Romanist, urma să-l înjunghie când era aşezat
în vehiculul său, când a pornit de la depozit. —
Burke McCarty, The Suppressed Truth About the
Assassination of Abraham Lincoln, Arya Varta
Publishing, p. 66.
Din fericire, primul complot al iezuiţilor, de a-l omorî
PREŞEDINTELE ABRAHAM LINCOLN
44 TERORIŞTII SECREŢI
pe Lincoln, a eşuat, în timp ce căutau să-i ia viaţa înainte
săfi ajuns vreodatăla Casa Albă!
În timp ce călătorea cu trenul, JohnWilkes Booth a
lăsat o scrisoare trimisălui de către Charles Selby.
Curând dupăaceea, scrisoarea a fost găsităşi
„Înmânatăpreşedintelui Lincoln, care, după
ce a citit-o, a scris cuvântul ASASINAT peste ea
şi a arhivat-o în biroul lui, unde a fost găsitădupă
moartea sa şi a fost în evidenţe, ca o expoziţie de
tribunal. — Idem, p. 131.
Iatăo porţiune din acea scrisoare:
„Abe trebuie sămoară, şi aceasta acum. Vă
puteţi alege armele. Cupa, cuţitul, glonţul. Cupa
ne-a eşuat odatăşi ar putea-o face din nou... Ştii
unde să-ţi găseşti prietenii. Deghizările tale sunt
atât de perfecte şi complete... Luptă-te pentru
casa ta; luptăpentru ţara ta; aşteaptămomentul
potrivit, dar luptăsigur. — Idem, p. 132 (sublinieri
adăugate).
Aceastăscrisoare a fost folosităspre convingerea
Doamnei Mary E. Surrat şi a altor conspiratori, în
procesul de judecatăa asasinării lui Lincoln.
Au vrut să-l înjunghie, dacăaceea a eşuat, au
încercat să-l împuşte, şi să-l arunce-n aer. Acestea au
eşuat, deci, au încercat să-l otrăvească. Erau emisarii
Papei, iezuiţii. John SmithDye, care a fostmartor acestor
evenimente, ne spune,
„Era o zi întunecatăîn istoria ţării noastre,
când o gardăînarmatătrebuia săînconjoare
hotelul [Willard], unde Magistratul Şef îşi aşezase
locuinţa temporară, săevite asasinarea lui. Şi în
ziua de 4 Martie, 1861, la inaugurarea lui, a fost
escortat pe bulevardul Pennsylvania, înconjurat
de cavalerie, şi supravegheat de către Generalul
Scott, ce dorea săevite asasinarea lui publică
45
pe drum spre Capitol unde urma să-şi expună
luarea de cuvânt cu ocazia inaugurării. Acestea
erau vremuri teribile... — John Smith Dye, The
Adder’s Den, p. 135.
Când văgândiţi laConsiliul de laViena,Metternicht,
la Papa şi la planurile ordinului iezuit de a distruge această
ţarăşi libertatea ei, sădistrugăprotestantismul şi să
omoare preşedinţi, ce văspun acestea despre caracterul
vicios, plin de răutate al iezuiţilor? Când văgândiţi la
atentatele împotriva luiAndrewJackson, al luiWilliam
HenryHarrison, asasinarea lui ZacharyTaylor, atentatul
de asasinare al lui James Buchanan, Atentatul de
asasinare al luiAbrahamLincoln şi, în final asasinarea
lui, ce văspun toate acestea despre Biserica Catolică?
Văaratăcăaparenţa de bisericăeste exact aceasta: O
APARENŢĂ. Se ascund sub o mascăreligioasă, ca să
nu fie bănuiţi de multele nelegiuiri pe care le practică
continuu în aceastăţarăşi în întreaga lume. Domnul să
ne ajute sănu avemniciodată, nimic de-a face cu această
organizaţie satanică.
AbrahamLincoln a spus:
„Atât de multe comploturi au fost deja făcute
împotriva vieţii mele, căeste o adevăratăminune
cătoate au eşuat, când considerăm că, în mare
majoritate, acestea au fost în mâinile criminalilor
romano-catolici, evident, antrenaţi de iezuiţi. Dar
putem aştepta ca Dumnezeu săfacăo minune
perpetuăpentru a-mi salva viaţa? Cred cănu.
Iezuiţii sunt atât de experţi în acele fapte de sânge
încât Henry al IV-lea a spus căera imposibil săle
scapi, şi el a devenit victima lor, deşi a făcut tot
ce putea fi făcut ca să-şi protejeze viaţa. Scăparea
mea din mâinile lor, de când scrisoarea Papei
către Jeff Davis a ascuţit un milion de pumnale
să-mi despice pieptul, ar fi mai mult decât o
minune.
„Dar aşa cum Domnul nu a auzit nici un murmur
de pe buzele lui Moise când îi spusese căva
PREŞEDINTELE ABRAHAM LINCOLN
46 TERORIŞTII SECREŢI
muri înainte de a trece Iordanul din cauza
păcatelor poporului, la fel sper şi mărog ca El să
nu audănici un murmur din partea mea când va
trebui săcad pentru cauza naţiunii mele.
„Singurele favoruri pe care le cer lui
Dumnezeu sunt: mai întâi ca eu sămor pentru
cauza sacrăîn care m-am angajat, şi săfiu
purtătorul stindardului drepturilor şi libertăţilor ţării
mele.
„A doua favoare pe care i-o cer lui Dumnezeu
este: ca fiul meu Robert, când eu voi fi plecat, să
fie unul dintre cei care vor ridica steagul libertăţii
care va acoperi mormântul meu, şi să-l poarte cu
onoare şi fidelitate, pânăla sfârşitul vieţii lui, aşa
cum tatăl lui a făcut, înconjurat de milioanele care
vor fi chemate sălupte împreunăcu el şi sămoară
pentru apărarea şi pentru onoarea ţării noastre.
— Charles Chiniquy, Fifty Years in the Church of
Rome, Chick Publications, pp. 302, 303.
AbrahamLincoln înţelegea cătimpul lui era aproape.
„În mijlocul succesului neegalat, când toate
clopotele patriei sunau cu bucurie, o calamitate
a căzut asupra noastrăşi a umplut ţara cu
consternare şi uimire. Vineri seara, pe 14 aprilie,
Preşedintele Lincoln era prezent la teatrul lui Ford
în Washington. Era aşezat liniştit în cabina lui,
ascultând prezentarea, când un bărbat a intrat în
holul care conducea la cabina lui, încuind uşa
dupăel. Apropiindu-se de preşedinte, a scos un
pistol din buzunar şi l-a împuşcat în ceafă. În timp
ce preşedintele cădea lipsit de simţuri, rănit mortal
iar ţipătul soţiei, care era aşezatălângăel,
pătrundea orice ureche, asasinul a sărit din
cabină, ce se afla la o înălţime de aproximativ
cinci picioare. În timp ce s-a grăbit traversând
scena, a exclamat: ‘Sic siemper tyrannus!’ şi a
dispărut în spatele scenelor laterale. — Idem, pp.
307, 308.
„Nobilul Abraham, adevărat descendent al
47
Tatălui Credincioşilor, onest în orice poziţie, umil
ca un copil, tandru la inimăca o femeie, care n-ar
fi putut suporta sărăneascănici pe cel mai aspru
duşman, un bărbat care în momentul triumfului,
era îngrijorat căsimţămintele adversarilor ar fi fost
rănite de înfrângere, cu dragoste pentru toţi, ură
pentru nimeni, înzestrat cu bun simţşi putere
intelectualăcare îi permitea săînfrunte cei mai
uriaşi oponenţi în dezbateri, dezvoltând capacităţi
de om de stat care au câştigat gratitudinea ţării
lui şi admiraţia întregii lumi, moare din glonţul
asasinului!
„Dar cine era asasinul? Booth nu era nimic
altceva decât o unealtăa iezuiţilor. Roma i-a
direcţionat mâna dupăce i-a corupt inima. —
Idem, p. 308.
„Şi dupădouăzeci de ani de cercetări, vin
fărăteamăînaintea poporului american, săspun
şi sădovedesc căpreşedintele Abraham Lincoln
a fost asasinat de preoţii şi iezuiţii Romei.
„În cartea mărturiilor date în procesul
asasinării lui Lincoln, publicat de Ben Pittman, şi
în cele douăvolume ale procesului lui John Surrat,
în 1867, avem dovada legalăşi necontestabilăcă
complotul asasinilor lui Lincoln a fost gândit, dacă
nu cumva şi început în casa Mariei Surrat, 561 H.
Street, Washington D.C. Mărturiile juraţilor arată
căa fost locul obişnuit de adunare a preoţilor din
Washington. Ce impresie face în lume, prezenţa
atâtor preoţi în acea casă? Nici un om de rând,
care nu ştie nimic despre preoţii Romei, nu se
poate îndoi de faptul căaceştia erau consilierii,
spuma acelui complot infernal.
„Acei preoţi care erau prietenii profesionali şi
părinţii confesori ai lui Booth, John Surratt, doamna
şi domnişoara Surratt, nu puteau fi constant
acolo, fărăsăştie ce se petrecea. Fiecare dintre
acei preoţi, ştiind căinfailibilul lui papănumise
pe Jeff Davis fiul lui preaiubit, şi luase confederaţia
de Sud sub protecţia sa, s-a angajat săcreadă
căcel mai sfânt lucru pe care un om îl poate
PREŞEDINTELE ABRAHAM LINCOLN
48 TERORIŞTII SECREŢI
face, este sălupte pentru cauza Sudică, prin
distrugerea acelora care-i stau împotrivă.
„Citiţi istoria asasinării amiralului Coligny,
Henry III, Henry IV, şi William Taciturn-ul, de către
asasinii angajaţi a Iezuiţilor; comparaţi-o cu
asasinarea lui Abraham Lincoln, şi veţi vedea că
se aseamănăca douăpicături de apă. Veţi înţelege
cătoate aceste acte au aceeaşi sursă— Roma.
— Idem, 309.
„Acel arhirebel (Jeff Davis) putea da banii, dar
numai iezuiţii puteau selecta şi antrena asasinii,
promiţându-le o coroanăde glorie în ceruri, dacă
omorau pe autorul vărsării de sânge, faimosul
apostat — inamicul papei şi a bisericii - Lincoln.
„Cine nu poate vedea lecţiile date lui Booth
de către iezuiţi, la întâlnirile lor zilnice în casa
Mariei Surratt, când citeşte acele rânduri scrise
de Booth cu câteva ore înainte de moartea lui:
„Nu măpot căi niciodată. Dumnezeu m-a făcut
instrumentul pedepsei Sale.” Comparaţi aceste
cuvinte cu doctrinele şi principiile predate de consilii,
decretele papei, şi legile Sfintei Inchiziţii, şi
veţi observa căsentimentele şi convingerile lui
Booth curg din acele principii, aşa cum râul curge
din sursa lui.
„Şi căpioasa doamnăSurratt, care, a doua
zi dupămoartea lui Lincoln, a spus, fărăsăfie
mustrată, în prezenţa altor martori: “Moartea lui
Abraham Lincoln nu este mai mult decât moartea
oricărui negru în armată.” De unde a luat ea
maxima aceasta, dacănu de la biserica ei? Nu
proclamase acea biseric ă recent, prin...
judec ătorul romano-catolic devotat, Taney, în
decizia Dred Scott, cănegrii nu au drepturi pe
care albii sunt responsabili săle respecte?
Aducând preşedintele pe aceeaşi treaptăcu cel
mai de jos negru, Roma spunea căel nu avea
dreptul, nici măcar la viaţă. — Idem, p. 310.
Imediat dupămoarteaLui Lincoln, John Surratt, care
făcea parte din conspiraţia asasinării, a fugit înMontreal.
49
DinMontreal a fost luat la Liverpool,Anglia, şi de acolo,
laRoma. Când un oficial al StatelorUnite a luat legătura
cu el, în final, se afla în armata personalăa Papei!
„Trei sau patru ore înainte ca Lincoln săfie
omorât în Washington, pe 14 Aprilie 1865, acea
crimănu numai căa fost cunoscutăde cineva,
dar circula şi se vorbea despre ea pe străzile şi în
casele oraşului dedicat preoţilor şi Romei, St.
Joseph, Minnesota.Acest fapt este de netăgăduit;
mărturisirile sunt de neschimbat şi nu existau căi
ferate sau telegraf mai aproape de patruzeci sau
optzeci de mile de la St. Joseph...
„Domnul Linneman, care este romano-catolic,
ne spune că, deşi a auzit aceasta de la mulţi în
magazinul său, nu-şi aminteşte numele nici unuia
dintre ei... Dar dacămemoria domnului Linneman
este aşa de deficientăîn acest subiect, îl putem
ajuta spunându-i cu acurateţe matematicăce a
fost spus...
„...Preoţii din Saint Joseph vizitau des Washington-
ul, rămânând, probabil, la domnii Surratt...
Acei preoţi din Washington se aflau în continuă
comunicare cu co-rebelii lor preoţi din St. Joseph;
erau prietenii lor intimi. Nu exista nici un secret
între ei... Detaliile crimei, precum ziua comiterii
ei, erau cunoscute printre preoţii din St. Joseph,
aşa cum erau cunoscute printre cei din Washington...
„Cum ar putea preoţii săascundă, de prietenul
lor Linneman, un eveniment atât de fericit? El era
omul lor confidenţial, era mâna lor dreaptăîntre
credincioşii din St. Joseph...
„Preoţii Romei ştiau şi au răspândit moartea
lui Lincoln, în oraşul lor romano-catolic, St. Joseph,
Minnesota, cu patru ore înaintea
evenimentului propriu zis. — Idem, pp. 316, 317.
Existămultmaimulte informaţii!
„În procesul lui John Surratt, un predicator
PREŞEDINTELE ABRAHAM LINCOLN
50 TERORIŞTII SECREŢI
francez cu numele Rufus King a specificat
următoarele: „Cred căel (John Surratt) este
protejat de cler şi căaceastăcrimăeste rezultatul
unui complot adânc înrădăcinat, nu numai
împotriva preşedintelui Lincoln, dar şi împotriva
existenţei acestei republici, fiind conştienţi că
preoţimea şi regalitatea sunt, şi întotdeauna au
fost, împotriva libertăţii.” — Burke McCarty, The
Suppressed Truth About the Assassination of
Abraham Lincoln, Arya Varta Publishing, p. 185.
Patru oameni au fost judecaţi, condamnaţi şi
executaţi prin spânzurare pentru asasinarea luiAbraham
Lincoln. Numele lor erau: Davy Harold, Lewis Payne,
George Atzerodt şi Mary E. Surrat. Toţi aceştia erau
romano-catolici.Aceastăinformaţie se găseşte înTeatrul
Ford, în mai multe vitrine de sticlă, arătând multe alte
informaţii despre Lincoln, războiul civil şi asasinarea lui.
În timp ce Abraham Lincoln era asasinat, s-a făcut un
atentat şi pentru asasinarea lui William Seward,
Secretarul de Stat. De asemenea, se încerca un atentat
la viaţa lui Ulysses S. Grant, dar Grant a trebuit să
călătoreascăurgent la New Jersey, pentru a fi la patul
unei rudemuribunde.AndrewJohnson, vice-preşedintele
StatelorUnite, urma săfie asasinat de asemenea în acest
timp. Persoana care trebuia să-l asasineze s-a temut şi
a renunţat, fugind prin ţară, călare pe un cal, şi nu şi-a
adus la îndeplinire planul.
„Lewis Payne, cunoscut ca Băiatul de Florida,
un tânăr atletic, uriaş, care cu câteva luni înainte
se unise cu conspiraţia, s-a dus la uşa din faţăa
locuinţei secretarului de stat William Seward.
„William Seward fusese bolnav de două
săptămâni, suferind de mandibulăfracturată, ca
rezultat al fugii de echipa lui. Se afla acum sub
îngrijire.
„Payne a sunat la soneria de la uşă, la care
a răspuns majordomul de culoare. El a spus celui
din urmăcăfusese trimis cu ceva medicamente
51
pe care trebuie sa le ducăîn camera bolnavului.
Majordomul a refuzat să-i permităsă intre,
spunând că-i fusese interzis săpermităcuiva să
intre în camera domnului Seward. Străinul, Lewis
Payne, l-a pus la pământ, dupăo scurtăluptă, şi
a fugit urcând scările. A dat buzna în camera
bolnavului dupăce lovise pe fiecare dintre cei doi
fii ai secretarului... El (Lewis Payne) s-a aruncat
peste omul bolnav şi l-a înjunghiat de trei ori. Printrun
efort supranatural, cel din urmăa luptat cu
agresorul lui care l-a lăsat pe podea, sângerând
din cauza rănilor. Dupăasaltul asupra lui Seward,
criminalul a coborât scările ţipând cu toatăputerea,
„Sunt nebun! Sunt nebun! Desigur căera. Se afla
sub controlul influenţelor hipnotice a nelegiuiţilor
sub a căror putere şi-a permis săfie. — Idem,
pp. 121, 122.
„Parte din planul lui Michael O’ Laughlin, unul
dintre conspiratorii din Baltimore, era asasinarea
generalului Grant în acea noapte. Aceasta n-a
fost posibilă, datorităschimbării făcute în agenda
generalului.
„Lui Atzerodt îi revenea asasinarea vicepreşedintelui
Johnson, dar acesta a devenit fricos
şi a petrecut ziua fugind călare... a fost găsit după
câteva zile la nişte rude în partea de jos a Washington-
ului. Înainte de a fi executat, a făcut o
mărturisire scrisă, care confirmăprezenţa lui
Surratt în Washington în acea zi fatală, fapt jurat
de nouămartori.” — Idem, p. 122.
Astfel, avem de-a face cu o conspiraţie care nu
doar omoarăpe preşedinte, dar vrea săaducăguvernul
StatelorUnite în haos.Nu vedemaici împlinirea deciziilor
Consiliului de la Viena şi Verona în 1865? Nu vedem
mâna Ordinului iezuit şi a Bisericii romano-catolice în
încercarea de a distruge Statele Unite?
Deja am văzut căBiserica romano-catolicăa
semănat sămânţa divizării între douămari secţiuni ale
acestei ţări, despărţindNordul de Sud, pe baza subiectului
fierbinte a sclaviei.
PREŞEDINTELE ABRAHAM LINCOLN
52 TERORIŞTII SECREŢI
„Acea diviziune a fost ocazia ei de aur pentru
zdrobirea unei părţi de către cealaltă, ca săguverneze
peste ruinele amândoura, o poliţăfavorabilă, pe termen
lung.Asperat căa sosit ora triumfului ei suprem peste
aceastăţară.Aordonat împăratului Franţei săaibăarmata
pregătităînMexic, gata pentru susţinerea Sudului, şi a
îndemnat pe toţi catolicii săse înroleze sub steagul
sclaviei, unindu-se cu partidul democrat.” — Charles
Chiniquy, Fifty Years in the Church of Rome, Chick
Publications, p. 291.
AbrahamLincoln i-a spus lui Charles Chiniquy:
„Îţi voi fi întotdeauna mulţumitor pentru
cuvintele de avertizare pe care mi le-ai adresat,
cu privire la pericolele care îmi pasc viaţa, din
partea Romei. Ştiu cănu sunt pericole imaginare.
Dacăaşlupta împotriva unui Sud Protestant, ca
naţiune, nu ar exista pericole de asasinare.
Naţiunile care citesc Biblia luptăcu curaj pe
câmpurile de luptă, însă, ei niciodată nu-şi
asasineazăinamicii. Papa şi iezuiţii, cu Inchiziţia
lor infernală, sunt singura putere organizatăîn
lume, care recurge la serviciul asasinilor pentru
omorârea celor pe care nu-i pot convinge cu
argumente sau învinge cu sabia.
„Din nefericire, simt, din zi în zi mai mult, că
nu lupt numai împotriva americanilor din Sud, ci
mai mult împotriva papei de la Roma, a iezuiţilor
lui perfizi, şi împotriva sclavilor lor orbi şi setoşi
de sânge. Atâta timp cât ei sperăsăcaptureze
Nordul, măvor cruţa; dar, în momentul în care
încercăm derutarea armatelor lor, le luăm oraşele
şi îi forţăm săse supună, atunci, dupăpărerea
mea, iezuiţii, care sunt principalii conducători ai
Sudului, ar face ceea ce, aproape invariabil au
făcut în trecut. Pumnalul şi pistolul vor face ceea
ce braţele puternice ale războinicilor n-au putut
face. Acest război civil pare a fi nimic mai mult
decât o problemăpolitică, pentru aceia care nu
văd ceea ce văd eu, sursa secretăa acestei drame.
53
Dar este mai mult un război religios decât unul
civil. Este Roma care vrea să domine şi să
degradeze Nordul, aşa cum a dominat şi a
degradat Sudul, din prima zi a descoperirii lui.
Existăfoarte puţini lideri ai Sudului care sănu se
afle sub influenţa iezuiţilor, prin soţii, relaţii de
familie, şi prietenii. Câţiva membri ai familiei lui
Jeff Davis aparţin Bisericii Romei...
„Dar este cert cădacăpoporul american ar
putea vedea ceea ce ştiu eu despre ura feroce a
preoţilor catolici împotriva instituţiilor noastre,
împotriva şcolilor noastre, împotriva celor mai
sacre drepturi ale noastre, şi împotriva dragei
noastre libertăţi, ei i-ar izgoni mâine din mijlocul
nostru, sau i-ar împuşca ca pe nişte trădători.
Dar tu eşti singurul căruia îi spun aceste secrete,
pentru căştiu cătu le-ai învăţat înaintea mea.
Istoria acestor ultimi o mie de ani, ne aratăcă
oriunde Biserica Romei nu este pumnalul care
sădespice sânul unei naţiuni libere, aceasta
(Roma), este ca o piatrăla gâtul ei, încercând so
paralizeze şi s-o ţinădeparte de civilizaţie,
ştiinţă, inteligenţă, fericire şi libertate. — Idem,
pp. 294, 295.
Lincoln a spus,
„Acest război n-ar fi fost niciodatăposibil fără
influenţa sinistrăa iezuiţilor. Faptul căvedemacest
pământ udat de sângele celor mai nobili fii ai lui,
se datoreazăPapalităţii... Mi-e milăde preoţi,
episcopii, şi de călugării Romei din Statele Unite,
când oamenii vor afla căei sunt, în mare parte,
responsabili pentru lacrimile, şi sângele vărsate
în acest război. — Idem, pp. 296, 297.
„Eşti perfect corect când spui căRomanocatolicii
care s-au înrolat în armata noastră
trebuiesc separaţi. De la publicarea acelei scrisori
(a Papei), Un mare număr dintre ei au dezertat
de sub steagul lor şi au devenit trădători... Este,
de asemenea adevărat, căMeade a rămas cu
PREŞEDINTELE ABRAHAM LINCOLN
54 TERORIŞTII SECREŢI
noi şi a câştigat bătălia sângeroasă de la
Gettysburg. Dar cum ar fi putut pierde când era
înconjurat de astfel de eroi ca Howard, Reylonds,
Buford, Wadsworth, Cutler, Slocum, Sickles,
Hancock, Barnes, etc. Dar este adevărat că
romanismul lui a supărat patriotismul lui după
bătălie. El a lăsat armata lui Lee săscape când
ar fi putut, foarte uşor, să-i taie retragerea, şi săl
forţeze săse supună, dupăce pierduse aproape
jumătate din soldaţi în ultimele trei zile.
„Când Meade trebuia săordoneze vânarea
dupăbătălie, un străin a venit la sediu, şi acel
străin era iezuit deghizat. Dupăzece minute de
conversaţie cu el, Meade a făcut un astfel de
aranjament pentru vânarea inamicului, încât
acesta a scăpat numai cu pierderea a două
pistoale! Idem, p. 298.
Lincoln a spus,
Oamenii comuni aud marele şi gălăgioasele
roţi ale vehiculelor Confederaţiei Sudice: aceştia
îi numesc Jeff Davis, Lee, Toobs, Beauregard,
Semmers, etc., şi cred onest căei sunt puterea
motivatoare, prima cauzăa greutăţilor noastre.
Dar aceasta este o greşeală. Adevărata putere
motivatoare se aflăîn spatele zidurilor groase ale
Vaticanului, colegiile şi şcolile Iezuiţilor şi cabinele
de mărturisire ale Romei. — Idem, p. 305.
Împlinind directiveleConciliilor de laViena,Verona
şi Chieri, Biserica Catolicăa divizat Nordul de Sud prin
agentul ei, John C. Calhoun. Au încercat distrugerea
economiei prin Biddle şi apoi au folosit cupa cu otravăşi
gloanţele asasinilor săasasineze şi săatenteze la
asasinarea a unui total de cinci preşedinţi, în decursul a
douăzeci şi cinci de ani. Au înroşit pământul american
cu sângele a mii de tineri americani în teribilul război
civil. Oh, dacăam avea ochi săvedem căRoma nu se
schimbăniciodată! Ceea ce a făcut, face încăşi astăzi.
55
Dumnezeu săne ajute săînţelegem răutatea papalităţii
Romane de atunci şi acum.
PREŞEDINTELE ABRAHAM LINCOLN
CAPITOLUL5
SCUFUNDAREA TITANICULUI
Când ne gândim la evenimente care s-au petrecut
în istorie în ultimii o sută- douăsute de ani, existăcâteva
evenimente care ies în evidenţăca fiind însoţite demare
oroare,mare surprizăşimare tristeţe. Între multele care
vin în minte, cele mai devastatoare evenimente au fost
cel de laWorld Trade Center în NewYork City şi cel al
scufundăriiTitanicului.
Cele mai mari tragedii din ultimii douăsute de ani
pot fi puse pe răspunderea iezuiţilor. Vom vedea acum
căiezuiţii au pus la cale şi au reuşit scufundarea
Titanicului, de asemenea, vom arăta de ce au făcut-o.
De la începutul anilor 1830, America n-a avut o
bancăcentrală. Iezuiţii vroiau cu disperare o nouăbancă
centralăîn America, ca săpoatăavea un rezervor de
nesecat din care săsustragăbani pentru multele lor
războaie şi alte proiecte ciudate în întreaga lume.
În anul 1910, şapte oameni s-au întâlnit pe insula
Jekyll, aproape de coastaGeorgiei, săînfiinţeze o bancă
centrală, pe care au numit-o Banca de Rezervă
Federală. Aceşti oameni erau Nelson Aldrich şi Frank
Vanderlip, amândoi reprezentând imperiul financiar
Rockefeller; Henry Davison, Charles Norton, şi Benjamin
Strong, reprezentând J.P. Morgan; şi Paul
Warburg, reprezentând dinastia bancarăa Europei,
Rothschild. Deja am văzut căagenţii Rothschild erau
reprezentanţii bancari ai iezuiţilor papali, deţinând “cheile
bogăţiilor Bisericii RomanoCatolice.”
Morgan era competitoare prietenoasăcu
Rothschild de care s-a apropiat social. Firma
57
Morgan din Londra a fost salvatăde la ruină
financiarăîn anul 1857, de către Banca Angliei,
asupra căreia Rothschild avea o mare influenţă.
Dupăaceea, Morgan apare servind ca agent
financiar al Rothschild şi a făcut tot posibilul să
aparăca fiind American...
Intrarea lui (Rockefeller) pe piaţă, n-a fost bine
primitădeMorgan şi au devenit competitori feroce.
În cele din urmă, au decis să micşoreze
competiţia, intrând în afaceri comune. În final, au
lucrat împreunăpentru crearea unei bănci
naţionale numităSistemul de RezervăFederală.
— G. Edward Griffin, The Creature from Jekyll
Island, American Opinion Publishing, p. 209.
(sublinieri adăugate).
Aceste trei familii financiare,Rothschild,Morgan şi
Rockefeller, toate fac jocul Ordinului Iezuit, datorită
infiltrării iezuiţilor în organizaţiile lor. Ei fac tot ce este
necesar pentru distrugerea libertăţii constituţionale în
America şi săaducăpe Papa sădomine lumea. Dacă
privimînapoi la secolulXX, putemvedea cât de plini de
succes au fost iezuiţii. Au continuat sărisipească
bogăţiileAmericii, în timp ce au atacat continuu marea
ei constituţie şi libertăţile civile. Puterea Papei a crescut
zilnic în Vatican. Într-o zi vor câştiga puterea supremă
din nou.
Construirea Titanicului a început în anul 1909, întrun
şantier naval din Belfast, capitala Irlandei de Nord.
Belfast era un port protestant, foarte urât de iezuiţi.
Primul RăzboiMondial a început numai câţiva ani mai
târziu.
Titanicul era parte a flotei posedate de compania
internaţionalăde corăbii,White Star Line.
Banca nu era singura afacere în care Morgan
avea interes financiar. Folosind controlul pe carel
deţinea peste căile ferate naţionale ca influent
financiar, a creat un trust internaţional de corăbii,
care includea două, cele mai mari linii Germane,
SCUFUNDAREA TITANICULUI
58 TERORIŞTII SECREŢI
plus una din cele douăaAngliei,White Star Lines.
— Idem, p. 246.
Existau nişte oameni foarte bogaţi care au făcut
clarăpoziţia lor împotriva Sistemului Rezervei Federale.
Iezuiţii au ordonat lui J.P. Morgan săconstruiască
Titanicul. Aceastăcorabie de nescufundat avea săfie
folosităpentru omorârea celor care se opuneau planului
iezuit de a forma Sistemul de RezervăFederală.
Aceşti oameni bogaţi şi puternici ar fi fost capabili
săblocheze înfiinţarea Rezervei Federale, de aceea,
puterea şi avantajele pe care aceştia le aveau, trebuiau
luate dinmâinile lor.Trebuiau săfie distruşi prinmijloace
care n-ar da de bănuit căau fost omorâţi, ca nimeni să
nu suspecteze pe iezuiţi. Titanicul urma săfie vehiculul
distrugerii acestor oameni. Pentru a proteja papalitatea
şi pe iezuiţi de suspiciuni,mulţi catolici irlandezi, francezi,
şi italieni care emigrau spre Lumea Nouă, au fost
îmbarcaţi la bord. Erau oameni de care se puteau lipsi.
Protestanţi din Belfast care vroiau săemigreze în Statele
Unite au fost de asemenea invitaţi.
Toţi bogătaşii şi oamenii puternici, de care iezuiţii
vroiau săscape, au fost invitaţi sănavigheze.Trei dintre
cei mai bogaţi şi mai importanţi erau Benjamin
Guggenheim, Isador Strauss, şeful Departamentului de
magazine Macy, şi John Jacob Astor, probabil cel mai
bogat omdin lume.Totalul bogăţiei lor, folosind dolarul
pentru acel timp, era de 500 milioane. Astăzi, acea
cantitate de bani ar fi echivalentăcu 11miliarde de dolari.
Aceşti trei oameni au fost ademeniţi şi încurajaţi săse
îmbarce în palatul plutitor.Trebuiau săfie distruşi pentru
căiezuiţii ştiau căei ar fi folosit bogăţia şi influenţa lor în
a se opune formării unui Sistem Bancar de Rezervă
Federală, şi războaielor care se aflau în curs de
planificare.
Edward Smith era căpitanul Titanicului. Călătorise
pe apeleAtlanticuluiNordicmaimult de douăzeci şi şase
de ani şi era cel mai experimentat maestru din lume, pe
59
rutele nord-atlanticului. Lucrasemulţi ani pentru iezuitul,
J.P. Morgan.
Edward Smith era iezuit, ‘Tempore co-adjutor.’
Aceasta însemna cănu era preot, ci era iezuit cumantie
scurtă. Iezuiţii nu sunt neapărat preoţi. Cei care nu sunt
preoţi slujesc ordinului în profesiile lor.Oricine ar putea
fi iezuit, şi identitatea lor n-ar fi cunoscută.Edward Smith
slujeaOrdinul Iezuit în profesia sa de căpitan demarină.
Multe puncte interesante despre Titanic sunt
comentate într-o casetăvideo, făcutăde National Geographic
în anul 1986. Caseta video este intitulată
Secretele Titanicului. Când Titanicul a pornit din sudul
Angliei pe 10 Aprilie 1912, Francis Browne, maestrul
iezuit al lui Edward Smith, s-a îmbarcat înTitanic.Acest
om era cel mai puternic iezuit din toatăIrlanda şi
răspundea direct generaluluiOrdinului Iezuit, la Roma.
Caseta video declară:
Un preot în vacanţă, părintele Francis Browne,
a realizat aceste fotografii amare ale tovarăşilor
lui de călătorie, cei mai mulţi dintre ei aflându-se
în voiaj spre veşnicie. Următoarea zi, Titanicul a
făcut ultima oprire pe coasta Queenstown, Irlanda.
Aici, organizatorii au îmbarcat pe ultimii pasageri;
în majoritate emigranţi irlandezi, în căutare de
cămin în America. Aici, norocosul părinte Browne
debarcat... Părintele Browne l-a fotografiat pe
c ăpitanul Smith privind în jos de pe puntea
Titanicului, şovăind la marginea destinului.—The
Secret of the Titanic, National Geographic, casetă
video, 1986.
Aici este trădare iezuităîn toatăputerea
cuvântului. Părintele provincial, Francis Browne,
se îmbarcăpe Titanic, fotografiazăvictimele, face
pe căpitan conştient de jurământul lui de iezuit, îi
ureazărămas bun. — Eric J. Phelps, Vatican
Assasins, Halycon Unified Services, p. 427.
Browne i-a repetat lui Edward Smith ce trebuia să
SCUFUNDAREA TITANICULUI
60 TERORIŞTII SECREŢI
facăîn apele nord-atlantice. Generalul iezuit a spus lui
Francis Browne ce urma săse întâmple; Dupăaceea,
Browne îi spune lui Smith şi restul e istorie. Edward
Smith credea căGeneralul Iezuit
...este dumnezeul societăţii iezuite, şi nimic
în afarăde atingerea lui electricănu putea da viaţă
şi pune în mişcare cadavrele lor. Pânăce el
vorbeşte, ei sunt ca nişte şerpi încolăciţi în
mormintele lor, lipsiţi de viaţăşi inactivi; dar în
momentul în care el rosteşte cuvântul poruncii,
fiecare membru izvorăşte spontan la picioarele
lui, lăsând neterminat orice l-ar ţine ocupat, gata
săasalteze pe oricine i s-ar porunci săasalteze
şi sălupte oriunde i s-ar porunci sălupte. — R.W.
Thompson, The Footprints of the Jesuits. Hunt
and Eaton, pp. 72, 73.
Lui Edward Smith i s-a poruncit săscufunde
Titanicul, şi aceasta este exact ce a făcut.
Prin porunca lui Dumnezeu (Generalul Iezuit)
este legal săomori pe cei nevinovaţi, săfuri, să
comiţi orice destrăbălare, pentru căel (Papa) este
domnul vieţii, al morţii şi a tuturor lucrurilor; de
aceea, a-i împlini ordinele, este datoria noastră.
— W.C. Brownlee, Secret Instructions of the Jesuits,
American and Foreign Christian Union, p.
143.
Nu existănici un raport în istorie, despre o
asociaţie a cărei organizaţie săstea neatinsăşi
nealteratăde asalturile oamenilor şi a timpului
pentru trei sute de ani, şi care s-o fi exercitat o
astfel de imensăinfluenţăasupra destinelor
omenirii... ‘Scopurile scuzămijloacele,’ este
maxima lui favorită; şi cum singurul său scop,
dupăcumam putut vedea, este Ordinul, la cererea
lui, Iezuitul este gata săcomităorice crimă. —
G.B. Nicolini, The History of the Jesuits, Henry
G. Bohn, pp. 495, 596 (sublinieri adăugate).
61
Haideţi săne amintim jurământul pe care îl depune
cineva, când devine parte din Ordinul Iezuit:
Ar trebui sămăconsider pe mine însumi ca
un cadavru, fărăvoinţăşi gândire proprie, ca un
mic crucifix care este întors fărărezistenţăfaţă
de voinţa aceluia care-l poartă, ca un obiect în
mâinile unui om bătrân, care-l foloseşte aşa după
cum doreşte, şi îi cade mai bine. — R.W. Thompson,
The Footprints of the Jesuits, Hunt and
Eaton, p. 54.
Când o persoanădepune jurământul iezuit, se leagă
de maestrul său pânăîn ziua în care acesta moare. Edward
Smith devenise un om fărăvoinţăsau gândire
proprie. El ar fi comis orice crimăpe care ordinul vroia
ca el s-o comită. Edward Smith fusese chemat la
martiraj. În acea noapte pe Titanic, Edward Smith îşi
cunoştea datoria. Corabia fusese construităpentru
inamicii iezuiţilor. Dupătrei zile pe mare, cu doar un
binoclu pe punte, Edward Smith a propulsat Titanicul
înainte, cu toatăviteza, pe o noapte întunecată, fărălună,
într-un gheţar uriaş, de aproape optzeci demilemărime.
Edward Smith a făcut aceasta în ciuda a cel puţin opt
telegrame, avertizându-l cămergea prea repede.
AavutEdward Smith nevoie de prudenţă?Nu, pentru
cănavigase pe acele ape, cel puţin douăzeci şi şase de
ani. Ştia căexistau gheţari în zonă, dar opt avertismente
nu l-au putut opri pe acest omcare se afla sub jurământul
iezuit, şi sub ordinul de a distrugeTitanicul.
Absurditatea de a avertiza pe căpitanul veteran Edward
Smith, în mod repetat, de a încetini viteza, în
noaptea tragicăaTitanicului, nu este deloc ridicolă. Faptul
căSmith nu a ascultat niciodatăla avertismente, este
nebunie curată. Primise ordine de la dumnezeul lui din
Vatican, şi nimic nu-l puteaopri de la îndeplinirea planului.
Enciclopediile picteazăfigura lui Smith din ultimele
lui ore, într-un mod foarte tragic. Când a sosit vremea
săse dea ordinul de coborâre a bărcilor de salvare, Smith
SCUFUNDAREA TITANICULUI
62 TERORIŞTII SECREŢI
ezita, şi un subaltern a trebuit săse apropie de el, să-l
îndemne sădea ordinul. Îndemânarea legendarăal lui
Smith părea că-l părăsise; era indecis şi neobişnuit de
grijuliu, în acea noapte fatală. Sunt acestea cuvinte care
sădescrie un căpitan de vas legendar cu 26 de ani de
experienţă? Sau sunt cuvinte care sădescrie un om care
se lupta cu el însuşi în a alege să-şi facădatoria de căpitan
sau săse supunămaestrului lui care-i ordonase să
scufunde corabia?
Soţia lui Jacob Astor a coborât în barca de salvare
şi a fost salvată, în timp ce JacobAstor a pierit în apele
nord-atlanticului.Nu erau destule bărci de salvare şimulte
dintre ele erau pe jumătate pline cu copii şi femei.
Pentru a împiedica corăbiile demarfăsăvinăîn ajutor,
luminile de semnal erau albe, când ar fi trebuit săfie
roşii. Semnalele luminoase de culoare albe însemnau,
pentru corăbiile de marfă, căacolo se desfăşura o
petrecere.
Una dintre cele mai mari tragedii ale secolului 20,
scufundarea Titanicului, se datoreazăOrdinului Iezuit.
Corabia de nescufundat, palatul plutitor, a fost creat
pentru a fi mormântul bogătaşilor care s-au opus
Sistemului deRezervăFederală. În jurul lunii aprilie, 1912,
toatăopoziţia împotriva Rezervei Federale a fost
eliminată. În decembrie 1913, Sistemul de Rezervă
Federalăa luat fiinţăîn StateleUnite.Opt lunimai târziu,
iezuiţii aveau destule fonduri pentru începerea Primului
RăzboiMondial.
CAPITOLUL6
PRIMUL RĂZBOI MONDIAL
Moştenitorul tronului austro-ungar, arhiducele
Francis Ferdinand şi soţia lui, erau în Sarajevo pe 26
iulie 1914. Făcându-şi loc prin străzile aglomerate întrun
vehicul descoperit, s-au auzit câteva împuşcături, şi
amândoi erau morţi.
Cetăţenii Sarajevo-ului erau, predominant, Sârbi.
Convingerea lor religioasăera cea creştin-ortodoxă.Din
anul 1054, Biserica Catolicăpurta război împotriva
creştinilor ortodocşi.Cinci zeci de ani înainte de asasinare,
Croaţii, care sunt catolici, deveneau extremde fanatici
în ura lor faţăde Sârbi, care erau rivaliiRomei şi trebuiau
săfie exterminaţi.
Papa Pius al X-lea, în ura lui faţăde creştinii
ortodocşi, incita în mod continuu pe Regele
Francis Joseph al Austro-Ungariei, săprovoace
pe Sârbi. DupăSarajevo, pe 26 Iulie, 1914, Baron
Ritter, reprezentantul Bavariei la Sfântul Scaun a
scris guvernului său: “Papa aprobătratamentul
dur din partea Austriei faţăde Serbia. Nu are o
opinie plăcutădespre armata Rusiei şi a Franţei
în evenimentul războiului cu Germania. Cardinalul
Secretar de Stat, nu poate vedea când ar putea
Austria săfacărăzboi, dacănu se decide să-l
facăacum...” Aici, în culori reale, se aflăVicarul
lui Hristos (Papa), gentilul apostol al păcii, Sfântul
Pontif, pe care autori pioşi îl prezintăca pe unul
care murea de tristeţe văzând izbucnirea
războiului. — Edmund Paris, The Vatican Against
Europe, The Wickliffe Press, p. 14.
64 TERORIŞTII SECREŢI
Cineva poate spune cu siguranţăcăîn 1914,
Biserica Romano-catolicăa început seria de
războaie. Atunci, tributul de sânge pe care ea l-a
luat întotdeauna de la popoare, a început săcurgă
într-un torent veritabil. — Idem, p. 48.
Astfel, putem vedea căPapa era conştient cădacă
Austro-Ungaria zdrobea pe sârbi, atunci, fraţii sârbilor
ortodocşi din Rusia aveau săintre pe scenă. Atunci,
Germania, Franţa şi alţii ar intra pe scenăde asemenea,
aceasta însemnând Primul RăzboiMondial. Papalitatea
era emoţionatăsăvadăRusia implicatăîn conflict.Rusia
era, predominant,Ortodoxă, iar papalitatea îşi doreamult
anihilarea creştinilor ortodocşi din Rusia şi din întreaga
lume.
Iezuiţii papali aveau un altmotiv de bucurie văzând
Rusia implicatăîn conflict. Sosise vremea răzbunării.
Aproximativ 100 de ani înainte de începerea Primului
RăzboiMondial,Alexandru I, Regele Rusiei, a scos pe
iezuiţi afarădin Rusia.
Ţarul Alexandru era obligat săediteze un
decret regal în 1816, prin care să-i expulzeze (pe
iezuiţi), din St. Petersburg şi Moscova. Acesta
dovedindu-se fărăefect, a editat un altul în 1820,
excluzându-i în totalitate de pe teritoriul Rusiei.
— R.W. Thompson, The Footprints of the Jesuits,
Hunt and Eaton, pp. 245, 246.
Cinci ani mai târziu, Alexander a fost otrăvit, sub
atacul Iezuiţilor.
Alexandru al II-lea a întrerupt toate legăturile
diplomatice cu Roma în 1877, şi chiar a propus o
Constituţie.
Alexandru al II-lea progresase bine cu marile
reforme şi a ataşat semnătura lui la o Constituţie
care săfie adoptatăde Rusia. Următoarea zi, o
bombăa fost aruncatăla vehiculul lui, care a
omorât şi a rănit câţiva însoţitori, care urmau
65
vehiculul. Regele, în adâncăsimpatie, şi-a părăsit
vehiculul, săpriveascăla oamenii murind, când
ce a doua bombăa explodat şi l-a rupt în bucăţi.
— Arno Gaebelien, Conflict of Ages, The Exhorters,
p. 85.
În final, în 1917, ultimul Ţar şi toatăfamilia lui au
fost omorâţi. Niciodatăn-avea săse mai ridice vre-un
rege urât de catolicism, care săprotejeze Biserica
Ortodoxă.Timpul răzbunării sosise.
De aceea, eliminarea sistemului ţarist, a adus
cu sine eliminarea Bisericii Ortodoxe. Pentru
Vatican, care declarase război împotriva Bisericii
Ortodoxe încădin secolul al XI-lea, vestea căderii
rivaluluimilenar, era prea bunăca săfie adevărată.
— Avro Manhattan, The Vatican Billons, Chick
Publications, pp. 120, 121.
Cine a ajutat şi finanţat pe revoluţionari în capturarea
Rusiei?Cine se afla în spatele lui Lenin,Trotsky şi Stalin
în timp ce ei creau revoluţia şi vărsarea de sânge prin
toatăRusia?
Instrumentele acestei noi alianţe între Sovietici
şi Vatican, trebuiau săfie iezuiţii, descrişi ca
inamicii ereditari ai Bisericii Ortodoxe. Conform
rapoartelor, în timpul revoluţiei, existaumulţi iezuiţi
în Moscova. — James Zatko, Descent into Darkness,
University of Notre Dame Press, p. 111.
Printre cele 1,766,188 de victime pânăîn anul
1922, cifre obţinute din documente sovietice,
aproximativ 5000 erau preoţi, profesori, călugări,
etc., ortodocşi... Aproximativ 100,000 de luterani
au fost izgoniţi... Sate întregi au fost desfiinţate...
Mii de biserici, de diferite denominaţiuni au fost
demolate şi lucrarea de distrugeremerge înainte...
— Arno Gaebelien, Conflict of Ages, The Exhorters,
pp. 103, 106.
PRIMUL RĂZBOI MONDIAL
66 TERORIŞTII SECREŢI
Actualii finanţatori ai revoluţiei se găseau înAmerica.
William Franklin Sands, un director al Băncii
de RezervăFederalăîn New York, contribuise cu
1,000,000 de dolari la bolşevici — Anthony
Sutton, Wall Street and the Bolshevik Revolution,
Veritas Publishing. Pp. 133, 134.
Jacob Schiff era principalul iezuit înAmerica, căruia
i se încredinţase înfiinţarea unei Rezerve Federale.
Jacob Schiff a venit în America târziu, în anii
1800, cu ordine de la Rothschild, săia controlul
sistemului Bancar în America. Pe timpul intrării
în noul secol, 1900, Schiff era maestrul întregii
fraternităţi bancare, pe Wall Street. — Myron
Fagan, The Illuminati and the Council on Foreign
Relations, Taped Lecture.
Cum Schiff deţinea controlul Băncii de Rezervă
Federală, avea o sursăde bani pentru finanţarea
revoluţiei comuniste înRusia.
În ediţia New York Journal American din 3
februarie, 1949, nepotul lui Schiff, John, a fost
citat de către ziaristul Cholly Knickerbocker,
spunând căbunicul său (Jacob Schiff), dăduse
aproximativ 20 demilioane de dolari pentru triumful
comunismului în Rusia.—G. Edwaed Griffin, The
Creature from Jekyll Island, American Opinion
Publishing, p. 265.
În banii de azi, acei 20 de milioane ar fi 420 de
milioane de dolari, evident, bani furaţi de la poporul
american, prin Banca de RezervăFederală.
Jacob Schiff deţinea controlul întregii fraternităţi
bancare şi finanţa un guvern al cărui principii sunt în
antiteza directăcu Constituţia Statelor Unite. Schiff
pretindea a fi capitalist american. Trăia înAmerica, dar
obiectivul lui era cel al papalităţii: distrugerea totalăa
Americii.
67
Mai erau şi alte scopuri pe care Iezuiţii urmăreau
săle atingăprin Primul RăzboiMondial.
Toate naţiunile mari, incluzând Statele Unite,
erau plictisite de război, devastate, bocindu-şi
morţii. Pacea era marea dorinţăuniversală. Astfel
că, la propunerea lui Woodrow Wilson de a se
forma o Ligăa Naţiunilor care săasigure pacea,
toate naţiunile au sărit în sprijinul ei, chiar fărăsă
citeascătipăritura măruntăa acelei poliţe de
asigurare. — Myron Fagan, The Iluminati and the
Council on Foreign Relations, Taped lecture.
DupăPrimul RăzboiMondial, s-a încercat formarea
unui guvern unic mondial, şi Liga Naţiunilor a fost
înfiinţată. Senatorul Henry Cabot Lodge Sr. a prevenit
Statele Unite din a face parte din Liga Naţiunilor.
Complotul iezuit, de a crea un corp guvernantmondial,
a fost oprit temporal. Aceastăparte a planului iezuit a
trebuit sămai aştepte alţi 27 de ani pentru o repetare a
performanţei, când cel al Doilea Război Mondial a dat
naştereNaţiunilor Unite.
Înainte de a privi la un alt motiv pentru care
papalitatea se desfăta în PrimulRăzboiMondial, săluăm
aminte la preşedintele Woodrow Wilson. Wilson era
controlat şi dominat deColonelulEdwardMandellHouse.
Wilson a spus:
Domnul House este a doua mea
personalitate. El este eu însumi, independent.
Gândurile mele şi ale lui sunt una. — Charles
Seymour, The Intimate Papers of Colonel House,
Houghton Mifflin, vol. I, pp. 114, 115.
Pentru şapte ani îndelungaţi, Colonelul House
a fost al doilea eu al luiWoodrowWilson…House
formulase primele poliţe a administraţiei şi, practic,
a condus afacerile externe al Statelor Unite.
Aveam, într-adevăr, doi preşedinţi în loc de unu…
Super ambasador, vorbea cu regii ca de la egal la
PRIMUL RĂZBOI MONDIAL
68 TERORIŞTII SECREŢI
egal. El era generalul spiritual al administraţiei.
— George Viereck, The Strangest Friendship in
History: Woodrow Wilson and Colonel House,
Liveright Publishers, pp. 18, 19, 33.
Vierick spune, la paginile 106-108, că, în timp ce
Wilson candida pentru realegeri în 1916 pe platforma
„pentru căel ne-a ţinut departe de război,” House
negocia o înţelegere secretăcu Anglia şi Franţa, în
numele luiWoodrowWilson, afirmând căAmerica va
intra în război, imediat dupăalegeri. House era intim
familiarizat şi cu centrele de bani şi putere în Europa.
House avea contacte apropiate atât cu J.P.
Morgan cât şi cu familiile bancare vechi, ai
Europei. — G. Edward Griffin, The Creature from
Jekyll Island, American Opinion Publishing, p.
239.
EdwardMandell House controla peWoodrowWilson
în totalitate. House era un iezuit care îndeplinea
orice dorinţăa iezuiţilor. El l-a folosit pe Wilson ca
marionetă, pentru crearea Ligi Naţiunilor, în favoarea
iezuiţilor.Wilson nu era nimicmaimult decât o unealtăa
Romei, care le făcea gusturile.
Un alt motiv pentru Primul Război Mondial era
revanşa cu Germania, pentru opoziţia manifestatăfaţă
de papalitate şi faţăde iezuiţi, în anii 1860 şi 1870.
Germania era locul naşterii luteranilor, atât de urâţi de
papalitate. De douăori în acest timp, Cancelarul Otto
din Bismark, a condus Germania, cunoscutăca Prusia,
la victorii militare asupra ţărilor controlate de iezuiţi,
Austria în 1866 şi Franţa în 1870. Bismark a scos în
afara legiiOrdinul Iezuit, prin legeaKulturkampf în 1872.
Aceste „crime” împotriva Romei şi a iezuiţilor, trebuiau
săfie plătite.De atunci,mii deGermani au fost omorâţi
în baia de sânge a Primului RăzboiMondial.
Germania a fost cea mai afectatăţarăla sfârşitul
războiului. Naţiunile victorioase a Europei au folosit
69
Tratatul de laVersailles săjefuiascăGermania.Tratatul
a impus o astfel de nedreaptăpovarăasupra Germaniei
pentru reparaţiile de război, căla întrebarea presei cu
privire la ce se oferea lumii prin acest tratat, liderul
Francez Clemenceau a răspuns: “Am garantat un alt
război în 20 de ani.” Germania a fost de acord cu
termenii pentru căera slabăşi învinsă, dar ei s-au
reconstruit rapid şi au acţionat spre a se revanşa
împotriva inamicilor lor, pentru datoria cu care îi încărcase
la sfârşitul Primului RăzboiMondial.Acea revanşăavea
săfieAl Doilea RăzboiMondial.
Dupăîncheierea Primului RăzboiMondial, iezuiţii
nu primiserăce doreau. Woodrow Wilson şi Edward
MandellHouse au reuşit săle înfiinţeze LigaNaţiunilor,
dar aceasta a eşuatmizerabil pentru căStatele Unite nu
s-au implicat. De aceea, un alt război era necesar, un
război atât de devastator, încât oamenii săajungăsă
strige dupăformarea ‘Naţiunilor Unite.’Acesta a fost
unul dintre scopurile celui de-alDoilea RăzboiMondial.
Ne vom ocupa de acesta şi altemotive pentru război, în
capitolul următor.
PRIMUL RĂZBOI MONDIAL
CAPITOLUL7
AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL
Cel de-al DoileaRăzboiMondial a fost celmai extins
şi devastator din istorie. Sute de mii de oameni aumurit
în acest război. Cei mai mulţi dintre oameni nu ştiu de
ce acest război a avut loc, sau care a fost cauza izbucnirii
lui. Războaiele nu izbucnesc la întâmplare. Ele sunt
planificate şi executate de oameni cu poziţii înalte în
guvern, pentru avantaje proprii. Preşedintele Franklin
D. Roosvelt a spus: “În politică, nimic nu are loc la
întâmplare. Dacăse întâmplă, trebuie săfiţi siguri căa
fost plănuit astfel.” Haideţi săvedem cine a planificat
cel de-alDoilea RăzboiMondial.
Papa şi agenţii iezuiţi sunt instigatorii
războaielor, iar, în timp ce lumea are dureri reale,
Roma are şampanie. — Jeremiah J. Crowley (un
fost preot catolic), Romanism: A Menace to the
Nation, Menace Publishing, p. 144.
Papa era implicat înAl Doilea Război Mondial,
aşa cum erau implicaţi Hitler şi catolicul Mussolini
şi de aceea, la fel de vinovat pentru moartea a
şase milioane de evrei. În realitate, papii erau
implicaţi şi au instigat cele mai multe, dacănu
toate, războaiele europene, de-a lungul secolelor.
— F. Paul Peterson, Peters Tomb Recently Discovered
in Jerusalem, p. 63. (Citat în: Is Alberto
for Real, Sidney Hunter, Chick Publications, page
41).
Oricine poate spune căîn 1914, Biserica
Romano-catolicăa început seria de războaie.
71
Atunci, tributul de sânge pe care ea l-a luat
întotdeauna de la popoare, a început săcurgăîn
torente veritabile. — Edmond Paris, The Vatican
Against Europe, The Wickliffe Press, p. 48.
Aceştia nu sunt singurii autori renumiţi care implică
papalitatea ca instigatori al celui de-al Doilea Război
Mondial, şi, de asemenea, a tuturor celorlalte războaie.
În lumina acestor afirmaţii, este dezgustător săauzi
despre o întâlnire recentăîn Assisi, Italia, unde Papa
Ioan Paul Al II-lea a fost citat spunând: “Violenţă,
niciodatădin nou! Război, niciodatădin nou!Terorism,
niciodatădin nou!” Papalitatea a instigat şi încămai
instigărăzboaie, iar Papa are îndrăzneala săfacăastfel
de afirmaţii!
America, actualmente, duce război împotriva
terorismului. Afirmaţiile de mai sus indicăfaptul că
papalitatea este responsabilăpentru căface acest război,
împotriva terorismului, o necesitate.
George Bush a declarat în USA Today, pe 17
Septembrie 2001, căadministraţia lui pregăteşte o
cruciadăîmpotriva terorismului. În istoria trecută,
cruciadele erau războaie religioase, în favoarea
intereselor papale. Vroia Bush săspunăprin aceasta că
războiul împotriva terorismului este luptat în favoarea
intereselor papalităţii?
Adolf Hitler a fost vinovat de multe atrocităţi în
timpul celui de-al Doilea RăzboiMondial.Afost el întradevăr
responsabil pentru aceste atrocităţi, sau el doar
aducea la îndeplinire ordine? Luaţi seama la cine trăgea
sforile înGermania hitleristă.
În Germania, ambasadorii Papali din Berlin,
Mgr. Pacelli şi Franz von Papen, şambelanul particular
al Papei, au realizat o uniune cu Roma şi
sau concentrat asupra distrugerii Republicii de la
Weimar. Catolicii germani erau ostili faţăde
nazism, dar aceştia au fost informaţi căPapa
însuşi era în favoarea lui Hitler. În consecinţă,
AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL
72 TERORIŞTII SECREŢI
Centrul Catolic, axa tuturor majorităţilor
parlamentare, a votat dând drepturi totale lui Hitler,
pe 30 Ianuarie, 1933.
Aceastăoperaţiune a fost imediat îndeplinită
în Italia, prin încheierea unei înţelegeri care a fost
cea mai avantajoasăpentru biserica Romană.
Episcopatul german a jurat loialitate Fuhrer-ului
şi organizaţiilor Tineretului Catolic, combinate cu
cea a Nazismului. — Edmond Paris, The Vatican
Against Europe, The Wickliffe Press, page 15.
Vaticanul a ajutat pe Hitler săcâştige putere
şi apoi, l-a ajutat să-şi consolideze dominaţia în
Germania. Aceasta a fost făcutăîn grup, prin a
sfătui Partidul Catolic în Germania, săvoteze
pentru candidaţii nazişti.
Votul Catolic a dat lui Hitler majoritatea de
care avea nevoie, ca săpoatăforma un guvern în
1933. Mai departe, Vaticanul a ordonat membrilor
Catolici ai Parlamentului Reichstag, săsusţină
legislaţia, dând lui Hitler putere săguverneze, prin
decret. Aceastăautoritate a dat lui Hitler puterea
dictatorialăde care avea nevoie pentru a distruge
pe comuniştii germani.
Toat ăafacerea Vatican - Hitler fusese
condusăîn secret înainte ca Hitler sădevină
Cancelarul Germaniei, în ianuarie, 1933. In iunie
al aceluiaşi an, Hitler şi Vaticanul au semnat un
acord prin care biserica a jurat loialitate regimului
nazist...
Curând dupăaceea, catolicul Franz von
Papen, al doilea în autoritate dupăHitler, a descris
esenţa alianţei Hitler - Vatican, în următoarele
cuvinte: “Al treilea Reich,” a spus el, “este prima
putere care nu numai recunoaşte, dar şi pune în
practică, înaltele principii ale Papalităţii.” — Avro
Manhattan, The Vatican Moscow Washington
Alliance, Ozark Books, (Citat în Sydney Hunter,
Is Alberto Reak, Chick Publications, pp. 42, 43).
Ce afirmaţie uimitoare!Von Papen spune căatrocităţile
pe care le-a comis Hitler în timpul celui de-al Doilea
73
RăzboiMondial, erau principiile Papalităţii! Poate exista
vre-o îndoialăcăpapalitatea este cel puţin la fel de rea
aşa cum a fost Hitler şi regimul lui?
Hitler însuşi admite că a fost ajutat de
metodele iezuite din timpul Contra-Reformei,
pentru a-şi urma ideologia în război… (Noi) am
fost martori la susţinerea deschisăa fiecărui pas
făcut de Nazi-Fascism, în a impune regimuri
autoritare asupra tuturor popoarelor. — Leo H.
Lehman, Behind the Dictators, Agora Publishing,
pp. 36, 38, 39.
O descriere amănunţităa istoriei, aşează
ameninţarea iezuit-catolică, chiar la inima regimului
Hitlerist.Catolicul von Papen şi partidul Centrul Catolic
au fost aceia care l-au aşezat pe Hitler în poziţia pe
care a deţinut-o, în 1933, şi ca să-şimanifestemulţumirea,
al treilea ‘Reich’ al luiHitler era unmodel al principiilor
papale. Hitler a fost un simplu pion înmâinile iezuiţilor
papalităţii.
Cine a susţinut pe Hitler în devastata Germanie?
Amintiţi-văcăGermania fusese redusăla sărăcie prin
Primul RăzboiMondial şi prinTratatul de laVersailles.
Sume imense care aparţineau depozitarilor
băncii noastre naţionale, au fost date Germaniei
pe baza nici unei securităţi... Miliarde peste
miliarde din banii noştri au fost daţi Germaniei de
către comitetul Băncii de RezervăFederală... Pe
27 Aprilie 1932, Băncile de RezervăFederalăau
trimis Germaniei 750,000 de dolari, în aur, care
aparţineau depozitarilor. O săptămânămai târziu,
alţi 300,000 de dolari, în aur au fost trimişi în
Germania, pe aceeaşi cale. La mijlocul lunii mai,
12,000,000 de dolari, în aur, au fost trimişi în
Germania, de către Băncile de RezervăFederală.
Aproape în fiecare săptămânăse trimitea aur în
Germania. — H.S. Kenan, The Federal Rezerve
Bank, The Noontide Press, 1966, p. 158.
AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL
74 TERORIŞTII SECREŢI
Dupăcum amvăzut într-un capitol anterior, Banca
de RezervăFederalăera creaţia iezuiţilor. Ei o foloseau
pentru finanţareamarionetelor lor, caAdolfHitler.Kenan
afirmăcăRezerva Federalăa finanţat pe Hitler şi pe
Nazi şti. DacăBanca de RezervăFederalăeste
controlatăde americani, cum poate ea săfinanţeze un
duşman de moarte ca Hitler, care a luat poziţie în
favoarea a tot ceea ce Constituţia noastrăcondamnă?
Conform afirmaţiilor făcute de Kenan, Banca de
RezervăFederalănu este americană; este duşmanul
nostru, finanţând pe duşmanii noştri. Astfel este de
înţeles faptul căo bancăiezuităfinanţeazăo marionetă
caAdolfHitler, folosităde iezuiţi.
De laGermania controlatăde iezuiţi, săne întoarcem
spre Spania şi Francisco Franco. Spre sfârşitul anilor
1800, Spania trecea prin convulsie. Mergea înainte şi
înapoi, întremonarhie romano-catolicăşi guvern republican
liber. În final, în anii 1930, corpuri de copii au fost
găsite sub câteva mănăstiri din Spania. Doctori au
descoperit căaceşti copiimuriserăprin sufocare.Vedeţi,
preoţi şi călugăriţe se uniserăîn adulter, iar copiii nedoriţi
erau omorâţi la naştere.Oamenii catolici din Spania, care
nu ştiau nimic despre aceste crime crude, au fost
influenţaţi de descoperiri, iarmulte legi care împiedicau
pe catolici, au fost aprobate. Conform fostului iezuit
Alberto Rivera:
În 1936, noua inchiziţie Spaniolăa explodat.
A fost numită„Războiul Civil Spaniol,” orchestrată
în secret din Vatican…
Papa a excomunicat capii Republicii Spaniole
şi a declarat război între ‘Sfântul Scaun şi
Madrid… Sub steagul Vaticanului, musulmanii au
invadat Insulele Canare, dupăcare au atacat sudul
Spaniei... Când Inchiziţia şi-a îndeplinit scopurile,
Spania se afla în ruine, sângerând şi învinsă, dar,
în siguranţă, înapoi în mâinile Vaticanului...
generalul Franco a devenit dictatorul romanocatolic
în Spania. Guvernul lui Franco a fost
75
recunoscut de Vatican pe 3 August, 1937, cu 20
de luni înainte de sfârşitul Războiului Civil.—Jack
Chick, Alberto pts. 1, 3, 6, Chick Publications,
pp. 12, 21, 28, 29.
Când Franco mărşăluia spre Madrid aproape
de încheierea războiului civil în Spania, când
reinstala guvernul catolic înlăturând guvernul
poporului pe care protestanţii în stabiliserăîn urmă
cu câţiva ani, a spus: “Ampatru coloane de soldaţi
cu mine. Am şi a cincea coloanăîn Madrid, care
va trăda şi va preda oraşul în mâinile mele, când
ajung acolo.” — Albert Garner, The Devil’s Masterpiece:
The Mistery of Iniquity, Blessed Hope
Foundation, pp. 70, 71.
Pe 31 Martie 1934, Pactul Romei a fost
semnat şi a cerut suportul lui Mussolini şi Hitler
pentru Rebeliune. ‘Sfântul Război’ a început în
1937. În timpul războiului, Vaticanul a dat
recunoştinţăguvernului lui Franco, purtătorul
sabiei lui, care, mai târziu a fost decorat cu Ordinul
Suprem a lui Hristos. “Binecuvântate fie pistoalele
dacăEvanghelia înfloreşte în urma lor!” Curând,
Acţiunea Catolicăavea să-şi împrăştie tirania prin
întreaga ţarăruinată. Pax Christi! — Edmond
Paris, The Vatican Against Europe, The Wickliffe
Press, p. 15.
Benito Mussolini, era foarte respectat de iezuiţii
Romei. Pentru ei, el era omul providenţei, care
retrocedaseVaticanul înmâinile papalităţii, în 1929.
Ce s-a întâmplat în Europa între cele douămasacre?
În Italia, au avut loc negocieri secrete între agenţi Papali
şi Mussolini, „omul providenţei.” Preotul Don Sturzo,
şef al grupului catolic, avea drepturi depline acordate de
Duce (Mussolini), în Noiembrie, 1922. Dupăaceea, a
venitTratatul Lateran, care a sigilat uniunea Fascismului
şi a Papalităţii, cucerirea Etiopiei - binecuvântatăde clerşi,
înVinereaMare 1939, agresiunea împotrivaAlbaniei.
— Idem, p. 15.
AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL
76 TERORIŞTII SECREŢI
Conform cu Pius al XI-lea,
Mussolini îşi face loc rapid, şi, cu putere
dezlănţuită, va cuceri totul în calea lui. Mussolini
este un om minunat. — Măauziţi? — un om
minunat... Viitorul este al lui. – Idem, p. 69.
Pentru prezent, Roma considerăregimul fascist
ca fiind cel mai apropiat dogmelor şi
intereselor ei. Noi nu avem numai pe reverendul
(iezuit) părinte Coughlin lăudând Italia luiMussolini
ca fiind o „democraţie creştină,” căci, Civilta
Catolica, organul casei Iezuiţilor spune clar...
„Fascismul este regimul care corespunde cel mai
îndeaproape conceptelor Bisericii Romei.” —
Pierre Van Paassen, Days of our Years, Hillman-
Curl, p. 465.
Am văzut într-un citat anterior căHitler a pus în
practicăprincipiile papalităţii.AcumvedemcăMussolini
a făcut acelaşi lucru.Nu numai cele trei puteri a Europei,
cumarionetele lor catolice, au făcut pe placul Romei în
timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Franklin
Roosvelt, Preşedinte al Statelor Unite, a adus la
îndeplinire dorinţele Romei, de asemenea.
Roosevelt i-a oferit cardinalului Spellman o
ocazie fărăprecedent, care, în final necesita
renunţarea la arhidiocezie, pentru luni bune...
Propunerea uimitoare făcutăde Roosevelt, era
ca Spellman sălucreze ca agent clandestin al
lui, în cele patru colţuri ale pământului. În acest
caz, r ăspunderea arhiepiscopului era să
contacteze şefi de state în Orientul Mijlociu, în
Europa, în Asia şi Africa. El purta mesaje din
partea preşedintelui... şi activa ca ochi şi urechi
ai lui Roosevelt... Preşedintele i-a dat mai multă
putere decât vre-un alt personaj religios american
a avut vreodată. Spellman urma săumble printre
cele mai mari personaje politice, ca unul dintre
ei... Dar puţini oameni erau siguri cu privire la ceea
77
ce arhiepiscopului făcea în timpul lungilor călătorii.
Lucrarea lui clandestinăa dat naştere la întrebări
acasă, cu privire la rolul unui personaj religios,
profund implicat în afaceri guvernamentale. – John
Cooney, The American Pope, Times Books, pp.
124, 125.
Prima prioritate pentru Spellman era Papa Pius al
XII-lea, şi totuşi, era folosit de Franklin Roosevelt ca
agent personal.
Despre Roosevelt citimdin nou:
Roosevelt şi Eisenhower au aprobat
repatrierea forţatăa şase milioane de creştini
ortodocşi ruşi, dintre care mulţi au fost torturaţi
sau omorâţi la sosirea lor la destinaţie. Doi ruşi
care au scris despre aceastădecizie abominabilă
din partea conducătorilor americani, au fost Nikolai
Tolstoi şi Alexander Soljeniţîn.Americanii au numit
aceastărepatriere ‘Operation Keelhoul,’ după
forma navalăde tortură, în care prizonierul este
tras sub chila vaporului printr-o funie legatăde
corpul prizonierului, ca săfie tăiat brutal de
elementele de pe fundul vaporului.
Aceşti 6 milioane de indivizi nu erau numai
soldaţi care luptaserăpentru germani în favoarea
Rusiei, ci erau, de asemenea, copii şi femei…
Deşi Churchill şi Roosevelt erau aceia care
au luat decizia incredibilăde a trimite milioane
de ruşi anti-comunişti înapoi la moarte sigură,
Generalul Dwight Eisenhower a impus
Operaţiunea Keelhaul, în aparenţă, fărămustrări
de conştiinţă. — Ralph Epperson, The Unseen
Hand, Publius Press, p. 301.
Roosevelt nu doar a folosit pe Spellman ca agent al
său, ci a şi îndeplinit planurile iezuiţilor de anihilare a cât
mai mulţi creştini ortodocşi. Iezuiţii căutau sădistrugă
pe creştinii ortodocşi din Serbia, în timpul celui de-al
Doilea Război Mondial, iar prin aceastărepatriere, la
sfârşitul războiului, ei au distrusmultmaimultemilioane
AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL
78 TERORIŞTII SECREŢI
de creştini ortodocşi ruşi. Roosevelt, Eisenhower şi
Churchill, au îndeplinit planul sângeros al iezuiţilor, cu
mare succes.
Generalul Iezuit, contele Halke von
Ledochowscki, era dispus săorganizeze, pe baze
comune de anti-comunism, un oarecare grad de
colaborare între Serviciul SecretGerman şi Ordinul
Iezuit…
Von Ledochowski, considera căîncheierea
socotelilor dintre Rusia şi Germania era
inevitabilă… Şi Baseler Nachrichten (27 Martie
1942) nu a ezitat săscrie: “Una dintre întrebările
care se ridicădin activitatea Germaniei în Rusia,
care este de o supremăimportanţăpentru Vatican,
este problema evanghelizării Rusiei.”
Acest amănunt este confirmat de Părintele
Duclos însuşi, într-o carte, “În timpul verii 1941,
Hitler a apelat la toate forţele creştine... (el) a
autorizatmisionari catolici sămeargăîn noi teritorii
estice...”
“Nici nu a fost uitat căîn Franţa, Cardinalul
Baudrillant şi Mgr. Mayol de Luppe a recrutat
L.V.F.-ul pentru cruciada împotriva Rusiei.” —
Edmond Paris, The Vatican Against Europe, The
Wickliffe Press, pp. 240, 241.
În timp ce Rusia creştin-ortodoxăera exterminată
de papalitate, un masacru asemănător avea loc în
Iugoslavia. Unele dintre multele cărţi scrise despre
atrocităţile celui de-alDoilea războiMondial, includeTe
converteşti… sau mori! Scrisăde Edmond Paris, The
Vatican Holocaust by Avro Manhatan, şi Ravening
Wolves byMonica Farrell.Aceste cărţi amintesc despre
uciderea celor aproximativ unmilion de ortodocşi creştini,
în timpul celui de-alDoilea RăzboiMondial, comise de
ustaşi catolici. Pe coperta cărţii scrisăde Farrell citim:
Acesta este raportul torturilor şi crimelor
comise în Europa în 1941-1943, de către o armată
de activişti catolici, cunoscuţi ca ustaşi, conduşi
79
de călugări şi preoţi, şi chiar de călugăriţe.
Victimele au suferit şi murit pentru cauza libertăţii
de conştiinţă. Puţinul pe care noi îl putem face
este săcitim raportul suferinţelor lor şi săpăstrăm
în minte căaceasta nu s-a întâmplat în timpul
evului mediu întunecat, ci în timpul generaţiei
noastre ILUMINATE. Ustaşi este un alt nume
pentru Acţiunea Catolică. — Monica Farrell, Ravening
Wolves, Protestant Publications, cover.
Expulzarea în masăşi convertirea forţatăa
creştinilor ortodocşi la catolicism erau pe agendă.
Toate măsurile care conduceau la eliminarea
Serbiei în Croaţia, au fost îndeplinite sub sloganul
anunţat de unul dintre miniştri croaţi: “Vom
masacra prima treime de sârbi, vom expulza a
doua treime, iar ultima treime va fi forţatăsă
accepte credinţa catolică, prin care vor fi absorbiţi
de elementul catolic.” — Lazo M. Kostich, Holocaust
in the Independent State of Croatia, Liberty,
p. 18.
Papalitatea încămai încerca săextermine pe creştinii
ortodocşi în Serbia spre sfârşitul anilor 1900, folosinduse
de Statele Unite ca terorişti în acel conflict, să
bombardeze Serbia. Adevăratul măcelar al Balcanilor
este Papa şi Biserica Catolică, nu SlobodanMilosevic.
Ei judecăpersoana nepotrivităpentru crime de război.
Un alt ţel al acestui război era săfacălucrurile atât
de imposibile pentru evrei, încât aceştia săfie determinaţi
săse întoarcăîn Palestina.Aproape de sfârşitul Primului
Război Mondial, Declaraţia Balfour a fost semnată,
împuternicind pe evrei săse întoarcăacasă, în Palestina.
Aceasta urma săfie casa lor permanentă. Totuşi unii
evrei au avut succes în unele părţi ale lumii şi nu au vrut
săse întoarcă. Când al Doilea RăzboiMondial şi Holocaust-
ul au început, evreii persecutaţi îşi doreau un loc
pe care să-l numeascăCASĂşi s-au întors în Palestina.
În 1948, Israel a fost declarat a fi o Naţiune Suverană.
Conform cărţii lui Cooney, American Pope, page 187,
AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL
80 TERORIŞTII SECREŢI
Francis Spellman fusese factorul de decizie în acceptarea
Israelului ca Stat Suveran.
De ce ar folosi iezuiţii pe Hitler pentru anihilarea
evreilor, camai apoi,Cardinalul iezuit Francis Spellman,
săîngrijeascăde o casăîn Palestina, pentru ei?Atenţie!
Vaticanul căuta sădistrugăpe evrei de 1000 de ani.
...în spatele steagului Sionist, trebuia săse
găseascăsperanţa Mesianicăveche, pentru o
teocraţie globalăce avea săvină, dupăcum a
fost prezis de văzătorii şi profeţii Sionului. Urma
săfie o teocraţie în care Iehova, şi nu Hristos,
avea săfie Rege.
Spectrul creerii unei astfel de teocraţii, a
fermecat camerele interioare a bisericii Catolice,
şi totuşi este o fricădominantă.
În ochii Vaticanului, de aceea, dorul milenar
dupăo teocraţie globalăEbraică, reprezintăo
ameninţaremortalăpentru învăţăturile escatologice
ale bisericii Catolice. Când sunt traduse în termeni
pur politici, o astfel de concepţie înseamnănu
numai rivalitate ci şi duşmănie. – Avro Manhatan,
The Vatican Moscow Washington Alliance, Ozark
Books, pp. 169, 170.
La suprafaţă, statul Israel în Palestina, părea a fi o
mare ocazie pentru evrei, pentru a avea ţara lor proprie.
Totuşi, care a fost rezultatul întoarcerii evreilor în
Palestina? De când li s-a acordat statut de suveran în
1948, evreii se aflăîn conflict continuu cu arabii.Mulţi
evrei au murit, exact cum iezuiţii au dorit şi au ştiut că
se va întâmpla.
Prin întoarcerea evreilor înPalestina, iezuiţii au sperat
căse va ajunge la o astfel de vărsare de sânge, călumea
va fi nevoităsăapeleze la un făcător de pace care să
vinăîn regiune. Şi cine urma săfie acel făcător de pace?
PapaVaticanului, bine-nţeles. Iezuiţii doreau demult să
restaureze puterea temporarăa Papei. Când Papei i se
va da tronul lui Solomon în Ierusalim,mult aşteptata ţintă
va fi atinsă. Războiul împotriva terorismului început pe
81
11 Septembrie 2001, pe care George Bush îl numeşte
cruciadă, ar putea, cu siguranţă, agrava situaţia în acea
regiune, şi sărezulte în domnia pontifului din Ierusalim.
Iezuiţii au eşuat în încercarea de a avea un corp
unit guvernând lumea dupăPrimul RăzboiMondial.Dar
şi-au îndeplinit scopul sinistru, dupăal Doilea Război
Mondial.Dupărăzboi, lumea plictisităa fost condiţionată
săaccepte un guvern internaţional. Astfel s-a născut
ceea ce se numeşte Naţiunile Unite. De la crearea
Naţiunilor Unite în 1945, acest aşa numit corp de
conservare a păcii, a eşuat înmodmizerabil în încercarea
de a păstra lumea în pace. De ce? Pentru căpăstrarea
păcii nu este ţelul lor, chiar dacăei continuăsăpretindă
căda. În prezent, existăaproximativ 83 de războaie în
lume. Totuşi, a fost, cu siguranţă, un instrument pentru
suprimarea iubitorilor de libertate.Katanga şi Rhodesia
sunt doar douăexemple de naţiuni distruse de forţele
N.U. Naţiunile unite s-au străduit din răsputeri să
restabileascăputerea temporarăa papalităţii—ţinta lor
de la început.
Vom lua aminte la încăun scop al iezuiţilor cu al
Doilea Război Mondial. Sosise vremea revanşei
împotriva Japonezilor. Spre finalul anilor 1500, japonezii
acceptase pe toţi străinii care doreau sătrateze cu ei.
Misionarii catolici erau bineveniţi de asemenea. Dupăo
vreme, catolicii au devenit intolerabili cu celelalte
credinţe. Rezultatul a fost lipsăde odihnăşi vărsare de
sânge pentrumulte decade. În final, în anul 1639, edictul
de excludere a fost acceptat. Acesta afirma:
Pentru viitor, atâta timp cât soarele mai
lumineazălumea, nimeni sănu îndrăzneascăsă
navigheze spre Japonia, nici măcar în calitate de
ambasadori, iar aceastăhotărâre nu va putea fi
niciodatărevocată, nici cu preţul vieţii. — Avro
Manhatan, Vietnam: Why did we go?, Cick Publications,
p. 153.
Pentru aproape 200 de ani, porturile japoneze au
AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL
82 TERORIŞTII SECREŢI
fost închise pentru misionarii catolici, care încercaseră
săocupe Japonia pentru mândrul Papă. Prin a doua
jumătate al secolului al XIX-lea, puterea militarăa fost
folosităîmpotriva naţiunii insulare. Aceasta a fost
înmuiatăpânăla conflictul sângeros în sudul Pacificului,
în timpul celui de-alDoileaRăzboiMondial, culminând
cu bombardarea Hiroşimei şi Nagasaki. Japonia a fost
adusăpe genunchi pentru totdeauna. Vremea revanşei
sosise.
CAPITOLUL8
PEŞEDINTELE JOHN KENNEDY
Recent, noi informaţii relevante cu privire la
asasinarea preşedintelui Kennedy, au fost descoperite.
Acestea aratăcine a planificat şi a comis aceastăcrimă.
Aceastănouădovadădemonstreazăcăraportul
ComisieiWarren, care este ultimul cuvânt al guvernului
cu privire la asasinare, este doar o acoperire a aceea ce
s-a întâmplat în realitate.Următoarele analize a asasinării
vor include câteva evenimente şi situaţii care poate nu
vor părea a avea de-a face cu aceastăcrimă, dar va
arăta intriga intensădin spatele ei.
În timp ce se deplasa într-un vehicul descoperit,
Kennedy a fost împuşcat în Dealy Plaza, pe 22
Noiembrie, 1963, la ora 12: 30 p.m.mulţimile erau vesele.
Era o scenăde bucurie în timp ce preşedintele Statelor
Unite înainta pe străzile centrului oraşuluiDallas. Părea
căfiecare zâmbea în acele mii de oameni care îşi
vânturau mâinile deasupra capului. Dintr-o dată, s-au
auzit împuşcături, iar preşedinteleKennedy zăceamort
în spitalul ParklandMemorial.
Acest caz a uluit lumea pentru ultimele patru decade,
şi este unul dintre cele zece mistere nerezolvate,
în ultimii o sutăde ani. ComisiaWarren a fost desemnată
săcerceteze cazul, iar aceasta a conclus căun pistolar
nebun, Lee Harvey Oswald, a făcut aceasta. Ei au spus
căOswald a împuşcat pe Kennedy din clădirea
depozitului de carte din Dallas, din spatele vehiculului.
Dar acum existăo mulţime de dovezi care dezaprobă
concluzia raportului Comisiei Warren şi indicăla o
mascare masivăşi conspiraţie în spatele asasinatului.
84 TERORIŞTII SECREŢI
La douăzile dupămoartea preşedintelui Kennedy, Jack
Ruby l-a omorât pe Oswald. De ce? Nu cumva ca să-l
împiedice săvorbească?
Există, douămotive principale pentru careKennedy
a fost omorât. Aceste douămotive au de-a face cu
războiul dinVietnam, şi cu Banca de RezervăFederală.
Preşedintele a trimis douăajutoare în Vietnam,
McNamara şi Taylor, care a adunat informaţii ce l-au
convins căStatele Unite trebuie săse retragădin Vietnam.
Raportul lor către preşedinte era intitulat Report
ofMcNamara-TaylorMission to South Vietnam.
Cu acest raport în mână, Preşedintele
Kennedy avea ceea ce dorea. Conţinea esenţa
deciziilor pe care trebuia săle ia. Trebuia săfie
reales pentru a termina programele pe care le
propusese în timpul primului termen; trebuia să
scoatăpe americani din Vietnam. — Col. L.
Fletcher Prouty, JFK: The CIA, Vietnam, and the
Plot to Assassinate John F. Kennedy, Carol Publishing
Group, p. 264.
Fletcher Prouty ne spune că,
Pe 22 Noiembrie 1963, guvernul Statelor Unite
fusese ocupat de grupul super puterii care vroia o
intensificare a războiului în Indochina, şi o
moştenire militarăcontinuă, pentru generaţiile
următoare. — Idem, p. 264.
În timp ce preşedinteleKennedy reducea implicaţiile
Americii în sud-estul Asiei, acest grup super puternic
plănuia omorârea lui. Dupăasasinarea lui Kennedy, au
făcut sigurărămânereaAmericii înVietnampentrumultă
vreme.
Cine era acest grup? Cine ne-a vrut în Sudul
Vietnamului şi de ce? Când vom răspunde la această
întrebare, oamenii care se aflăîn spatele asasinării lui
Kennedy vor fi cunoscuţi.
85
AvroManhatan era un jurnalist britanic, care a lucrat
mulţi ani pentru Compania britanicăde transmisiuni radio.
El a scris cel puţin 15 cărţi despre rolul Bisericii
Catolice în problemele lumii. În cartea lui,Vietnam:Why
DidWe Go? El ne spune,
Originea militarăşi politicăa războiului din
Vietnam, a fost descrisăcu milioane de cuvinte
scrise sau rostite. Totuşi, nimic nu a fost spus
despre una dintre celemai semnificative forţe care
a contribuit la promovarea lui, adicărolul jucat de
religie, ceea ce, în acest caz, înseamnărolul jucat
de Biserica Catolicăşi de partenerul ei politic,
Vatican. Participarea lor nu este simplăspeculaţie.
Este un fapt istoric, la fel de concret ca prezenţa
Statelor Unite sau a rezistenţei gherilei masive a
comunismului asiatic. Activităţile celor douădin
urmăau fost dezbătute de mii de cărţi, dar prima
nu a fost niciodatăamintitănici măcar în treacăt.
Biserica Catolicătrebuie săfie consideratăca
fiind iniţiatorul principal în originea, dezvoltarea şi
executarea conflictului din Vietnam. De la bun
început, aceastămotivaţie religioasăa ajutat la
pornirea acestei avalanşe care avea săcauzeze
agonii interminabile în continentele asiatice şi
americane.
Preţul plătit a fost imens: Mii de miliarde de
dolari; dislocaţia în masăa populaţiei; anarhie
politică; devastare militarăpe o scarăfărăprecedent,
dispreţfaţăde lumea civilizată; pierdere a
mii şi mii de vieţi de tineri asiatici şi americani;
mutilare şi moarte a sute de mii de bărbaţi, femei
şi copii. Tragedia din Vietnam va intra în istorie
ca una dintre cele mai crude fapte ale alianţei
contemporane între politicăşi religia organizată.
Factori de natur ă politică, ideologic ă,
economică şi militară au jucat un rol în
desfăşurarea războiului, dar religia Bisericii
Catolice a fost una dintre principalii instigatori.
De la început, rolul acesteia a fost minimizat,
totuşi, faptele concrete nu pot fi ignorate uşor.
Acest amănunt urmeazăsa fie analizat, deşi pe
PEŞEDINTELE JOHN KENNEDY
86 TERORIŞTII SECREŢI
scurt. — Avro Manhattan, Vietnam: Why Did We
Go?, Chick Publications, 1984, p. 13, (Sublinieri
adăugate).
Cuvântul Înainte al editorului acestei cărţi, pagina 3,
comentează:
Avro Manhattan, autoritate globalăîn politica
Vaticanului, a descoperit realitatea motivului
pentru care tinerii noştri au suferit şi au murit în
Vietnam. El pune moartea lor pe răspunderea
dorinţei pasionate a Vaticanului, de a face Asia
romano-catolică. Agenţii Vaticanului au provocat
începerea Războiului din Vietnam. Soldaţii
americani slujeau Vaticanului în lupta lor disperată
pentru supravieţuire în jungle, pentru a face faţă
iadului războiului, a durerii, morţii şi distrugerii.
Totul a fost pus la cale de... iezuiţii ei. — Idem, p.
3.
Mulţi oameni, în special catolici, pot face excepţie
de realităţilemenţionate în citatele anterioare, dar trebuie
săprezentămfaptele aşa cumsunt şi cums-au întâmplat.
Când aceastăcarte vorbeşte despre romano-catolici, ea
nu se referăla membri sinceri ai bisericii, care nu ştiau
nimic despre astfel de lucruri, ci se referăla conducătorii
Vaticanului şi laOrdinul Iezuiţilor.
Conformcu AvroManhattan, războiul înVietnama
avut loc din cauzăcăVaticanul a vrut săcreeze o bază
de putere în sud-estul Asiei, de unde săocupe tot sudestulAsiei,
iarmai apoi, întreagaAsie.Următoarele citate
sunt extrase din aceeaşi carte.
Ho Chi Minh, a început, înaintea Celui De-al
Doilea Război Mondial, săfacămanevre pentru
stabilirea comunismului în Vietnam. El a primit
ajutor din partea Statelor Unite împotriva
Japonezilor, dar a folosit acest ajutor spre
consolidarea dominaţiei teritoriului Tonkin. În August,
1945 el a mărşăluit în Hanoi şi a stabilit
87
guvernul provizoriu al Republicii Democrate Vietnam.
Ca un maestru strateg, el a cooperat în
transplantarea a aproape un milion de nord
Vietnamezi catolici, în Sud... Dupăalegerea lui
Papa Ioan al XXIII-lea în 1958, şi întoarcerea
Vaticanului de la războiul rece la cooperarea cu
Marxismul, Ho Chi Minh a încheiat o înţelegere
secretăcu Papa Ioan care a condus la control
total a ţării, de către Nord. — Idem, p. 177.
Preşedintele Vietnamului de Sud, Ngo Dinh
Diem, era un catolic practicant care a condus
Vietnamul de Sud cu mânăde fier. El a fost un
credincios autentic în răului comunismului şi al
unicităţii Bisericii Catolice. La început, el fusese
adus la preşedinţie de către cardinalul Spellman
şi Papa Pius al XII-lea. El a transformat
preşedinţia într-o adevăratădictaturăcatolică,
zdrobind oponenţii politici cu cruzime. Mulţi
călugări budişti s-au sinucis dându-şi foc de vii,
în semn de protest împotriva persecuţiei religioase.
Persecuţia lui discriminantă împotriva necatolicilor,
specific—budişti, a cauzat răsturnarea
guvernului şi dezertare din armată. Aceasta a
condus la intervenirea armatei Statelor Unite în
Vietnamul de Sud.
În aceastăterorizare, el a fost ajutat de cei
doi fraţi ai lui Catolici, şeful poliţiei secrete, şi
Arhiepiscopul de Hue. — Idem, p. 56 (Sublinieri
adăugate).
Cardinalul Francis Spellman, arhiepiscopul deNew
York, a fost omul cheie care a condus America în conflict.
Era activ în a insista ca Statele Unite să
aleagăpe Diem şi să-l susţinăca preşedinte al
Vietnamului de Sud. A fost făcut Vicar General a
forţelor armate al Statelor Unite pe care le numea
Gls — ‘Soldaţii lui Hristos’ (aceasta însemnând
soldaţi pentru Biserica Catolică) în vizitele lui
PEŞEDINTELE JOHN KENNEDY
88 TERORIŞTII SECREŢI
frecvente la frontul războiului din Vietnam. Idem,
p. 71.
Vaticanul a jucat de ambele părţi în lupta uneia
împotriva alteia, în acest război dinVietnam. Îl controlau
peDiemîn Sud, în timp ce sfătuia peChiMinh şi încheia
înţelegeri secrete cu el, în Nord.Astfel, totuşi, războiul
s-a desfăşurat,Vaticanul a triumfat, şi a câştigat controlul
în Vietnam. Încercarea preşedintelui Kennedy de a
înăbuşi baia de sânge, a provocat mânia nemuritoare a
instigatorilor războiului—iezuiţii papalităţii.
Preşedintele Kennedy a început săreducă
implicareaAmericii înVietnam, chiar înainteamorţii sale.
În ziua următoare omorârii sale brutale, s-au întâmplat
următoarele:
La ora 8:30 a.m., Sâmbătă, 23 Noiembrie,
1963, limuzina care transporta pe directorul CIA,
John McCone, a pătruns pe proprietatea Casei
Albe… El era acolo, de asemenea, pentru a
încheia o afacere, înainte de a fi implicat în toate
detaliile determinate de schimbarea de preşedinte
— semnarea Memorandumului 278, al Securităţii
Naţionale, un document secret care a inversat
imediat decizia lui John Kennedy de a limita
războiul din Vietnam. Efectul Memorandumului
278 a datAgenţiei Centrale de Informaţii (CIA) cale
liberă să procedeze la o escalare totalăa
războiului în Estul îndepărtat… Ca rezultat, din
23 Noiembrie 1963, Orientul Îndepărtat a luat locul
Cubei ca ţepuşîn coasta Americii. De asemenea,
a creat o nouăsursăde narcotice pentru piaţa
globalăa mafiei. — Robert Morrow, First Hand
Knowledge, Shapolsky Publishers, p. 249.
Ziua următoare omorârii lui Kennedy, decizia de a
opriAmerica din implicarea în Vietnam a fost anulată,
iar programulVaticanului a continuat.
Afirmaţia lui Morrow descoperă, de asemenea, un
altmotiv pentru care iezuiţii vroiau săcontinue războiul;
89
ei ar fi câştigatmiliarde de dolari în traficul internaţional
de droguri. În ultimele patru secole, iezuiţii fuseseră
implicaţi în traficul de droguri dinOrientul Îndepărtat şi,
cu siguranţă, n-ar fi vrut săpiardăacest avantaj, chiar
dacăaceasta implica pierderea a milioane de vieţi
omeneşti!
Cum misiunea originalăa iezuiţilor fusese
stabilităîn Beijing în 1601, societatea lui Isus
(iezuiţii) au deţinut cheile traficului Orientului
Îndepărtat. — inclusiv traficul de droguri. — assorted
authors, Dope, Inc.: The Book That Drove
Kissenger Crazy, Executive Intelligence Review,
p. 117
PoliticieniidinWashingtoncontrolaţide iezuiţi,vroiau
continuarea războiului în Vietnam. Vroiau săcreeze o
putere catolicăîn sud-estulAsiei.Vroiau săcontinue cu
deţinerea controlului asupra pieţei internaţionale de
droguri, pe care-l condusese 400 de ani în Estul
îndepărtat. Când preşedintele Kennedy s-a aşezat în
calea lor, a trebuit săfie dat la o parte. Iezuiţii au pus la
cale asasinarea lui.
Al doileamotiv pentru careKennedy a fost asasinat,
este intenţia eliminării Băncii de RezervăFederală.
Colonelul JamesGritz explică:
Când Kennedy a propus întoarcerea monedei
americane la cea de aur şi dizolvarea Sistemului
de RezervăFederală, când a încercat să-şi
exercite autoritatea de conducător, datălui de
către Constituţia Statelor Unite... Kennedy şi-a
pregătit propria moarte. Sosise timpul săplece.
— Colonel James Gritz, Called to Serve: Profiles
in Conspiracy from John F. Kennedy to George
Bush, Lazarus Publishing, pp. 511, 512.
Preşedintele Kennedy a încercat dizolvarea
Sistemului Rezervei Federale, care este banca centrală
a Statelor Unite, o creaţie a iezuiţilor.
PEŞEDINTELE JOHN KENNEDY
90 TERORIŞTII SECREŢI
Constituţia Statelor Unite dăcongresului putere să
facăbanii. DacăCongresul Statelor Unite ar fi făcut
banii proprii, aşa cumimpuneConstituţia, n-armai trebui
săplăteascăsute de miliarde de dolari de interes pe
care îi plăteşte acum bancherilor pentru datoriile
naţionale, din bani care au fost făcuţi din nimic.De aceea,
Kennedy a început sătipăreascăbanii guvernului
StatelorUnite, care erau liberi de datorie, săînlocuiască
dolarii Rezervei Federale, pe care îi folosimastăzi.
Am văzut în capitolele anterioare cine este
responsabil pentru crearea Băncii Rezervei Federale, şi
a operaţiei neconstituţionale a acestei bănci care fură
bani de la cetăţenii americani. Iezuiţii, dacăvăamintiţi
din capitolul doi, au încercat săasasineze pe preşedintele
AndrewJackson pentru căa întrerupt activitatea băncii
centrale. Din nefericire, au reuşit săasasineze pe
Kennedy pentru căa încercat săfacăacelaşi lucru.
Iezuiţii folosesc bogăţia creatăde Rezerva Federală,
pentru finanţarea faptelor lor criminale.
JohnKennedy a provocatmânia criminalăa iezuiţilor,
îndrăznind săacţioneze ca un adevărat preşedinte,şi nu
ca marionetăa lor.
Aţi putea spune, “Stai puţin căKennedy era romanocatolic.
A fost singurul preşedinte catolic pe care l-am
avut vreodată.” E adevărat. Chiar dacăera catolic, el a
considerat căinteresele Statelor Unite erau o prioritate
faţăde dorinţele papalităţii. Nu era iezuit.
Existăo secţiune interesantăîn instrucţiunile secrete
a ordinului iezuit, scrisăde fondatorul lor, IgnatiusLoyola.
În concluzie, fie ca ei (iezuiţii) să aibă
întâietate peste prinţi, nobili, şi magistraţi în orice
loc, ca aceştia săfie la dispoziţia noastră, să
sacrifice pânăşi pe cele mai apropiate rude, şi
pe cei mai intimi prieteni, când considerăm că
aceasta ar susţine interesele noastre. — W.C.
Brownlee, Secret Instructions of the Jesuits,
American and Foreign Christian Union, p. 47.
91
Vedemaici cădacăordinul iezuit spune căo anumită
persoanătrebuie sămoară, nu conteazădacăaceastă
persoanăiţi este cel mai bun prieten, dacăîţi este tată,
sau frate; trebuie sămoară. Ce sistem!
Credeţi căBiserica Catolicănu este atât de
puternică? Credeţi căaceasta exagereazăîn ai prezenta
ca fiind prea puternici?AvroManhattan ne spune:
Cardinalul Francis Spellman, de New York, a
fost vicarul militar a Forţelor Armate Americane în
Vietnam. El era, de asemenea, legătura neoficială
dintre papa, Foster Dulles, Secretarul de Stat a
Statelor Unite şi, fratele secretarului, Alan, care
era capul C.I.A. —Avro Manhattan, Murder in the
Vatican, Ozark Books, pp. 35, 36.
Astfel. Prin Cardinalul Francis Spellman, Biserica
Romano-catolicăşi iezuiţii au avut acces şi control asupra
lui JohnFosterDulles, Secretarul de Stat, şi asupra fratelui
lui,Alan, care era capul CIA.Acele douădepartamente,
împreunăcu F.B.I. se aflau înmâinile cardinalului Francis
Spellman, PrimCardinal al Bisericii Romano-catolice,
în New York.
Biserica Catolicăîn Statele Unite, din punct
de vedere financiar, depăşeşte toate bogăţiile
Americii. Politic, se furişeazăîn Casa Albă, în
Senat şi în Congres. Este o forţăîn Pentagon, un
agent secret în FBI, şi ocupăpoziţii principale în
C.I.A. — Idem, p. 271.
Jean Hill , a fost martor omorârii lui Kennedy. În
cartea ei, intitulatăJFK: The Last DissentingWitness,
eamenţioneazăcă, în timpul unei conversaţii cu prietenul
ei, J.B., care era unul dintre poliţiştii însoţitori ai lui
Kennedy, acesta i-a spus:
În timp ce Kennedy era ocupat strângând
mâinile mulţimii adunate în aeroport, oamenii
PEŞEDINTELE JOHN KENNEDY
92 TERORIŞTII SECREŢI
Serviciului Secret al lui Johnson au venit la poliţiştii
de pe motociclete şi ne-a dat o serie de
instrucţiuni. Cel mai ciudat lucru pe care ni l-a
spus era căruta paradei prin Dealy Plaza a fost
schimbată.” “Schimbată? Cum?” A întrebat Jean
Hill. “Iniţial, trebuia săse meargădirect pe strada
principală.” A spus J.B., “dar ne-au cerut sănu
mai ţinem cont de ruta veche. În schimb, ni s-a
cerut sădăm colţul pe strada Houston şi săs-o
scurtăm pe Elm.” Jean a simţit căi se încleştează
gura. “Dacărămâneaţi pe strada principală,
probabil căKennedy s-ar fi aflat în afara zonei din
care avea săfie împuşcat.” J.B. a făcut ochii mari
şi a exclamat: “Poate cădin cauza aceasta au
schimbat ruta. Dar asta nu-i tot. Ne-au aşezat in
ceamai nebunăpoziţie de care am auzit vreodată.
Normal, patru poliţişti pe motocicletă, mergeau
în cele patru laturi ale vehiculului preşedintelui,
dar de data aceasta ne-au aşezat pe toţi într-o
parte, lăsând vehiculul preşedintelui fărăescortă
în faţă. Ni s-a ordonat săstăm în spate şi sănu
ne apropiem de partea din faţăcu nici un chip. Nu
auzisem niciodatăde o astfel de formaţiune, dar
ni s-a spus căvroiau ca oamenii săse bucure de
vizibilitate nerestricţionată. Bănuiesc căCINEVA
a căpătat o vizibilitate nerestricţionatăsuficientă.
— Jean Hill, JFK: The Last Dissenting Witness,
Pelican Publishing, p. 113.
Deci, ruta prin Dallas a fost schimbată, pentru ca
oamenii săaibăacces vizibil la preşedintelui Statelor
Unite.Asasinii iezuiţi au avut, cu siguranţă!
S-amai întâmplat ceva ciudat. Lyndon Johnson, vice
preşedintele Statelor Unite, aparent, avea o problemă
reală. Continuând cu conversaţia dintre Jean Hill şi
prietenul eimartor,
Despre ce vorbeşti? A întrebat Jean inocentă.
Nu înţeleg. “Prietenii mei din formaţie spun că
Johnson a început săse aplece jos în vehicul,
aproximativ 30-40 de secunde înainte de auzirea
93
primei împuşcături. Cred căacesta este o mică
ciudăţenie. Nu crezi?” „Oh, fii serios J.B.” a spus
Jean Hill crezând căprietenul ei glumea. “Cu
siguranţănu vorbeau serios.” “Dupăpărerea mea,
erau foarte serioşi.” A spus J.B. “Unul dintre ei i-a
spus lui Maguire c ăl-a văzut pe Johnson
aplecându-se în vehicul înainte ca vehiculul să
intre pe strada Houston.” “Hm! Poate Johnson a
scăpat ceva jos, şi s-a aplecat. Deci, ar putea fi o
simplăexplicaţie.” “Poate căda,” A replicat J.B.
“Nu pretind căştiu ce l-a determinat săse aplece,
dar acest coleg spunea căpărea săse aştepte
la gloanţe. Când am auzit aceasta, am început
să-mi pun o serie de întrebări.” — Idem, pp. 114-
116.
Lyndon Johnson acţiona ca şi cum ştia căaveau să
zboare gloanţe, aplecându-se de mai multe ori, înainte
de auzirea împuşcăturilor.
Legea, în Texas, interzice ca oamenii care mor în
statul Texas săfie luaţi înainte de efectuarea autopsiei.
Totuşi, corpul preşedintelui Kennedy a fost luat fără
autopsie. De ce? Pentru căerau destule evidenţe căa
fost împuşcat demaimulte gloanţe.Erau destule evidenţe
căraportul prezentat era numai minciuni. Erau multe
gloanţe pe care doctorii le-ar fi găsit şi astfel, ideea că
pistolarul principal a fost LeeHarveyOswald. De aceea
nu s-a permis efectuarea autopsiei în Texas. De aceea
corpul luiKennedy a fost transportat laWashingtonD.C.,
unde autopsia federalăa fabricat evidenţe care săse
potriveascăcuminciunile comisiei care dăduse un raport.
Exista o conspiraţie condusăde iezuiţi care omorâse pe
Kennedy, aceştia nepermiţând evidenţelor săiasăla
lumină, indiferent de numărul de persoane care ar fi
murit. Dacăîntr-adevăr s-au tras mai multe focuri în acea
zi în Dealy Plaza, cu siguranţă, vehiculul conţinea
evidenţe ale acestui fapt.
Trei zile dupăasasinare,CarlRenas, capul securităţii
PEŞEDINTELE JOHN KENNEDY
94 TERORIŞTII SECREŢI
la Dearborn Division de la FordMotor Company, conduce
limuzina de la Washington la Cincinnati, cu
elicopterele securităţii zburând pe deasupra. El a
observat mai multe găuri produse de gloanţe, cea mai
evidentăfiind una în parbriz, care, conform lui Renas,
era o loviturăprincipalăşi nu un fragment. Limuzina a
fost dusăde Renas la Hess şi Eisenhart de Cincinnati
unde parbrizul a fost înlocuit. Serviciul secret i-a spus
lui Renas, “Ţine-ţi gura.” - Charles Crenshaw, JFK:
Conspiracy of Silence, Penguin Books USA, p. 106.
Renas era şeful securităţii reprezentând Diviziunea
Dearborn aCompaniei FordMotor.Cine era şeful acelei
diviziuni în 1963, când lui Renas I s-a încredinţat sarcina
vieţii lui?
Henry Ford II spune astăzi căprima oarăcând
îşi aminteşte să-l fi întâlnit pe Lee Iacocca, era
noiembrie 1960, când acesta l-a chemat să-i
spunăcăîi va încredinţa conducerea diviziunii
Ford, la Dearborn.—Robert Lacey, Ford, the Men
and the Mashine, Ballantine Books, p. 531.
Lee Iacocca era şeful Diviziunii Dearborn a
companiei Ford Motor, care a trimis pe Carl Renas să
aducămaşina în care Kennedy se afla când a fost
asasinat, de laWashington D.C. Iacocca a fost şef principal
a Diviziunii Dearborn, pânăcând a devenit
Preşedintele Companiei FordMotor, în 1970. Iacocca a
fost parte din acoperirea adevărului pentru căa eliminat
evidenţele cu privire la asasinarea lui JFK.
Ce legături avea el cu Biserica Catolică? În
autobiografia lui, acesta spune,
Mi-a luat un număr de ani pânăam înţeles de
ce trebuia săfac o bunămărturisire unui preot
înainte sămerg la Sfânta Cină, dar în adolescenţă
am înţeles importanţa acestui drept greşit
interpretat al Bisericii Catolice. În anii de mai
95
târziu, m-am simţit complet împrospătat după
mărturisire.Amînceput chiar săfrecventez întâlniri
la sfârşit de săptămână, unde iezuiţii, într-o
examinare de conştiinţăfaţăcătre faţă,m-au făcut
săînţeleg viaţa pe care o trăiam. — Iacocca: An
Autobiography, Bantam Books, p. 8.
Romano-catolicul Lee Iacocca, şef principal al
diviziuniiDearborn a companiei FordMotor, a fost acela
care a trimis pe Carl Renas săaducălimuzina care purta
semne de multiple gloanţe, trase de multiple pistoale,
care l-au omorât pe John F. Kennedy. Nu este uimitor
cămulţi ani dupăaceea, ca preşedinte la Chrysler, Lee
Iacocca a mers la Congres şi a cerut ajutor financiar?
Cum catolicul Iacocca fusese un serv atât de supus
cauzei iezuiţilor, un alt catolic supus, cu numeleThomas
‘Tip’Neill, şi-a folosit puterea, ca purtător de cuvânt al
Casei Albe, ca săfacărost de toţi banii de care Lee
Iacocca a avut nevoie.
Au existat mulţi oameni care au ştiut mult despre
asasinarea lui Kennedy dar, din nefericire, aproape toţi
aumurit sub circumstanţemisterioase. S-a făcut un efort
deosebit pentru înlăturarea oricărui mijloc de aflare a
adevărului, pentru ca nici un secret sănu fie divulgat.
Chiar şi JeanHill a precizat căau existat câteva încercări
săfie omorâtăea, şi copiii ei.
Jim Marrs, autorul cărţii Crossfire: Complotul
care l-a omorât pe Kennedy,” a scris : “În decursul
a trei ani de la omorârea preşedintelui Kennedy
şi Lee Harvey Oswald, au murit 18 martori—şase
prin împuşcare, trei în accident, doi prin
sinucidere, unul prin tăierea gâtului, unul printr-o
loviturăde carate la gât, cinci din cauze naturale.”
...Un matematician, angajat de London
Sunday Times în Februarie 1967, a ajuns la
concluzia căprobabilitatea ca numărul de martori
implicaţi în asasinarea lui Kennedy sămoarăîntre
22 Noiembrie 1963 şi data mai sus menţionată,
era de 100.000 trilioane la unu.... În perioada de
PEŞEDINTELE JOHN KENNEDY
96 TERORIŞTII SECREŢI
timp dintre 22 Noiembrie 1963 pânăîn August
1993, au murit peste 115 martori, căzând victime
morţii în circumstanţe ciudate. — Craig Roberts
and John Armstrong, JFK: The Dead Witnesses,
Consolidated Press, p. 3.
Kennedy a fost unul dintre mulţii preşedinţi, regi,
ţari şi împăraţi care au refuzat săse opunăiezuiţilor şi
au fost omorâţi pentru aceasta. Rolul jucat de papalitate
în aceasta crimăşi ascunderea realităţii, nu pot fi negate.
Am văzut căVaticanul avea un plan, oamenii în
poziţii cheie l-auadus la îndeplinire,şi alţioameni în poziţii
cheie au ascuns dovezile.
A existat un singur grup, o organizaţie, a cărui
istorie trecutăa fost caracterizatăde plănuirea şi
îndeplinirea unor astfel de fapte; care a avut un
motiv durabil consistent înainte, în timpul şi după
comiterea crimei; care a avut conexiunile
internaţionale necesare; care a avut banii; care a
putut introduce sinuciderea şi sacrificiul de sine
în membri ei; şi care a continuat săexiste prin
toate fazele conspiraţiei de asasinare. Aceasta
este Biserica Romano-catolică. — Emmett
McLoughlin, An Inquiry into the Assasination of
Abraham Lincoln, Lye Stuart, Inc. 1963, p. 161.
WinstonChurchill, faimosul PrimMinistru Englez în
timpul CeluiDe-alDoileaRăzboiMondial, a spus odată,
Cei mai mulţi dintre oameni, ocazional, se
împiedicăde adevăr, dar se ridicăşi continuăca
şi cum nimic nu s-a întâmplat.
Acum înţelegemrealitatea cu privire la unul dintre
cele mai controversate subiecte în istoria americană.
Te vei împiedica în adevăr aici şi veimergemai departe
ca şi cum nimic nu s-a întâmplat, sau vei începe să
analizezi istoria şi evenimentele actuale într-o nouă
lumină?
CAPITOLUL9
MASACRUL DE LAWACO
Un grup religios, cunoscut ca Branch Davidians
(Ramura Davidiană) trăiau în tabăra lor, pe care o
numeau “Muntele Carmel”, în afara oraşului Waco,
Texas. Pe 19Aprilie 1993, agenţi ai guvernului Statelor
Unite au atacat tabăra lor şi au omorât femei şi copii
neajutoraţi, cu tancuri de armată, aruncătoare de flăcări,
şi gaz lacrimogen. Ca rezultat, aproape 100 de oameni
şi-au pierdut viaţa. Ceea ce face aceasta o tragedie de
cele mai teribile proporţii, este faptul căDavidienii nu
făcuserănimic săprovoace acest atac din partea
guvernului Statelor Unite.
Davidienii se aveau bine cu cei din comunităţile
vecine. Aveau câteva păreri religioase diferite de alte
biserici, dar,multe dintre aşa numitele biserici standard,
aveau opinii diferite între ele. Diferenţele religioase nu
puteau fi un motiv pentru care săfie atacaţi, săli se
distrugăcasele şi vieţile, în special, fărăsăaibăloc o
judecare a cazului. Primul amendament la Constituţie,
garanteazădreptul la închinare conform conştiinţei
fiecăruia, dar guvernul a ignorat total acest drept, în
masacrul de la Waco.
Un punct foarte important de înţeles, este că, efectiv,
tot ceea ce guvernul şi canalele de ştiri au spus despre
aceşti oamenii erau numai minciuni. Mulţi dintre aşa
numiţii experţi au expus mărturii care au făcut pe mulţi
săcreadăexact opusul adevărului. Din cauza acestor
minciuni, foarte puţini oameni ştiu cum erau membrii
grupului Branch Davidians, şi foarte puţini oameni ştiu
ce a avut loc în timpul asediului de laWaco.Minciunile
98 TERORIŞTII SECREŢI
au fost spuse în intenţia de a se justifica, pe căi imposibile
chiar, ceea ce guvernul a făcut acolo.
Primul amendament al Constituţiei spune că
guvernul nu va face legi care aparţin religiei.Drepturile
constituţionale ale BranchDavidians au fost totalmente
ignorate. Criminalii au fost vinovaţi de cele mai crude
crime.
În dimineaţa dinaintea paştelui anul trecut,
Shirley Burton, purtătorul de cuvânt al Bisericii
Adventiste de Ziua a Şaptea, a spus căa primit
un telefon înspăimântător. Pe linie, se afla un
oficial al bisericii din Australia, transmiţând o
avertizare cum căurmătoarea zi, o explozie de
violenţăva avea loc în Waco, Texas, cult care
cuprindea o duzinăde foşti adventişti. Omul
primise mesajul de la părinţii unui membru al
cultului.
Părinţii de-abia au primit mesajul căva avea
loc un masacru sinucigaş,” a spus Burton,
adăugând cămintea ei s-a umplut cu imagini a
omorârii lui Jim Jones şi 900 dintre urmaşii lui, în
Guyana.
Autorităţi ale bisericii au înştiinţat poliţia şi
Paştele a trecut fărăincident. Dar pacea a ajuns
la un sfârşit sângeros, duminica trecută, când
membri ai sectei au început împuşcăturile cu
agenţii federali.— TheWashington Post, 3Martie,
1993.
Cuvintele “cult” şi „sectă” sunt folosite de guvern
sau veştilemedia, săarunce suspiciuni sau sădiscrediteze
un grup sau o biserică.
Primăvara trecută, oficiali ai bisericii
Adventiste de Ziua a Şaptea au auzit de la colegii
lor din Sydney căBranch Davidians plănuiau o
sinucidere în masăpentru ziua de Paşti. Aproape
în acelaşi timp, Departamentul de Stat primise
cuvânt de la surse din Australia căgrupul lui
Koresh pregăteau arme şi plănuiau sinuciderea.
99
Statul a transmis informaţia laATF (Departamentul
Guvernamental de Alcool, Tutun şi Arme de Foc)
care şi-a început investigarea în Iunie, 1992. —
Newsweek, 15 Martie, 1993.
Aceste douăarticole vorbesc despre veşti
răutăcioase circulând despre Branch Davidians.Nimic,
niciodatănu venise de la ei. David Koresh, liderul
Davidienilor, auzise căATF vroia săprimeascăinformaţii
complete despre el, în iunie 1992.Koresh a invitatBATF
(Biroul Alcool Tutun şi Arme de Foc al guvernului) să
vinăla TabăraMuntele Carmel săvadăorice ar fi dorit
săvadă. Tragic, BATF a refuzat săvină.
Asedierea taberei Davidiene a început pe 28
Februarie 1993. În loc săbatăla uşa din faţă, 100 agenţi
BATF au atacat tabăra, ca săaresteze pe David Koresh.
Koresh mergea frecvent la jogging, iar guvernul l-ar fi
putut aresta atunci, dar ei nu erau interesaţi în arestarea
luiKoresh, pur şi simplu.Guvernul vroia o confruntare.
AgenţiBATF şi FBI neameninţaţi, au deschis foc trăgând
în uşăşi pereţi ştiind căîn interiorul clădirii se aflau femei
şi copii.
În timpul asedierii, patru agenţi BATF au fost
omorâţi. Aceşti agenţi care au murit pe 28 Februarie,
fuseserăgărzile de corp ale lui Bill Clinton din timpul
ConvenţieiDemocratice pânăcândBillClinton a devenit
preşedinte. Aceşti patru agenţi au fost singurii agenţi
federali care au murit în asediul de la Waco. Caseta
Video a Lindei Thompson intitulată„Waco, Marea
Minciună”, aratăcăacei agenţi nu au fost omorâţi de
Branch Davidians. Caseta aratăpe agenţi intrând în
clădirea taberei printr-o fereastrăla etaj.Apoi, aratăun
alt agentBATF, care se afla afară, pe acoperiş, împuşcând
prin fereastra pe care intraseră, cei patru agenţi care au
murit.Aceştia au fost omorâţi de oamenii lor!
Existămulte întrebări fărărăspuns în tragedia de la
Waco. De ce a mers Clinton la astfel de extreme la
Waco? Existaserăprobleme la tabăra de la Muntele
Carmel în 1987.Avuseserăloc împuşcături între David
MASACRUL DE LA WACO
100 TERORIŞTII SECREŢI
Koresh şi urmaşii lui şi George Roden şi urmaşii lui.
Şapte Davidieni au fost arestaţi, judecaţi şi condamnaţi
pentru tentativăde omor, împreunăcu David Koresh.
Conform procurorului în caz, avocat al districtului
McClennan,Vic Feazel:
Nu am avut probleme. I-am tratat ca pe fiinţe
umane, în nici un caz ca pe nişte răufăcători.
Erau extrem de politicoşi. Dupăproces, deşi noi
nu suntem de acord cu tot ce credeau sau
spuneau, mulţi dintre angajaţi erau destul de
drăguţi cu ei.—Houston Chronicle, 1Martie 1993.
Acţiunea guvernului a fost un abuz de autoritate,
fiind întâmpinat cu fricăde către Davidieni. Dacă
guvernul federal ar fi sunat săvorbeascăcu Davidienii,
aceştia le-ar fi dat orice doreau.
Koresh avea o altăproblemă, implicând autorităţile
federale. Într-un interviu televizat, pe 21Aprilie 1993,
Henry McMahon, care deţinea un magazin de arme in
Waco, a spus:
David Koresh a cumpărat de la mine arme de
foc în valoare de cel puţin 50.000 de dolari. În Iulie
1992, ofiţeri BATF au venit la magazinul meu,
întrebând despre Koresh şi cumpărarea armelor.
L-am sunat pe David Koresh când ofiţerii BATF
erau încăîn magazin. Koresh mi-a spus că, dacă
era vreo problemă, săcer ofiţerilor sămeargăla
el. M-am oferit să-i însoţesc pânăla Campusul
Muntele Carmel ca săvadăarmele pe care
Koresh le cumpărase, dar agenţii BATF au refuzat.
Koresh fusese extrem de cooperant în 1987 şi apoi
în 1992. Cu siguranţă, a existat un motiv sinistru pentru
care agenţii federali, sub conducerea lui Bill Clinton, au
apelat la o astfel de cruzime laMuntele Carmel. Haideţi
săinvestigăm adevăratul motiv pentru masacrul de la
Waco.
DacăDavidKoresh era principala ţintăa guvernului,
101
de ce nu l-au arestat paşnic, astfel încât vieţile inocente
săfi fost cruţate?Minciunile agenţilor BATF au fost că
Koresh nu a ieşit niciodatădin campus unde ar fi putut
fi arestat. Paul Fatta, un Davidian, care nu se afla în
campus când a început conflictul, a comentat de mai
multe ori, pentru publicare în presă:
David Koresh, eu şi alţii împreunăcu noi, am
mers la jogging pe şosea cinci kilometri, de mai
multe ori. De ce nu a fost arestat atunci? Ne-am
aflat în afara proprietăţii de mai multe ori.
De ce nu a fost Koresh arestat în timpul unei ieşiri
la jogging sau înWaco?
Ştiau Davidienii căerau atacaţi de agenţii federali?
David Thibodeau, un supravieţuitor almasacrului, a fost
intervievat într-un show de televiziune “A Current Affair”,
pe 3 Mai 1993. El a specificat căunul dintre
membri Davidieni,Wayne Martin, un avocat educat la
Harvard, a sunat la 911 la scurt timp dupăce agenţii
federali au atacat campusul. A fost transferat la altă
agenţie unde persoana care a răspuns a spus: “Bine,
salut băieţi, cum stau lucrurile pe la voi?”WayneMartin
strigăîn telefon: “Se trage în noi! Suntem omorâţi,
suntemomorâţi!”.
Cumtoate apelurile telefonice 911 sunt păstrate, pare
a fi uşor săconfirmi acest apel, dar, dupăcum a spus
reportera de la CurrentAffairsMaryGarafolo, “Această
întâmplare devenise atât de controversată, căpoliţia a
refuzat săelibereze acest apel presei.” Nu a existat nici
un răspuns la acel apel, la 911.De ce nu? Numai oameni
care lucreazăpentru o putere care urăşte libertăţile
noastre pot face aşa ceva. Iezuitul Bill Clinton, care, cu
un jurământ solemn a promis sărespecte constituţia, a
ignorat constituţia cu ocazia masacrului de laWaco.
Aici se face simţităputerea teribilăa bisericii
Catolice. Prin aceastădispoziţie iezuităoamenii
de stat sunt determinaţi săacţioneze, nu pentru
MASACRUL DE LA WACO
102 TERORIŞTII SECREŢI
binele ţării căreia ei aparţin, ci pentru binele
bisericii care îi controleaz ă. Aici se decid
subiectele de naturăsecretă. — M.F. Cusack,
The Black Pope, Marshall Rusell & Co., p. 106.
Trebuie săexplicăm aici cănumele „Papa Negru”
este numele sau titlul dat generalului supremiezuit, care
este, probabil, celmai puternic omdin lume.Acţionează
în secret şi foarte puţini ştiu despre el.
Haideţi, în cele ce urmează, săinvestigămacuzaţiile
de abuz fizic sau sexual care se spune căau avut loc în
campusul de la Muntele Carmel. James Tom, un fost
Davidian, a fost celmai puternic critic aDavidienilor. El
a menţionat căDavid Koresh a bătut-o pe fiica lui timp
de 30-40 minute, iar tatăl ei era de faţăşi nu a făcut
nimic să-l oprească. Dacăacest lucru ar fi adevărat,
cum putea el, ca tată, săvadăpe fiica lui fiind tratată
astfel, şi sănu intervinăîn nici un fel?
Tom a declarat căDavid Koresh era imaginea lui
CharlesManson.DacăKoresh era imaginea luiManson,
de ce Tom s-a alăturat lui?
Când s-a permis părăsirea campusului dinMuntele
Carmel a 21 de copii, postul Houston a declarat căcei
21 de copii erau intr-o stare psihologicăbună. Se aflau
în bune condiţii fizice şi erau foarte bine educaţi. În
concluzie, copiii care au părăsit campusul de laMuntele
Carmel un fuseserăabuzaţi deloc fizic,mental saumoral.
David Koresh era considerat demon şi monstru
nebun de către oamenii vinovaţi demasacrul de laWaco.
Bob Ricks, omul responsabil de masacrul de laWaco a
spus căDavid Koresh era sociopat clasic.
Rick a fost responsabilul acţiunii de la Waco.
— The (UK) Observer, April 22, 2001.
Judecătorul Suprem Janet Reno l-a numit criminal
periculos. Editorialistul de la FortWorthNews l-a numit
ucigaşin masăşi Bill Clinton s-a referit la el ca fiind
periculos, iraţional şi, probabil, nebun.
103
Aceşti oameni practicăceea ce V.I. Lenin a sfătuit:
“Numeşte inamicii tăi ceea ce eşti tu şi, întotdeauna,
spune opusul adevărului.” David Koresh a fost descris
ca demon, pentru ascunderea şi justificarea crimelor
comise de ei.
OaltăcrimăteribilăcomisălaWaco a fost folosirea
gazului CS în campus, pentru femei şi copii. Membrul
Congresului Statelor Unite, Ron Paul a spus:
Gazul CS este interzis, sub Convenţia de la
Paris, a se folosi în război. Statele Unite nu-l pot
folosi în război. Este ilegal. Totuşi, l-au folosit
împotriva propriilor cetăţeni. — The Washington
Times, April 23, 1993.
Benjamin Garrett, director executive la Controlul
Armelor Chimice şi Biologice a specificat:
Gazul CS a afectat în mod deosebit copiii —
Cu cât eşti mai mic, cu atât mai curând simţi
efectul. — Idem.
Gazul CS este una dintre celemai crude otrăvuri pe
care guvernul putea să-l foloseascăîmpotriva copiilor.
Imagini de la masacru aratăcopii arşi negri. Aceea
trebuie săfi fost cea mai teribilămoarte. Oamenii care
au ordonat folosirea gazului CS îl numeau pe David
Koresh cu cele mai teribile nume. Ei, de asemenea, au
menţionat căau pompat gazul pentru binele copiilor.
Numele cu care l-au numit pe Koresh se atribuie lor.
Aceşti oameni: Bill Clinton, Janet Reno şi BobRicks au
ucis acei copii laWaco.Demulte ori, un eveniment poate
fi înţelesmai bine prin evenimentele care au loc dupăel.
Cine beneficiază? Douăsăptămâni dupămasacrul din
CampusulMuntele Carmel, JohnChafee, un senator din
Rhode Island, a cerut impunerea unei noi legi naţionale
care săinterzicădeţinerea de arme de mână. Această
lege ar interzice vânzarea, posedarea, importarea şi
exportarea de arme de mână. Dacăpropunerea lui
MASACRUL DE LA WACO
104 TERORIŞTII SECREŢI
Chafee ar fi devenit lege, ar fi produs o schimbare uriaşă
în al doilea amendament al constituţiei americane, care
spune “...dreptul oamenilor de a păstra şi purta arme de
mână, nu va fi încălcat.” Orice lege cu privire la arme
pe care Congresul îl aprobă, este o încălcare împotriva
acestui drept.
Cine vrea sădezarmeze cetăţenii americani?Nimeni
un vrea săfie dictatorul unei naţiuni cu 200 milioane de
arme în posesie.Când cetăţenii unei naţiuni sunt înarmaţi,
unde dreptul lor de a deţine arme un este încălcat, rata
de crime este extrem de joasă.
Fiecărui om în Elveţia i se cere săaibăo armăde
foc în casă, inclusiv puşcăde asalt. În Elveţia, crima
aproape nu există. În state şi oraşe din America, unde
se permite purtarea de arme, rata de crime este foarte
joasă. În timpul celui de-al doilea războimondial,Hitler
a vrut săinvadeze Elveţia. Elveţienii i-a spus căpoate
să-şi trimităarmata peste graniţădar cănici unul dintre
ofiţeri nu urma săse întoarcă. Hitler a dat ordin pentru
invadarea Elveţiei de mai multe ori, dar ofiţerii nu se
supuneau. Elveţia a rămas neutrăde-a lungul războiului.
Cine a urât constituţia de la început? De la începutul
acestei ţări, iezuiţii au încercat sădistrugăConstituţia.
Ei au numit constituţia a fi un document satanic.Marele
General Francez Lafayette a spus odată:
Este părerea mea cădacălibertăţile acestei
ţări — Statele Unite — sunt distruse, aceasta se
va întâmpla datorităsubtilităţii preoţilor iezuiţi
catolici, pentru căei sunt cei mai pricepuţi şi
periculoşi inamici ai libert ăţii. Ei au instigat
majoritatea războaielor în Europa. — Eric Jon
Phelps, Vatican Assasins, Halycon Unified Services,
p. 54.
Iezuiţii şi-au folosit omul,BillClinton, săinstige şi să
îndeplineascădistrugerea de laWaco.Au sperat ca după
aceea, săpoatăavea succes în aprobarea legilor ilegale
care ar fi abolit amendamentul numărul doi al constituţiei.
105
Este uşor săidentifici pe iezuiţi sau marionetele lor în
Congresul Statelor Unite, pentru căei insistăsăse
accepte propunerea pentru interzicerea purtării de arme.
A existat un alt motiv pentru acţiunea de la Waco, pe
care Bill Clinton l-amenţionat pe 19 şi 20Aprilie 1993.
Aceastăafirmaţie a fost făcutăîn Rose Garden şi poate
fi găsităîn documentele presei CaseiAlbe.
Vreau săspun, cum am făcut-o ieri, căîmi pare
foarte rău pentru pierderea de vieţi care a avut loc la
începutul şi la sfârşitul tragediei dinWaco. Sper căalţii,
care vor fi tentaţi săse ataşeze cultelor şi săse implice
cu oameni ca David Koresh, vor fi avertizaţi de scenele
oribile pe care le-au văzut în ultimele şapte săptămâni.
Şi sper foarte mult căsituaţiile dificile cu care s-au
confruntat agenţii federali şi cu care, fărăîndoială, li se
vamai cere săse confrunte în alte contexte în viitor, vor
fi cumva mai bine mânuite şi înţelese datorităa ceea ce
s-a întâmplat acum.
În propriile sale cuvinte, Clinton a exprimat o avertizare
şi o ameninţare oricui va îndrăzni săse ataşeze unui
grup religios, aşa numit cult. Pentru Clinton, un cult este
un grup care un este parte dintr-o organizaţie populară.
Orice organizaţie religioasăa fost pătrunsăşi dominată
de iezuiţi. Ei vor ca toţi săstea în organizaţiile principale,
pentru omai uşoarăîndoctrinare.Oricine se aflăîn afara
bisericilor principale, suntmai greu demanipulat. Conformfostului
preot iezuitAlbertoRivera, toate bisericile
populare au fost dominate de iezuiţi în jurul anilor 1980.
Dr. Rivera a explicat căpe când se afla sub jurământul
extrem al iezuiţilor, i s-a spus căse va da un semn secret
iezuiţilor la nivelmondial, cândmişcarea ecumenică
va fi măturat cu succes protestantismul, în pregătirea
pentru semnarea unei înţelegeri între Vatican şi Statele
Unite.
Semnul era când un preşedinte al Statelor
Unite îşi depune jurământul de oficiu în faţa unui
MASACRUL DE LA WACO
106 TERORIŞTII SECREŢI
obelisc. Pentru prima oarăîn istoria Statelor Unite,
jurământul în ceremonii a fost mutat în partea de
est al capitalei, şi preşedintele Reagan a stat cu
faţa la Monumentul Washingtonului. Aceasta s-a
întâmplat pe 20 Ianuarie, 1981. — Jack Chick,
The Godfathers, Alberto Part Three. Chick Publications,
page 26.
Waco a fost o avertizare împotriva ataşamentului
faţăde o bisericănepopulară, unde adevărul despre
papalitate şi anticrist ar fi expus.
Bill Clinton a declarat căWaco a fost o încălzire
pentru confruntarea altor grupări religioase! Sunăacestea
a cuvinte exprimate de un om care apăra drepturile
constituţionale a cetăţenilor Americani, sau sunăa
cuvinte exprimate de un iezuit care îndeplineşte planurile
papalităţii?Amintiţi-vă! La congresul secret de laChieri,
s-a declarat:
De aceea, Protestantismul trebuie săfie
abolit... Catolicii vor fi umpluţi cu urăfaţăde eretici
(Un eretic este oricine un crede în religia catolică,
oricine se opune papei, oricine crede căpapa
este anticristul.)... Vom da loviturăde moarte
ereziei... — Hector Macpherson, The Jesuits in
History, Ozark Book Publishers, Appendix I.
Bill Clinton a fost iezuit, hotărât săîndeplinească
planul iezuit de laChieri.
Papa Ioan Paul Al II-lea a spus clar:
Activitatea de prozelitism a sectelor şi a
grupelor religioase noi în America este o piedică
gravăîn lucrarea de evanghelizare... Succesul
prozelitismului practicat de secte şi grupuri
religioase noi în America nu poate fi ignorat.
Aceasta cere de la bisericăpe continent un studiu
amănunţit, săfie îndeplinit în fiecare naţiune şi la
nivel internaţional... Pentru ca răspunsul la
provocarea sectelor săfie eficient, este nevoie de
o coordonare potrivităde iniţiative între preoţi,
107
concentraţi asupra realizării unei cooperări mai
eficiente prin proiecte împărtăşite care vor produce
rezultate mai bune. — Papa Ioan Paul al IIlea,
The Challenge of the Sects, Exhortation, Article
73. (A parenthetical expression was left out.)
Toate aceste noi grupări religioase au un lucru în
comun; toţi cred căsistemul diavolesc anticrist este
papalitatea.
Malachi Martin comenteazădespre aceste grupări
şi spune că
Se adapteazăla globalismul nou emanând
din alte grupuri puternice. Un existănici o cale
prin care săfie capabilăsăse menţinăîn putere
progresivădacănu permite — sau suferă— ca
provincialismul său săfie lărgit dincolo de limitele
pe care, tradiţional le-a observat... Ca grupări, vor
trebui săîntâmpine alternative. Ori, ca grupări,
vor rămâne globalizaţi... Ori, ca grupări vor rămâne
pe loc, se vor diminua în număr şi influenţă, şi în
final îşi vor pierde identitatea ca părţi operative în
noua ordine mondială. — Malachi Martin, The
Keys of This Blood, Simon and Schuster, pp. 291,
292.
Cu alte cuvinte, oricine va accepta planul iezuit
pentru lume, i se va permite sătrăiască, iar aceia care
un o fac, vor experimentaWaco!Waco a fost o avertizare
căiezuiţii vor săîntoarcălumea într-un alt Evul Întunecat
în care toţi oamenii devin sclavi papalităţii.Dacăvreunul
nu se supune papalităţii, va fi tratat ca cei de laMuntele
Carmel.
Un ultimgând.Dacătu ai fi fost preşedintele Statelor
Unite sau Judecătorul General în timpulMasacrului de
laWaco, şi nu ai fi vrut săotrăveşti copiii cu gaz CS, ai
avea autoritatea săstopezi o astfel de acţiune? Sigur că
da. Tot ce trebuia săfaci era săridici receptorul. Faptul
căBill Clinton şi Janet Reno nu au făcut-o, dovedeşte
căera dorinţa lor ca masacrul săaibăloc.
MASACRUL DE LA WACO
CAPITOLUL10
DISTRUGERE ÎN ORAŞUL
OKLAHOMA
Exploziile au demolat clădirea federalăAlfred E.
Murrah în oraşul Oklahoma pe 19Aprilie 1995. 168 de
americani au murit ca rezultat, incluzând un număr de
copiimici, aflându-se într-o grădiniţă, care forma parte
din clădire. Guvernul Statelor Unite a declarat şi încă
susţine căexplozia s-a datorat unei cisterne de
îngrăşământ parcatăîn faţa clădirii. Am văzut în
capitolele anterioare căîn situaţii ca acestea, ceea ce
guvernul declarăcăs-a întâmplat, este de necrezut.
Benton K. Partin, un General de brigada pensionat,
şi 31 de ani veteran al ForţelorAeriene ale StatelorUnite,
este expert în explozive. A servit ca comandant
Laboratorul Tehnologiei de Armament a Forţelor
Aeriene, şi a fost responsabil de dezvoltarea muniţiilor
pentru serviciile înarmate. El este un expert recunoscut
în sistemul armelor moderne, precise.
Generalul Partin a făcut o analizăamănunţităa
exploziei de la clădirea Murrah. El declarăîn raportul
lui:
Este imposibil ca distrugerea clădirii s-o fi
fost provocatădoar de o astfel de cisternă.
Pentru realizarea unei astfel de avarie care a
avut loc la Clădirea Murrah, trebuia s-o fi existat
explozive la baza câtorva stâlpi de susţinere a
clădirii, localizaţi în locuri inaccesibile din stradă,
pentru suplimentarea exploziei cisternei. Întradevăr,
o examinare atentăa fotografiilor care
aratăstâlpul de susţinere căzut, evidenţiazăcă
109
acesta a fost afectat de un exploziv de demolare
şi nu de explozia din faţa clădirii...
Explozia prin aer produce o energie
insuficientăpentru a dărâma grinzi şi stâlpi
concreţi...
În contrast, structuri puternice, fixe, pot fi
distruse eficient prin declanşarea a explozive
aflate în contact direct cu structurile puternice,
grinzi şi stâlpi. Clădirea FederalăMurrah nu a
fost distrusădoar de o cisternă. Factorul major în
distrugere pare săfi fost declanşarea de explozive
aflate la baza a patru stâlpi de susţinere a clădirii.
Singura avarie care poate fi concret atribuită
exploziei cisternei este cea a tavanului primului
şi celui de-al doilea etaj, în zona din spatele
stâlpului B4 şi B6. Chiar şi acestea e posibil săfi
fost provocate de explozia de la stâlpul B3. —
Benton K. Partin, Bomb Damage Analysis Of
Alfred P. Murrah Federal Building, July 30, 1995,
(sublinieri adăugate).
Astfel, vedem căa fost imposibil pentru o cisternă
sădistrugăclădirea Murrah.Alte bombe au fost strategic
aşezate la baza stâlpilor structurali pentru realizarea
distrugerii provocate. Cineva care a avut acces în
interiorul clădirii, care ştia unde se aflăstâlpii structurali,
care avea acces la planurile construcţiei, a pus bombele
care au distrus clădirea.
Reporteri care au ieşit pe scenăla puţin timp după
ce clădirea s-a prăbuşit, au raportat cămuncitori adunau
bombe care nu erau din interiorul clădirii.
Bombele care au explodat nu au explodat simultan.
Rafalele bombei au fost înregistrate de douăseismometre,
unul lamuzeulOmniplex, la 4.34mile nord-est depărtare
de clădire, al doilea la Universitatea Oklahoma în
Norman, la 16.25 mile sud-est depărtare de clădire.
Ambele Seismometre au înregistrat douăexplozii diferite,
prima urmatăde a doua la un timp foarte scurt, ambele
fiind de aceeaşi intensitate.
De asemenea, mai mulţi martori de înaltă
DISTRUGERE ÎN ORAŞUL OKLAHOMA
110 TERORIŞTII SECREŢI
credibilitate, au raportat căau auzit diferite explozii. La
scurt timp dupăexplodare bombei, brigada de detonare
a bombelor, a detonat o bombăneexplodatăîn interiorul
clădirii.
Când preşedintele Kennedy a fost omorât, a fost
declarat căun pistolar nebun, Lee Harvey Oswald, a
comis crima.Dupăcele citite în capitolul opt, au existat
maimulţi pistolari care au tras în Kennedy. LeeHarvey
Oswald a luat vina, iar ceilalţi au fost liberi.
Când clădirea Murrah a sărit în aer, s-a spus căun
singur omera responsabil,TimothyMcVeigh.DarBenton
Partin, un expert militar în explozive, a arătat căera
imposibil pentru o cisternăsăprovoace astfel de avarii.
Alţii au avut acces la planurile de construcţie a clădirii şi
au pus explozivi în jurul stâlpilor. Ei erau mai vinovaţi
decât McVeigh, dar au rămas liberi. Cine sunt oamenii
într-adevăr responsabili pentru tragedia din oraşulOklahoma?
În timpul unui interviu televizat în direct, un Şef
Asistent al departamentului de foc, a spus căechipa de
genişti a fost la clădireaMurrah la ora şapte dimineaţa,
douăore înaintea exploziei. Ce făcea acolo cu douăore
înaintea exploziei?
Imediat dupăexplozii, Maiorul Ron Nordick, Dr.
Randall Heather, Guvernatorul Frank Keating, şi alţi
numeroşi reporteri de ştiri, au declarat căFBI şi ATF
confirmaserăcăexplozive de calibrumare au fost scoase
din clădire. Acum, concluzia oficialăeste căa fost o
bombăde îngrăşământ.Minţeau guvernatorul, maiorul
şi reporterii de ştiri, sau, pur şi simplu, nu au fost puşi la
punct la timp, săspunăacelaşi lucru?
Departamentul deAlcool,Tutun şi arme de foc aveau
birouri în clădirea Murrah. În ziua exploziei, nici unul
dintre agenţiiATF nu au venit la lucru dimineaţa.Agenţii
ATF care aveau copii în grădiniţa din clădire, nu şi-au
lăsat copiii în acea dimineaţă. Pe lista exploziei
întâmplătoare din Oklahoma, nu se afla nici unul din
111
agenţiiATF, nici copiii lor.—FreedomNetworkNews,
June/July 1996, pp. 5, 6.
Uimitor!Oagenţie a guvernului StatelorUnite, care
avea birouri în clădire, nu au venit la lucru, nici nu şi-au
adus copiii la grădiniţăîn ziua exploziei. Credeţi căştiau
ce urma săse întâmple clădirii?
În timpul unei discuţii deschise radio, la 10 zile după
explozie,
(Mark) Boswell a intervievat pe veteranul CIA
James Black şi asistentul Ron Jackson cu privire
la documente de susţinere, aflându-se acum în
posesia lor, sprijinite de doi oficiali al
departamentului de justiţie, document care
menţioneazăcăei erau parte dintr-un comitet format
din zece persoane, care au plănuit explozia
din Oklahoma. — Martin O. De Brook, Cherith
Chronicle, May-July, 1995, page 5.
În lumina tuturor evidenţelor, aceasta este singura
poveste care are sens. Ca în cazul omorârii luiKennedy,
la fel este şi în cazul exploziei din oraşul Oklahoma.
Agenţi înalţi ai guvernului StatelorUnite, pretinzând că
iubescAmerica şi libertatea noastră, slujeau altui stăpân,
îndeplinind scopurile lui.Dupăcumvomvedea, a existat
un scop bine determinat pentru explozia din Oklahoma.
E uimitor căatât de multe vieţi au trebuit săse piardă
pentru a se răspunde apelului papalităţii.
Ca JFK,Waco şiWorld Trade Center, explozia din
Oklahoma lasăîn urmăo mulţime de întrebări pe care
nimeni nu le-a răspuns pânăîn prezent. Săanalizăm
unele dintre aceste întrebări.
1. De ce a fost judecătorul Statelor UniteWayneAlley,
al cărui birou se afla în clădirea Federală, avertizat cu
câteva luni înainte, într-unmemo al Departamentului de
Justiţie, căun atac terorist anonim urma săaibăloc
împotriva clădirii Federale?
DISTRUGERE ÎN ORAŞUL OKLAHOMA
112 TERORIŞTII SECREŢI
2. De ce, cercetarea geologicăa directorului
Universităţii Oklahoma, Dr. Charles Mankin, spune
mijloacelor media că, conform cu douăînregistrări
seismografice distincte, au fost douărafale de explozii?
3. De ce informaţia lui Benton K. Partin nu a ieşit la
lumina zilei?
4. De ce, administraţia Clinton blameazăprogramele
radio legate de incident, şi ordonăcele mai diavoleşti
legislaţii pentru poliţia statală, care au fost propuse
vreodatăîn Statele Unite, aşa de curând dupărafale?
Aceastălegislaţie propusăa fost atât de bine organizată,
că, s-a evidenţiat clar, căa fost plănuităcu mult timp
înaintea distrugerii clădirii.
5. De ce s-au grăbit impunerea unor proiecte de lege în
Congres, privind terorismul domestic, doar câteva zile
dupăexplozie?Aceste legi includ o ameninţare la adresa
deţinătorilor de arme. Văamintiţi deWaco?
Existaumăsuri de restrângere a libertăţii înCongres,
imediat înaintea exploziei din Oklahoma, măsuri care
aşteptau săfie impuse. Dupăexplozie, acestea au fost
imediat votate.
Actul Terorist Omnibus Counter din 1995 se
afla în lentădesfăşurare în Congres, şi era
subiectul unei discuţii dacăacesta va viola unele
dintre libertăţile civile fundamentale, incluzând
dreptul unuia de a-şi confrunta acuzatorul.
Acum, dupăexplozia din Oklahoma, există
câteva pariuri în Washington. Democraţi şi
republicani au anunţat prin intermediul ştirilor joi,
chemând pentru votarea unui proiect de lege. —
Terror in the Heartland: Terrorism Bill Moves Very
Fast, Orlando Sentinel, April 21st, 1995 (sublinieri
adăugate).
113
Preşedintele Clinton a îndemnat Congresul
vineri, săvoteze legislaţia antiterorism propusă
de el, fărăo analizăpoliticăinterminabilăasupra
detaliilor. Congresul trebuie săacţioneze şi s-o
facăprompt. Pachetul lui antiterorism de 1.25
miliarde ar extinde puterile de investigaţie a
impunerii legii şi a pedepselor dure pentru anumite
crime. Republicanii au reacţionat pozitiv la
propunerile f ăcute de Clinton miercuri, la o
s ăptămânădup ăexplozia din Oklahoma. —
Clinton Urges Swift Action on Anti-Terrorism Legislation,
Orlando Sentinel, April 29th, 1995.
Scopul urmărit prin explozia din oraşul Oklahoma
era acela de a determina Congresul săvoteze proiectele
de lege privind antiterorismul, fărădezbateri.Dacăar fi
avut loc dezbateri, problema libertăţii constituţionale şi a
înfiinţării poliţiei de stat ar fi fost ridicate. Iezuiţii în
Congres preferăsăimplementeze poliţia de stat fără
anunţpublic, prin crearea unui climat de isterie naţională,
folosind un atac terorist înscenat. Proiectul de lege a
fost votat fărădezbateri.
Una dintre legile luate în considerare pentru vot, după
explozia din Oklahoma, a fost distrugerea Primului
Amendament apărat în proiectul de lege al lui Charles
Schumer, HR 2580. În acest proiect, se propunea o
sentinţăde cinci ani de închisoare pentru implicarea
publicăîn speculaţii scandaloase şi publicarea sau
transmiterea prin telegraf sau mijloace electronice a
teoriilor conspiratorii lipsite de dovezi, privind guvernul
federal al Statelor Unite.
Amvăzut că, dupăexplozia dinOklahoma, un număr
considerabil de legi restrângând libertatea a fost votat
foarte repede. Explozia a creat un climat de fricăîn
America. În aceastăatmosferă, legi au fost votate cu
câteva voci abţinătoare. În mijlocul isteriei, legile
neconstituţionale au fost votate cu uşurinţă. Oamenii au
nevoie de confort şi siguranţă, de aceea, nu au obiectat
împotriva acestor legi.Aceste legi au afectat libertăţile
DISTRUGERE ÎN ORAŞUL OKLAHOMA
114 TERORIŞTII SECREŢI
constituţionale care au fost piatra din capul unghiului
pentru prosperitateaAmericii pentrumaimult de 200 de
ani. E uimitor cât de repede un proces care normal ia
mult timp, este urgentat când agenda este deja pregătită.
Oamenii nu realizeazăcăputerile guvernamentale
sunt extremde periculoase.De-a lungul istoriei, inamicul
celmai periculos al oamenilor a fost propriul lor guvern.
Când libertăţile constituţionale sunt eliminate, nu există
nimic care săîmpiedice guvernul săfacătot ce vrea,
ceea ce va rezulta în persecuţie ucigătoare.
Pentru un timp, în curând, americanii îşi vor
pune întrebări care presupuneau să-i conducănu
mai aproape de Ierusalim sau Belfast, sau, în cel
mai rău caz, Manhattan. Cât de mult ar putea ei
face să protejeze viaţa de atacuri teroriste? Şi
pentru a atinge acest scop, cât de mult ar trebui
s ăfie binevoitori săplăteascăîn bani sau
sacrificând libertăţile pe care le-am moştenit? —
Time Magazin, May 1, 1995, page 68.
Americanii nu realizeazăcă, în timp ce renunţăla
libertate, ei nu fac viaţa mai sigură, ci nesigură. Ei se
aşeazăîntr-o poziţie în care riscăsăsufere persecuţie
guvernamentală. Guvernul, deja confiscăproprietăţi în
valorare de sute de mii de dolari, fărăun proces de
judecare. Deja, viaţa umanănu mai este considerată
sacră. Văamintiţi de Waco?
America nu ar fi o ţintăproeminentăatacurilor
teroriste dacăguvernul nu ar fi fost atât de nesuferit
faţăde aproape toate ţările din lume. Cu o sutăde ani în
urmă, populaţia lumii iubea pe americanişi le plăcea ca
americanii săle viziteze ţara.Acesta nu mai este cazul
astăzi.
Betonul şi oţelul pot ajuta. Dar opunere faţă
de terorism acasă, ridicăîntrebarea: cât de mult
trebuie să plătim în bani şi libertate? —
Newsweek, May 1, 1995, page 56.
115
În acest articol, Brent Scowcroft, fost consilier în
securitatea naţională, a spus: Este aşa de uşor s-o faci,
cere atât de puţini oameni; materialele sunt atât de
disponibile. Dar săte opui este atât de scump în dolari
şi, celmai important, în libertăţi civile.
Este clar căteroarea a fost şi încăeste folosită, ca
să-i determine pe americani sărenunţe la libertăţile
constituţionale? A fost folosităcu succes la Waco, la
Oklahoma, şi laWorld Trade Center. Nu văface săvă
întrebaţi ce mai urmează?
Cine se aflăîn spatele scenei, conducând politicieni
Americani sădistrugălibertatea civilăînAmerica?Cine
a dispreţuit şi urât libertăţile noastre pentru ultimii 200
de ani? Cine eliminăoameni care le stau în cale?
Unul dintre papi a spus:
Doctrinele absurde care apărălibertatea de
conştiinţăsunt cele mai grave erori. — o pacoste
între celelalte, cea mai vrednicăde temut în orice
stat. — Pope Pius IX, Encyclical Letter, August
15, 1854.
Libertatea de conştiinţăeste detestatăde papalitate.
Libertatea de conştiinţăeste garantatăNUMAI în primul
amendament la constituţia Statelor Unite.
În 1864, în scrisoare lui enciclică, Pius IX a
anatemizat pe aceia care promoveazălibertatea de
conştiinţă. (Pope Pius IX, Encyclical Letter, December
8, 1864.) El spune căoricine crede căse poate închina
lui Dumnezeu conform conştiinţei, trebuie săfie
anatemizat.Aanatemiza pe cineva înseamnăa condamna
la iad; a considera pe cineva eretic, vrednic de
condamnare. Înmintea lui Pius, constituţia ar trebui arsă
în iad, şi împreunăcu ea, oricine o iubeşte.
Libertatea de conştiinţăeste consideratăa fi
cel mai sacru principiu, pe care fiecare cetăţean
săşi-l însuşească... dar, aceiaşi constituţie este
considerată, de către papi şi consiliul Roman,
DISTRUGERE ÎN ORAŞUL OKLAHOMA
116 TERORIŞTII SECREŢI
cel mai nesfânt şi diabolic lucru, pe care, orice
catolic adevărat ar trebui să-l distrugăcu orice
preţ.—Charles Chinquy, Fifty Years in the Church
of Rome, Chick Publications, page 284.
Jurnalistul postului British BroadcastingAvroManhattan
a spus:
Vaticanul a condamnat Declara ţia de
Independenţăca fiind păcătoşenie... şi a numit
constituţia Statelor Unite un document satanic.
— Avro Manhattan, The Dollar and the Vatican,
Ozark Book Publishers, page 26.
În prefaţa cărţii lui Samuel B. Morse, este scris:
Autorul aratăcăo conspiraţie împotriva
libertăţilor acestei Republici se aflăîn acţiune, sub
comanda şiretului Prince Matternich de Austria,
care, fiind conştient de imposibilitatea de a
suprima aceast ănaţiune prin forţa armelor,
încearcăsăo facăprin agenţia armatei iezuite.
— Samuel B. Morse, Foreign Conspiracy Against
The United States, Crocker and Brewster, volume
1, p. 4, preface.
Samuel B. Morse şi persoana care a scris prefaţa
la aceastăcarte, au înţeles căiezuiţii şi Sfânta Alianţă
erau hotărâţi sădistrugălibertăţile acesteimariRepublici
a Statelor Unite.
Un fost preot a scris:
Vom conduce Statele Unite, şi le vom aşeza
la picioarele Vicarului lui Hristos (Papa), care va
sfârşi cu sistemul lor de educaţie păcătos, şi cu
legile de libertate de conştiinţăcare sunt o insultă
faţăde Dumnezeu şi om. — Charles Chinquy,
Fifty Years in the Church of Rome, Chick Publications,
p. 282.
William Jefferson Clinton, care a studiat în
117
Universitatea Georgetown, care este colegiul iezuit în
Washington DC, a insistat asupra votării proiectului de
lege anti-terorist, care urma săfie un asalt direct
împotriva libertăţilor de care ne bucurăm în America.
Explozia din oraşulOklahoma, a fost planificatăşi adusă
la îndeplinire de către iezuiţi, guvernul Statelor Unite şi
preşedinte. Jucătorii din spatele acestora, care au încercat
sădistrugălibertăţile acestei republici în ultimii 200 de
ani, sunt iezuiţii Bisericii Romano-catolice.
Ei au vrut săsfârşeascăcu legile care ne garantează
libertatea, nouă, ca cetăţeni Americani. Pentru a putea
realiza acest lucru, ei au adus la îndeplinire cele mai
oribile atacuri teroriste pe pământul Statelor Unite şi în
istoria StatelorUnite înainte deWorldTradeCenter, când
au făcut-o din nou.
Alte atacuri vor veni. Libertatea va fi atacatăşi
luată. Iezuiţii vor continua săfoloseascăaşa zişii
politicieni americani, care sunt parte integralăa
conspiraţiei papalităţii spre încercarea distrugerii
constituţiei şi a acesteimari Republici. Ei condiţionează
America, pregătind oamenii pentru capturarea inevitabilă.
DISTRUGERE ÎN ORAŞUL OKLAHOMA
CAPITOLUL11
ATACUL DE LA WORLD
TRADE CENTER
Povestea distrugerii de la World Trade Center pe
11 Septembrie 2001, nu începe în acea zi. Aînceput la
scurt timp dupăPrimul Război Mondial. Dupărăzboi,
iezuitul EdwardMandell House şiWoodrowWilson au
creat Liga Naţiunilor. Când senatorul Statelor Unite,
Henry Cabot Lodge Sr. a ţinut America în afara ligii,
iezuiţii au fost înfuriaţi şi şi-au propus sănu permităca
aceasta săse întâmple din nou. Deci, în 1921, sub
influenţa luiHouse, înAmerica s-a format o organizaţie
numităConsiliul Relaţiilor Străine (CFR).
Aceastăorganizaţie a atras oameni de putere,
bogăţie şi influenţă. Politicieni, oameni de la media şi
oameni de afaceri. Scopul final al CFR a fost sărupă
toate legăturile naţionale şi săstabileascăun unic sistem
de guvernare mondial. Amiralul în retragere Chester
Ward, un membru al CFR timp de 16 ani a spus:
Cea mai puternicăcamarilăîn aceste grupuri
are un obiectiv comun 9 $%7 ei vor să
reuşeascăsupunerea suveranităţii independenţei
Statelor Unite.—Barry Goldwater,With no Apologies,
William Morrow and Company, page 2798
Iezuiţii au urât America întotdeauna şi lucrează
neobosit pentru a distruge aceastăţară.
Marele obiectiv al CFR a fost distrugerea
suveranităţii americane şi a libertăţilor constituţionale.
Pentru atingerea acestei ţinte, atât partidul Republican
119
cât şi cel democrat trebuiau săfie controlate şi o bancă
centralăsăfie creată, Banca de RezervăFederală.
Când un nou preşedinte apare la bord, are
loc o schimbare de personal, dar nici o schimbare
de statute. Exemplu: În timpul anilor lui Nixon
(Republican), Henry Kissinger, membru CFR şi
Nelson Rockefeller erau responsabili cu statutele
străine. Când Jimmy Carter (Democrat) a fost ales,
Kissinger a fost înlocuit de către Zbigniew
Brzezinski, membru CFR, şi David Rockefeller.
— Idem, page 279.
Iezuiţii au avut succes în îndeplinirea scopului malign
propus de papalitate laCongresul de laViena,Verona
şi Chieri. Iezuiţii, cu ajutorul CFR, controleazăpoziţiile
celemai înalte politice, legislative, de afaceri, bancare,
media, şi religioase în Statele Unite. Planurile lor sunt
exacte.
Când au eşuat săimplice america în LigaNaţiunilor
dupăPrimul Război Mondial, au creat CFR, care a
început imediat săfoloseascăşcolile, colegiile, şi
mijloacelemedia, săconstrângăpe americani săaccepte
a doua încercare a iezuiţilor de a forma un Guvern
Mondial dupăCel De-al Doilea Război Mondial.
America a fost atât de constrânsă, încât a acceptat
Naţiunile Unite şi s-a înrolat.
Organizaţia Iezuiţilor (CFR) este extrem de
periculoasăpentru existenţa RepubliciiAmerica.Câţiva
patrioţi, ca Chester Ward şi preşedintele Kennedy, au
respins planurile lor şi au luptat împotriva agendei iezuite.
Kennedy a plătit insubordonarea cu însăşi viaţa lui.Unii
dintre foştii membri ai CFR care au fost iezuiţi sau
marionetele lor, au fost: Dwight D. Eisenhower, RichardNixon,
Adlai Stevenson,HubertHumphrey, şiGeorge
McGovern. Membrii CFR în timpul prezent includ pe
preşedintele Băncii de RezervăFederală, Alan
Greenspan, membrul congresului Newt Gingrich şi Richard
Gephardt, ambii Preşedinţi George Herbert
ATACUL DE LA WORLD TRADE CENTER
120 TERORIŞTII SECREŢI
Walker Bush şi fiul George Walker Bush, Vice
Preşedintele Dick Cheney, Secretarul de Stat Colin
Lieberman, şi John Chafee. (Chafee a fost omul care a
introdus legile pentru interzicerea deţinerii de arme după
Waco.Văamintiţi?)BillClinton, bine-nţeles, estemembru
al CFR.
Companiimari, aflate sub controlul Iezuit/CFRinclud
FordMotor Company, BoeingCorporation, Pepsi-Cola.
Hainz Co., Lockheed-Martin, TimeWarner, and Chevron.
Înmedia,NBC,CBS,N.Y.Times,Washington Post,
Newsweek, and Time, sunt doar câteva dintre agenţiile
media dominate de iezuiţi. Toate aceste agenţii
promoveazăplanul iezuiţilor spre distrugereaAmericii.
Unii dintre oamenii media care promoveazăplanurile
iezuiţilor sunt: Tom Brokaw, Barbara Walters, David
Brinkley, John Chancellor, Katharine Graham, şi Ted
Koppel, toţi fiindmembri ai CFR.
John Swinton, şeful personalului agenţieiNewYork
Times, care este considerat a fi decanul profesiei lui, a
făcut o foarte clarămărturisire. În 1953, la New York
Press Club, a declarat:
În acest moment din istorie, în America, nu
existănici o agenţie de presăindependentă. Voi
ştiţi aceasta şi eu o ştiu de asemenea. Nici unul
dintre voi nu doreşte săscrie propriile lui opinii
oneste. Dacăo faceţi, ştiţi cănu va apărea la
tipar. Sunt plătit săptămânal pentru a-mi păstra
propriile opinii fărăsăle tipăresc. Alţii dintre voi
sunteţi plătiţi cu salarii similare pentru servicii
similare, şi oricare dintre voi ar fi atât de
nechibzuit sătipăreascăpropriile opinii, va ajunge
pe stradă, căutând altceva de lucru. Dacăeu
permiteam opiniilor mele săaparăîn presă, în
mai puţin de 24 de ore, slujba mea ar fi pierdută.
Munca jurnalistului este sădistrugăadevărul, să
mintă, să prevină, săascundă, să cadăla
picioarele mamonei şi să-şi vândăţara şi neamul
pentru pâinea cea de toate zilele. Noi suntem
uneltele şi vasele oamenilor bogaţi din spatele
121
scenei. Noi suntem păpuşi. Ei trag sforile, iar noi
dansăm. Talentele noastre, posibilităţile noastre,
şi vieţile noastre sunt proprietatea altor oameni.
Suntem prostituaţi intelectuali. — Multiple
contributers, A.U.S. Police Action: Operation
Vampire Killer, The American Citizen and Laumen
Assosiation, pp. 18, 19, (sublinieri adăugate).
Swinton a explicat atât de bine căagenţiile media
sunt sub controlul celor bogaţi. Am arătat anterior că
cei mai bogaţi oameni din America sunt iezuiţi sau se
aflăsub controlul iezuiţilor. Iezuiţii ne spun nouă, prin
ziare şi reviste, şi prin oricare mijloc media, exact ceea
ce vor ca noi săcredem. Unul dintre cele mai mari
eforturi ale lor este de a face pe oamenii lumii săcreadă
căPapa este marele om al păcii, când, în realitate, Papa
şi iezuiţii lui lucreazăconstant săstabileascăpe Papa ca
dictator suprem al lumii, aşa cum a fost în Evul Mediu
Întunecat. Când îşi vor atinge ţinta, persecuţia Evului
Întunecat se va reîntoarce. Americanii sunt în proces
de a renunţa la libertăţile civile constituţionale şi la ţara
lor.Tragediile la care suntemmartori astăzi sunt atribuite
organizaţiilor teroriste, dar aceste organizaţii teroriste
au fost infiltrate şi controlate de iezuiţi.Aceasta acoperă
eficient implicarea papalităţii în aceste tragedii.
Haideţi săne referim la distrugerea World Trade
Center pe 11 Septembrie 2001. Împreunăcu distrugerea
World Trade Center, au murit mii de oameni inocenţi.
Impactul negativ asupra Americii şi a economiei ei a
fost devastator.Afacerimultiple au fost ruinate din cauza
aceasta.
Pentru apărarea împotriva atacurilor viitoare de genul
acesta,Guvernul StatelorUnite a făcut o încercare slabă
de a găsi pe comiţătorii acestui dezastru, în Afghanistan.
Dar intenţia lor majorăîn acest atac împotriva
terorismului a fost luarea a ceea ce a rămas din libertăţile
cetăţenilor Americani. Pentru anumite motive
inexplicabile, dacădrepturile civile ale americanilor sunt
anulate, nu va mai exista terorism.Acest atac împotriva
ATACUL DE LA WORLD TRADE CENTER
122 TERORIŞTII SECREŢI
Americanilor a venit de la Casa Albă, de la
Departamentul de Justiţie, de la Congres, şi de la ştiri
media.Oamenii din guvern depun jurământul promiţând
săapere şi săse supunăConstituţiei Statelor Unite, dar
jurământul lor s-a dovedit a fi ominciunăuriaşă.Ei ignoră
constituţia în totalitate, prin votarea legilor distructive.
De la începutul preşedinţiei sale, George Bush
promoveazăagenda iezuită. Douăluni în preşedinţie,
înconjurat de cardinali ai Romei, Preşedintele a dedicat
celuimai mare inamic al acestei republici—Papa de la
Roma, un centru cultural în Washington D.C. Bush a
declarat căva impune cuvintele şi învăţăturile papei aici,
înAmerica.
Cel mai bun mod prin care săonorezi pe Papa
Ioan Paul al II-lea, într-adevăr unul dintre oamenii
mari, este de a-i lua învăţăturile în serios, de a
asculta cuvintele lui şi a pune învăţăturile lui în
acţiune, aici, în America! Patricia Zapoa, Catholic
News Sevice, March 24, 2001.
Cuvintele şi învăţăturile papei Ioan Paul al II-lea
reprezintăplanul de distrugere a protestantismului, a
constituţiei StatelorUnite, şi de restaurare a tronului său
camonarh universal. Prin propriile sale cuvinte, vedem
căGeorgeBush îndeplineşte planul iezuiţilor de a distruge
America.
În 1960, John Kennedy a mers de la Washington
la Texas, săasigure pe predicatorii
protestanţi căel nu se va supune papei. În 2001,
Bush a venit din Texas la Washington, săasigure
un grup de episcopi catolici, căel se va supune
papei. — Washington Times, April 16, 2001.
Cine conduce în Washington D.C. ? Dacăcredem
căpreşedintele Statelor Unite, ne înşelăm.
Papa este conducătorul lumii. Toţi împăraţii,
123
regii, prinţii, toţi preşedinţii lumii sunt supuşii lui.
— Priest D. S. Phelan, Western Wachman, June
27, 1912.
Ar trebui săfim surprinşi dacăBush şi colegii săi
supuşi papalităţii vor impuneprogramul iezuiţilor?Trebuie
săfim surprinşi săvedem pe Bush dând ordine executive
pentru distrugerea libertăţilor constituţionale? Săfim
surprinşi văzând cumcongresul voteazălegi care distrug
libertăţile constituţionale?
Aceasta este o informaţie alarmantă. Cei mai înalţi
oameni înGuvernul StatelorUnite, ceimai înalţi oameni
de afaceri şi finanţe, ceimai înalţi oameni înşcoli, colegii,
şi media, toţi pretind a fi americani. Toţi pretind că
lucreazăpentru binele Americii. Toţi pretind a lucra
pentru conservarea constituţiei. În realitate ei se află
sub controlul iezuiţilor, cei mai periculoşi duşmani ai
republicii. Folosindu-se de faţada patrioticăşi religioasă,
înmod secret, conducAmerica la ruină. Înşelătoria este
practicatăde cel mai sinistru dintre inamici, iezuiţii
Romei.
Aici se face cunoscutăputerea teribilăa
bisericii. Prin aceastădirecţiune (Iezuiţii), oamenii
de stat sunt obligaţi săacţioneze, nu pentru
beneficiul ţării căreia îi aparţin, ci spre binele
bisericii care îi controlează. — M. F. Cusack, The
Black Pope, Marshall, Rusell, and Co., p. 106.
Ce s-a întâmplat în distrugerea World Trade Center?
Ziua următoare distrugerii centrului,Orlando Sentinel
scrie:
Experţi spun căeste mult de lucru. Şi va
implica mult mai multăcheltuialăşi plănuire,
îngreunând facilităţi şi, probabil, taxe mai înalte
şi restrângerea unor libertăţi personale.—Tighter
Security Means Less Freedom, Orlando Sentinel,
Wednesday, September 12th, (sublinieri
adăugate).
ATACUL DE LA WORLD TRADE CENTER
124 TERORIŞTII SECREŢI
Întrucât Statele Unite întâmpinăun nou război
împotriva unor inamici incerţi ascunşi, ispita de a
sacrifica libertatea noastrăcu speranţa de a ne
proteja, este foarte puternică.
Pericolul este săajungem, în final, sănu fim
nici în siguranţă, nici liberi.
Protecţia constituţionalăde exprimare care
este atât de mult apreciatăde americani, reflectă
un echilibru între libertate individualăşi securitate
de stat. Numai cămodul în care acestea sunt
aplicate, este direct afectat de ameninţările
adresate securităţii ţării noastre...
Întâmpinăm ameninţări împotriva securităţii
naţionale. Provocarea este de a răspunde acestora
fărăa afecta caracterul constituţional sau fărăa
submina libertatea, care sunt sursa puterii
noastre. — USA Today, Thursday, September 13,
2001 (sublinieri adăugate).
Libertate sau siguranţă? Anti-terorism poate
însemna răpirea anumitor libertăţi personale —
Orlando Sentinel, Wednesday, September 12th,
(sublinieri adăugate).
În forumul cititorului al ziaruluiOrlando Sentinel din
12 Septembrie, s-a ridicat întrebarea: “La ce libertăţi
personale aţi renunţa pentru lupta împotriva
terorismului?” Ziua următoare, o persoanăa răspuns
scriind: “Eu n-aşavea nici o problemăcu a renunţa la
ceva pentrumai binelemeu şi a fraţilorşi surorilormele.”
Aceastăpersoanănu realizeazăcăcu cât guvernul deţine
mai multăputere, libertatea şi siguranţa descresc în
măsurăproporţională. Aceastăpersoanănu realizează
cădacăguvernul deţine toatăputerea, nimeni un este în
siguranţă, iar rezultatul va fi persecuţie sângeroasă. Vă
amintiţi deWaco?
Scopul principal al atacului de laWorld Trade Center
a fost determinarea americanilor de a renunţa la
libertăţi.Acest atac a fost necesar pentru cădistrugerea
din Oklahoma nu a produs destulăpanicăprintre
125
americani, astfel încât legile aşa numite anti-terorismsă
fie votate.
Virginia Solan a realizat cădacăteroriştii ar
fi vrut săatace libertăţile americane, ar fi ajuns
undeva...
Libertarienii civili se aşteaptăla noi apeluri
pentru crearea documentului naţional de
identificare...
Şi aceasta înseamnădepozitarea tuturor
datelor colectate, ceva de care libertarienii civili
se tem, ceea ce va permite guvernului să
controleze fiecare individ. Dacăsistemele ar fi
instalate asupra unui oraş, fiecare individ va fi filmat
când se urcăîntr-un tren, când se opreşte la
bancăşi când intrăîntr-un magazin sau la locul
de muncă. — Time Magazin, Sept. 24, 2001.
Unul dintre lucrurile înfricoşătoare cu privire la acest
sistem de control este căpoţi fi identificat ca terorist
doar pentru căaparatul a făcut o greşeală.
Unii dintre apărătorii drepturilor individuale,
cea mai notabilăfiind Uniunea Americanăa
Libertăţilor Civile, au rămas tăcuţi pânăîn prezent.
Organizaţia a interzis angajaţilor săspeculeze
public, săptămâna trecută, posibilele cauze ale
tragediei de marţi. În schimb, ACLU (Uniunea
Americanăa Libertăţilor Civile), a editat un paragraf
scurt, îndemnând pe liderii noştri săcontinue să
menţinăprincipiile libertăţii naţiunii în timp ce se
cautăresponsabilii pentru acel atac devastator
pe pământul american.
Particular, libertarienii sunt îngrijoraţi căgraba
pentru mărirea securităţii va călca în picioare
libertăţi dorite. Ei scot în evidenţăcâteva propuneri
care fuseserădeja luate în considerare şi respinse
de către guvern, cu ocazia trezirii din oraşul Oklahoma...
Un ziar din Los Angeles (Los Angeles Times)
dinAprilie 1995 a specificat că49%dintre oamenii
ATACUL DE LA WORLD TRADE CENTER
126 TERORIŞTII SECREŢI
intervievaţi, au spus căar fi necesar sărenunţăm
la unele dintre libertăţi, iar 43%nu au fost de acord.
Un alt interviu 11 luni mai târziu, a găsit că30%
încăgândeau cărenunţarea la anumite libertăţi ar
fi necesară, iar 65% au spus cănu este necesar.
— Orlando Sentinel, Sept. 13, 2001.
Au existat o mulţime de articole de ziare
sugerând renunţarea la anumite libertăţi, exact
cum pretinde agenda iezuită. Pe 26 Octombrie
2001, George Bush a semnat aşa numitul Actul
Patriot din 2001, care a fost propus cinci zile după
tragedie. La numai şase săptămâni dupăceWorld
Trade Center a fost distrus, acest proiect de lege
a fost votat. Acest lucru este uimitor. Este
imposibil ca un proiect de lege săfie conceput,
scris, discutat şi votat atât de repede. Vedeţi? Ei
deja aveau proiectul de lege scris, înainte ca
tragedia săaibăloc.
Proiectul de lege spore şte abilitatea
autorităţilor federale de a controla telefoanele, de
a împ ărtăşi informaţii, controla folosirea
internetului, e-mail-uri şi telefoane celulare,
abilitatea de a proteja graniţele Statelor Unite. —
Bush Signs Sweeping New Laws to Combat Terrorism,
Reuters News Service, October 26, 2001.
LauraMurphy de laUniuneaAmericanăde Libertăţi
Civile a spus într-un articol, „Noi nu putem, ca naţiune,
permite ca anxietatea publicăsăimunizeze administraţia
şi Congresul de la obligaţia lor de a proteja proiectul de
lege privind drepturile şi de la valorile fundamentale pe
care documentul le cuprinde.” În numele luptei împotriva
terorismului, guvernul răpeşte libertăţi constituţionale cât
de repede posibil. Aceasta va conduce la persecuţie
teribilăîn Statele Unite, care va fi mult mai rea decât
tragediile fizice.
Legiuitorii, supăraţi pentru unele dintre
acţiunile administraţiei anti-terorism, vor chestiona
pe Judecătorul General John Ashcroft cu privire
la aceastăproblemă.
127
Unii membri ai Congresului spun căacţiunile
administraţiei au mers prea departe în
restrângerea libertăţilor civile. — USA Today, November
26, 2001 (sublinieri adăugate).
În acelaşi ziar, în aceeaşi zi, este un desen cu doi
copii, decorând un pom de crăciun. Unul cântă, “El ştie
când dormi, el ştie când eşti treaz, el ştie dacăai fost
bun sau rău...” Celălalt copil spune, “Deja destul despre
Procurorul General Ashcroft!”
ÎnAmerica, în ultimii opt ani, au existat trei tragedii
teribile: Waco, Oklahoma, şi World Trade Center. În
fiecare caz, soluţia guvernului la probleme a rezultat în
creşterea puterii guvernului şi pierderea libertăţilor
constituţionale. În aceastăperioadăscurtă, am fost
martori la o transformare teribilăa constituţiei, cel mai
măreţdocument creat vreodatăde om. Un război
nemaivăzut împotriva libertăţii constituţionale dătârcoale
în America. În spatele distrugerii World Trade Center,
este cert, căaceasta s-a urmărit, aceasta a fost ţinta
politicienilor şi a agenţiilor media. Pretinzând a fi
americani loiali, agenţi ai iezuiţilor în congres şi înmedia,
au adus la îndeplinire planul lor de distrugere a
Americii cu aproape nici o opoziţie.
Văamintiţi? Iezuiţii sunt totalmente antagonişti faţă
de constituţiaAmericană. Charles Chiniquy a spus:
Cu mult înainte de a fi consacrat ca preot,
am ştiut căbiserica era cel mai mare inamic al
acestei republici. Profesorii mei... fuseseră
unanimi în a-mi spune căprincipiile şi legile
Bisericii Romei erau absolut opuse faţăde
principiile care formeazăfundamentul Constituţiei
Statelor Unite ale Americii. — Charles Chinquy,
Fifty Years in the Church of Rome, Chick Publications,
p. 283.
Fiţi atenţi cum Chinquy comparădistincţiile dintre
cele două.
ATACUL DE LA WORLD TRADE CENTER
128 TERORIŞTII SECREŢI
1. Cel mai sacru principiu a Constituţiei Statelor
Unite este egalitatea fiecărui cetăţean înaintea
legii, dar principiul fundamental al bisericii este
negarea acelei egalităţi.
2. Libertatea de conştiinţăeste proclamată, de
către Statele Unite, a fi cel mai sacru principiu,
pe care fiecare cetăţean săşi-l însuşească, chiar
cu preţul sângelui. Dar, libertatea de conştiinţă,
este declarată, de către toţi papii şi conciliile
Romei, cel mai nesfânt şi diabolic lucru, pe care
fiecare catolic ar trebui să-l ignore şi distrugăcu
orice preţ.
3. Constituţia americanăasigurăindependenţa
absolutăa civililor din puterea ecleziasticăsau
bisericească; dar biserica Romei declarăcăo
astfel de independenţăeste o insultăla adresa
lui Dumnezeu.
4. Constituţia americanăpermite oricărui om să
serveascălui Dumnezeu conform conştiinţei
proprii; dar biserica Romei declarăcănici un om
un a avut vreodatăun astfel de drept, şi cănumai
singur Papa poate şti şi spune ceea ce omul
trebuie săcreadăşi săfacă.
5. Constituţia Statelor Unite neagădreptul unuia
de a pedepsi pe altul pentru cădiferăde el în
religie; dar biserica Romei spune căea are dreptul
de a pedepsi prin confiscarea bunurilor, sau cu
pedeapsa morţii, pe aceia care se opun papei în
religie.
6. Statele Unite au stabilit şcoli în tot teritoriul
lor imens, unde invităpoporul să-şi trimităcopiii,
pentru ca ei să-şi cultive inteligenţa, ca sădevină
cetăţeni buni, folositori. Dar Biserica Romei a
blestemat, în public, toate aceste şcoli, şi a
interzis copiilor săfrecventeze, ameninţându-i cu
excomunicarea în aceastălume şi cu condamnare
în lumea viitoare.
129
7. Constituţia Statelor Unite este bazatăpe
principiul căpoporul este sursa principalăa puterii.
Dar, de sute de ori, Biserica Romei a proclamat
căacest principiu este necurat şi eretic. Ea spune
cătoate guvernele trebuie săaibăbaza în credinţa
catolică; cu singur papa ca sursălegitimăşi
infailibilă, şi interpret a legii. — Idem, p. 284.
Am văzut căpreşedintele Statelor Unite a declarat
înWashington Times, căel se va supune Papei. Dacă-i
aşa, el trebuie sădistrugăconstituţia. În spatele distrugerii
de la World Trade Center, Bush, în aparenţă, a urmat
agenda papei la literă.
Nimic un este mai clar decât că, dacă
principiile Bisericii Romei, predomină aici,
Constituţia noastrăva cădea. Cele douănu pot
sta împreună. Ele se aflăîn directăcontrazicere
cu teoria fundamentalăa guvernului nostru şi al
oricărui guvern popular.—Richard Thompson, The
Papacy and the Civil Power, citat în Fifty Years in
the Church of Rome, p. 285.
Dacăcatolicii vor ajunge săatingăsuficientă
majoritate numericăîn aceastăţară, libertatea
religioasăs-ar afla la finalul ei. — The Shepherd
of the Valley, jurnal oficial al episcopului de la St.
Louis, November 23rd, 1851.
Distrugerea clădiriiMurrah din oraşul Oklahoma a
fost eveniment planificat pentru scopul specific de a produce
teroare înAmerica, astfel încât americanii, de frică,
sărenunţe la libertăţile şi drepturile constituţionale. Planul
iezuiţilor lucreazăextremde bine.Cu politicieni, şcoli şi
colegii, agenţii media, şi corporaţii mari la îndemână,
America este învinsăcu rapiditate, de către inamicul
dinlăuntru.
În timp ce trupele americane se pregăteau pentru
lupta împotriva unei grupări musulmane extremiste în
Afghanistan,USAToday citeazăpe preşedinte spunând
ATACUL DE LA WORLD TRADE CENTER
130 TERORIŞTII SECREŢI
că“administraţia lui pregăteşte o cruciadăîmpotriva
terorismului.” (USA Tiday, September 17, 2001.)
O cruciadă? Cruciadele erau războaiele catolice în
timpul evului întunecat, împotriva musulmanilor care
refuzau săcedeze Ierusalimul papei. Ce vrea George
Bush săspunăprin cruciadă? Alberto Rivera, un fost
preot iezuit, în seria sa “Crusader” a spus clar că
Vaticanul a creat Islamul pentru distrugerea creştinilor
şi a evreilor, săprotejeze pe catolici şi săcaptureze
Ierusalimul pentru papă. În primii câteva sute de ani ai
existenţei, Islamul a făcut numai aceasta. Când a sosit
timpul ca generalii puternici ai Islamului săsupună
Ierusalimul la picioarele papei, devenind conştienţi de
puterea pe care o deţineau, au refuzat sărenunţe la el.
Astfel, papalitatea a creat cruciadele săizgonească
Islamul din Ierusalim, şi săstabileascătronul papei în
“cetatea făgăduită.”
De ce o cruciadăacum? De ce luptăAmerica cu
rebelii islamici extremiştii? Sunt trei lucruri pe care iezuiţii
le câştigădin aceastăsituaţie. Dupăcum am văzut,
Constituţia a fost ca un ţepuşîn coastăpentru ei, timp
de sute de ani; o vor complet distrusă. Continuând să
producăteroare înAmerica, iezuiţii, într-o zi, îşi vor atinge
scopul final.De asemenea, vor săse revanşeze împotriva
Islamului pentru insubordonare, nedând Ierusalimul papei
când acesta şi l-a dorit. În final, războiul în EstulMijlociu
va continua pânăce oamenii împovăraţi vor striga după
ajutor, căutând o soluţie pentru conflict. Când acest timp
soseşte, ghici cine va fi singurul făcător de pace a cărui
prezenţăîn Ierusalim va aduce pacea mult dorită?
Aşezând pe Papa ca lider în acea regiune problematică,
va părea săfie singurul răspuns pentru căagenţiile media
controlate vor obişnui pe oameni cu ideea. Astfel,
Papa va împărăţi în Ierusalim, ceea ce va face ca
misiunea săfie îndeplinită.
Haideţi săne ocupăm puţin de Osama Bin Laden.
Bin Laden a fost ajutat deAmerica în timpul conflictului
afgano-sovietic în anii 1980, şi a luptat cu America în
131
timpul conflictului din Balcani, târziu în anii 1990.
Informaţiimultiple descoperărelaţiile de afaceri dintre
Bin Laden şi familia Bush, iar el a avut contact cu CIA
chiar în Iulie 2000. Osama Bin Laden este o plantăaşa
cum Lee Harvey Oswald şi Timothy McVeigh au fost
plante. El este folosit camarionetă, pentru îndepărtarea
blamei de pe cei în cauză 7 $%7 iezuiţii
papalităţii.
Milt Bearden, un fost director CIA în operaţiunile
din Afghanistan, şi consilierul serviciilor secrete al lui
Bin Laden, a fost intervievat de Dan Rather pe 12
Septembrie 2001. Rather dorea ca Bearden să
menţioneze căBin Laden este responsabil pentru
dezastrul de la World Trade Center. Bearden a spus:
“Dacăn-ar avea un Bin Laden, ar inventa unul.”
Recent,RickWiles, vorbitor pentruAmerican FreedomNews,
a intervievat peDr.Koryagina, consilier economic
al luiVladimir Putin, liderulRusiei. În interviu, sa
discutat despre societăţi secrete, organizaţii criminale
şi religioase care controleazălumea. Ea a menţionat că
existăun guvern în umbră, căutând sădoboare Statele
Unite şi săcreeze un guvern mondial. Ea a avertizat în
Moscova, în iulie 2001, căAmerica va fi atacată. Ea a
mai spus căpe când poporul American se va trezi să
vadăce i se întâmplă, şi cine a făcut-o, se vor afla întro
stare de şoc. “Oricine ştie despre crime organizate şi
Mafia. De asemenea, oamenii ştiu de multăvreme
despre societăţi secrete şi aşa mai departe. În timpul
cercetărilor mele, am început sărealizez căacele
structuri pot fi puse la un loc şi săse unească. Şi am
realizat căchiar acum, avem de-a face cu un monstru
criminal, un hibrid de crimăorganizată,Mafia şi societăţi
secrete unite.” (aired December 6, 2001)
Vomasculta noi la cuvintele acestui economist rus?
Societăţile secrete aduc toate aceste agenţii laolaltă,
pentru realizarea unui guvernmondial. CândAmericanii
vor ajunge săcunoascăaceste lucruri, vor fi şocaţi. Dr.
Koryagina a spus tot, cu excepţia numirii societăţii se-
ATACUL DE LA WORLD TRADE CENTER
132 TERORIŞTII SECREŢI
crete care comandă, şi care a produs distrugerea de la
World Trade Center. Iezuiţii Romei.
CAPITOLUL12
TERORISM RELIGIOS ÎN
AMERICA
Unde îşi are originea agenda iezuiţilor cu privire la
America şi întreaga lume? Pentru mai mult de 200 de
ani, ţinta a fost distrugerea completăa Constituţiei
Statelor Unite.Aceasta ar însemna abolirea libertăţilor
preţioase garantate de acest document. Dreptul la
exprimare, dreptul presei, dreptul religiei, sau dreptul la
închinare conformdictatelor conştiinţei proprii, dreptul
de a purta arme, dreptul la viaţăparticulară, toate vor fi
eliminate. Pentru ultimii câţiva ani, am fost martori
acestui război împotrivaConstituţiei şi a libertăţii.
În arena religioasă, planul iezuiţilor este săelimine
orice urmăde protestantismşi alte religii, şi sărestaureze
dominaţie papalămondială. În cele ce urmează, vom
vedea dacăiezuiţii vor avea succes în îndeplinirea acestui
plan sinistru.
Singura sursădemnăde încredere spre care merită
săne îndreptămatenţia pentru a ne informa cu privire la
evenimente viitoare, este profeţia biblică. Biblia a
prevestit evenimente care urmau săsucceadăde-a lungul
istoriei, lucruri care s-au întâmplat cu exactitate. Cu
aceeaşi acurate ţe negreşită, Biblia prevesteşte
evenimente care stau săse împlineascăîn viitor şi arată
rezultatele care vor avea loc în urma aplicării planului
iezuit, spre dominarea lumii.
Capitolul biblic care descoperăplanurile iezuiţilor
esteApocalipsa 13. Sunt douăfiaremenţionate în acest
capitol. Prima se ridicădin mare, în primul verset, iar a
134 TERORIŞTII SECREŢI
doua se ridicăde pe pământ, versetul 11. Săluămaminte
la citirea acestor versete:
Apoi am stătut pe nisipul mării. Şi am văzut
ridicându-se din mare o fiară... — Apocalipsa 13:
1.
Apoi amvăzut ridicându-se din pământ o altăfiară...
—Apocalipsa 13: 11.
Pentru înţelegerea acestor versete, trebuie săstabilim
ce simbolizeazăo fiarăîn profeţia biblică, şi ceea ce
reprezintămarea şi pământul. Haideţi săvedem cum
Biblia se interpreteazăpe ea însăşi.
Cartea lui Daniel aratăcăo fiarăreprezintăo
împărăţie, sau în termeniimoderni, o naţiune, sau o ţară.
Aceste patru fiare mari, sunt patru împăraţi, care
se vor ridica pe pământ... El mi-a vorbit aşa: “Fiara a
patra este o a patra împărăţie, care va fi pe pământ. Ea
se va deosebi de toate celelalte...”—Daniel 7: 17, 23.
Astfel, vedem căApocalipsa 13 vorbeşte despre
douăputeri care au fost stabilite pe pământ. Aceste
puteri îşi au începutul în diferite părţi ale pământului.
Acum, vom vedea ce reprezintăapele în profeţia
Biblică.
Apoi mi-a zis: “Apele pe care le-ai văzut, pe
care şade curva, sunt noroade, gloate şi limbi.”
— Apocalipsa 17: 15.
Vedem aici căprima putere dinApocalipsa 13 şi-a
avut începutul într-o zonăpopulatăa lumii, în mijlocul
naţiunilor existente.Aceasta sugereazăcăaceastăprimă
putere s-a ridicat în zona populatăa Europei. A doua
putere dinApocalipsa 13: 11, se ridicădin pământ, ceea
ce înseamnăcăs-a ridicat într-o zonănepopulată, cu
puţini locuitori. Aceasta sugereazăcăridicarea unei a
135
doua puteri a avut loc în Emisfera Vestică; unde
densitatea populaţiei era foarte joasă.
Aici avem ceva mai multe informaţii despre prima
fiară.
...o fiarăcu zece coarne şi şapte capete; pe
coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete
avea nume de hulă. Fiara pe care am văzut-o
semăna cu un leopard; avea labe ca de urs; şi
gurăca o gurăde leu. Balaurul i-a dat puterea lui,
scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare. —
Apocalipsa 13: 1, 2.
Aici avem, de asemenea, cevamai multe informaţii
despre a doua fiară.
Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă
fiară, care avea douăcoarne ca ale unui miel, şi
vorbea ca un balaur. — Apocalipsa 13: 11.
Săaruncămo privire la însemnătatea cuvintelor hulă,
balaur, şi miel din aceste versete. Prima putere huleşte
şi a primit putere, autoritate de la balaur.
Marcu explicăunul din înţelesurile hulei.
Când le-a văzut Isus credinţa, a spus slăbănogului:
“Fiule, păcatele îţi sunt iertate!” Unii din cărturari, care
erau de faţă, se gândeau în inimile lor: “Cum vorbeşte
omul acesta astfel? Huleşte! Cine poate săierte păcatele
decât numai Dumnezeu?” — Marcu 2: 5-7.
Ca fiu al luiDumnezeu,Hristos avea putere săierte
păcate şi încăare puterea de a ierta păcate astăzi. Dacă
un om simplu pretinde a avea putere săierte păcate,
atunci, aceea este hulă. Iudeii, care refuzau să-l accepte
pe Isus ca fiu al lui Dumnezeu, au declarat căhulise,
pentru că, dupăpărerea lor, Isus era un simplu om.
Aceastăprimăputere dinApocalipsa 13 huleşte pentru
căpretinde a avea puterea săierte pe oameni de păcatele
lor.
TERORISM RELIGIOS ÎN AMERICA
136 TERORIŞTII SECREŢI
Care este alt înţeles a hulei?
Iudeii I-au răspuns: “Nu pentru o lucrare bună
aruncămnoi cu pietre în tine, ci pentru o hulă, şi pentru
cătu, care eşti om, te faci Dumnezeu.”—Ioan 10: 33.
Hristos era Dumnezeu în carne omenească, dar
iudeii un recunoşteau aceasta. Deci, când Hristos
pretindea a fi una cu Tatăl, Iudeii au declarat căhulise.
Astfel, când un om pretinde a fi Dumnezeu pe pământ,
aceasta este hulă, iar prima putere din Apocalipsa 13,
pretinde a fi Dumnezeu.
Văputeţi gândi la o putere care, ridicându-se pe
teritoriul Europei pretinde a ierta păcate şi pretinde a fi
Dumnezeu? Cutia confesionalăa Bisericii Catolice este
cunoscutăîn toatălumea ca locul în care păcătosul intră
săcapete iertare de la un preot. Cele mai teribile crime
au rezultat din expunerea gândurilor interioare faţăde o
fiinţăumană.Biblia spune, “Este un singurmijlocitor între
Dumnezeu şi oameni: Omul IsusHristos.” (1 Timotei 2:
5.) Un preot catolic nu are mai multăcapacitate de a
ierta păcatele, decât oricare dintre oameni!
Acum, săluăm aminte la câteva afirmaţii pe care
le-a făcut papalitatea despre papa, fiind Dumnezeu pe
pământ.
Papa are o astfel de demnitate şi este demn
de exaltare, pentru cănu este un simplu om, dar
ca şi cum ar fi Dumnezeu, şi vicarul lui Dumnezeu.
Papa are o astfel de supremădemnitate, că, drept
vorbind, el nu a fost aşezat în orice rang de
demnitate, ci a fost aşezat în culmea tuturor
rangurilor de demnitate... El este, de asemenea,
monarhul divin, împăratul suprem şi regele regilor.
Întrucât Papa este încoronat cu o triplăcoroană,
ca Rege al Cerului al Pământului şi a lumii de
mai jos decât pământul. — Lucius Ferraris,
Prompta Bibliotheca, volumul 6, pp. 438, 442.
137
Pentru cătu eşti păstorul, tu eşti medicul, tu
eşti stăpânul; în final, tu eşti un alt Dumnezeu pe
pământ. — Christopher Marcellus Oration in the
Fifth Lateran Council, 4th session. J.D. Mansi,
Sacrorum Conciliorum…Collectio, volume 32, col.
761, trades.
Papa este judecătorul suprem al legii ţării...
El este vicarul lui Hristos, care este nu numai
Preot pentru veci, ci şi Rege al regilor şi Domn al
domnilor. — La Civilta Catolica, March 18, 1871,
citat în Leonard Woolsey Bacon, An Inside View
of the Vatican Council, American Tract Society,
p. 229.
Haideţi săne gândimla câteva dintre numele aplicate
DomnuluiHristos în Scripturi, şi săvedemdacăar putea
săse aplice papei: Dumnezeu Atotputernic, Creator,
Mântuitor, Hristos, Domn, Preasfânt, Rege al regilor şi
Reverend. Ce ar putea fi mai hulitor decât ca un om săşi
atribuie vreunul din aceste titluri? “Ea şi-a deschis
gura, şi a început sărosteascăhule împotriva lui
Dumnezeu...” (Apocalipsa 13: 6).
Citatele de mai sus sunt hule în adevăratul sens.
PutereaRomano-catolicăeste prima fiarădinApocalipsa
13.Apocalipsa 13: 2 ne spune căbalaurul i-a dat puterea
şi scaunul lui de domnie, şi o stăpânire mare. Cine este
balaurul care dăpapalităţii putere şi autoritate?
Biblia ne spune căbalaurul este Diavolul.
Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi,
Diavolul şi Satana, care înşealăîntreaga lume, a
fost aruncat pe pământ şi împreunăcu el au fost
aruncaţi şi îngerii lui. — Apocalipsa 12: 9.
Diavolul însuşi a dat papalităţii puterea lui, tronul lui,
şi stăpâniremare.Diavolul conduce papalitatea.Diavolul
conduce papalitatea în distrugerea libertăţii pe pământ.
Satana este acela care cautăomagiu din partea
mulţimilor prin a-i face săse plece la picioarele pontifului
TERORISM RELIGIOS ÎN AMERICA
138 TERORIŞTII SECREŢI
Romei. Felul brutal de guvernământ pe care papalitatea
l-a condus în timpul Evului Întunecat, este felul de
guvernământ pe care Satana şi papalitatea îl promovează
astăzi.Un guvern satanic are următoarele caracteristici:
1. Este controlat numai de câţiva; este dictatorial.
2. Nu oferălibertate poporului
3. Uneşte biserica şi statul laolaltă
4. Persecutăpe cei care nu se supun.
Faptul căpapalitatea este prima putere din
Apocalipsa 13, este dincolo de orice îndoială.Totuşi, cine
este a doua putere dinApocalipsa 13? Ştimcăs-a ridicat
în Emisfera Vesticăavea douăcoarne ca de miel şi
vorbea ca un balaur (versetul 11). Acest verset indică
căguvernul a luat fiinţăavând caracteristicile unuimiel,
iubitor de libertate şi drept, dar ajunge săadopte sistemul
de guvernământ papal sau satanic.
Biblia ne spune căHristos este mielul.
A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el ,
şi a zis: “IatăMielul lui Dumnezeu care ridică
păcatele lumii!” — Ioan 1: 29
Şi pe când privea pe Isus umblând, a zis:
“IatăMielul lui Dumnezeu!” — Ioan 1: 36.
Hristos esteMielul profeţiei Biblice.Adoua putere
din Apocalipsa 13, care se ridicăîn Emisfera Vestică,
începe prin adoptarea unui guvern creştin, dar termină
în a acţiona ca un balaur (Satana). Începe diferit de
papalitate şi sfârşeşte în a fi exact ca ea. Cum un guvern
creştin este opusul guvernului satanic, aceastăa doua
putere trebuie săfi avut următoarele caracteristici la
început:
1. Este un guvern al poporului, pentru popor.
2. Garanteazădrepturi egale libertăţi cumar fi libertatea
de exprimare, libertatea în religie, etc.
3. Păstreazăbiserica şi statul separate.
4. Protejeazăpoporul de tiranie politicăşi, mai ales,
religioasă.
A doua putere din Apocalipsa 13 care are aceste
caracteristici nu poate fi alta decât Statele Unite ale
Americii. Ea s-a ridicat în EmisferaVesticăşi a început
prin adoptarea unui guvern asemănător unuimiel.După
cu am văzut în aceastăcarte, iezuiţii sunt folosiţi să
distrugăacest guvern ca un miel, şi să-l facăpapal,
diavolesc. Apocalipsa 13 a prevestit cu 2000 de ani
înainte căiezuiţii vor avea succes, pentru căversetul 11
spune căAmerica va începe cu un guvern asemănător
unuimiel, dar, într-o zi, va vorbi ca un balaur. Infiltrarea
iezuiţilor în toate departamentele guvernului Statelor
Unite face ca aceastăţarăsădevinăo putere tiranică,
persecutoare. America vorbeşte şi se comportăca
Satana, în fiecare zi mai mult.
Apocalipsa 13 descoperăridicarea papalităţii şi a
Statelor Unite. Prezintăcaracteristicile guvernului
american la început şi prevesteşte capturarea finalăde
către iezuiţi. De asemenea, ne aratăputerea dictatorială
a papalităţii manifestatăfaţăde Reformaţiunea
Protestantă.
Şi au început săse închine balaurului , pentru
cădăduse puterea lui fiarei. Şi au început săse
închine fiarei zicând: “Cine se poate asemăna cu
fiara şi cine se poate lupta cu ea?” —Apocalipsa
13: 4.
În timpul Evului Întunecat, pământul se închina la
picioarele pontifului Roman. Cu ridicarea lui Luther şi a
TERORISM RELIGIOS ÎN AMERICA
140 TERORIŞTII SECREŢI
Reformaţiunii Protestante, Biblia a fost datăoamenilor
în limba lor maternă, ca singura regulăde credinţăşi
practică. Biblia şi numai Biblia era strigătul
Reformatorilor. Dupăun timp, multe mii de oameni au
acceptat învăţăturile găsite numai în Biblie.
De asemenea, dezvăluie un timp când închinarea la
papăva fi din nou solicitată, prin ameninţarea cumoartea,
şi căStatele Unite va fi puterea care va îndemna lumea
săse închine papalităţii.
Ea lucra cu toatăputerea fiarei dintâi înaintea
ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii lui săse
închine fiarei dintâi, a cărei ranăde moarte fusese
vindecată... I s-a dat putere sădea suflare icoanei
fiarei, ca icoana fiarei săvorbească, şi săfacăsă
fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei
fiarei. — Apocalipsa 13: 12, 15.
Cum se va închina lumea papalităţii? Ce semn
descoperăautoritatea papalăpe pământ? Trebuie să
vedemcumdefinesc scripturile închinarea. Felul în care
înţelegem şi reacţionăm la aceasta, va hotărî destinul
nostru, dupăcum aratăversetul următor.
Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis
cu glas tare: “Dacăse închinăcineva fiarei şi
icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe
mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu,
turnat neamestecat în paharul mâniei lui; şi va fi
chinuit în foc şi pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri
şi înaintea Mielului.” — Apocalipsa 14: 9, 10.
Aceasta este cea mai severăavertizare din partea
lui Dumnezeu. Următoarele versete ne vor arăta
diferenţa dintre adevărata închinare la Dumnezeu, şi
închinarea falsă.
Degeaba măcinstesc ei, dând învăţături care
nu sunt decât porunci omeneşti. Voi lăsaţi
porunca lui Dumnezeu. Şi ţineţi datina aşezată
141
de oameni... El le-a mai zis: “Aţi desfiinţat frumos
porunca lui Dumnezeu, ca săţineţi datina voastră.”
— Marcu 7:7-9.
Evreilor li s-au dat cele zece porunci în Exod 20: 2-
17. De-a lungul secolelor, evreii au corupt poruncile cu
multe tradiţii care au dat înţeles greşit autorităţii celor
zece porunci.Acest lucru a fost asprumustrat deDomnul
Hristos. El a declarat căatunci când poruncile sunt
înlăturate, iar tradiţia omeneascăîi ia locul, aceasta este
numităînchinare nefolositoare.Adevărata închinare ar
implica onoare faţăde toate cele zece porunci.
Închinarea falsăînseamnăonoare faţăde tradiţiile
omeneşti.
Adevărata închinare înseamnăonoare faţăde
poruncile luiDumnezeu.
În Apocalipsa 13 şi 14, suntem confruntaţi cu o
tradiţie papalăcare este înălţatădeasupra uneia dintre
cele zece porunci ale lui Dumnezeu, iar aceastătradiţie
papalăeste semnul autorităţii papale în lume.Cunoaşteţi
una dintre tradiţiile papale care vin în directăcontradicţie
cu una dintre poruncile lui Dumnezeu, despre care
papalitatea însăşi spune căeste semnul autorităţii ei pe
pământ?Aceastătradiţie este atât de rea înaintea cerului
încât, dacăcineva continuăsăse supunăporuncii
papalităţii fiind deplin conştient căaceasta este contrară
poruncii explicite a lui Dumnezeu, “acesta va bea din
vinulmâniei luiDumnezeu.” (Apocalipsa 14: 10).
Acum, vom privi la câteva afirmaţii amintite în
literatura catolică, care vor arăta care este semnul
autorităţii papale pe pământ.
- Dovedeşte-mi numai din Biblie căsunt legat
săsfinţesc Dumineca.
- Nu existăo astfel de poruncăîn Biblie. Este
o lege a sfintei biserici catolice. Biblia spune,
“Adu-ţi aminte de ziua de odihnăca s-o sfinţeşti.”
Biserica Catolicăspune, Nu! Prin puterea mea
divinăabolesc ziua de Sabat şi văporuncesc să
TERORISM RELIGIOS ÎN AMERICA
142 TERORIŞTII SECREŢI
sfinţiţi prima zi a săptămânii. Şi iată, întreaga lume
civilizată, se pleacăîn supunere reverentăporuncii
sfintei Biserici Catolice. — Thomas Enright,
CSSR, President, Redemtorist College (Roman
Catholic), Kansas City, MO., February 18, 1884.
Observarea duminicii de către Protestanţi este
un omagiu pe care îl aduc autorităţii Bisericii
Catolice. — Monsignor Louis Segur, Plain Talk
About the Protestantism of Today (1868), p. 213.
Dacăprotestanţii ar urma Biblia, ei ar trebui
săse închine lui Dumnezeu în Sabat, sâmbăta.
Prin păzirea duminicii, ei urmeazăo lege a Bisericii
Catolice. — Albert Smith, Chancellor of the Archdiocese
of Baltimore, răspunzând pentru cardinal
într-o scrisoare pe 10 Februarie, 1920.
Statul, prin votarea de legi cu privire la sfinţirea
duminicii, recunoaşte autoritatea bisericii Catolice,
şi îndeplineşte, cu credincioşie, sfaturile ei.
Duminica, ca o zi din săptămânăpusăde-o
parte pentru închinare obligatorie la Dumnezeu,
săfie sfinţităsuspendând activităţile lucrative şi
tranzacţiile de afaceri, şi prin exercitarea
devoţiunii, este, pur şi simplu, o creaţie a Bisericii
Catolice. — The American Catholic Quarterly Review,
Ianuarie, 1883, pp. 152, 139.
Protestanţii acceptăduminica mai degrabă
decât Sâmbăta ca zi de închinare publicădupă
ce Biserica Catolicăa făcut schimbarea... dar
mintea protestant ă pare că nu realizează
aceasta... prin observarea duminicii, ei acceptă
autoritatea purtătorului de cuvânt a bisericii, Papa.
— Our Sunday Visitor, 5 Februarie, 1950.
Este bine să amintim prezbiterienilor,
Baptiştilor, Metodiştilor şi tuturor creştinilor, că
Biblia un-i susţine nicăieri în păzirea duminicii.
Duminica este o instituţie a bisericii romanocatolice,
iar aceia care păzesc aceastăzi, păzesc
143
o poruncăa Bisericii Catolice. — Priest Brady,
într-o adresare, raportatăîn Elizabeth, N.J. News,
18 Martie, 1903.
Semnul autorităţii Bisericii Catolice în lume este
păzirea duminicii. Aceasta este o tradiţie negăsităîn
Biblie. Îşi are originea în Roma, şi când onorămtradiţia
duminicii, dăm omagiu papalităţii. Păzirea duminicii
merge în contradicţie directăcu învăţăturile clare ale
poruncii a patra, care declară:
Adu-ţi aminte de ziua de odihnă ca s-o
sfinţeşti. Sălucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul
tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă
închinatăDomnului Dumnezeului tău. Săun faci
nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica
ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici
străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a
făcut Domnul cerurile, pământul şi marea şi tot
ce este în ele, iar în ziua a şaptea s-a odihnit. De
aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnăşi a
sfinţit-o. — Exod 20: 8-11.
Papalitatea ne spune exact care este semnul ei.
Bine înţeles căBiserica Catolicăpretinde că
schimbarea din sâmbătăîn duminicăa fost
lucrarea ei. Ceea ce este semnul puterii şi
autorităţii sale ecleziastice în probleme de religie.
— C.F. Thomas, Chancellor of Cardinal Gibbons.
Duminica este semnul autorităţii noastre…
Biserica este deasupra Bibliei, iar schimbarea
aceasta din sâmbătăîn duminicăstăca dovadă
al acestui fapt. — Catholic Record, 1 Septembrie,
1923 (Ontario).
Prin cuvintele proprii, ei ne spun căpăzirea duminicii
este semnul Fiarei. Amintiţi-văcăSatana, diavolul, a
dat Bisericii Catolice puterea lui şi stăpânire mare în
lume. Întrucât papalitatea face lucrarea diavolului,
TERORISM RELIGIOS ÎN AMERICA
144 TERORIŞTII SECREŢI
Satana este acela care vrea ca lumea săcalce porunca
lui Dumnezeu cu privire la Sabat şi săse închine
papalităţii,Dumineca.
Apocalipsa 13 şi istoria curentăne spun căundeva,
iezuiţii vor organiza un nou atac terorist, sau vor crea
altăcriză, cu scopul de a-şi implanta planul—
o Lege DuminicalăNaţională.Au folosit dezastrele din
Waco,Oklahoma şiWorldTradeCenter, pentru a elimina
libertăţi constituţionale preţioase înAmerica.Aceste trei
evenimente au fost bine plănuite, în vederea determinării
americanilor sărenunţe la libertatea lor plătităcu sânge.
Acest proces nu va înceta pânăce Legi Duminicale vor
fi votate în aceastăţară, şi dupăaceea, în întreaga lume.
Aceastălege va produce o persecuţie sângeroasă, ca în
timpul Evului Întunecat.
Foarte curând, lumea va fi împărţităîn douămari
categorii. Pe de-o parte, marea majoritate a oamenilor,
aliniaţi cu iezuiţii şiVaticanul în revoltădirectăîmpotriva
lui Dumnezeu, iar pe de altăparte, un grup mic format
din aceia care iubesc pe Dumnezeu şi păzesc poruncile
Sale.Marea linie de despărţire între cele douăcategorii
va fi cele zece porunci, în special porunca a patra,
Sabatul.
De ce parte te vei afla tu?Vei îmbrăţişa scopul final
al papalităţii, păzirea duminicii, sau vei îmbrăţişamarele
semn al puterii creatoare şi răscumpărătoare a lui
Dumnezeu—Sabatul zilei a şaptea? Păzirea duminicii,
omagiu adus papalităţii, va conduce America şi apoi
lumea la ruină, în timp ce păzirea Sabatului, care
reprezintăsupunere totalăfaţăde voinţa luiDumnezeu,
va conduce la viaţa veşnicăîn Isus, Domnul nostru.
... Dacăse închinăcineva fiarei şi icoane ei, şi primeşte
semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul
mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul
mâniei Lui, şi va fi chinuit în foc şi în pucioasăînaintea
sfinţilor îngeri şi înainteaMielului.—Apocalipsa 14:9-
10
145
ÎNTREBĂRI?
Dacădoriţi săprimiţi mai multe informaţii despre
PROFEŢIA BIBLICĂ, vărugăm săscrieţi la adresa
de mai jos.
TRUTH TRIUMPHANT MINISTRIES
P.O. Box 1417
Eustin, FL 32727
USA