P.S. Dacă nu este făcătură articolul ....merita din plin publicat numele profesorului de excepţie
Bineînteles ca este o facatura (niciun profesor universitar, nici unul de la sectia "Scularie" n-ar vorbi asa cu studentii sai, iar un astfel de profesor ar fi o exceptie, e drept, dar una de nesimtire) dar va rog sa-mi permiteti sa va multumesc pentru integrarea dubiului în concluzia dumneavoastra. E drumul cel bun !
Intr-adevar, Criss cross, obiectiile aduse de tine sunt pline de substanta . Mijlocul, metoda whatever, au devenit mai importante decat continutul. Am putut constata asta intr-o multime de situatii. Asa s-au construit acum cariere, cu indivizi care stapanesc la perfectiune nouvorba, dar daca e sa iei "plusvaloarea" in materie de cunoastere, aportul epistemologic al operei lor, mai bine te scutesti de efortul de a cauta. Nimicul e bine ascuns in spatele jargonului.
Cu privire la corporatism, nu ai inteles ce am vrut sa spun. Nu a cauta sa devii salariatul unei corporatii e problema (ma rog, din punctul meu de vedere nici nu mi se pare ceva spre care merita sa aspiri, dar asta e alta discutie). Problema e ca invatamantul in ansamblul sau tinde sa fie modelat potrivit unui model utilitarist, care reduce educatia la un rol instrumental, functional. Fapt care e pernicios si are efecte pe termen lung funeste in formarea oamenilor ca indivizi cu constiinta critica si nu in robotei docili executanti ai cerintelor unei fise post.
Articolul postat de mine mai sus exact asta sustine. Am vazut ca nu te-a contrariat. Taylorismul are ceva vechime, dar "geniile" care "diriguiesc destinele" invatamantului in Romania au elanul stupid al neofitilor si acum s-au gandit sa il transforme in paradigma educativa.
Te frapeaza cuvantul "procedurism"? Ma tem ca aceasta perplexitate nu suna prea sincer. Dar nu ma voi eschiva de la a da o explicatie: accentul pus pe procedura, adica, din nou, sacrificarea continutului in favoarea formei care devine prolixa si absconsa. Cred ca Junimistii au identificat corect fenomenul acum o suta si ceva mai bine de ani, bineinteles, intr-un context diferit. Imi pare rau, dar nu tin sa folosesc sintagme de manual; cred ca e sanatos ca limba sa isi pastreze plasticitatea, altfel vom esua in taxonomii sterile.
D-le Radu Patrascu, in scoala pe care am urmat-o eu si care te forma ca om al zilei de maine, cu o viata infloritoare sub stindardul partidului,am invatat ca asupra noastra actioneaza mai multi factori : ereditatea, mediul, educatia...daca ereditatea nu e prea generoasa cu individul, poate il ajuta mediul in care traieste(cu tot ce presupune asta); daca nici asta nu functioneaza spre binele evolutiei bune, educatia trebuie sa faca ce n-au reusit ceilalti sau macar sa-ncerce. E discutabila varianta in care invatamantul are numai bube-n cap si cred ca niciunul dintre cei responsabili cu dezvoltarea personalitatii unui copil nu poate avea succes singur.Si depinde de oameni totul...fara sa ma-ncurc in vorbe alese, pot sa spun ca ,,nimicul'' a fost si va mai exista, ca profesori cu deficiente in metoda si reticenti la mijloacele de care trebuie sa uzeze vor fi intotdeauna, ca felul in care spui si faci tu lucrurile reprezinta cel mai de pret exemplu pentru elevi si cu gandul asta trebuie sa pleci catre scoala si sa intri in clasa...restul, paradigme,prolix,taxonomii si alte d-astea palesc in fata efortului de a te face inteles de niste copii care stau cu ochii grabiti in telefoane si tablete, care vorbesc prescurtand daca se poate chiar si pe ,,si". Asadar, as zice ca lipsa continutului in favoarea strategiei nu se aplica decat in cazul implanturilor de sani, buze sau fesieri. ...in invatamant problema este cum reusesti sa corelezi continutul cu strategia didactica( ca alta cale nu este!)si daca n-o faci,ajungi la dilema: e grea cartea sau nu pot eu s-o-nteleg, sau cine mi-o propune imi prezinta doar cuprinsul?De acord, multe forme sunt fara continut, dar nu e o regula...si nici faptul ca se lasa deoparte formarea ca individ social nu e o regula.
Criss-cross, ceea ce spunem/credem noi aici este irelevant. A corela un continut cu o strategie didactica e posibil daca strategia e rezonabila. Or ceea ce se pregateste e orice, dar numai rezonabil nu prea e. Ce facem noi acum? Ajunsi la sfarsitul targului, preluam cu entuziasm strategiile rasuflate ale altora, experimentele lor esuate acum cateva decenii. E ca in bancul cu Ion si Ianos: Ion il injura pe Ianos pentru ca, vezi Doamne, ungurii l-au ucis pe Mihai Viteazu. La replica lui Ianosi ca lucrurile astea s-au intamplat acum 400 de ani, Ion riposteaza implacabil si devastator:"Da, dar eu acum am aflat!" Deocamdata noi am aflat ca strategii de genul asta sunt cheia succesului pe viitor. Dupa vreo doua decenii o sa descoperim si noi apa calda: ca invatamantul orientat de o asemenea strategie produce o specie de decerebrati, motiv pentru care altii au inceput sa revada paradigma. Nu acum insa; acum e momentul festiv al entuziasmelor obligatorii.
Eu nu vorbesc, Criss-cross de ceea ce faci tu la clasa, sau eu sau altul. Noi suntem rotite mai mult (daca iti place ideea) sau mai putin autonome dintr-un mecanism. Mecanismul asta functioneaza dupa reguli pe care nici tu nici eu nu le putem controla. Invatamantul, nu-i asa, ca multe alte domenii, e reglementat si configurat de stat. Statul este cel care formuleaza politicile, obiectivele, strategiile, etc. Este cel care formuleaza paradigma avand anumite asteptari in privinta rezultatelor. Daca atinge sau nu aceste obiective e discutabil, dar ca aplica mijloacele pe care le crede de cuviinta este evident.
Prin urmare, ceea ce tu sau eu putem face daca apreciem ca strategia e gresita e iluzoriu. Da, poti castiga o mica lupta de ariergarda, un mic succes tactic, poti realiza o mica amanare, dar asta este irelevant. Trendul isi urmeaza evolutia (vezi ce zice Thomas Kuhn in "The Structure of Scientific Revolutions"). Atunci cand se produce o revolutie, toate manifestarile care i se opun sunt sortite pieirii, mai devreme sau mai tarziu. Asta tine pana cand revolutia respectiva isi consuma efectele. Ca e bine sau rau asta vedem dupa, dar pana atunci lucrurile decurg implacabil. Micile grupari de gherila, combatantii singuratici sunt maturati sau pur si simplu marginalizati. Daca strategiile preconizate acum apuca sa fie aplicate si apar formatori adepti ai noii paradigme, oameni ca tine sau ca mine (chiar daca nu semanam) vor deveni niste sclerozauri (da, e inventia mea lexicala).
Citatul din Caragiale mi se pare absolut savuros. Acum, sincer, in ultimii astia 26 de ani de glorioase evolutii pe plaiurile insorite pana la insolatie ale invatamantului bastinas, elevilor le-au lipsit muuuuulte, da' numai schimbari nu. Atat de multe s-au schimbat incat nu ai nevoie de prea multa subtilitate ca sa realizezi ca nimeni nu a consacrat prea mult timp gandirii pentru a realiza ceva coerent.
Dimpotriva, ai zice ca a fost o cursa in care fiecare incerca din rasputeri sa zica ceva nou, nu conteaza cum, bun sau rau, dar sa isi poata revendica, dom'ne, paternitatea vreunei noutati! Iar satisfactia nu era completa daca nu distrugea ce a facut predecesorul ca sa poata revendica el intacta descoperirea adevarului. Sincer, am crezut ca regimul comunist a epuizat cam toate resursele celui mai periculos tip de prostie, cea harnica. Am uitat insa, un adevar elementar: ca prostia e inepuizabila. Si in fata atator reformatori, revolutionari si srategi, imi vin si mie in minte cuvintele unui alt clasic: "mare mestesug de tampenie"!
A propos, Caragiale, de fapt, nu era vreun simpatizant al liberalismului. De aia a si plecat in Germania lui Wilhelm al II-lea care nu prea era liberala. Parca tot Caragiale e cel caruia ii datoram sintagma "liber-schimbism". De fapt nu era un fan al schimbarii cu orie pret, fara cap. Toata opera lui e o crunta ironie la adresa imitatiei superficiale a unor idei "trendy" dar insuficient intelese si asimilate. Seamana cu ce avem noi azi, nu-i asa? Iar fraza respectiva, citata de tine, nu e o apologie a schimbarii de care vorbeam, ci o vestejire a ei, o parodiere. Cautarea progresului nu e un lucru rau, sa nu fiu inteles gresit. E de dorit, insa, atunci cand nu devine o miscare in sine, o superstitie care nu are un scop bine definit si consistenta.
E o vorba mai veche: mai binele e dusmanul binelui.
Din experienta, am aflat ca strategia didactica este amendata sau acceptata de clasa si tot clasa iti transmite subtil cam cum ar putea ea functiona bine.Nu exista clase bune si clase rele...exista copii diferiti, educatie diferita, valori si asteptari fara asemanare; cred ca totul depinde de cat de mult iti pasa de soarta celor din fata ta, de cum le transmiti asta, de cum iti modelezi comportamentul didactic functie de ei si de specificul colectiv in asa fel incat sa spuna la finalul orei ,,ne-a placut, ce misto a fost"(in sensul pozitiv pentru scoala, desigur) iar tu sa te gandesti ce sa oferi data viitoare ,,mai misto" decat acum...si fara prescurtari de genul ,,k", pentru ca folosim scrisul de mana!
Experimentul Răcari pentru România 2020. Priviți ce s-a întâmplat după ce o școală a fost „adoptată” de o companie privată „Noi ne așteptam demult să facem ceva diferit în liceu. Simțeam nevoia să facem ceva mai mult. Era pur și simplu în noi”, spune Alexandru Dincă, un elev de clasa a XI-a de la Liceul Teoretic „Ion Ghica” din Răcari. Când vorbește, gesticulează mult, de parcă ar vrea să își scoată tot sufletul în față. Cuvintele lui aduc în aer vitalitate, speranță și încredere. Sunt vii, neumbrite încă de compromis și dezamăgire. La vârsta lui, totul este posibil. Povestește că, în urmă cu patru luni, a ajuns în liceul lui un robot, adus de președintele unui club de robotică de succes, Ionuț Panea. Cu robotul acela, cât o cutie mai mare, a intrat într-o altă lume. El și colegii lui au învățat, ajutați și de elevii de le Liceul Tudor Vianu din București, să construiască roboți, să facă modelare 3D și să programeze în Java. Șapte dintre copiii din Răcari au ajuns în foarte scurt timp la un concurs internațional din Germania, unde au obținut locurile 1 și 2. „A fost fantastic”, spune tânărul care visează să ajungă într-o zi arhitect. De ce să fie el arhitect? „Pentru că simt că la asta am talent și cred că atunci când ai inspirație ar trebui să faci acest lucru. Nu trebuie să faci nimic pentru că altcineva te obligă, trebuie să fii relaxat, să cunoști oameni, lucruri”, spune Alexandru Dincă. De la două mențiuni obținute la olimpiade, la 26 de premii!"
Apropo de roboţi industriali, un bun prieten, absolvent de automatică în 1983-84, mi-a povestit o fază mişteaux, desprinsă parcă din zorii Epocii Industriale, cu luddites care distrugeau maşinile. După ce a terminat facultatea (fruntea şi atunci automatica, ca şi acum, uitaţi-vă cu ce note se intră la Bucureşti sau la Cluj) amicul respectiv a primit repartiţie la Aro Câmpulung, unde se intenţiona imtroducerea unor roboţi, în primă fază ăia de vopsit, sarcina implementării lor revenindu-le, of course, tinerilor ingineri. Ei bine, ca în legenda meşterului Manole, ce ziua terminau, noaptea trecea, dimineaţa nu mai mergea, toată lumea se întreba ce naiba. Până la urmă, s-au prins care era şmenu': vopsitorii de acolo au torpilat sistematic proiectul, unul dintre ei, prins asupra faptului când sabota robotu’, a argumentat ceva de genul “Păi să raman io fără kilu’ da lapte pe care îl primesc spor de lucru în conditii toxice”? Salariul nu i se micşora deloc(cazul ideal). La argumente de genul “Pai bai tâmpitule, lucratul ăla, în acel mediu, îti scurtează viaţa cu 10-15 ani, cu tot laptele tău” nu părea sa rezoneze. Pe el pierderea laptelui îl durea…..
LINK Din nou, ma lovesc de stirea asta cu invatatoarea careia i se umfla mult si bine venele pe gat, asteptand sa pocneasca la urmatorul tipat.Sunt revoltata si dezgustata...sunt convinsa de veridicitatea inregistrarilor,ma intreb doar cum n-a auzit nimeni in scoala aia nimic din ceea ce rage ,,doamna"...am o stare de greata si ma simt umilita pentru locul pe care il ocupa asemenea specimene!Sa ma mai intreb daca isi face probleme ce metode active, moderne sa aplice pentru ca educatia sa imbrace haine mai atragatoare iar debutul in scoala sa fie unul frumos si captivant?!Nu ma mai intreb de ce tratament au parte copiii acasa, daca o anomalie (verbala si atitudinala) ca cea pe care o implementeaza madama aceasta este acceptata si apreciata, de catre parintii copiilor, ca fiind normala.
Orice persoana atunci cand isi alege orice profesie, trebuie sa fie in primul rand un bun observator, unul cu toate tiglele pe casa, desigur. Daca 3/10 s-ar fi gandit si la ceilalti in momentul in care au pleacat spre o profesie, rezultatul ar fi cu totul altfel (global). Din cei 7 ramasi daca 2 si-ar fi ales profesia potrivita pentru ei, dar cu conditia sa o faca bine, am ramane cu 5/10 oameni care pot face orice(aici incluzand multe categorii de oameni). Iar, chiar si asa, in urma acestui model ar exista un echilibru. Acest echilibru nu are cum sa isi faca aparitia prea curand deoarece balanta este mult prea inclinata in prezent pentru a ajunge la un echilibru intr-un viitor apropiat. Chiar daca in acest moment pe acest forum sau oriunde altundeva pe pamant ar aparea cineva care sa spuna rezolvarea pentru un echilibru (dezvoltand si explicand totul asa cum nimeni nu a mai facut-o pana acum) tot nu s-ar schimba nimic prea curand. Noi,oamenii, am ajuns la un nivel pe care nu avem cum sa-l intelegem si sa il trecem fara a face o suma mare de greseli. Nu suntem pregatiti nici fizic nici psihic pentru a trece peste acest nivel in viata asta. Iar pentru un echilibru trebuie sa treaca 3/10 minim pentru a putea ca ceilalti 2 sa-si ia in serios domeniul si meseria pentru siguranta ultimilor 5.
Cu tot respectul, sper sa nu fiu inteles gresit. Degeaba "ne citim" ajungand sa vorbim "ca la carte" daca picam testul ca om. Iar acest lucru l-am spus la general.
Legat de ultimul post al Domnisoarei/Doameni criss-cross. Eu din acel caz trag concluzia ca oamenii cel putin in ultimii 20 de ani indiferent cat de buni ar fi ca profesie, nu se gandesc la ceilalti oameni. Desigur, acesta fiind un lucru foarte grav. Putem fi cei mai buni in orice domeniu, dar in caz ca nebunia apare, chiar pentru cateva secunde si nu stim cum sa ne eliberam undeva unde nu afecteaza pe nimeni, atunci soarta multor oameni va fi afectata.
Totusi, este bine sa socializam,sa citim si sa facem schimb de informatie. Urmand ca dupa toate acestea sa fim oameni mai buni,sau nu.
LINK Câștigători Concurs Internațional de Discursuri 2016
Au fost desemnați câștigătorii Concursului Internațional de Discursuri EF Challenge!
Patru elevi din România au câștigat un curs online de limba engleză la EF Englishtown pe o durată de 3 luni. Aceștia sunt:
IONESCU Rareș – CN de Informatică “Tudor Vianu”, București – Prof. Manicea Elena-Iulia NICOLESCU Mira Miriana – CN “IL Caragiale”, București – Prof. Simonca Mihae DOGARU Elena Isabela – CN de Informatică “Matei Basarab”, Rm Valcea – Prof. Sardarescu Carmen UNGUR Ligia Mirela – CN “Unirea” Tg Mureș – Prof. Pintilie Tunde SPRINCEANĂ Sebastian, elev la CN “Nicolae Titulescu”, Pucioasa, sub îndrumarea profesorului coordonator Ianeț Alina, a câștigat o tabără de 2 săptămâni la una dintre școlile EF de limba engleză din Oxford, New York sau Miami!
LINK Concurs pentru functiile de director/ director adjunct in unitatile de invatamant preuniversitar! - un concurs amanat mereu - un concurs asteptat de multa vreme - un concurs necesar, fara discutie - un concurs controversat, ca de obicei - un concurs accesibil - un concurs foarte vizibil - probe destule,bibliografie pe placul/neplacul unora,pareri pro si contra, reprosuri si critici...toate, asa cum le-am invatat si cum le-am exersat ani de-a randul...probe la vedere! ( la vederea consiliului profesoral, parintilor, comunitatii- prin reprezentanti) Ca o concluzie partiala, prima proba ( scrisa si eliminatorie) asa cum este ea de criticata, a pus in dificultate cateva persoane si le-a avantajat pe altele...cine a avut logica, flexibilitate,grija pentru detalii,cine a citit materialele propuse, cine a luat in serios momentul, fara a-l bagateliza, a simtit ca fiecare dintre subiecte a avut rostul lui. Termeni definitorii: transparenta,vizibilitate,schimbare Nu-mi plac comentariile care apar dupa orice concurs... toata lumea critica pe toata lumea, multi dintre cei care privesc de pe margine rezolva pe loc subiectele si fara sa se pregateasca, un test de recunoastere a unor imagini identice este atribuit incepatorilor,cati se intreaba de ce pentru un concurs de director trebuie sa-ti folosesti logica, flexibilitatea gandirii, intuitia, prezenta de spirit ( eu stiu?! de ce oare?)...cica, era mai potrivit un subiect de legislatie;nimic nelalocul lui, dar, la cum se schimba si completeaza legile astazi,la cate acte normative, ordine de ministru si reevaluari suporta legislatia, tare bine e sa deschizi un Edu.ro( daca butonul on/ off al computerului iti este familiar, daca nu, gasesti pe cineva serviabil) si sa le citesti in forma lor cea mai de actualitate atunci cand ai nevoie, evident pe o baza de initiere absolut obligatorie... ca Legea Educatiei ar fi bine s-o cunoasca toate cadrele didactice.
Întrebare : de ce se foloseste peste tot adresarea la peroana a doua singular ? trebuie sa stii, poti sa faci, poti sa dregi, du-te, vino, citeste, cumpara, dormi, ia, da, etc. ? Inclusiv pe site-ul edu.ro , versiunea în limba româna spune "tot ce trebuie sa stii despre... ." Tin minte o reclama la ceva, telefonie mobila, care zicea "du-te si ia-ti cartela nu-stiu-cum". Am vazut-o si am gândit "du-te tu în p...a ma-tii!". Cica nu mai stie lumea ce e aia politete ! Pai daca toti îsi vorbesc cu "tu", nu e normal ? "Profesore, afla tot ce trebuie sa stii!" . Nu îmi pare tocmai potrivit tutuitul asta , oriunde si oricum.
Versiunea franceza e mai politicoasa (iar franceza practicata pe site e una de gradina zoologica, à-propos ) LINK
Întrebare : de ce se foloseste peste tot adresarea la peroana a doua singular ? trebuie sa stii, poti sa faci, poti sa dregi, du-te, vino, citeste, cumpara, dormi, ia, da, etc. ? Inclusiv pe site-ul edu.ro , versiunea în limba româna spune "tot ce trebuie sa stii despre... ." Versiunea franceza e mai politicoasa (iar franceza practicata pe site e una de gradina zoologica, à-propos ) LINK
Poate e o varianta mai politicoasa de ,, baietica/baietas", ,,fetita/fetisoara"...nu stiu, o fi de la ierarhie, de la a ne face sa ne simtim ca acasa...nu cred ca tine, strict, de politete ci de obisnuinta noastra de a ne adresa intr-un mod familiar celor din subordine; eu ma adresez elevilor mei cu ,,domnule/ domnisoara"( cand ma enervez:domnule/ domnisoara,mai accentuat! baiete sau fetito- mai rar).
Sunt multe de spus. Formulele de politețe au plecat într-o lume mai bună :"> iar aici au ramas histrionicii în special cei din mass-media care sub pretextul libertății de exprimare au mutilat adevarul și apoi limba română și cred că va veni timpul cât de curând , din păcate, mâine - dacă nu azi -, să asistam la prohodul unei țări în care se face "Recviemul Caprei".
Forums
