Observ tot mai des oameni in unforma ultragiati (in mare parte politisti), stau si ma intreb care ar fi cauzele... 1. Lipsa personal 2. Dotare insuficienta/proasta 3. Lipsa pregatire 4. Folosirea gresita sau nefolosirea mijloacelor din dotare (asta e noua) Unde trebuie sa ajungem pentru a se lua masuri concrete si serioase, ca promisiuni fantasmagorice poate face oricine.
As mentiona aici 2 categorii de cauze: 1.Sociale 2.Normative In randul cauzelor sociale, putem de aici trasa linii catre intreaga infactionalitate, lipsa de educatie. Nu ma refer aici la lipsa cunoasterii teoremei lui Pitagora ci lipsa aportului oricarei institutii militare sau politienesti, sa-i spunem de law-enforcement in instruirea si formarea unui individ. O educatie cu si despre ceea ce face armata sau politia intr-un stat lipseste cu desavarsire. Lipsa serviciului militar obilgatoriu ori a unei forme de incurajare a volutariatului in aceste structuri ar fi o variabila a acestei ecuatii. Tot in randul cauzelor sociale, modele care sunt prezentate zilnic. In fapt persoane ce prin mijloace infractionale au dobandit un anumit statut social. Cultura romaneasca rareori condamna persoane cu o anumita activitate infractionala in background, ci in majoritatea cauzelor aplauda astfel de indvizi, jusitificand fenomenul infractional intr-un fel sau altul. Este o chestiune oarecum balcanica din cate observ.Acesta situatie a mai produs o evolutie extraordinar de proasta. Acceptiunea sociala inexplicabila pentru orice individ condamnat la pedeapsa inchisorii. Rareori vedem ca acesti indvizi sa fie exclusi social ci mai degraba acceptati cu bratele deschise in anumite comunitati. In randul cauzelor normative, balbele rececnte cu privire la condamnati prin care liberarea mai devreme a ajuns o regula si nu o exceptie. Cadrul general ineficient prin care limitele de pedeapsa sunt reduse artificial insemnad ca reducerea nu are la baza o scadere a gravitatii faptelor ci pur si simplu niste notiuni nepalpabile precum “umanitate”, “indreptare” etc. Nu este o chestiune la nivel de stat ci si la nivel de Europa. Aditional lipsa de teama reala fata de repercursiuni ce au fost prezentate a fi cel mult temporare-mediu datorita ineficientei cadrului legislativ.In plus intreg spectrul legislativ ce creeaza mai multe probleme politistului ori jandarmului ce este pus intodeauna in a justifica orice aspect al meseriei sale. De la motivele retinerii unui suspect, la modul cum au solutionat un conflict, la modul cum au intervenit. Strict in opinia mea, in momentul cand un suspect comite infractiunea de ultarj nu mai putem disucta de o respectare a drepturilor de o proportionalitate a raspunsului etc. mi se pare imposibil ca politistul sau jandarmul intr-o factiune de secunda sa decida ce proportie va avea atacul suspectului astfel incat sa fie proportional raspunsul. Insumand aceste aspecte si adugand o serie de cauze ce nu tin de legislatie si nici de factorul social ci eventual de o proasta administrare a resurselor politiei obtii rezultatele prezentului. Persoana in curs a deveni infractor nu poate fi intimidata de un reprezentatnt al legii in aceste conditii.lipsa de personal desigur face ca politia si jandarmeria sa nu fie resimtite ca prezente pe strazi. Revenind la potentialul infractor, nu doar ca nu exista teama de repercursiune dar si existenta repercursiunii devine incerta. In fapt eu cred a fi vorba de un intreg lant al slabiciunilor, ce nu se rezuma la ce spun sindicatele. Sa platim politistul militarul cu suma x si toate problemele se rezolva. Nu. Ar fi vorba de educatie in primul rand, atat de partea populatiei civile cat si a scolilor de subofiteri/academii. Ar trebui o ampla discutie despre digitalizare si supravegherea video, oricat s-ar rascula Orwell-ienii. Aditional modificarea cadrului legislativ si pe final niste exemple oricat de brutal ar suna asta ca incalcarea legii, cu referire la violentele ce sunt incorporate in infractiunea de ultraj nu se rezuma cu 2-3-4 ani de inchisoare si liberare in doi ci se poate rezuma chiar cu pierderea vietii de catre infractorul in discutie. Mesajul si ma grav este transmis catre populatie: ce intelege un om cand vede un politist cum ia bataie.
Imi aduc aminte de un sef care repeta oamenilor in continuu sa poarte casti la descinderi si sa nu scoata vizoarele (oricat ar fi de incomode). Iata ca istoria ii da dreptate.
Porți cască dacă o ai în dotare. Dacă nu, atunci mergi cu neuronul la vedere. Sau îți faci rost de cască +vestă balistică. Eu am două (@Apkan,merci încă o dată ).
Cât despre cazul colegului de mai sus, vă asigur ca e printre cei mai buni de la SAS SV. Numai el știe de ce nu și-a pus casca.
Ba, să-mi fie cu iertare, exact de la la cazul de mai sus s-a pornit discuția, altfel era o liniște totala. Numai când moare câte unul dintre noi se mai vorbește despre legislație (lipsa ei de fapt), lipsa timpului pentru pregătire, echipamentele de protecție de toată jena sau alea cumpărate din banii tăi, etc. Altfel, o dăm înainte ca și ieri, ca și azi, ca și mâine. Toate cu un "Doamne-ajută!" înainte de a pleca în misiune. Bineînțeles, nu înainte de a-ți săruta copiii și nevasta înainte de a pleca de acasă ca nu știi dacă o să-i mai vezi.
Toate deciziile importante (schimbari legislative, achizitie de echipament/tehnica, pregatire, etc) s-au facut pe fondul unor tragedii. Nu avem legiutori capabili sa anticipeze amenintarile (de orice fel) si sa actioneze in consecinta, plus ca modificarile pe linia securitatii presupun de cele mai multe ori cresterea unor cheltuieli, lucru pe care iar nu si-l asuma nimeni.
In concluzie, e nevoie de tragedii pentru schimbari, asa ca hai sa nu lasam oamenii sa moara in misiune degeaba.
PS: Daca ma duc acum in fata guvernului si cer control de securitate la accesul in statiile de metrou si Gara de Nord (ceea ce presupune modificari legislative, achizitie de echipamente de control si angajare/formare personal) cam ce raspuns crezi ca primesc? Daca am avea un atac cu arma de foc sau DEI, iti garantez ca in ziua urmatoare o sa vedem porti detectoare de metale si aparate de scanat bagaje.
Cazul prezentat mai sus, al polițistului lovit cu sabia (sec.XXI,nenică !) nu e mai degrabă o tentativă de asasinat decât un (biet) ultraj ? Când îi dai unuia cu o sabie în cap (o sabie, adică un obiect destinat luptei,că dacă îl lovea cu o tigaie era altceva ) se presupune că vrei să-l omori. Ultraj ar fi fost o înjurătură, o flegmă, o palmă, un șut în fund. Ce ultraj e ăla când îi dai omului cu sabia în cap ?
Ultrajul "se previne" prin legi limpezi aplicate constant și nediscriminatoriu. În timp, lumea învață că o înjurătură adresată unui om pe stradă are un anumit tarif, una adresată unui depozitar al autorității publice, altul.Mai mare.
@SPK, legiuitorii noștri nu pot anticipa toate situațiile, dar la nivelul MAI exista niște specialiști care pot face propuneri/modificari de ordin legislativ/procedural, niște neni care fac analizele de risc, bașca unii care se ocupa de achizitii.
Analiza de risc e un instrument pe cat de util pe atat de putin folosit in Romania. Am activat prin cateva structuri si nu am intalnit pe nicaieri rezultate concrete ale acestor analize (se fac doar formal cum sunt majoritatea hartiilor din sistem).
Atat cat imi permit, voi aduga niste pareri la tema asta: In primul rand mi se pare ca ceea ce face ministerul si ceea ce a facut este efectiv paralel cu munca politistului. Daca modifici limitele de pedeapsa, se asteapta cineva ca un potential infractor sa spuna, pai inaine luam 5 ani pt fapta asta acum iau 7, cred ca nu mai fac. Cine gandeste in parmaetrii astia este fie rupt de realitate fie trebui sa justifice ca face ceva intr-o situatie de criza. Oricum am discuta, in momentul cand modifici legea penala deja ai o discutie paralela cu autoritatea politstului. Autoritatea politiei nu este data de o lege penala, este protejata eventual de o lege penala. Dar cand discutam de legea penala deja am pierdut contactul cu politia un organ prin excelenta administrativ.Individualizarea judiciara a unor fapte antisociale nu mai reprezinta nici macar conceptual o legatura cu poltia ci este treaba magistratilor. Infractorul nu va percepe nici o legatura intre cele doua. Raspunsul, in opinia mea, ar trebui sa fie un cod procedural politienesc-administrativ si o putere in materie de sanctiuni administrative mai ample acordata direct politiei.Un cod unde sa scrie negru pe alb si publicat. Masuri care sa statuteze ca atunci cand ridici arma impotriva politiei exista o sansa buna sa iti pierzi viata. In acest sens am gasit prin prisma dreptului comparat anumite reglementari din statele unite: LINK - iti spune clar ce poti face cu un politist, ce nu poti face cu un politist si riscurile la care te supui. S-ar putea sa nu ajungi sa discuti cu un avocat daca te apuca pandaliile cu un politist. Chiar ma mira faptul ca dupa ce a lovit cu o arma un politist, suspectul a fost retinut si nu i s-a raspuns tot prin mijloc armat.
P.S. O clarificare in plus, in cazul politistului de la SAS, nici vorba de ultraj. Comiterea unor fapte prin mijloace armate schimba incadrarea. Violenta comisa prin mijloc armat fie el si cutit devine tentativa de omor. La fel si cu armele de foc. Chiar gral(r) Ilie Botos, pe vremea cand era simpu magistrat militar a scris lucrare argumentand in opinea mea aproape perfect faptul ca atacurile asupra persoanelor cu mijloace armate constituie tentativa de omor chiar daca glontul a lovit un membru superior sau inferior razant. Am citit despre multe situatii in care s-a retinut concursul de ultraj si tentativa de omor.
Un bărbat care a atacat o patrulă de poliție a murit după ce a fost rănit grav prin împușcare, vineri seară, în orașul Sângeorz-Băi, din județul Bistrița-Năsăud. Polițiștii se aflau în misiune, iar în incident a fost rănit și unul dintre oamenii legii. LINK
Una dintre probleme, asa cum a spus si truepride, e cea sociala, si as merge mai departe si as spune ca, in opinia mea, e vorba de starea de sanatate psihica a romanilor, agresivitatea crescanda din spatiul public romanesc se vede cu ochiul liber in felul in care se circula pe drumurile din Romania si e confirmata de doi reputati psihiatri LINKLINK
Da, putem schimba legi sau mai stiu eu ce, dar atat timp cat sunt tratate simptomele si nu cauzele problemei, eu zic ca lucrurile nu se vor ameliora.
Subscriu totalmente tratarii cauzelor si nu efectelor. Stiu ca nu-i crstin ce voi spune, stiu ca nu este bine ca a murit un om dar cand s-a repezit la politist si-a facut singur alegerile. Este ca si cum te arunci in fata autobuzului. Din pacate mai exista specimene ce vor da vina pe soferul autobuzului. Probabil aici cel mai bun lucru cu putinta ar fi transmiterea unui mesaj clar de solidaritate cu politistul in cauza din partea ministerului.
Forums
). 
