Felicitari, kaliber, pentru initiativa. Vin si eu cu un exemplu:
Elevii români au câştigat, pentru al doilea an consecutiv, premiul I la un concurs organizat de NASA
Elevii români au cucerit din nou Occidentul cu ideile lor. De data aceasta, constănţenii de la Colegiul Naţional Mircea cel Bătrân, i-au impresionat pe specialiştii de la NASA. Două zile au muncit în SUA la un concurs internaţional şi au construit cel mai bun proiect pentru o aşezare umană în spaţiul extraterestru. Pentru asta, au primit Marele Premiu de la Agenţia Spaţială Americană.
Elevii români au învins peste 1.000 de echipe din toată lumea. Potrivit profesorului de fizică Ion Băraru, coordonatorul echipei, concursul a devenit tot mai dificil, de la an la an, mai ales de când au început să apară acolo echipele de români.
Aşa au ajuns elevii români să viziteze centrul spaţial al NASA. Mai exact, locul în care se pregătesc profesioniştii care pleacă în spaţiu.
Fundaţia Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României a fost, la ultimele două ediţii ale acestui concurs, alături de câştigători. Câştigătorii au mai primit un premiu de excelenţă de 10.000 de euro pentru că au reuşit să pună România pe harta ştiinţifică a lumii la concursul organizat de NASA unde au câştigat de două ori, consecutiv, premiul I.
Un roman e platit de americani ca sa gaseasca un leac pentru SIDA
Profesor asociat in Departamentul de Medicina Tropicala al Universitatii Tulane din New Orleans, Cristian Apetrei se afla in fata uneia dintre cele mai mari provocari ale medicinei contemporane.
Românul incearca sa gaseasca un antidot impotriva SIDA, boala responsabila, numai in 2005, de moartea a trei milioane de persoane. Pe fir a intrat si Institutul National de Sanatate al SUA care i-a oferit un "grant" de trei milioane de dolari.
Copilul de la Universitatea din Iasi Când vorbeste despre copilarie, Cristian se insufleteste. "Copoul cu tei mi-a ramas in memorie atât de pregnant incât intotdeauna sunt melancolic primavara. Cele mai dragi amintiri legate de România privesc familia, unde am gasit intotdeauna intelepciune si intelegere.
Sora mea a contribuit decisiv la formarea mea intelectuala. Atmosfera din liceul internat din Iasi era extraordinara. Am avut un corp de dascali fabulos, care ne-au invatat sa pretuim valoarea si sa gândim liber.
Am petrecut ani frumosi in Universitatea de Medicina din Iasi. Inca mai copilaream", spune profesorul. Aproape fara sa realizeze, lucrurile au inceput sa se precipite. In timpul studiilor postdoctorale a cercetat diversitatea HIV in numeroase tari, iar in Gabon a studiat infectiile cu virusuri inrudite cu HIV la maimute.
Autor a peste 60 de articole in reviste de prestigiu, care au fost citate de aproape 1.000 de ori, Cristian Apetrei spune ca, desi aceste animale sunt infectate cu echivalentul HIV in proportie de pâna la 60a, ele nu fac SIDA. Intelegerea mecanismelor care stau la baza acestei rezistente naturale la boala ar putea constitui o cale de actiune pentru controlul infectiei cu HIV la om.
Cred ca suntem departe de un vaccin eficient EVZ: Când se va realiza un antidot eficient impotriva SIDA? Cristian Apetrei: Un raspuns realist ar fi ca nu stiu. Cel mai ciudat raspuns ar fi sa va intreb: "Ce fel de antidot?". Cred ca suntem inca departe de un vaccin pentru ca nu stim ce anume ar putea proteja organismul de efectele daunatoare ale virusului.
Noi avem un grup de animale care au controlat infectia. Din pacate, nu intelegem de ce anume au controlat-o. Poate ca ar trebui sa incercam sa controlam raspunsurile imune aberante mai curând decât sa urmarim eradicarea virusului din pacientul infectat.
Realitatea este ca nu prea stim inca incotro trebuie sa ne indreptam. Eu incearc sa inteleg modul de adaptare a lentivirusurilor la noi specii, proces responsabil de emergenta infectiei cu HIV.
Cum a fost posibila epidemia de HIV in România? In 1990, România a fost confruntata cu o criza fara precedent, prin identificarea unui numar foarte mare de cazuri de infectie cu HIV la copii. Acestia proveneau in special din orfelinate.
Epidemia a fost un produs al sistemului comunist si nu trebuie pierduta din vedere atunci când se va face un proces al comunismului. Lipsa acuta de resurse corelata cu hotarâri aberante -interzicerea totala a avorturilor si a mijloacelor contraceptive - au dus la aparitia unui numar mare de copii abandonati.
Spitalele erau lipsite de mijloace de ingrijire adecvata. Pe atunci, nu medicamentele erau problema, ci lipsa alimentelor de baza: carne, oua, lactate, absolut necesare pentru o buna dezvoltare a copiilor.
Si atunci, in clinici s-a recurs, in disperare de cauza, la administrarea de sânge la copiii cu probleme de sanatate. Aceasta metoda era prezentata in cartile de medicina mai vechi, fiind considerata eficace pentru asigurarea unor factori de aparare si nutritie a organismului.
A fost vorba doar despre ignoranta? Pe vremea aceea, SIDA era o boala "capitalista". Din acest motiv nu se efectua controlul sângelui in centrele de transfuzii. O ipoteza este ca unul dintre derivatele de sânge a fost contaminat.
Administrarea acestui produs ar fi putut fi responsabila de patrunderea virusului in orfelinate. Regretabil a fost insa faptul ca transmiterea a continuat si dupa 1990. Dupa parerea mea, primele guverne ar fi trebuit sa ia masuri mai ferme pentru stoparea acestui fenomen.
Controverse Teoriile conspirative legate de HIV sunt false
Studiile efectuate in ultimii ani, unele chiar de mine, demonstreaza ca cele doua virusuri responsabile de producerea SIDA au patruns in circulatia umana pe la inceputul secolului al XX-lea ca urmare a transferului la om de la gazda lor naturala - cimpanzeul.
Daca tinem seama ca virusuri inrudite cu HIV infecteaza masiv maimutele din Africa si ca acestea au fost consumate ca hrana in decursul istoriei, ca si in zilele noastre, apare paradoxal ca boala a aparut abia in secolul al XX-lea.
Raspunsul rezida in dezvoltarea umanitatii. Secolul XX a insemnat urbanizare, defrisari, cresterea densitatii populatiei, razboaie post-coloniale. In aceasta perioada, medicina a devenit mult mai interventionista decât inainte.
Administrarea injectiilor a devenit un obicei, transfuziile de sânge de asemenea. Campaniile majore de vaccinare au fost contemporane cu toate aceste aspecte si au implicat un numar considerabil de subiecti.
A devenit posibila trecerea accidentala a virusului prin aceste metode invazive. Nu sustin teoriile conspirative cu privire la originea HIV.
Cariera
Doctor in microbiologie 1964, Iasi - se naste Cristian Apetrei 1991 - absolvent al Facultatii de Medicina din cadrul Universitatii Iasi 1991 - preparator la Catedra de Microbiologie 1993 - sustine doctoratul in microbilogie 1994-2001 asistent universitar in cadrul aceleiasi universitati 1994 - 1995/1996-1998 studii postdoctorale la Spitalul Bichat - Claude-Bernard Hospital, Paris 1999-2001 cercetator principal la Centrul International de Cercetari Medicale din Franceville, Gabon 2001-2002 cercetator-asociat la Aaron Diamond AIDS Research Center New York 2002-2006 cercetator, Centrul National de cercetari Primatologice, Universitatea Tulane, New Orleans 2006 - profesor asociat in cadrul acestei universitati
"Europa nu ne va salva de lene si incompetenta" Traiti in SUA. Ce ar trebui sa invatam de la americani? Românul ar trebui sa evite sa-si piarda ingenuitatea. Familiarismul. Felul de-a fi in care daca vrei sa-ti vezi un prieten te duci la el si nu programezi o intâlnire cu luni inainte. Ar trebui sa invatam sa ne respectam pe noi insine si tara noastra.
Daca o sa va uitati in jur, o sa vedeti ca toate marile natiuni au cetateni care sunt mândri de apartenenta lor. Atunci când m-am prezentat la interviu la Spitalul Bichat-Claude Bernard, sefa laboratorului m-a intrebat despre România.
I-am raspuns, asa cum am fost invatat si indoctrinat, ca România este o tara mica... M-a intrebat ce suprafata are. Când i-am spus, reactia a fost instantanee: "E jumatate din Franta. Nu-i mica deloc".
Cum ne va influenta intrarea in Europa? Europa n-o sa ne poata salva de lene, suficienta si incompetenta. Europa n-o sa ne salveze nici macar de mentaliatatea noastra ilustrata in literatura populara de zicala: "Da-mi Doamne mintea românului cea de pe urma".
Europa n-o sa fie in stare sa ne explice ca Miorita nu este un mit al resemnarii. Baciul Moldovean a fost omorât pentru ca era mai ortoman si avea oi mai multe. Nu neaparat pentru ca era un bleg lipsit de personalitate.
Unde trebuie cautate "reperele" societatii? Inca n-au fost inventate alternative la Biblie, Codul Manierelor Elegante, codul moral si codul social. Presedintele Basescu mi-a fost multa vreme simpatic. I-am facut campanie cât am putut in decembrie 2004.
Când a devenit presedinte, cetateanul Basescu si-a asumat rolul de model. Or, un model nu le spune copiilor la deschiderea anului universitar ca are oroare de profesori, ca nu s-a omorât cu scoala fapt care nu l-a impiedicat sa ajunga presedinte.
Un model nu fumeaza in spitalul vienez in care s-a operat ca sa se sustraga riscurilor comune ale poporului. Vazându-l, imi revine in minte intrebarea: "Mai, Adriane, oare ce blestem o fi pe capul poporului asta...?".
Poate fi "intelighentia" motorul României? Evident. Asistam totusi la o glisare a atitudinii "Nu ne vindem tara" din spatiul proletar in cel cultural. Am citit luari de pozitie ale unor personalitati culturale care m-au oripilat.
Incepând cu "Oierii mintii" de Mircea Mihaies, in care intelectualii români din afara tarii erau socotiti la gramada ratati, si terminând cu "Imigrantii" lui Andrei Plesu, in care acesta, mai nuantat, lasa a se intelege ca aceia plecati din tara sunt lipsiti de personalitate.
Am sperat sa vad o cultura româna vie si productiva, intrata intr-un circuit mondial, asa cum s-a intâmplat intre cele doua razboaie mondiale.
Dar intelectualii români prefera sa apara la Pro TV sau Realitatea in loc de editurile consacrate din Europa sau in librariile de pe Boulevard Saint Michel pe care le place atât de mult sa-l cutreiere.
11 mii de români au HIV-SIDA Peste 11.000 de bolnavi infectati cu HIV-SIDA sunt in acest moment in tara noastra, potrivit statisticilor Comisiei Nationale de Lupta Anti-SIDA, din Ministerul Sanatatii.
Aproape 500 dintre ei au sub 14 ani, iar restul peste aceasta vârsta. Pe de-o parte, exista copiii infectati in 1987-1990, si, pe de alta parte, tineri, mai ales, care s-au imbolnavit pe cale sexuala. In ultimii ani, specialistii Comisiei Nationale Anti-SIDA afirma ca tendinta este de crestere a incidentei bolii la tinerii intre 19 si 39 de ani. Multi bolnavi nu apar insa in statistici.
La nivel mondial, la sfârsitul anului trecut, in lume erau inregistrate 38,6 milioane de persoane infectate cu virusul HIV, dintre care doua treimi in Africa. In cei 25 de ani de la aparitia sa, epidemia de SIDA a facut 25 de milioane de morti.
Da,ioane avem si valori (pozitive) in tara asta minunata dar din ce in ce mai putine... Despre SIDA am fost zilele trecute la un Ambulatoriu de boli infectioasa sa caut daca un proxenet este inregistrat la ei ca purtator activ de SIDA. Mi s-a spus ca ar exista un tratament impotriva Sida care azi permite celui ce il urmeaza o viata lunga... Dar uite ce fac bunii romani care sunt infestati cu Sida si care au parte de tratament gratuit din banii nostri alocati prin Guvern...infesteeza si pe altii! Doar prostitutia este mama tuturor veniturilor in tara asta...
Matematica la feminin: O româncă şi performanţa ei istorică
Dan Arsenie Evenimentul zilei, Duminică, 09 August 2009
Ioana Dumitriu este prima femeie laureată a concursului de matematică William Lowell Putnam, mai mult decât o olimpiadă printre matematicienii americani şi canadieni.
Au trecut 13 ani de la această performanţă, iar românca de 33 de ani a devenit doctor în matematici aplicate şi a atras atenţia celor de la National Science Foundation, care au considerat-o tocmai potrivită pentru un program de cercetare.
Într-un interviu acordat evz.ro, Ioana Dumitriu îşi exprimă părerea despre românii care aleg să se realizeze “afară” şi despre locul pe care se află şcoala românească de matematică.
În plus – poate ciudat din partea unui specialist din domeniul ştiinţelor exacte – profesoara de la University of Washington, Seattle, vorbeşte despre bolile sociale ale României şi despre drumul ţării sale natale spre comunitatea europeană.
Evz.ro: Când ai plecat din ţară si de ce ai ales să faci acest pas? Ioana Dumitriu: Am plecat din România în august 1995, pentru a-mi continua studiile la New York University. Motivele au fost multiple; România trecea printr-o perioadă destul de tulbure atât din punct de vedere social, cât şi economic şi politic. Pe de altă parte, tocmai apăruse posibilitatea de a aplica pentru studii (şi de a fi acceptat, cu bursă) la universităţi de prestigiu din Statele Unite şi din Franţa. O foarte mare parte dintre cunoscuţii şi prietenii mei, olimpici la matematică, fizică, informatică au plecat atunci (după liceu) şi s-au răspândit prin toată lumea.
Crezi că România are probleme în păstrarea tineretului valoros în ţară? Practic, orice ţară are astfel de probleme, cu excepţia celor din Europa de Vest, a Statelor Unite, a Marii Britanii şi poate încă alte câteva. Am să includ, poate surprinzător, China, care produce un număr uriaş de talente.
Aş spune însă că România suferă de "brain drain", dar mai puţin decât în anii '90. Două fapte sunt semnificative: primul este că am prieteni care, după ce au studiat în Statele Unite, s-au întors în România (deşi au avut de luptat foarte mult cu birocraţia românească pentru a li se echivala studiile). Al doilea, poate chiar mai semnificativ, este faptul că numărul de doctoranzi români de la universităţi de rangul New York University, Massachusetts Institute of Tehnology şi Berkeley pare să fi atins un plafon la începutul decadei, iar acum este în scădere. Când eram la doctorat la MIT, în Departamentul de Matematică erau, la un moment dat, nouă studenţi români. În ultimii ani, numărul a scăzut la doi sau trei.
Este greu de spus dacă acest fapt reflectă o reorientare spre alt gen de studii (economice, umaniste, etc.) ale tineretului român, sau lipsa unei motivaţii puternice de a studia "în afară" (stare generată de un climat social şi economic satisfăcător în România). Înclin să cred că amândouă.
Care este momentul din carieră la care ţii cel mai mult? Nu am o ierarhie. Multe dintre premiile primite au fost, la vremea respectivă, cele mai importante. Începând cu câştigarea concursului Putnam, apoi menţiunea la concursul Householder, premiul Leslie Fox şi anul acesta, un grant "CAREER", pe cinci ani de zile, de la National Science Foundation. Fiecare dintre aceste distincţii a fost neaşteptată şi m-a făcut să mă simt foarte onorată şi mândră.
Fiecare premiu mi-a "deschis uşi" şi le sunt recunoscătoare tuturor celor ce m-au propus şi m-au susţinut în obţinerea lor. Însă cel mai important factor din cariera mea (şi, de altfel, din dezvoltarea mea ca om) a fost faptul că am avut ocazia de a studia şi de a lucra cu matematicieni de rangul lui Joel Spencer, Alan Edelman şi James Demmel. Când va veni vremea (mulţi ani de acum înainte, sper eu) să trag o linie şi să fac o sumă a vieţii mele, suportul, aprecierea şi prietenia acestor oameni vor fi mult mai importante decât premiile pe care le-am primit.
Ce înseamna premiul Putnam în lumea matematicii şi ce înseamnă el pentru tine? Premiul Putnam se acordă primilor cinci clasaţi la competiţia cu acelaşi nume, cea mai veche şi prestigioasă competiţie anuală de matematică pentru studenţii universitari din America şi Canada. Mulţi dintre laureaţii acestui concurs au devenit ulterior matematicieni de marcă; ca atare, prezenţa pe un CV a unei astfel de performanţe are darul de a atrage atenţia unui evaluator. În 1996, am avut onoarea de a mă număra printre câştigători. Premiul a avut o dublă semnificaţie, fiindcă am fost prima fată (în istoria de 57 de ani a concursului) care a atins acel nivel. Ca atare, am beneficiat de mai multă publicitate decât cei mai multi dintre ceilalti laureaţi. Sigur, asta mi-a folosit în carieră, dar a creat şi o eticheta care nu îmi este totdeaună confortabilă, fiindca după 1996 am avut realizări care pentru mine sunt cel puţin la fel de importante.
Numeroşi români şi românce sunt printre laureaţii competiţiei. Ai ţinut legătura cu ei? M-am bucurat imens când Melanie Wood şi apoi Ana Caraiani (tot o româncă!) au câştigat concursul în 2002, respectiv 2003 şi 2004. Iar faptul că Ana a câştigat de mai multe ori (ceea ce o pune într-o clasă foarte restrânsă de persoane) m-a umplut şi de mândrie naţională. Bravo ei!
Trebuie spus că printre câştigatorii acestui concurs (chiar şi de mai multe ori) sa afla un număr respectabil de români; pe unii am onoarea să îi cunosc, despre alţii numai am auzit. Ovidiu Savin (n.r unul dintre câştigători) şi cu mine am petrecut trei ani în Berkeley ca Miller Research Fellows. Aceste fellowships sunt în număr de 9-10 pe an, şi se împart între toate ştiinţele; ele reprezintă burse de cercetare pe trei ani la University of California, Berkeley. În 2003, Ovidiu şi cu mine am fost singurii matematicieni care au primit acest gen de bursă – amândoi români. Ne cunoşteam dinainte, de la olimpiadele de matematică şi ne-am înnoit camaraderie. Între timp, Ovidiu s-a căsătorit cu o prietenă foarte bună de-a mea (italiancă) şi sunt amândoi profesori la Columbia University, în New York. Mai vorbim din când în când.
Pe Şerban Nacu şi Dragos Oprea (n.r. alţi doi foşti studenţi români distinşi cu premiul Putnam) îi cunosc tot de pe la olimpiade; la un moment dat am petrecut cu toţii ceva timp în Bay Area (eu la Berkeley, ei la Stanford) şi ne vedeam atunci ceva mai des. Altfel, ne mai întâlnim pe la conferinţe. Şerban este încă în Stanford, din câte ştiu eu, iar Dragoş tocmai a fost angajat de University of California, San Diego.
Dor de ţară cu Eminescu şi Preda
Din CV, am văzut că eşti Assistant Professor? Pe când postul de Associate Professor? Curând.
Te-ai gândit la o întoarcere în ţară? Ce te îndeamnă să revii şi ce te opreşte? Când mă loveşte dorul de România, citesc din Eminescu, din Marin Preda... Alte ori, intru pe Internet şi citesc ziare româneşti sau îmi caut foştii colegi de liceu. Câteodată sun acasă (părinţii mei trăiesc în Bucuresti) sau, dacă diferenţa de fus orar cu România nu îmi permite, sun câte un prieten român din State. Oricât de mult succes ai avea şi oricât de bine adaptat ai fi la societatea în care trăieşti, experienţa imigrantului conţine şi dor, şi nostalgie.
Viaţa mea este însă aici. Mediul academic în care trăiesc este, pentru mine, perfect. Am reuşit în carieră mai bine decât am îndrăznit să visez. Soţul meu este american şi am avut norocul de a trăi în locuri care mi-au satisfăcut nevoia de cultură, de conexiuni umane, de natură, de confort... nu pot să mă plâng de nimic.
Pe ce loc ai clasa scoala românească de matematică? Se poate vorbi de o comunitate ştiinţifică românească în State? Ierarhiile nu sunt specialitatea mea. Aş spune însă că sunt câteva ţări din lume care contribuie mai mult la matematica mondială decât media. România este printre ele. Ca atare, valoarea şcolii româneşti de matematică este recunoscută şi apreciată.
Ca să raspund la restul întrebarii, am nevoie să nuanţez puţin. Şcoala românească are reprezentanţi de marcă în Statele Unite, la toate disciplinele (nu numai cele ştiinţifice). Ca români în America, avem o experienţă comună, o cultură comună, de multe ori avem chiar şi un trecut comun (de pe la cercuri şi olimpiade) care ne apropie. Aş spune că, pe cât posibil, ţinem legătura unii cu alţii. Dintre prietenii mei cei mai apropiaţi, un număr mare sunt români pe care i-am intâlnit în propriul periplu academic. Însă, în acelaşi timp, eu cred că există o singură comunitate ştinţifică, ai cărei membri suntem cu toţii, indiferent de unde venim şi în ce limbă visăm.
Boli sociale comune pentru România şi Statele Unite
Ce impresie ai despre România de acum? De când nu ai mai fost acasă? În ultimii ani am fost în România cam o dată, de două ori pe an. Parinţii şi bunicii mei trăiesc în Bucureşti, dar am mai fost şi prin ţară. S-au schimbat multe, multe au rămas la fel, dar per total transformările sunt foarte mari. S-ar putea să fiu acuzată de naivitate, dar, din perspectiva mea, România a ajuns la un anumit nivel de normalitate, în ciuda exasperării cotidiene (de multe ori justificată!) pe care o înregistrez printre mulţi români. Scandalurile, corupţia la nivel înalt, lipsa de educaţie sau norme morale a unor lideri, situaţia economică proastă, absenţa justiţiei sociale - toate aceste "boli" ale societăţii sunt prezente în Statele Unite ca şi în România şi induc şi aici exasperare cotidiană.
Accept ca unele dintre aceste rele s-ar putea să fie mai acute în cazul României, mai ales acum, când valul de speranţă şi încredere în ideea de progres social care a făcut posibilă preşedintia Obama încă învigorează naţiunea americană. Dar aş spune că diferenţa este mai mult de nuanţă sau de grad, decât de fond. Asta nu înseamnă ca trebuie să ne obişnuim cu aceste "boli" sociale sau să le acceptăm. Dimpotrivă, este datoria noastră faţă de societate să le combatem. Tot ce vreau să spun este că, deşi din punct de vedere economic, social şi politic drumul României către societatea europeană este încă lung, el nu mai este pieptiş. Reiterez: s-a atins un anumit nivel de normalitate.
CV
Născută pe 6 iulie 1976, Ioana Dumitriu a ales să plece din ţară în 1995. A primit o bursă de studii la University of New York, iar, după doar un an în State, reuşea să devină prima femeie laureată Putnam. După terminarea facultăţii, a urmat doctoratul la Massachusetts Institute of Tehnology (MIT) şi, după absolvire, a fost cercetătoare la Universitatea din Berkeley.
Din 2006, este assistant professor de matematici aplicate, la Universitatea din University of Washington, Seattle. Între timp, premiul Putnam a fost dublat de alte performanţe. Dintre cele recente, sunt de amintit premiul Leslie Fox pentru Analiză Numerică (2007) şi o distincţie primită în 2005, când teza sa de doctorat în algebra numerică era considerată cea mai valoroasă din intervalul 2002-2004. În 2009, a primit un grant CAREER din partea National Science Foundation.
Un roman, erou in SUA, dupa ce a salvat de la inec o familie intreaga!
Romanul era pe o autostrada, din Kansas cand a vazut cum o masina se prabuseste intr-un canal cu apa. Dan Florin Peteanu n-a stat pe ganduri si i-a scos teferi pe cei aflati in pericol.
In masina se aflau un bebelus de patru luni, o fetita de sapte ani si doua femei, care si-au revenit cu greu din soc. Cu lacrimi in ochi i-au multumit compatriotului nostru.
Iar cand Dan Florin Peteanu a ajuns acasa, televiziunile erau deja in fata usii.
Dan are 27 de ani si a plecat din Cluj in America acum sapte ani. S-a casatorit in Kansas City, unde a pornit si o afacere cu parchet. Dupa ce a aparut pe toate canalele de stiri, profitul i-a crescut simtitor: "Au fost multi oameni care au vazut stirea si am primit zeci de telefoane si de e-mail-uri de la oameni. In primul rand imi multumeau si avand lucrari ce trebuiau facute, au apelat la firma mea."
Barbatul tine acum legatura cu familia pe care a salvat-o. Romanul este modest si spune ca nu se condisera un erou si crede ca oricine ar fi facut la fel.
Zeci de batrani in ingrijire, sute de copii trimisi in tabere gratuite, mancare pentru saraci, plus o scoala pentru tinerii fara posibilitati. Sunt doar o parte dintre binefacerile pe care le gestioneaza un singur om. n Buzau, toata lumea il stie drept "parintele de la bisericuta copiilor". Spunem"Jos palaria" in fata celui care, de dimineata pana seara tarziu, alearga pentru altii.
I se spune "samariteanul din Buzau". Cat e ziua de lunga merge dupa batrani si copii nevoiasi.
A pornit la inceputul anilor 90. A inceput o catedrala care nu se mai termina pentru ca, spune el, oamenii sunt mai importanti decat zidurile si o cantina pentru aurolacii din Buzau. Si asa a transformat un loc mizerabil din centrul Buzaului intr-o scoala de meserii pentru copii saraci sau abandonati si a pus bazele unui sistem caritabil. El ii ajuta pe copii sau tineri, tinerii, la randul lor, au grija de batrani.
La Ulmeni, alt centru... Totul se bazeaza pe autogospodarire si voluntariat. Langa fiecare camin functioneaza si o microferma. Multi au avut probleme cu alcoolul sau violenta si voiau sa incheie socotelile cu viata. O minune sau nu, de cand l-au intalnit pe parintele Milea s-au calmat.
Bisoca, muntii Buzaului. Aici a ridicat o biserica si o tabara pentru copii. Anul trecut, au fost cazati aici gratis, cate o saptamana, peste 1.500 de copii.
In Delta, mai are o tabara la Maliuc. Si acolo copii sunt cazati si hraniti gratis.
Zambeste tot timpul si imparte binecuvantari. Sub acest zambet, il macina insa zeci de ganduri. 24 de persoane cazate la Campeni, 18 la Ulmeni, 50 de copii in Delta si alti 70 la Bisoca, plus o cantina la care manca zeci de oameni, 18 copii la scoala de meserii si lista pare ca nu se mai termina. Masinile de aprovizionare i s-au stricat, luna aceasta nu are bani sa plateasca utilitatile pentru caminele si taberele pe care le conduce. Dar, asa cum spune el, "Mare este Dumnezeu" si de fiecare data aceste amanunte si-au gasit rezolvarea fara ca batranii si copii sa simta vreun neajuns. Stirea din seara asta de pe Protv la "Jos palaria"....ma gandeam la cei care se tot plang ca nu vad BOR in social .... Ar trebui spus ca toate aceste realizari prezentate, nu sunt rodul chiar al unui singur om....ca mai sunt cativa care il ajuta in aceasta munca infernala a preotului acestuia, insa ei prefera anonimatul, asa cum multi altii o fac prin tara.
Jos palaria in fata tinerilor din Alexandria, iubitori de teatru!
ProTV spune "Jos palaria!" in fata catorva pusti din Alexandria, care fac festival de teatru intr-un oras unde nici macar nu exista teatru sau cinematograf. "Jos palaria" pentru ca o saptamana pe an transforma discoteca orasului in sala de spectacole.
Actorul Jeremy Irons le-a trimis un salut inregistrat, Marcel Iures le este parinte spiritual de vreo patru ani, Horatiu Malaele si-a dus ultimul spectacol la ei, Angela Gheorghiu ii admira si ii sustine, iar primarul din oras le deschide usa cu respect.
Alexandria este un oras din sudul Romaniei. Din sudul extrem. Un oras in care te plictisesti usor, daca nu cumva esti un om care se distreaza stand pe o banca intr-un parculet sau la o terasa. Are peste 50.000 de locuitori, dar nici macar un cinematograf. Teatru, nici atat. Dar este orasul caruia ii vorbeste Jeremy Irons.
Actorul britanic a auzit de la soprana Angela Gheorghiu ca in Alexandria este un festival grozav de teatru pentru tineri. Nu stie si paradoxul romanesc: totul se petrece mascand un tapet cu sclipici, niste candelabre si un glob de discoteca.
Alexandru Ion, director Ideo Ideis, declara: "Facem un festival de teatru care acum e la a patra editie, pe numele lui Ideo Ideis. Festivalul a pornit tocmai de la ideea asta ca nu avem nici teatru, nici cinema aici si atunci ne-am razvratit".
Razvratirea s-a intamplat cand Alexandru avea 18 ani, iar Andreea Bortun 15. El era in clasa a 12-a, ea intr-a 9-a. Aveau trupa de teatru in liceu, dar festivalurile de prin tara nu erau pe gustul lor, toate in limba engleza.
N-au prea inteles asta, de ce sa joace in engleza? Asa ca au avut ideea sa-si faca propriul festival, in limba romana, la ei acasa, in Alexandria, Teleorman. I-au zis Ideo Ideis.
Cu doua saptamani inainte de festival, Andreea si Ion au fost sunati de Marcel Iures, care a spus ca vrea sa li se alature.
De la telefonul acela s-au schimbat multe. De atunci, lumea s-a uitat mai atent la ei. Daca Marcel Iures garanteaza, sponsorii sunt mai ingaduitori, primaria mai amabila, actorii mai voiosi.
Acum Ideo Ideis a bifat a 4-a editie, iar Andreea si Alexandru sunt manageri de festival. Bordul conduce 6 departamente, 50 de voluntari pun umarul, 10 dintre ei vin an de an tocmai din Iasi.
Anul acesta au avut in festival 9 trupe de adolescenti din toata tara. Peste 180 de oameni de cazat, de hranit, de mangaiat la orgolii.
Un regizor canadian a venit sa-i antreneze. Actorii Marius Manole, Vlad Zamfirescu si Andi Vasluianu s-au mutat cateva zile in Alexandria sa jurizeze.
Erou român, în Spania! Un maramureşan a murit salvându-i pe alţii
Şi-a dat viaţa încercând să îi salveze pe alţii! Este vorba despre un român care a ajuns erou post mortem în Spania. Maramureşanul a murit în vreme ce se străduia să salveze de la înec un copil şi un turist german.
Ar fi pacat sa treaca stirea asta cu vederea, desi multi am auzit de ea...
Un roman salveaza un copil, la New York
Un roman, Cretan, a salvat un copil dintr-un incendiu, in New York. E ceva mai linistitor sa auzi si de bine despre imigrantii romani. Videonews.ro LINK
Diploma de merit pentru romanul care a salvat un copil de la moarte in SUA
Un adevarat fiu al Bronxului. Asa il descriu new-yorkezii pe romanul care a infruntat flacarile, ca sa salveze un baietel de 4 ani. Horia Cretean a fost rasplatit de autoritatile americane, cu o diploma de merit.
Acasa, la Bucuresti, mama si sora lui sunt coplesite de emotii. Isi aduc aminte foarte bine tragedia asemanatoare, prin care au trecut in 1988, cand au supravietuit unui incendiu, tot gratie lui Horia.
"Noi ii iubim pe romani. Voi, cei din Romania, veniti sa ne vizitati. Il puteti vedea pe Horia si pe noi toti. In districtul Bronx, veti fi primiti ca acasa."Ruben Diaz, presedintele districtului Bronx
"Bunul samaritean", stabilit la New York in urma cu 15 ani, a primit cu emotie diploma inmanata de presedintele districtului Bronx. Ruben Diaz a venit chiar in magazinul romanului, situat la parterul blocului in care a izbucnit incendiul, si l-a laudat pentru curajul de care a dat dovada. Horia a raspuns cu modestie.
Pentru new-yorkezi, Horia a devenit, se pare, nu doar un erou, ci si un adevarat ambasador al romanilor.
La ceremonie a spus prezenta si Desiree, logodnica romanului. Este convinsa ca atat viata ei, cat si a lui Horia, care tocmai a cerut-o in casatorie, s-au schimbat radical.
Dupa aproape o zi de la cumpana traita in doi pe o scara de incendiu din Bronx, Horia si pustiul originar din Guyana s-au revazut, pentru cinci minute. Asa au hotarat medicii, pentru ca niciunul dintre cei doi n-are voie sa faca prea mult efort, pana cand nu vor scapa de efectele intoxicarii cu fum.
Ceea ce a uimit pe toata lumea este ca Horia Cretean, nu este la prima lupta cu focul. Cand traia in Romania si avea doar 12 ani, familia lui a trecut printr-o tragedie asemanatoare. In 1988, casa lor a luat foc din cauza unei prize defecte. Horia a reusit sa-si salveze sora din flacari, dar tot atunci l-a pierdut pe tatal sau.
Mama si sora lui, care traiesc modest in Bucuresti, sunt convinse ca tot soarta l-a adus pe roman in preajma focului.
poate mie mi-a scapat, insa nu am vazut vreo figura publica spunand doua vorbe despre un fapt ce a facut inconjurul lumii...si daca nu te intereseaza soarta unui conational ce-i mediatizat in tara de adoptie, ar fi trebuit sa-i intereseze fapta acestuia, ce-i una de exceptie, salvarea unui copil care ar fi fost o victima sigura...insa sunt prea ocupati cu scenariile alegerilor si cu prinderea unei bucati de ciolan, din partea mea sa le fie rusine , despre al nostru roman simplu, cuvintele mele sunt de prisos...Dumnezeu sa-l aibe in paza...
@pana&cand Ai dreptate, de aceea spuneam ca stirea nu trebuie sa treaca neobservata. Daca era vorba de un viol, jaf sau omor comis de un roman in afara granitelor tarii, urla toata presa, vedeam exclusivitati si asa mai departe, timp de o luna, pe prima pagina... Intr-adevar, romanul nostru este cel mai bun ambasador peste Ocean - FELICITARI! -, caci politicienii nostri freaca menta si-i doare fix undeva de imaginea tarii. Noroc de adevaratii oameni...
ceva ce nu trebuie sa ne scape...Herta Muller - de la cenzura din România la premiul Nobel pentru literatură
[...]Herta Muller s-a născut pe 17 august 1953, la Niţchidorf, lângă Timişoara. În 1987, ea a emigrat în Germania, fiind la ora actuală o prezenţă apreciată la superlativ în spaţiul literaturii în limba germană, dar şi în alte ţări europene LINKLINK
Forums
, despre al nostru roman simplu, cuvintele mele sunt de prisos...Dumnezeu sa-l aibe in paza... 
