De pe lista de avansaţi la general lipsesc câţiva colonei, comandanţi unor brigăzi - care îndeplineau absolut toate condiţiile, şi care fuseseră numiţi în funcţii prin primăvară. Care e şmenu', de ce au mai fost numiţi, dacă au bube în cap (presupun că ăsta o fi motivul neavansării...) sau dacă nu au bube în cap, de ce nu au fost avansaţi? Armata lu' Peşte....
Unul din cei la care făceam referire atunci este în continuare colonel. Anul ăsta au mai fost încadrați la comanda unor brigăzi de luptă câțiva colonei din promoțiile 1990-1991-1992 (asta după nişte interimaturi care sfidau bunul simț, probabil aşteptau unii să câştige pesedeul alegerile ca să-şi impună numirile). Unul a fost avansat de preşedinte la gradul corespunzător funcției, ceilalți bat în continuare pasul pe loc. Criterii, transparențe, chestii din astea? Rahat pe băț, lasă că l-au făcut pe Oprea şi spun acum că s-a făcut cu respectarea legilor. Şi să nu îl uităm pe generalul Onțanu....
Ca fapt divers, am gasit cam ce are/ar trebui sa aiba un general, rezervist american pt doua stele. Trecut in retragere la 1 oct 2016. Fara a 3-a stea, ca nu a avaut functie pt a 3-a stea.Adica un fel de Ontanu. Ca rezervist nu era primar domnu asta, ci pilot comercial. Tot ca fapt divers, am fost cel mai mare sustinator al legii rezervistului voluntar din mii de motive, dar cel mai important era faptul ca in mintea mea, iarasi usor infantila, ma gandeam ca se va corela dispozitiile antementionate cu L80/95. Adica adio avansare in rezerva, buna-ziua corelatie in rezerva functie-grad.Este inacceptabil ca un rezervist, care a avut ultimul grad in activitate sublt /lt sa se fataie cu stele pe umar de sarbatori.Este inacceptabil pentru cei ce pleaca de la orice grad, si in decurs a 30 de ani in activitate ajung la gradul de pl. ajutant principal ori colonel in functie de categoia de grade si mai apoi trec in rezerva. Supararea mea este ca acesta rezerva va ramane o nebuloasa in care va ploua cu stele( de asta am postat pe acest topic), iar pe temeiul statutului rez. voluntari un sergent in 93' va semna un contract pe 4 ani si hop-top colonel...ori de ce nu general. Ca "stie" pe cine trebuie... Sa dea Domnul sa gresesc si sa vad eu lucururile pesimist. Parerea mea..
MAJOR GENERAL RICHARD S. "BEEF" HADDAD Retired October 01,2016
Maj. Gen. Richard S. "Beef" Haddad is Vice Commander, Air Force Reserve Command, Robins Air Force Base, Georgia. He is responsible for the daily operations of the command, consisting of approximately 70,000 Citizen Airmen and more than 300 aircraft among three numbered air forces, 33 flying wings, 10 flying groups and one space wing.
General Haddad was commissioned through the U.S. Air Force Academy and entered active duty in 1981. He has served in a variety of flying and command positions during his career in the Air Force and Air Force Reserve. He has hundreds of hours of combat flying time in Operations Iraqi Freedom, Enduring Freedom and Desert Storm. Additionally, General Haddad is the first Air Force general officer to serve as Commander, Special Operations Command Korea, U.S. Forces Korea. After the terrorist attacks of Sept. 11, 2001, General Haddad commanded the 711th Special Operations Squadron through operations Enduring Freedom and Iraqi Freedom, during which the unit compiled more than 5,000 combat hours of accident-free flying and is still recognized as the most decorated Reserve flying unit.
Prior to his current assignment, General Haddad was the Deputy to the Chief of Air Force Reserve, Headquarters U.S. Air Force, the Pentagon. In his civilian job, he is an airline pilot with a major U.S. carrier.
EDUCATION 1981 Bachelor of Science degree in Management, U.S. Air Force Academy, Colorado Springs, Colo. 1985 Squadron Officer School, Maxwell Air Force Base, Ala. 1997 Air Command and Staff College, by correspondence 2003 Air War College, by correspondence 2006 Master of Business Administration degree, Touro University International 2007 Joint Forces Reserve Orientation Course, Norfolk, Va. 2008 Capstone General and Flag Officer Course, National Defense University, Fort Lesley J. McNair, Washington, D.C. 2009 U.S.-Russia Security Program, Harvard University, Cambridge, Mass. 2011 Leadership Decision Making Course, Harvard Kennedy School of Executive Education 2015 Middle East and South Asia Political-Economic Conflict Seminar, Capital Hill Club, Washington, D.C.
ASSIGNMENTS 1. June 1981 - June 1982, Student, undergraduate pilot training, Williams AFB, Ariz. 2. July 1982 - October 1982, Student, C-130 training, Little Rock AFB, Ark. 3. November 1982 - October 1985, C-130E/H pilot and aircraft commander, 345th Tactical Airlift Squadron, Yokota Air Base, Japan. 4. October 1985 - September 1988, AC-130H Instructor and Evaluator Pilot, 16th Special Operations Wing, Hurlburt Field, Fla. 5. September 1988 - June 1995, AC-130A/C-130A Instructor Pilot and Life Support officer, 711th Special Operations Squadron, Eglin AFB, Fla. 6. June 1995 - November 2000, MC-130E Instructor Pilot, Assistant Operations Officer, Chief Pilot and Life Support Officer, 711th Special Operations Squadron, Eglin AFB, Fla. 7. November 2000 - June 2003, Commander, 711th Special Operations Squadron, Eglin AFB, Fla. 8. June 2003 - September 2003, Flight Safety Officer, 919th Special Operations Wing, Eglin AFB, Fla. 9. September 2003 - October 2005, Deputy and Battle Staff Director, Tanker Airlift Control Center, Headquarters Air Mobility Command, Scott AFB, Ill. 10. October 2005 - January 2007, Vice Commander, 403rd Wing, Keesler AFB, Miss. 11. January 2007 - February 2009, Mobilization Assistant to the Commander, 23rd Air Force, and the Director, Air, Space and Information Operations, Air Force Special Operations Command, Hurlburt Field, Fla. 12. February 2009 - April 2009, Commander, 23rd Air Force, and the Director of Operations, Air Force Special Operations Command, Hurlburt Field, Fla. 13. April 2009 - October 2010, Commander, Special Operations Command Korea, U.S. Forces Korea and United Nations Command Special Operations Component; and Deputy Commanding General, Combined Unconventional Warfare Task Force, Yongsan Army Garrison, South Korea. 14. October 2010 - January 2011, Special Assistant to the Commander, Headquarters Air Force Reserve Command, Robins AFB, Ga. 15. January 2011 - August 2012, Director of Plans and Programs, Headquarters Air Force Reserve Command, Robins AFB, Ga. 16. August 2012 - September 2013, Deputy to the Chief of Air Force Reserve, Headquarters U.S. Air Force, Washington, D.C. 17. September 2013 - present, Vice Commander, Headquarters Air Force Reserve Command, Robins AFB, Ga.
SUMMARY OF JOINT ASSIGNMENTS 1. January 2006 - July 2006, Senior Adviser to Iraqi Air Force, New Al Muthana Air Base, Iraq, as a colonel 2. April 2009 - October 2010, Commander, Special Operations Command Korea, U.S. Forces Korea and United Nations Command Special Operations Component; and Deputy Commanding General, Combined Unconventional Warfare Task Force, Yongsan Army Garrison, South Korea, as a brigadier general
FLIGHT INFORMATION Rating: command pilot Flight hours: more than 5,000 military hours Aircraft flown: C-130E/H, AC-130H, C-130A, AC-130A, MC-130E and C-130J
MAJOR AWARDS AND DECORATIONS Distinguished Service Medal Defense Superior Service Medal Legion of Merit Distinguished Flying Cross with "V" device and two oak leaf clusters Bronze Star Medal with three oak leaf clusters Meritorious Service Medal with oak leaf cluster Air Medal with four oak leaf clusters Aerial Achievement Medal Air Force Commendation Medal Air Force Combat Action Medal Air Force Outstanding Unit Award with "V" device and silver and three oak leaf clusters Combat Readiness Medal with silver and two oak leaf clusters Armed Forces Expeditionary Medal with two bronze stars Southwest Asia Service Medal with two bronze stars Afghanistan Campaign Medal with bronze star Global War on Terrorism Expeditionary Medal Global War on Terrorism Service Medal Humanitarian Service Medal Kuwait Liberation Medal (Kingdom of Saudi Arabia) Kuwait Liberation Medal (government of Kuwait)
EFFECTIVE DATES OF PROMOTION Second Lieutenant May 27, 1981 First Lieutenant May 27, 1983 Captain May 27, 1985 Major May 27, 1995 Lieutenant Colonel Sept. 29, 2000 Colonel May 1, 2005 Brigadier General Oct. 13, 2008 Major General Feb. 17, 2012
A trecut şi 1 Decembrie şi comandanţii brigăzilor de luptă la care făceam referire sunt în continuare colonei, deşi îndeplinesc ABSOLUT toate condiţiile pentru a fi avansaţi. În schimb, a mai primit o stea chestoriţa aia, care şi-a luat gradul de chestor la frageda vârstă de treizeci şi ceva de ani, la o vârstă mai fragedă decât Zisu când a fost făcut general (a mai semnalat-o cineva aici la discuţia asta cu Full de Generali), nepoata lui Ecaterina Teodoroiu probabil. Concluziile le trage fiecare, io nu mai zic nimic.
La americani, cel mai mare grad la care poate aspira in mod normal cineva este cel de general-maior/contramiral (2 stele). Avansarile la gradele de general-locotenent/viceamiral (3 stele) si general/amiral (4 stele) sunt temporare si se fac doar atunci cand o pozitie corespunzatoare acestor grade devine vacanta. Pentru a trece in retragere ca general cu 3 sau cu 4 stele, este necesara o dura minima de 3 ani in grad, altfel, revin la gradul anterior (in cazul lui Stanley McChrystal s-a facut o exceptie; a trecut in retragere ca general cu 4 stele, desi servise doar 2 ani cu acest grad).
Propunerea de avansare este avansata de seful Statului Major Interarme secretarului Apararii, iar acesta, la randul lui, o trimite presedintelui. Dupa ce presedintele semneaza avansarea, beneficiarul trebuie sa mai treaca de Senat, si abia apoi este confirmat.
Un general cu 3 stele poate servi pana la 38 de ani, dar nu mai tarziu de varsta de 64 de ani. Varsta retragerii poate fi prelungita pana la 66 de ani de secretarul Apararii si pana la 68 de ani de catre presedinte. Un general cu 4 stele poate servi pana la 40 de ani, iar in ceea ce priveste varsta la care este nevoit sa treaca in retragere, sunt aceleasi conditii ca si pentru generalii cu 3 stele.
Interesant, nu stiu daca mai este in vigoare aceasta reglementare: un general-maior va trece in retragere daca nu a fost avansat dupa 5 ani de serviciu in acest grad, sau dupa 35 de ani de serviciu in functie de care din aceste doua conditii este intrunita mai intai.
A trecut şi 1 Decembrie şi comandanţii brigăzilor de luptă la care făceam referire sunt în continuare colonei, deşi îndeplinesc ABSOLUT toate condiţiile pentru a fi avansaţi. [..]
Si nici nu o sa mai fie avansati. Din alte pricini nu din privinta vechimii sau a competentei.
Later: la care bg de lupta te referi daca poti sa imi spui?
Documentele avansării lui Gabriel Oprea au dispărut, deși regimul actelor din Ministerul Apărării este foarte strict. Cine sunt oamenii care l-au ajutat pe fostul vicepremier să devină general
În 1998, când era maior în rezervă, fostul premier interimar al României a fost avansat la gradul de locotenent colonel.
O avansare ilegală, după un stagiu în vechiul grad de numai doi ani în loc de șase (!). Dar, și mai grav, Ministerul Apărării susține, într-un răspuns pentru „România liberă“, că nu găsește în arhiva instituţiei documentele pe baza cărora Gabriel Oprea a fost avansat.
Avansarea rapidă în ierarhia militară a lui Gabriel Oprea a fost considerată subiect tabu de către Ministerul Apărării Naționale în ultimii 15 ani. În tot acest timp, informațiile despre avansările miraculoase de la căpitan la general au fost ținute la secret. Dintr-un motiv simplu: Ministerul Apărării Naționale a încălcat grosolan legea care reglementează statutul cadrelor militare. România liberă prezintă azi, în exclusivitate, cum a reușit căpitanul Gabriel Oprea să urce treptele militare între 1993 și 2000, când se afla în rezervă, dar și cine sunt oamenii care au contribuit la promovarea lui la cel mai înalt nivel.
„Justiția militară“ de la Direcția Gospodărie
Gabriel Oprea a refuzat să își facă publice în CV informațiile despre cariera militară și locul de muncă din perioada 1993-2000. Într-un interviu televizat, a spus doar că și-a dat demisia din Armată în 1993, pentru a se dedica afacerilor imobiliare alături de Anghel Iordănescu: „În 1993 am demisionat, eram ofiţer de justiţie militară. Am făcut câteva afaceri imobiliare, Iordănescu a venit cu capitalul, eu am venit cu ideile.“ În realitate, când a fost trecut în rezervă cu gradul de căpitan (15 februarie 1993), Gabriel Oprea deținea funcția de consilier juridic la Direcția Gospodărie a Armatei. Cu alte cuvinte, o minciună grobiană: militarul nu era nici pe departe “ofițer de justiție militară”, adică nu a avut niciodată vreo legătură cu Parchetul Militar.
Lacheul lui Cozma, avansat maior în rezervă
Odată ajuns rezervist, Gabriel Oprea a fost preluat de către Miron Cozma, așa cum „România liberă“ a arătat în ediția de ieri. Dar se afla, în același timp, și în grațiile generalilor din Armata Română. Astfel, în 1996, a fost avansat în rezervă la gradul de maior. Ministerul Apărării Naționale a precizat, la cererea ziarului nostru, că „pentru gradul de maior (rezervă) propunerea de avansare a fost făcută de şeful Direcţiei Personal şi Mobilizare a Ministerului Apărării Naţionale, generalul de brigadă Valeriu Vasilescu, printr-un raport adresat şefului Sta-tului Major General (SMG). Avansarea s-a efectuat în baza ordinului şefului Statului Major General nr. S.P.31/1996“. În fruntea SMG se afla atunci generalul Dumitru Cioflină care, ulterior, a fost condamnat la doi ani de pușcărie în dosarul schimbului de terenuri dintre MApN și George Becali.
Precizarea uluitoare a Ministerului Apărării
Doi ani mai târziu, pe 9 septembrie 1998, Gabriel Oprea avea să fie avansat la gradul de locotenent-colonel, tot în rezervă. Avansarea a fost făcută conform ordinului secretarului general al MApN nr. SG 241/1998. Însă, culmea, Ministerul Apărării susține că nu găsește documentele în baza cărora a fost avansat Gabriel Oprea la gradul de locotenent-colonel. Nu știe nici cine l-a propus spre avansare în grad. Dar la aceea dată, secretar gene-ral la Apărare era Adrian Rațiu, în prezent avocat la casa de avocatură „Rațiu & Rațiu“, iar funcția de ministru era ocupată de Victor Babiuc.
Generalul Mircea Chelaru l-a făcut colonel
După alți doi ani, pe 24 aprilie 2000, Gabriel Oprea a fost avansat în gradul de colonel în rezervă. Ministerul Apărării a precizat că propunerile de avansare au fost făcute de către şeful Colegiului Naţional de Apărare, colonelul Nicolae Uscoi, şi şeful Direcţiei Personal, Completare Resurse Umane şi Mobilizare, colonelul Petre Barangă, prin rapoarte adresate şefului Statului Major General (SMG). „Motivarea a fost că, începând cu data de 07.02.2000, Gabriel Oprea a fost numit director adjunct al Colegiului Naţional de Apărare. Avansarea s-a efectuat în baza ordinului şefului Statului Major General nr. S.G.154/2000.“, a arătat MApN pentru „România liberă“. În aprilie 2000, în fruntea SMG se afla generalul Mircea Chelaru.
RECOMANDARE. De la bătăușul Cozma la Colegiul Național de Apărare
Gabriel Oprea a specificat în CV că, în 1997, a absolvit Colegiul Național de Apărare, de unde s-a pricopsit cu o diplomă de de absolvire a unui curs postuniversitar pe teme de securitate națională. Oprea a participat la acest curs cu o recomandare din partea Institutului de Drept și Relații Internaționale „Nicolae Titulescu”, actuala Universitate „Nicolae Titulescu“, pe care Neagu îl conducea. Profesorul universitar Ion Neagu este cel care i-a coordonat și lucrarea de doctorat a lui Gabriel Oprea, în anul 2000. În același an, îl regăsim pe Oprea în funcția de director adjunct al Colegiului Național de Apărare. Surse militare au precizat, sub anonimat, că numirea în funcția de director adjunct al Colegiului Național de Apărare o făcea ministrul Apărării. La data numirii lui Oprea în funcția de director adjunct, Ministerul Apărării era condus de Victor Babiuc. De același ministru în mandatul căruia premierul interimar al României a fost avansat la gradul de locotenent-colonel în rezervă cu documente care acum nu mai există. Nici de data aceasta, Gabriel Oprea nu a răspuns solicitărilor „României libere“ de a comenta informațiile referitoare la avansările sale.
Stele. General ilegal în 2001
O amplă investigație a „României libere“ din toamna acestui an a arătat că următoarea avansare, la doar un an după primirea gradului de colonel, a fost ilegală și cu complicitatea unor grei din Ministerul Apărării. Astfel, în 2001, sub pretextul deținerii funcției de șef al Rezervelor de Stat, Oprea a primit gradul de general cu o stea. Gradul i-a fost acordat de președintele Ion Iliescu, la propunerea ministrului Apărării al vremii, Ioan Mircea Pașcu.
În ciuda prevederilor legislative care cereau ca avansările la gradul de general să se facă numai după susținerea unui examen, Oprea nu a îndeplinit această condiție. Inclusiv actuala Administrație Prezidențială a insistat, pentru cotidianul nostru, că această condiție era obligatorie. Ministrul Apărării din prezent, Mihnea Motoc, însă, susține că o comisie de anchetă a MApN a stabilit caracterul legal al avansării.
Adrian Rațiu, fost secretar general al Ministerului Apărării: Ceea ce mă surprinde pe mine este că, în mod normal, avansarea se face printr-o singură semnătură: semnătura de ministru, nu de secretar general. Dacă am semnat, nu neg faptul că am semnat.“
Gabriel Oprea, fostul ministru al Administrației și Internelor: În 1993 am demisionat, eram ofiţer de justiţie militară. Am făcut câteva afaceri imobiliare, Iordănescu a venit cu capitalul, eu am venit cu ideile.“
Pe lângă lege: avansat în 7 ani cât pentru 18 ani
Ministerul Apărării Naționale a călcat în picioare Legea 80/1995 care reglementează statutul cadrelor militare pentru a-l avansa pe Gabriel Oprea într-un timp-record. Conform legii, Oprea putea ajunge la gradul de colonel în rezervă după 18 ani de la trecerea în rezervă, adică în 2011. Dar el s-a pricopsit cu gradul de colonel cu 11 ani mai devreme, în 2000.
Ministerul Apărării susține că, în perioada 1996-2001, înaintarea în grad a ofiţerilor în rezervă era reglementată de prevederile articolelor 53 şi 61 din Legea nr. 80/1995.
La articolul 53, invocat de MApN, se spune clar că înaintarea în grad a cadrelor militare în rezervă se poate face la termen și numai în mod excepțional înainte de termen. Cum Gabriel Oprea nu a fost avansat în mod excepțional, înseamnă că a fost avansat la termen. La celălalt articol, 61, scrie negru pe alb că, în timp de pace, ofițerii în rezervă pot fi înaintați în gradul următor, în raport cu nevoile forțelor armate, doar DUPĂ expirarea stagiului minim în grad. Dar numai cu condiția să fi avut o comportare demnă, să fi obținut rezultate bune și foarte bune în timpul concentrării și să fi fost propuși prin aprecierile de serviciu.
În aceeași lege, la articolul 97, se menționează că, în timp de pace, stagiul minim în grad pentru ofițerii aflați în rezervă este mai mare cu un an decât cel prevăzut pentru ofițerii aflați în activitate. Stagiile minime în grad pentru ofițeri în activitate sunt prevăzute la articolul 94. Astfel, pentru a avansa de la gradul de căpitan la maior în rezervă, stagiul minim este de cinci ani plus încă un an. Adică, Oprea putea fi avansat la gradul de maior abia în 1999 și nu în 1996, așa cum a decis Ministerul Apărării. Pentru a accede în gradul următor, adică de locotenent-colonel, Oprea trebuia să dețină gradul de maior timp de șase ani, adică până în 2005. Dar Oprea a fost avansat în anul 1998, cu șapte ani mai devreme. Cu acest grad trebuia să rămână alți șase ani (adică până în 2011) pentru a putea fi promovat la gradul de colonel. Și de această dată a fost avansat înainte de termen, mai precis pe 24 februarie 2000.
Fost secretar general al MApN: „Exclud să se piardă hârtii, se ascunde ceva!“
Adrian Rațiu, fost secretar general al Ministerului Apărării, a declarat pentru „România liberă“ că nu crede că a semnat pentru avansarea lui Gabriel Oprea la gradul de locotenent-colonel în 1998. „Ceea ce mă surprinde pe mine este că, în mod normal, avansarea se face printr-o singură semnătură: semnătura de ministru, nu de secretar general. Dacă am semnat, nu neg faptul că am semnat. Dar, dacă am semnat, trebuia să o fac cu o anumită justificare. Fie a fost o delegare de competențe din partea ministrului, fie ceva de genul acesta. E posibil să fi dat eu semnătura finală. Ceea ce vor dânșii (MApN – n.r.) să acrediteze, că a fost inițiativa mea, nu merge. În primul rând, nu îl cunosc pe Oprea. Eu i-am propus (pentru avansare – n.r.) doar pe cei din secretariatul general“, a precizat Adrian Rațiu.
Întrebat care este motivul pentru care nu se găsesc documentele care au stat la baza avansării lui Gabriel Oprea în gradul de locotenent-colonel (r), Adrian Rațiu susține că Ministerul Apărării se ascunde în spatele unor hârtii. „Nu există în Armată ca vreodată să se fi semnat ceva și să se piardă sau să nu se găsească documentele. Nu există! Documentele sunt ținute în regim militar. Se ascunde ceva în spatele acestui lucru. Dacă era într-o arhivă civilă, se putea întâmpla. Dar la Armată, eu exclud așa ceva“, a fost ferm Rațiu.
În legătură cu avansarea în grad înainte de termen a unui militar aflat în rezervă, Adrian Rațiu a spus că era obligatoriu ca rezervistul să facă ceva la nivel operativ.
PS La link LINK se afla si capturi dupa documentele citate. Ii palpitant nu? Mai ales daca se compara cu biografia postata de @terentius
Nu vreau sa comenez de nici un fel o persoana precum G. Oprea. Ar fi util de mentionat ca orice grad acordat in mod ilegal poate fi retras. As avea iarasi o nota, pentru jurnalisti, nu-I nici o rusine sa cereti o mana de ajutor unui militar pe subiecte care va depasesc.
„Justiția militară“ de la Direcția Gospodărie
Gabriel Oprea a refuzat să își facă publice în CV informațiile despre cariera militară și locul de muncă din perioada 1993-2000. Într-un interviu televizat, a spus doar că și-a dat demisia din Armată în 1993, pentru a se dedica afacerilor imobiliare alături de Anghel Iordănescu: „În 1993 am demisionat, eram ofiţer de justiţie militară. Am făcut câteva afaceri imobiliare, Iordănescu a venit cu capitalul, eu am venit cu ideile.“ În realitate, când a fost trecut în rezervă cu gradul de căpitan (15 februarie 1993), Gabriel Oprea deținea funcția de consilier juridic la Direcția Gospodărie a Armatei. Cu alte cuvinte, o minciună grobiană: militarul nu era nici pe departe “ofițer de justiție militară”, adică nu a avut niciodată vreo legătură cu Parchetul Militar.
Ofiter de justitie militara(cod specialitate militara 115) nu-I tot una cu magistrat militar(cod specialitate militara 116) si la parchetul militar nu-I singurul loc unde gasiti magistrati militari.Ca daca ii judecator sigur nu-l gasesti la Parchet.G . Oprea a fost Ofiter de Justitie militara si este in continuare din pacate, in rezerva desigur. Nu are rost sa discutam despre directia gospodarire si necesitatea imperativa a prezentei unui ofiter de justitie militara acolo deoarece in acele vremuri daca stiai pe cineva bine infipt in sistem, se putea crea post de aviator si pe submarinul delfinul. Parerea mea… omul poate fi sanctionat, gradele pot fi retrase…
@Radu Petrascu, Multumesc pentru randurile scrise mai sus, credeam ca sunt singurul ce la nivel de pasiune cauta informatii despre sistemul de ierarhie american. Totusi nu a reusit sa ma edifice nimeni cu o chestiune, desi am prins un ofiter american la cateva intrebari… Gradele de 3 / 4 Stele( 3 or 4 star billet ) sunt temporare intradevar, dar nu pricep de ce. Dansul mi-a spus ca este necesar pentru fluidizarea avansarii in grad si drepturile de pensii. Mi s-a parut cam slaba argumentatia.Poate aveti ceva informatii in plus…
Io aştept punctul de vedere al MApN privind modul în care şi-a dobândit gradele domnul general Onţanu. Şi îndrăznesc să sper că nu sunt singurul care ar vrea să-i ştie opinia şi a lui dom. preş. băsescu pe tema asta.
Se poate un pic de off topic? Raspund acum. Nu stiu in ce masura problema caracterului provizoriu al gradelor de general cu 3/4 stele rezida in alte ratiuni decat cele enuntate mai sus. Ceea ce am citit mi-a permis sa imi fac o idee. Cred ca acest provizorat vine din mefienta. Mefienta unei republici tinere, liberale fata de orice simbol al autoritatii de tip traditional sau susceptibila de a deveni asa ceva. Or, armata tocmai asa ceva reprezenta. Experientele traite ca parte componenta a Imperiului Britanic le-au demonstrat ca armata poate transforma cu usurinta, daca este suficient de puternica si condusa de un om ambitios, un regim liberal intr-unul autoritar.
Din acest motiv, parintii fondatori nu au incurajat formarea unei armate permanente numeroase si nici nu au dorit crearea unei ierarhii militare care sa includa grade superioare de general. Motiv pentru care, in iunie 1775, cand a fost creata Continental Army, nu existau decat doua grade de general: general de brigada si general maior. Doar George Washington, fiind numit comandant suprem al armatei continentale, avea gradul de general plin. In mod curios, fie ca au dorit ca ierarhia generalilor sa fie simplificata, fie din pura ignoranta, reprezentantii Congresului nu au creat si gradul de general locotenent, intermediar intre general-maior si general. Washington a cerut Congresului crearea a doua pozitii de general locotenent, detinatorii lor urmand sa comande diferite sectiuni ale armatei (corpurile de armata nu existau inca cele mai mari unitati fiind diviziile). Congresul a refuzat asa ca armata continentala a ramas cu aceasta anomalie, existenta a doar 3 grade de general.
De la inceput, armata continentala s-a confruntat cu o lipsa acuta de uniforme (aceasta nefiind, bineinteles, singura). Din acest motiv, gradele erau marcate prin esarfe purtate in diagonala pe trunchi: roz pentru general de brigada (da, roz!), tot roz pentru general-maior, dar cu doua brasarde de culoare violet, si diagonala bleu pentru general. In 1780 au aparut epoletii din fir auriu, respectiv argintiu. Generalii purtau epoleti aurii cu stele din fir argintiu: una pentru general de brigada, doua pentru general-maior si trei pentru general.
Dupa 1783, cand SUA si-au castigat independenta, armata a fost redusa la dimensiuni liliputane. A existat si un experiment, Legiunea Americana, intre 1792-1796, aceasta fiind de fapt USArmy. In locul brigazilor au fost create sublegiuni. In 1796 s-a revenit la structura traditionala si s-au creat regimentele cu unitati permanente ale armatei. Aceasta situatie a durat pana in secolul XX, brigazile si diviziile fiind structuri ad hoc, mentinute doar pe durata unui conflict. La 3 martie 1799, cand SUA s-au aflat in pragul unui razboi cu Franta, Congresul a propus ca "sa fie numit un comandant suprem al armatei SUA iar acesta sa primeasca gradul de general al armatelor (General of the Armies), iar actualul grad de general locotenent (recent creat) sa fie abolit". Numirea a fost aprobata de presedintele John Adams, dar George Washington a primit doar gradul de general locotenent, cu care a si murit.
Pana la razboiul de secesiune, acesta avea sa fie cel mai inalt grad din armata SUA. Din cauza dimensiunilor sale reduse, armata SUA nu a mai avut comandanti cu gradul mai inalt de general-maior in toata aceasta perioada. In 1851, generalul-maior comandant al armatei SUA a primit dreptul de a purta epoletul cu 3 stele spre deosebire de colegii sai, care au ramas doar cu doua. In 1855, ca recompensa pentru rolul juca in razboiul din 1812, Winfield Scott a primit gradul de general-locotenent onorific.
Abia in 1863, cand a devenit comandant sef al armatei Uniunii, Ulysses S. Grant a fost avansat general-locotenent, insemnul de grad fiind epoletul cu 3 stele, iar gradul de general-maior comandant al armatei SUA a fost desfiintat. In 1866, insa, a fost creat un nou grad, cel de general cu 4 stele, conferit lui Grant. Gradul se numea General of the Army (traducerea corecta, cred eu, nu ar fi cea de "general de armata", oricat ar parea de tentant, ci de "general al trupelor de uscat/fortelor terestre"). A nu se confunda cu General of the Armies (general al armatelor) care a fost propus sa ii fie acordat lui George Wahington. Insemnul de grad pentru general of the Army este acesta:
In 1869, Grant a demisionat din functia de general comandant al armatei SUA, fiind inlocuit de William Sherman, care a fost avansat, la randul sau, la gradul de general of the Army. In 1872, insa, el a cerut schimbarea insemnului de grad, care, incepand din acel an si pana in 1917, a aratat astfel:
Se pare ca aceasta schimbare a fost inspirata de faptul ca nu mai existau generali-locotenenti (cu 3 stele), SUA revenind dupa razboiul de secesiune automat la efectivele de pace care, am citit undeva, se situau la circa 25.000 de oameni. Asadar, cu exceptia celor care se distinsesera in razboi, niciun ofiter nu mai putea spera la un grad mai mare de general-maior. In 1883, Sherman a demisionat si a fost inlocuit de Sheridan, care era general-locotenent. In 1888, Sheridan a fost avansat si el general of the Army, dar a murit dupa cateva luni. Ulterior, generalii comandantii si (din 1903) sefii statului major al USArmy au fost, majoritatea, generali-maiori. Doar in 5 cazuri acestia au detinut gradul de general-locotenent.
In 1917, SUA au intrat in razboi. Se punea problema ca seful AEF (American Expeditionary Force) sa fie de rang egal cu colegii sai europeni. Si astfel, Joseph Pershing a fost avansat de la general-maior (grad obtinut in 1916) la cel de general cu 4 stele temporar. Aici sunt doua aspecte interesante de remarcat: 1. Gradul de general cu 4 stele nu se mai numea ca in perioada 1866-1888 "general of the Army", ci simplu, "general". Pana acum nu am reusit sa aflu explicatia. Banuiesc, insa, ca, in timp ce in perioada evocata exista un singur general cu 4 stele, comandantul armatei SUA, era normal sa fie numit "general al trupelor de uscat", gradul sau fiind asociat automat cu pozitia sa unica. In 1917, acest grad nu a mai fost conferit unui singur om si probabil din acest motiv, si americanii fiind inspirati, poate, si de modelul britanic, a fost numit simplu "general". Repet, nu e o explicatie bazata pe cunostinte, ci o simpla parere. Gradul de general i-a fost acordat, normal, si superiorului lui Pershing, sefului statului Major al USArmy, generalul Tasker Bliss, care din 1915, era general-maior. Succesorul sau, generalul Peyton March, cand a preluat functia in 1918, a fost avansat, de asemenea, de la general-maior la general. Si ca povestea sa se complice, trebuie mentionat ca unul era gradul in National Army (cea care prin mobilizare ajunsese la cateva milioane de oameni) si altul in Regular Army, de obicei inferior. Gradul obtinut temporar in National Army devenea definitiv abia cand era conferit si in Regular Army. 2. Pentru gradul de general, s-a revenit de la epoletul in formula Sherman la cel in formula Grant, adica cu 4 stele in loc de simbolul national al SUA intre 2 stele.
In 1921, Peyton March a fost inlocuit din fruntea USArmy cu Joseph Pershing, care in 1919 a fost avansat la gradul exceptional, propus cu mai bine de 100 de ani in urma si pentru Washington, de general of the Armies. S-a vehiculat si vad ca este preluata de multe portaluri informatia potrivit careia Pershing a avut ca insemn pentru gradul sau exceptional 4 stele aurite. Totul a pornit de la portretul sau, pictat de Richard Leopold Seyffert, in care pare ca generalul are 4 stele aurii. In realitate, Pershing nu a purtat niciodata alt insemn de grad decat cele 4 stele argintii corespunzatoare gradului de general. Pur si simplu nu si-a dorit un insemn de grad specific. In plus, trebuie mentionat ca in fortele armate ale SUA, argintiul indica superioritatea in grad fata de auriu: sublocotenentul are o tresa aurie, locotenentul una identica dar argintie, maiorul are o frunza de stejar aurie, locotenent-colonelul una identica, dar argintie. Iata portretul cu pricina:
Dupa WWI, USArmy a revenit iar la efective modeste care se ridicau la 170.000 de oameni (cat armata Iugoslaviei, de exemplu). Succesorul lui Pershing, John Hines (1924-1926) a fost, evident, general-maior. Insa intre anii 1926-1939, s-a recurs la un artificiu. Cel care devenea Chief of Staff US Army (CSA) era avansat temporar de la general-maior la general cu 4 stele (da, "sarea" peste general-locotenent), iar cand trecea in retragere, revenea la gradul de general-maior. Asa a fost cu Charles Summeral (1926-1930), Douglas MacArthur (1930-1935) si Malin Craig (1935-1939). La fel a fost si cu George Marshall. Avansat permanent la gradul de general-maior la 1 septembrie 1939, in aceeasi zi a fost avansat provizoriu la gradul de general cu 4 stele, reusind sa urce trei grade intr-o singura zi!
Am cateva erate de facut la postarea precedenta, inainte de a continua: 1. In 1783, dupa incheierea razboiului de independenta, Congresul SUA a decis ca gradul cel mai inalt in US Army va fi cel de general-maior. De aceea a fost nevoie de o rezolutie speciala in cazul numirii lui Washington in 1799. 2. Winfield Scott a fost avansat la gradul de general-locotenent in 1855 cu valoarea retroactiva de la 1847. 3. Am citit ca Sheridan a purtat epoletul cu 4 stele, asemenea lui Grant, nu cel creat la ordinul lui Sherman. Pe de alta parte, intr-o carte cu ilustratii a uniformelor si insemnelor de grad in WWI apare urmatoarea situatie:
Intrebarea care se naste in mod firesc este: daca gradul de general "model Sherman" nu a mai fost purtat din 1883, ce rost avea sa fie mentionat intr-un tabel al insemnelor de grad din 1917? 4.In 1918 s-a revenit la acordarea gradelor de general-locotenent. 5. Un caz unic este cel al lui MacArthur. General-maior in 1930, a fost promovat temporar general cu 4 stele ca CSA (era cel mai tainar detinator al acestui grad, la numai 50 de ani). In 1935, cand si-a incheiat mandatul de CSA a revenit la gradul de general-maior. In 1941 a fost rechemat in activitate si avansat general-locotenent la 27 iulie si general la 20 decembrie, acelasi an.
Reiau. In timpul razboiului, numerosi generali si-au primit gradul temporar, in Army of the United States. Gradul permanent era cel detinut in Regular Army. Spre exemplu, in 1943, Eisenhower era general cu 4 stele in Army of the United States, in timp ce in Regular Army era inca locotenent-colonel. In 1944, cand generalii britanici Alan Brooke si Montgomery au fost avansati la gradul de feldmaresal, s-a creat o situatie stranie. In statul Major Interaliat dar si in Forta Expeditionara Aliata din Europa, reprezentantii partenerului junior - britanicii - erau superiori in grad celor ai partenerului senior - americanii. La ei, ideea ca "functia bate gradul" era de neconceput. De asemenea, ideea de a crea gradul de feldmaresal (field marshal) a fost respinsa din start ca fiind considerata prea "aristocratica" plus ca se zvonea ca titlul de "Field marshal George Marshall" i-ar fi displacut celui care era atunci CSA. S-a ajuns la o solutie oarecum surprinzatoare. A fost creat gradul de general cu 5 stele care, insa, nu a primit un nume nou, ci unul vechi: general of the Army! Un nume "imprumutat" din terminologia razboiului civil, dar care acum desemna o treapta ierarhica superioara.
George Marshall ca General of the Army
Evident, s-a pus problema pozitionarii in ierarhie a gradului lui Pershing, care traia inca. S-a stabilit ca Pershing, avand gradul de General of the Armies, le este superior in rang celor care au primit gradul de General of the Army: Marshall (15 decembrie 1944), MacArthur (18 decembrie 1944), Eisenhower (20 decembrie 1944), Arnold (21 decembrie 1944). Ultimul care a primit gradul de general cu 5 stele a fost Bradley, la 22 septembrie 1950.
Insemn de grad General of the Army (1950-2014)
Insemn de grad General of the Army dupa 2014
S-a avut in vedere chiar, cand se planuia inca o operatiune masiva de invadare a Japoniei, ca seful fortelor expeditionare aliate, MacArthur, sa fie avansat la gradul de general of the Armies. Insa capitularea a venit mult mai repede, in urma atacurilor atomice, asa ca s-a renuntat, implicit si la avansarea lui MacArthur. Au supravietuit, insa, cateva schite ale heraldistilor militari care, pentru prima data, s-au apucat sa proiecteze un insemn de grad pentru Geneal of the Armies in 1981 (dupa moartea lui Bradley), care avea sa fie, evident, un "general cu 6 stele" (Pershing a continuat pana la moartea sa, in 1948, sa poarte doar epoletul cu 4 stele de general). Iata cum aratau aceste propuneri:
Toate acestea au ramas la stadiul de propunere si pana in prezent nu a fost adoptat oficial niciun insemn de grad pentru General of the Armies. Oricum, atat gradul de general of the Army cat si cel de General of the Armies se acorda doar pe timp de razboi si lor nu le corespunde vreun esalon superior de comanda celui care poate fi detinut de un general cu 4 stele. Fiind grade onorifice, nu exista esalon rezervat doar celor cu 5 si 6 stele si inaccesibil unuia cu 4 stele. In 1991, dupa Razboiul din Golf, a fost fluturata initiativa (la care s-a renuntat rapid) de a fi avansati la gradul de General of the Army generalii Colin Powell si Norman Schwarzkopf.
In 1976, in timpul aniversarii bicentenarului independentei, Congresul SUA l-a avansat post-mortem pe George Washington la gradul de General of the Armies astfel ca el sa nu fie intrecut in grad de niciun alt general.
Avem, asadar, doi "generali cu 6 stele" si 5 cu 5 stele. In 1949, odata cu crearea US Air Force, gradul lui Henry Arnold a fost transformat din General of the Army in General of the Air Force. A fost singurul detinator al epoletului cu 5 stele din istoria US Air Force.
In USNavy, gradul de amiral cu 4 stele a aparut odata cu cel de general cu 4 stele in 1866, fiindu-i conferit lui David Farragut. In 1903, George Dewey a fost avansat Admiral of the Navy, considerat oarecum similar cu gradul de General of the Armies. In 1944, din ratiuni similare care au dus la crearea gradului de general of the Army (5 stele) au dus si la aparitia gradului de amiral cu 5 stele: Fleet Admiral. A fost acordat doar pentru patru amirali: Ernest King, William Leahy, Chester Nimitz si William Halsey. Este considerat tot un rang rezervat doar perioadelor de razboi.
In USMarine Corps, cel mai inalt grad este cel de general cu 4 stele.
In concluzie, se poate vedea ca o mai veche mefienta, aparuta in zorii istoriei republicii americane a facut ca gradul de general-maior sa fie cel mai inalt "cu permanenta", in timp ce gradele de general cu 3 si 4 stele au reprezentat creatia, mai curand, a unor situatii exceptionale. Aceasta teama a fost legiferata prin crearea avansarilor temporare (la care nu s-a renuntat definitiv decat dupa anul 1980). Asadar, cred, o traditie inspirata de teama de dictatura militara ilustrata, pentru prima data in lumea anglo-saxona, de regimul create de Oliver Cromwell, a perpetuat aceasta situatie, a "provizoratului" gradelor de general-locotenent si general.
.... Si nici nu o sa mai fie avansati. Din alte pricini nu din privinta vechimii sau a competentei. ....
Ai ceva informaţii din interior sau este pur şi simplu vechea chestie românească la care suntem probabil experţii number one în plan mondial, cea cu "Să vorbească şi nea Ion că şi el ie om"?
Un Lucian Boia proaspăt, exact pe tema asta: Vieţi Paralele: Charles De Gaulle Şi Gabriel Oprea Cariere uluitoare ca aceea a generalului Gabriel Oprea nu s-au mai văzut la români. Sunt rare şi în istoria lumii. M-ar tenta comparaţia cu Napoleon, însă mi-e teamă că unii ar considera-o abuzivă, pe motiv că marele corsican a biruit în nenumărate rînduri pe cîmpul de luptă, în timp ce românul nu are nici un Austerlitz la activ. E drept că Oprea n-a cîştigat nici o bătălie, dar nici n-a pierdut vreuna, ceea ce nu e cazul învinsului de la Waterloo, aşa că, sub acest aspect, bilanţul s-ar echilibra. Dacă privim însă spre alte personaje istorice, superioritatea românului nu poate fi pusă în nici un fel sub semnul îndoielii. Recent, Gabriel Liiceanu constata că CV-ul generalului Oprea îl depăşeşte pe cel al generalului Charles de Gaulle. E o remarcă foarte corectă, pe care îmi propun să o dezvolt în cele ce urmează. Iată, mai întîi cariera militară a celor doi. La 49 de ani, colonelul Charles de Gaulle abia reuşise să fie ridicat la rangul de general de brigadă, avansare, de altfel, cu titlu temporar (rămasă în cele din urmă definitivă). De Gaulle comanda atunci (în mai 1940) o divizie de blindate, cu care a izbutit să străpungă liniile germane (singurul succes, inevitabil limitat şi izolat, al armatelor franceze în respectiva campanie). A fost avansat în consecinţă la gradul de general cu două stele (francezii socotesc cu o stea în plus: două pentru generalul de brigadă, trei pentru generalul de divizie, patru pentru generalul de corp de armată, cinci pentru generalul de armată). Ei bine, Gabriel Oprea a reuşit să aibă o primă stea (echivalentul celor două ale lui de Gaulle) la o vîrstă simţitor mai tînără, şi fără să mai fie nevoie să se ilustreze pe cîmpul de luptă, ceea ce oricum ar fi fost inutil, odată ce valoarea lui era evidentă. De altfel, implicarea românilor în teatrele de război din Irak şi Afganistan nu are proporţiile care să deschidă cuiva o carieră de general. Şi apoi, să nu uităm, domnul Oprea e ofiţer de intendenţă, ceea ce exclude din capul locului contactul direct cu inamicul. Aşadar, şi de Gaulle, şi Oprea, ambii la un moment dat generali de brigadă. Doar că, în acest punct, cariera militară a lui de Gaulle s-a blocat, pe cînd Oprea abia îşi deschidea aripile. De ce n-a mai avansat de Gaulle în ierarhia militară, rămîne o chestiune nelămurită. Relaţii utile avea şi el destule, şi destulă influenţă, odată ce a ajuns în fruntea Franţei. Oprea însă, a înşirat irezistibil toate stelele de general: două stele, trei stele, patru stele…, iată-l general de armată, ceea ce de Gaulle nici n-ar fi îndrăznit să viseze. Şi nu oriunde, ci la arma intendenţă (acolo unde se numără bocancii). Pe deasupra, toate stelele le-a primit fiind deja trecut în rezervă. Nu-mi dau seama ce s-ar fi întîmplat dacă rămînea în activitate. Bastonul de mareşal, probabil. Să mai precizăm că nu şi-a ţintuit singur stelele pe epoleţi; şi preşedintele Iliescu, şi preşedintele Băsescu au ştiut să recunoască adevărata valoare şi au procedat în consecinţă. Îmi imaginez o întîlnire virtuală între cei doi generali; tare mi-ar plăcea să-l văd pe de Gaulle luînd poziţie de drepţi în faţa lui Oprea, ca de la cel mai de jos general la cel mai de sus. Trecem acum în registrul intelectual. Aici, de Gaulle e într-adevăr un concurent redutabil, mai greu de depăşit decît la numărătoarea de stele. Publicase mai multe cărţi pe teme militare şi istorice, cărora li s-au adăugat vestitele sale Memorii de război, despre care toţi specialiştii sunt de acord că nici măcar n-au fost plagiate. Totuşi, şi aici Oprea e în avantaj pe toate planurile. Doctoratul, mai întîi. De Gaulle – vă vine sau nu să credeţi – nu avea titlul de doctor. Din neglijenţă sau din alte motive, explicaţia îmi scapă. E puţin jenant, cînd te gîndeşti că la noi pînă şi primarul din Voluntari se poate mîndri cu vreo două doctorate. Nu i-ar fi stat deloc rău francezului să-şi pună pe cartea de vizită „general doctor Charles de Gaulle“. Oprea, nu numai că are doctoratul, dar pe deasupra l-a şi plagiat, ceea ce îi conferă o distincţie suplimentară: şi mai e, sau a fost, şi profesor universitar, nu contează unde, oricum în mai multe locuri. Şi, bineînţeles, şi conducător de doctorate, plagiate, fireşte, odată ce asta îi e specializarea. Mai e şi academician, nu chiar la Academia Română (cu şanse însă de a ajunge şi acolo), deocamdată într-o Academie, am uitat cum îi zice, pe care el însuşi a înfiinţat-o, spre binele ştiinţei şi culturii româneşti. Membrii acestei Academii, în afara obligaţiei de a se gîndi intens la „interesul naţional“ (a doua specializare a lui Oprea, alături de plagiat), mai au şi datoria de a încasa lunar o oarecare sumă, nu foarte mare, dar nici foarte mică, acordată generos de guvern, din banii strînşi de la populaţie, care tot e bine că în felul acesta mai merg şi spre o instituţie de cultură. Elocvenţa, eventual, ar mai putea ridica punctajul lui de Gaulle. Se pare că se exprima ceva mai fluent decît generalul Oprea. Conferinţele lui de presă, mici capodopere, pigmentate cu mult suspans şi lovituri de teatru, erau aşteptate cu înfrigurare. Oprea e mult mai sobru şi mai concis: un adevărat militar. Nu foloseşte de regulă mai mult de zece cuvinte, dar ce cuvinte! Printre ele, de fiecare dată, obligatoriu, şi sintagma „interes naţional“, ea singură valorînd mai mult decît un întreg discurs. Respectă-te pe tine însuţi ca să fii respectat de ceilalţi. O calitate incontestabilă a generalului Oprea a fost aceea că înţelegea într-adevăr să se respecte. De pildă, oriunde s-ar fi dus, nu se deplasa decît în coloană oficială şi cu viteză maximă. Şi aşa, fiind foarte solicitat, abia mai prididea, îndeosebi cu restaurantele. Nu, toaleta n-o are în fundul curţii, aşa că acolo se ducea singur, pe jos. De la coloana oficială i s-a tras şi sfîrşitul, nu sfîrşitul fizic, Doamne fereşte, omul e încă printre noi, doar sfîrşitul moral, sau imoral, cum vreţi să spuneţi. Într-un moment nefast, pe o vreme ploioasă şi pe un asfalt alunecos, poliţistul care gonea pe motocicletă în fruntea coloanei a nimerit într-o groapă, insuficient semnalizată, şi a murit pe loc. Am citit undeva cum a sfîrşit ţarul Alexandru II, unul dintre suveranii luminaţi ai Rusiei, eliberator al ţăranilor din iobăgie, şi învingător (alături de români) în războiul împotriva Imperiului Otoman din 1877-1878. A căzut victimă unui atentat, de care ar fi putut să scape dacă îl chema Oprea, şi nu Romanov. Două bombe s-au aruncat atunci asupra convoiului imperial. Prima a explodat printre militarii din gardă. În ciuda celor care au încercat să-l reţină, împăratul a coborît din caleaşcă, pentru a se interesa de starea răniţilor. Atunci a explodat şi a doua bombă, care l-a lovit din plin. Asta, în orice caz, nu i s-ar fi întîmplat lui Oprea. Un asemenea gest aristocratic, nu se face, cînd vii de la talpa ţării! Oprea nici măcar n-a oprit maşina, darmite să mai şi coboare din ea. Morţii cu morţii, viii cu vii. Cu totul originală e apărarea generalului în faţa acuzaţiei de a fi pretins de fiecare dată o viteză de deplasare dincolo de limitele admise. „Cum aş fi putut să pretind aşa ceva – a replicat el – cînd, de fiecare dată, mă aflam pe bancheta din spate.“ Vorbe care indică o subtilitate a gîndirii aproape de nepătruns. Chiar aşa: cum să-i ceri şoferului să meargă mai repede, atunci cînd te afli în spatele lui? Ce tîmpenii pot să susţină şi procurorii! Aşa ceva nu s-a mai pomenit. În momentul cînd s-a declanşat avalanşa, Oprea ajunsese foarte aproape de vîrf. Era vice-prim ministru şi ministru de interne, dispunea de un partid bine reprezentat în Parlament, unde ajunsese cam cum a ajuns şi Oprea general, adică pe căi mai „speciale“ (în tot cazul, nu prin alegeri, fiindcă n-ar fi trecut niciodată pragul electoral); şi, în sfîrşit, generalul era curtat de toată lumea, la dreapta, la stînga, şi pînă sus, la preşedinţie. Mulţi vedeau în el un viitor prim-ministru, sau chiar mai mult, un Salvator al României. Nu mai avea de făcut decît un singur pas pentru a-şi atinge ţinta. Acest ultim pas l-a făcut greşit, împiedicîndu-se de o groapă în asfalt. Dar pînă cînd toate s-au întors împotriva lui, nimeni nu l-a atins nici măcar cu o floare pe gloriosul general cu patru stele şi pe rafinatul intelectual cu zece cuvinte la îndemînă. Să nu ne minunăm: România e totuşi ţara care l-a dat pe Ceauşescu. Ce mare lucru să inventeze şi un general Oprea? LINK
Acest articol imi intuneca privirea mai mult. Cum este posibil ca printr-un fals intr-o forma continuata un personaj precum Oprea sa ajunga comparabil cu unul pe care il gasesti in cartea de istorie. Pentru orice om educat atat de parinti cat si de vremurile in care s-a format ca adult acest exemplu este o flegma pe ce are mai de pret. Asta insemna inflatia de titluri si de aici resentimentul meu fata de universitari(de stat, cu aia privati am alte lucruri de impartit). Nu era posibil asa ceva daca profesorii aveau o minima demnitate si nu "numeau" doctori pe orice individ potent financiaro-politic. Ma frapeaza iarasi afirmatile tampite precum "pai, la banii aia nu faceam toti la fel".... cum mama dracului am ajuns ca si la nivel de subconstient sa admitem corupta, "varianta usoara" non-munca drept normalitati ale vietii cotidiene...
Avem ceva avansari anul acesta. Ma bucur sa vad pe lista pe unii din acesti generiali la Mapn. La MAI in schimb numele respective nu imi spun mare lucru. Asadar:
01 decembrie 2017
Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a semnat, cu ocazia Zilei Naționale a României, următoarele decrete: Decret privind înaintarea în gradul profesional de chestor șef de poliție a domnului chestor principal de poliție Despescu Bogdan din Ministerul Afacerilor Interne; Decret privind înaintarea în gradul profesional de chestor principal de poliție a doamnei chestor de poliție Dorobanțu Ioana din Ministerul Afacerilor Interne; Decret privind înaintarea în gradul profesional de chestor principal de poliție a domnului chestor de poliție Ioniță Alexandru-Cătălin din Ministerul Afacerilor Interne; Decret privind înaintarea în gradul profesional de chestor principal de poliție a domnului chestor de poliție Ivănescu Bogdan-Mihail din Ministerul Afacerilor Interne; Decret privind înaintarea în gradul profesional de chestor principal de poliție a domnului chestor de poliție Macovei Ovidiu din Ministerul Afacerilor Interne; Decret privind acordarea gradului profesional de chestor de poliție domnului comisar-șef de poliție Dănilă Mihai-Emanuel din Ministerul Afacerilor Interne; Decret privind acordarea gradului profesional de chestor de poliție domnului comisar-șef de poliție Flucuș Valentin din Ministerul Afacerilor Interne; Decret privind acordarea gradului profesional de chestor de poliție domnului comisar-șef de poliție Lunescu Rinu din Ministerul Afacerilor Interne; Decret privind acordarea gradului profesional de chestor de poliție domnului comisar-șef de poliție Melnic Valentin-Costinel din Ministerul Afacerilor Interne; Decret privind acordarea gradului profesional de chestor de poliție domnului comisar-șef de poliție Mincă Daniel din Ministerul Afacerilor Interne; Decret privind acordarea gradului profesional de chestor de poliție domnului comisar-șef de poliție Mirițescu Eduard din Ministerul Afacerilor Interne; Decret privind acordarea gradului profesional de chestor de poliție domnului comisar-șef de poliție Niculescu Valentin-Paul din Ministerul Afacerilor Interne; Decret privind acordarea gradului profesional de chestor de poliție doamnei comisar-șef de poliție Roman Ionela-Antoneta din Ministerul Afacerilor Interne; Decret privind acordarea gradului profesional de chestor de poliție doamnei comisar-șef de poliție Rotaru Luminița din Ministerul Afacerilor Interne; Decret privind acordarea gradului profesional de chestor de poliție domnului comisar-șef de poliție Simion Marcel din Ministerul Afacerilor Interne; Decret privind acordarea gradului profesional de chestor de poliție domnului comisar-șef de poliție Stancu Petre din Ministerul Afacerilor Interne; Decret privind înaintarea în gradul de general-maior – cu două stele a domnului general de brigadă – cu o stea Becheru Valentin din Ministerul Apărării Naționale; Decret privind înaintarea în gradul de general-maior – cu două stele a domnului general de brigadă – cu o stea Cosneanu Gheorghe din Ministerul Apărării Naționale; Decret privind înaintarea în gradul de general-maior – cu două stele a domnului general de brigadă – cu o stea Incicaș Teodor din Ministerul Apărării Naționale; Decret privind înaintarea în gradul de general-maior – cu două stele a domnului general de brigadă – cu o stea Jianu Florin din Ministerul Apărării Naționale; Decret privind înaintarea în gradul de general-maior – cu două stele a domnului general de brigadă – cu o stea Uifăleanu Ovidiu-Liviu din Ministerul Apărării Naționale; Decret privind înaintarea în gradul de general-maior – cu două stele a domnului general de flotilă aeriană – cu o stea Lungulescu Liviu-Marilen din Ministerul Apărării Naționale; Decret privind acordarea gradului de general de brigadă – cu o stea domnului colonel Berdilă Iulian din Ministerul Apărării Naționale; Decret privind acordarea gradului de general de brigadă – cu o stea domnului colonel Botea Marian-Costel din Ministerul Apărării Naționale; Decret privind acordarea gradului de general de brigadă – cu o stea domnului colonel Calopăreanu Gheorghe din Ministerul Apărării Naționale; Decret privind acordarea gradului de general de brigadă – cu o stea domnului colonel Dinu Leonardo din Ministerul Apărării Naționale; Decret privind acordarea gradului de general de brigadă – cu o stea domnului colonel Dinu Dan din Ministerul Apărării Naționale; Decret privind acordarea gradului de general de brigadă – cu o stea domnului colonel Gherghe Iulian-Cristian din Ministerul Apărării Naționale; Decret privind acordarea gradului de general de brigadă – cu o stea domnului colonel Iacob Dragoș-Dumitru din Ministerul Apărării Naționale; Decret privind acordarea gradului de general de brigadă – cu o stea domnului colonel Iacobiță Constantin din Ministerul Apărării Naționale; Decret privind acordarea gradului de general de brigadă – cu o stea domnului colonel Maria-Zamfirescu Nicolae din Ministerul Apărării Naționale; Decret privind acordarea gradului de general de brigadă – cu o stea domnului colonel Marin Ciprian din Ministerul Apărării Naționale; Decret privind acordarea gradului de general de brigadă – cu o stea domnului colonel Negrea Constantin din Ministerul Apărării Naționale; Decret privind acordarea gradului de general de brigadă – cu o stea domnului colonel Oprea Ionel din Ministerul Apărării Naționale; Decret privind acordarea gradului de general de brigadă – cu o stea domnului colonel Postolache Costică din Ministerul Apărării Naționale; Decret privind acordarea gradului de general de brigadă – cu o stea domnului colonel Postu Corneliu din Ministerul Apărării Naționale; Decret privind acordarea gradului de general de brigadă – cu o stea domnului colonel Sava Claudiu-Mihail din Ministerul Apărării Naționale; Decret privind acordarea gradului de general de brigadă – cu o stea domnului colonel Toma Dorin din Ministerul Apărării Naționale; Decret privind acordarea gradului de general de flotilă aeriană – cu o stea domnului comandor Pațilea Iulian din Ministerul Apărării Naționale; Decret privind acordarea gradului de general de flotilă aeriană – cu o stea domnului comandor Spiridonescu George din Ministerul Apărării Naționale; Decret privind acordarea gradului de general de flotilă aeriană – cu o stea domnului comandor Vrăjescu Valerică din Ministerul Apărării Naționale; Decret privind acordarea gradului de contraamiral – cu o stea domnului comandor Cătăneanu Valentin-Vicențiu din Ministerul Apărării Naționale; Decret privind acordarea gradului de contraamiral – cu o stea domnului comandor Condur Ion din Ministerul Apărării Naționale; Decret privind acordarea gradului de contraamiral – cu o stea domnului comandor Iacoblev Valentin din Ministerul Apărării Naționale; Decret privind acordarea gradului de contraamiral – cu o stea domnului comandor Panait Mihai din Ministerul Apărării Naționale; Decret privind înaintarea în gradul de general-maior – cu două stele a domnului general de brigadă – cu o stea Ionescu Răzvan din Serviciul Român de Informații; Decret privind acordarea gradului de general de brigadă – cu o stea domnului colonel Bizadea Romeo-Cristian din Serviciul Român de Informații; Decret privind acordarea gradului de general de brigadă – cu o stea domnului colonel Răducu Gheorghe-Stancu din Serviciul Român de Informații; Decret privind acordarea gradului de general de brigadă – cu o stea domnului colonel Lolescu Constantin-Tinel din Serviciul Român de Informații; Decret privind acordarea gradului de general de brigadă – cu o stea domnului colonel Joița-Barbu Narcis-Petruț din Serviciul de Protecție și Pază; Decret privind acordarea gradului de general de brigadă– cu o stea domnului colonel Ușurelu Valentin-Ioan din Serviciul de Protecție și Pază; Decret privind înaintarea în gradul de general-locotenent – cu trei stele a domnului general-maior – cu două stele Vasilca Ionel-Sorinel din Serviciul de Telecomunicații Speciale; Decret privind acordarea gradului de general de brigadă – cu o stea domnului colonel Bălan Ionel-Sorin din Serviciul de Telecomunicații Speciale; Decret privind acordarea gradului de general de brigadă – cu o stea domnului colonel Mihai Mădălin-Virgil din Serviciul de Telecomunicații Speciale.
Forums
