Pentru acuratețe, vom spune ca septenatul exista din 1873 (MacMahon, contele de Chambord, a Treia Tepublica, chestii, trestii) și nu a fost nicidecum decis de De Gaulle. Iar din 2000 încoace e cincinal.
cand spuneam de orgoliile lui de Gaulle nu mă refeream la lungimea mandatului. Eu vizam superatributiile sale dupa cea de-a cincea republica. Scuze pt prolixitate.
...În societatea românească nu se poate vorbi încă despre principii când oamenii (cei mai mulţi) o trântesc pe aia cu ce a făcut Carol II sau Mihai I la 23 august si cum a tras Carol I cu tunul în ţărani.
Offtopic - nu e prima oară când recomand o lectură în altă parte decât la lecturi, dar - am mai spus asta - fac asta pentru a păstra coerenţa discuţiei şi a permite celor interesaţi să vadă ceeace se numeşte Big Picture, Vederea de Ansamblu - vă recomand pe tema asta un document remarcabil publicat acum vreo 10 ani la Editura Militară: "Armata Română Şi Răscoala Din 1907 - Documente". Ediţie este îngrijită de Maior dr. Florin Şperlea, Lucian Drăghici, Manuel Stănescu. E pus la liber pe net, nu ar trebui să fie o problemă pentru cei interersaţi să-l găsească.
Am citit editia respectiva prin 2009-2010 cred. Este interesanta fluctuatia numarului de morti, mai ales in perioda comunista. Revizuit de trei ori in functie de regim si in functie de interes, necesitate. Da chiar asa, acum intreb si eu ca intentionat m-am distantat de discursurile de genul: Ce a facut dom'le Carol al II-lea asta? Cu 23 august nu ma mai pornesc. Sunt ferm convins de faptul ca bunicul meu m-a onorat cu prezenta si intelepciunea sa pana in anul 1995 datorita deciziei Regelui. In mintea mea cel putin, Antonescu si Mihai coexista fara probleme. Ambii avand merite deosebite dar si erori in sarcina. Ca au fost oameni... Referitor la de Gaulle, pe parte de constitutionalism va pot confirma si eu. Presedintele in timp de razboi ori stare de necesitate in Franta devine un real autocrat.Dar asta este alta poveste.Cu referire la puterile sale pe timp de pace, imi permit sa citez un articol si mai departe nu cred ca este necesar: "Art. 12 După consultarea Prim-ministrului și a președinților Camerelor Parlamentare, Președintele Republicii poate pronunța dizolvarea Adunării Naționale. Alegerile generale sunt organizate cu cel puțin 20 și cel mult 40 de zile de la dizolvare. Adunarea Națională se reunește de drept în cea de-a doua zi de joi de după alegerea sa. Dacă această reuniune nu are loc în perioada prevăzută pentru sesiunea ordinară, se va convoca de drept o sesiune cu durata de 15 zile. În anul următor acestor alegeri nu se poate proceda la o nouă dizolvare. "
Revin datorita zilei de ieri pe acest topic. Cum am spus, republican in principiu dar cu respect pentru familia regala si ceea ce a insemnat si de ce nu mai poate insemna si astazi la nivel de simbolistica. Citez aici de pe Adevarul (stiu, stiu Pravda dar pe parte de istorie le mai nimeresc si ei) o cuvantare a Regelui Carol I-ul, astfel un apel catre ceea ce si noi am putea numi Regele de otel: “Aici nu e o mână de barbari, care să trebuiască a fi ridicaţi de o dinastie energică şi inteligentă la rangul naţiunilor civilizate, ci un vechi şi nobil popor care-şi are locul, deşi pe nedrept necunoscut, în istoria lumii”, spunea Carol I despre români. Daca la nivel declarativ zilnic auzi dulcegareli diabetice de-a dreptul la adresa boborului, as vrea sa-l vad pe ala care face asta dupa ce cativa ani, nu 10, nu 15 s-a dat cap in cap cu modul romanesc de a face lucrurile.Acel mod in care te apuci de o sina de cale ferata si noaptea ti-o fura. Te apuci de un pod si materialele nici macar nu ajung la locul de constructie. Transpunem astea in prezent, pai dati banii pentru studiu de fezabilitate si dupa 1000 de aprobari ne apucam cu lopatica in nisip de construit. In 120 de ani poate si terminat 10 km de drum. Observ o pliada de mari si mici oameni de stat(in functie si atat), care dupa un madat maxim de ministru, prim ministru, presedinte, deputat pe popor din „prost“ nu-l scoate.Recunosc ca si eu, dupa ce vad episoade gen Cacana fac cam acelasi lucru, dar eu demnitar nu’s si noblete a unui rege sigur nu o am. Vorbeam de lideri si inteligenta nativa a unui popor care incurajaza tandemuri de lideri. Monarhul este un tip de lider iar cel ales politic este altul, am mai spus insa cel mai influent lider al acestui secol imi pare a fi un monarh si un Kennedy ce mai sa apese pe bumbul rosu, nuclear. Daca in UK as spune ca doamna de fier si Churchill sunt repere in materie de leadeship, atunci cand scurt si efemer am vizitat acesta tara, raportarea in meterie de prestigiu, de stat, de traditie, de istorie, de demnitate, de continuitate se facea strict la Regina. Frumos ii doamne cand lucrurile sunt impartite clar, tara in care prostia este limitata institutional literalmente cu toate fluctuatile nationaliste posibile si imposibile. Poate 10 mai intr-o republica nu trebuie sa aduca o grandoare monarhica ci un apel la memorie, la unica data in istorie cand am stat pe scena mare europeana demni, intamplator sau nu cu niste regi germani in frunte. Aplaud gestul celor de la ATM si inchei cu un citat de la regele Carol al II-lea, fix ala curvar pe care eu il admir din cu totul si cu totul alte puncte de vedere, adresandu-se contingentului de ofiteri cu care tanarul sublocotenent Mihai a primit gradul mentionat: “Nu de unde ai plecat însemnează ceva, ci unde, prin meritele tale şi prin râvna ta, ai ajuns!” .
Monarhie vs Republica: Suveranitatea si republica incoronata.
Sa incepem prin a afirma o gluma, buna gluma, pe care o gasim statutata in toate constitutile republicane de pe planeta. Poporul este suveran. Logica elementara a celor cu trei lecturi la activ in ultimii 10 ani spune: pai, la fostul rege am auzit eu ca i se spunea “fostul Suveran”, deci cand poporul este suveran, este de bine, cand unul ii suveran este de rau. Ergo, si citez, ca pe acei oameni eu unul cel putin nu ii voi ierta cat traiesc: “Il votam pe Iliescu cu tot neamul, sa moara de oftica Ratiu si Campeanu”. Asadar, suvernaitatea asta poate fi rezumata la un drept de a dispune in anumite situatii si nu de a dispune in orice situatii si in orice conditii. Un exercitiu de suvernaitate ar fi, realizarea unui referendum in care sa fim intrebati, ca bobor suveran, vreti sa platiti taxe, da/nu? Vreti sa existe parlament. da/nu? Asadar legiuitorii realizand ca nu toata lumea are stinte juridice ca facultate absolvita s-au gandit ca e bine sa scriem acest fapt dar in practica sa-l limitam drastic. Spre exemplu nu se poate dispune prin referendum modificari ale anumitor legislatii, cu precadere fiscala, relatii intre puterile statului, forme de guvernamant etc. Pai cum daca poporul este suveran? Eu numesc cu titlu de opinie personala acesta teza a suveranitatii poporului cea dintai manipulare a maselor. In secolul 21 cred ca acesta suveranitate a ajuns o forma fara fond din cauza mijloacelor de informare care pot fi folosite in scopul influnetarii anumitor evolutii ale procesului electoral. Chiar nu mai departe de spatiul carpato-danubiano-pontic gasim un exemplu, celebrul referendum pt 300 de parlamentari. A fost o prostie sa supui la vot bicameralismul, nu stiu cati inteleg ce importanta are acest sistem, dar chestiunea cu 300 este vitala mai ceva ca la Termopile.Si trebuie aplicata. Asadar, suveranul s-a pronuntat de 10 ani spre un parlament cu 300 de oameni si unicameral din pacate nici poveste de aplicabilitate. Repet, cum este faptic poporul-sef? Pai nu prea este sef daca aplicabilitatea decizilor sale ramane la atitudinea unora alesi sau mai putin alesi, toate astea in conditile in care poporul nici macar nu se poate pronunta pe anumite probleme. Sa revenim la republica si suvernatitatea poporului. Lipsa de carte si nu altceva au transformat aceste doua notiuni in sinonime oarecum. NU! Nici poveste, republica secolului 21 inseamna suveranitatea poporului acolo unde este posibil si lideri electivi.Si aici apare o mutatie foarte interesanta, Australia, un caz singular deosebit de interesant.Desi in repetate randuri au avut loc referendumuri pentru proclamarea republicii, acestea au pierdut fara drept de apel. La 55% pentru monarhie constitutionala mari lucruri nu mai poti face. Asa-i in tarile civilizate cel putin, nu in alea in care la fiecare ciclu electoral cate un dement urla in gura mare ca s-au furat alegerile.Austraia este definita ca o republica incoronata, find teoretic o monarhie cu un guvernator general numit de monarhul britanic dar cu toate functionalitatile unei republici parlamentare in care seful de stat este numit de parlament. Nici poveste sa se schimbe ceva, chiar Regina find cel mai apreciat personaj politic. Dar acesta pozitie nu i-a venit doar ca o cheama Elisabeta ci ca in functia de guvernator general a numit doar persoane care au o tinuta profesionala ireporsabila. Amintesc pe Doamna Alice Louise Bryce, un luptator pentru drepturile omului, pe listele premiului nobel de ceva ani, ori acutualul guvernator Peter John Cosgrove, nici mai multi nici mai putin decat un general cu 4 stele in retragere, considerat erou de razboi de catre australieni. Metoda reginei a fost simpla aici, numesti persoane in functie nemanjite si pe care in orice situatie poporul le respecta.Loteria votului nu asigura garantiile pe care Regina le asigura, lucru stiut si acceptat de catre australieni. Acum sa vedem cum sta cu suveranitatea la monarhii. Secolul 21 admite in cadrul monarhiilor constitutionale doar suveranitatea poporului. Monarhul este suveran si poate purta titlu de suveran (Imparatul Akihito, Regina Elisabeta a II-a) in simplul si clarul sens ceremonial deoarece monarhul este simbolul poporului deci simbolulul suveranitatii. Find simbol si nu suveranitatea in persoana, adica nu detine suvernaitatea pe persoana fizica cum spunea un mare contemporan, el nu are cum sa o exercite. De ce nu apare aceasta afirmatie in constitutile monarhice? Pentru ca nu este realista, asa cum am demonstrat mai sus. In fapt monarhiile europene au cea mai mare exeperineta in exercitarea demoncratiei pe termen lung. Sa vi cu declaratii populiste la un popor nordic s-ar putea sa primesti mai multa suveranitate decat iti doresti. Sau in Olanda unde nu exista imunitate parlamentara, asadar ar fi bine sa ai mare grija ce spui.In fapt datorita sistemului Westminister, majoritatea monarhiilor asigura un regim parlamentar de imunitate la actiuni civile dar nu in vederea cercetarii penale. Asadar am putea concluziona faptul ca Suveranul si suvernaitatea nu-i tot una, ba din contra in poti fi complementare acolo unde exista un respect reciproc intre cei care conduc statul si cei care nu fac acest lucru. Postez aceste lucruri deorece observ mai nou ca tot mai multe linkuri de pe google duc spre SF. Ceea ce cred eu ca-i bine. Dar acesta discutie despre monarhie si republica as fi dorit sa o vad inregistrata pe youtube, ca ceva ce s-a intamplat in anii 1990.Eram prea mic la cap sa pricep atunci o astfel de discutie. Cred ca situatia in care suntem in prezent este de fapt direct rezultanata din acest, eu il numesc jaf, al discutiei democratice in Romania. Anii 90 nu ne-au adus semintele democratiei in care trebuia sa discutam, fara persoane ci doar cu principii, ce directie dorima sa abordam. Republica nu insemna Ceausescu si monarhia nu inseamna doar ceea ce am vazut pana in 1947. Lipsa acestei discutii a saracit cadrul democratic in Romania enorm. Republican in principiu- si mentionez asta de fiecare data, daca era sa alegem republica, atunci sa alegem constient. Monarhie de era sa fie, fie. Dar dupa o dezbatere clara si cerebrala. Repet, republican principial dar cu respect pentru casa regala ajung la trista constatare ca acesta tara nu poate fi guvernata in regim republican, presedintele este golit de continut prin decizile unei majoritati si suspendabil la prima contra fata de partidul majoritar in parlament. Asta nu-i republica, asta ii o mizerie. Discutia aia cinstita din anii 1990 ne-ar fi asigurat, daca optiunea era republicana ca aceste mizerii actuale nu se puteau intampla.Idem, daca optiunea era pentru monarhie, cred ca la nivel de ceatean actul votului era mult mai constient. Aveai mare grija pe cine pui stampila ca acel partid il va da pe cel care va ocupa fotoliul de prim ministru. Stiai ca monarhul te reprezinta demn, dar pricepeai ca daca esti tampit si stampilezi pentru un litru de ulei, va trebui sa traiesti 4 ani cu propia tampenie. Gandidu-ma ala acesta lipsa a exercitiului democratic si idelile lui Iorgovan materializate in act fundamental, ei atunci incep sa pricep de ce omul neinstruit, needucat ii urla in gura mare ca Presedintele Romaniei, oricare ar fi ala, nu face nimic pentru tara. El crede ca presedinte ii tot una cu prim ministru, procuror general, ministru de finante… sau inspector scolar.Nimeni nu v-a intreba in UK de ce nu-i mareste regina leafa. Asta-i problema.
Monarhie vs Republica - Constitutia din 1923 – Partea I Am zis ca voi continua povestea inceputa pe topicul dedicat justitiei aici, dupa ce am inceput de la o afirmatie conform careia actul fundamental din 1923 – constitutia din 1923 este superioara prezentei constitutii. Eu am spus de multe ori nu inclin in favoarea monarhiei dar eventual sunt republican in principiu, iar sora cu prostia crunta este ca acesta apreciere sa o faca cineva pe asa zisa evaluare subiectiva a unei persoane care a indeplinit functia de presedinte sau de de monarh. Un monarh bun nu iti daca garantia unui vitor monarh la fel de bun si un presedinte echilibrat nu iti confera garantia unui vitor presedinte la fel de echilibrat. Putem discuta de sisteme in sichimb, un sistem care poate induce un anumit tip de comportament de la anumite institutii. Istoric vorbind nici nu vreau sa ma imbat cu apa rece republicana spuanad ca dorinta arzatoare a parintilor constitutiei Romaniei a fost absoluta libertate, inclusliv liberatatea de a-si alege presedintele. Nu! Constitutia din 90 a venit pe fundamentul unei dileme, cum facem ca cei care au reusit sa preia puterea sa o si mentina. Alta explicatie analizand istoric faptele nu o am, cum a reusit acest popor ca dupa ce au murit oameni ca idea de comunism sa dispara sa-si aleaga conducatori tot din vechii comunistit dati la o parte de alti comunisti la fel de lipsiti de scrupule insa cu mai multa abilitate politica. Un “T” zero in 90 nu incepea de la o constituie scrisa de unul sau altul pusa sub nasul poporului ci de la ultimul sistem democratic care a functionat, adica monarhia constitutionala. Repet, nu fac pe avocatul casei regale, nu sunt convins de superioritatea acestui sistem in detrimentul celui republican vorbesc de simpla continuare aunei istorii “naturale” taiata cu foarfeca parca in 47’. Daca refrendumul era unul similar celui din Italia prin care populatia libera a ales republica un defavoarea unei monarhii in care regele a fost cu adevarat decorativ, permitandu-I Ducelui orice nebunie in cazul Romaniei nici poveste de asa ceva. Repet, nu sunt avocatul monarhiei, in Romania regalitatea a avut usoare disfunctii si nu ma refer la Carol al II-lea aici. Si Carol al II-lea in fapt si nu in “analiza” comunista, a fost seful de stat la Romaniei cu cel mai mare aport in cultura. Cel mai mare, punct. Insa in raprort cu republica sistemul a dat rezultate mai bune, in opinia mea si dupa cum spuneam, in Regatul Unit sunt monarhist in Spania as fi ultramonarhist in Germania republican si federalist iar in Italia republican doar. Ca sa nu discut discutii si sa ofer opinii fara fundamente stintifice, unul din motivele functionarii monarhiei a fost o constitutie buna, putea fi mai buna categoric, dar in ansamblu buna respectiv cea din 1923. Daca ne inclinam putin asupra acesteia cu o lupa prima constatare ar fi ca la instaurarea regimului autoritar, nu dictatorial cu m-a invatat pe mine istoria lui Nea Nicu, a avut ca prim pas redactarea unei noi constituii cea din 1938 si abrogarea celei vechi. De ce? Simplu, atat de bine este structurat echilibrul puterilor in stat in cat unui rege abuziv i-ar fi dat peste maini un parlament sanantos si unui parlament si guvern deplasat i-ar fi retezat. Intrebarea logica ar fi acum, bine bine si cum a instaurat Carol al II-le aun regim autoritar atunci? Pai simplu, si-a gasit niste oameni care au executat orbeste orice ordin incalcand flagrant deispozitile legilor si in plus a avut un parlament indecis care era imposibil sa concluzioneze orice, grava problema pentru un organ deliberativ. Practic un blocaj institutional cauzat de optiunea alegatorului, optiunea nationalista si extremista. Asa ca sa pricepem mai bine ce se petrece astazi caci nimic nu este nousub soare iar cel care nu invata nimic din istorie este obligat sa o retraiasca.Asadar un concurs de factori din care cel mai important, vechea meteahna romaneasca, politicanul avid de putere in cautarea unui tatuc omniprotector care in slujba acestuia incalca legea. Cum functiona acel deceniu cu un Rege nestatornic si un parlament sobru si functional. Fara experimente nationalistoide? Buna intrebare, poate ca si UK-ul cu alternanta celor doua partide arhicunoscute. Poate cu o abdicare a lui Carol, la fel ca si varul sau Edward si cu un rege Mihai care fara acel razboi cauzat tot de nationalism, intra in cartea recordurilor la capitolul domnie. 1940-2017. Dar astea sunt deja supoziti si alaniza existentei universelor paralele. Am sa imi fac timp sa detailez mai multe aspecte comparative deci ale constitutiei din 1923 si voi spune din start ca am o rezerva. Nu stiu daca anul 1990 putea aduce o maturitate atat de mare unui roman incat sa spuna votam monarhie sau republica, dar constitutia din 23 nu este negociabila. La ce ma refer eu mai exact, nu cred ca simpla inlocuire in constitutie a atributilor regelui cu atributile presedintelui dadea acelasi randament ca si in perioada interbelica daca optiunea era un republicana. Cert este ca unul din mecanismele asigurarii acestui echilibru era o putere judecatoreasca sanatoasa si controlul aspectelor de constitutionalitate in interiorul ICCJ si nu de catre o instanta politica precum este CCR-ul. Ca paranteza, cum naiba sa numesti pe cineva judecator cad a aparut pe afisul electoral al unui partid. Nici macar nu mai incercam sa mimam impartialitatea? Ok, pai haideti sa reversam ideea de justitie la nivelul perceptiei otomane medievale asupra subiectului. Cine are mai multi bani, merge la nobilul imediat superior, plateste si isi castiga cauza in fata celuilalt. Asta s-a numit justitie timp de secole in Imperiul Otoman. Constituia din 1923 nu permitea astfel de derapaje iar dupa cum am mentionat controlul constitionalitatii era exercitat de catre secitile reunite alei Inaltei Curti, in septa toti find astfel magistrati profesionisti cu cel putin 20 de ani vechime. Mai greu deci in acel sistem sa generezi derapaje institutionale folosind o curte politizata. Se poate desigur transpune acest exemplu si in prezent, modificand componenta curtii constitutionale, membrii numiti avand obligatoriu 20 de ani vechime in magistratura. Mda, asta va fi posibil cand o astfeld e lege va trece de… curtea constitutionala, exact. Adica sa-si taie singuri craca de sub picioare. “Art. 101. - Nici o jurisdictiune nu se poate infiinta decat numai in puterea unei anume legi. Comisiuni si tribunale extraordinare nu se pot crea sub nici un fel de numire si sub nici un fel de cuvant in vederea unor anume procese, fie civile, fie penale, sau in vederea judecarii unor anume persoane. Art. 102. - Pentru intregul Stat roman este o singura Curte de casatie si justitie. Art. 103. - Numai Curtea de casatie in sectiuni-unite are dreptul de a judeca constitutionalitatea legilor si a declara inaplicabile pe acelea cari sunt contrarii Constitutiunii. Judecata asupra inconstitutionalitatii legilor se margineste numai la cazul judecat. Curtea de casatie se va rosti ca si in trecut asupra conflictelor de atributiuni. Dreptul de recurs in casare este de ordin constitutional. Art. 104. - Judecatorii sunt inamovibili in conditiunile speciale pe cari legea le va fixa. Art. 105. - Juriul este statornicit in toate materiile criminale si pentru delictele politice si de presa, afara de cazurile statornicite prin Constitutiunea de fata. Actiunea pentru daune-interese rezultand din fapte si delicte de presa nu se poate intenta decat inaintea aceleeas jurisdictiuni de competinta careia este delictul. Art. 106. - Justitia militara se organizeaza prin osebita lege. Art. 107. - Autoritati speciale de orice fel, cu atributiuni de contencios administrativ, nu se pot infiinta. Contenciosul administrativ este in caderea puterii judecatoresti, potrivit legii speciale. Cel vatamat in drepturile sale, fie printr'un act administrativ de autoritate, fie printr'un act de gestiune facut cu calcarea legilor si a regulamentelor, fie prin rea vointa a autoritatilor administrative de a rezolva cererea privitoare la un drept, poate face cerere la instantele judecatoresti pentru recunoasterea dreptului sau. Organele puterii judiciare judeca daca actul este ilegal, il pot anula sau pot pronunta daune civile pana la data restabilirii dreptului vatamat, avand si caderea de a judeca si cererea de despagubire, fie contra autoritatii administrative chemate in judecata, fie contra functionarului vinovat. Puterea judecatoreasca nu are cadere de a judeca actele de guvernamant, precum si acele de comandament cu caracter militar.” Repet, incerc sa raman obiectiv in sutuatia asta, atat cat pot stiind ca republica nu inseamna o pliada de insulte la adresa casei regale iar monarhia nu inseamna de la sine o garantie a succesului democratic. Un dus rece istoric ne prinde bine, nu ca reinstauram nu stiu ce sistem ci ca sa intelegem un pic mai bine ce se intampla astazi si mai ales ce se intampla cand stampilezi de zeci de ani deja pe litru de ulei si pe nationalisme ieftine. La fel ca si in teza precedenta, asta-i problema dragi conecetateni.
Republica vs monarhie: Intelegrea republicii. M-am gandit sa reversez tezele aici putin si sa ne aplecam ceva mai consistent asupra notiunii de republica. Daca am stabilit ca aceste granite intre republica si monarhie sunt uneori cvasiinexistente si unele monarhii au un caracter republican mai ceva decat republicile cu traditie ori unele republici care resping idea de monarhie prezinta toate trasatruile unei monarhii absolutiste neconstitutionale si nedemocratice, haideti sa vedem cum sta problematica in Romania. Constitutia noastra cea intisa ca guma de curtea constitutionala zice ca suntem republica. Perfect de acord, nu exista nici o trasatura a republicii romane care sa indice altceva. Cu toate astea acum mai mult ca in trecut aud o somedenie de acuzatii aduse presedintelui republicii, toate putand fi insumate la “Iohannis nu a facut...”. In partea cealalta, sustinatorii domnului presedinte spun, pai nu poate ca nu-i permite legea, dar sa modificam sa facem sa dregem. Bun, fac un pas in spate si imi dau seama ca nici stanga nici dreapta nu au inteles pana si notiunea de republica in speta semiprezidentiala. Nu ne pricepem la republica ce sa mai tot atata o lungim. Am fost priceputi la republica socialista atata timp cat modelul a fost adus pe un tanc rusesc, impus ca atare de “consilieri sovietici” si cine devia de la linile trase de la Moscova o patea definitiv si irevocabil.Cand am ramas de capul nostru, am fugit in cercuri si am pus pe tapet o constituie, o mandrie de republica in care nici atunci si nici acum nu stim ce rol exact are guvernul si ce rol exact are presedintele. In hora asta a prostiei noi stim sigur ca presedintele trebuie sa faca… de toate. Sa fie si comandant suprem, sa fie ministru de finante, eventual procuror general posibil chiar ministru al sanatatii. Ar spune cineva, pai nu dar are consilieri. Fals, perceptia este ca seful statului ar trebui sa aiba parghii directe in aceste sisteme, sa schimbe, sa faca, sa numeasca, sa revoce, eventual si bugetul statului tot dansul sa-l faca. Pai asta nu-i republica este o forma de autocratie. Deci noi am inteles ca republica este o forma de autocratie. Este republica doar nominal plus faptul ca o data la 10 ani schimbam autocratul. Faptul ca se argumenteaza stringend modificarea constitutiei in sensul unei republici semiprezidentiale consolidate imi suna mie a fi inca o dovada ca nu am inteles nimic. Ideea centrala a republicii este schimbarea de viziune asupra conducerii statului prin intermediul persoanei insarcinate sa faca asta, in cadrul constitutional preexistent.Si aici exista doua filosofii, una prin care schimbarea vine faptic, presedintele avand toate instrumentele institutionale sa face acest lucru, prezidentialismul de tip american sau in varianta europeana cel francez, sau varinata numarul doi in care acesta schimbare se produce indirect, presedintele putand oferi doar niste vectori de directie. A doua varianta este specifica Europei prin excelenta si implica parlamentarismul modern. In momentul cand guvernul actioneaza vadit impotriva directiei in care presedintele doreste si aici dam o bata in cap fix notiunilor de mai sus si implicit demantelam principile fundamentale ale republicii. Acest sistem ultra inclusiv insemna ca directile ofierite de presedinte vor fi respectate iar guvernul se va insarcina sa le respecte mergand pe vectorul prezidential aplicand politici care sa multumeasca alegatorii partidului majoritar. Ca sa explic mai clar, republica semiprezidentiala este cea mai greoaie pentru guvern, guvernul trebuind sa aplice politicile pentru care a castigat votul popular in timp ce nu se abate de la directia prezidentiala. De asta presedintele nu este ministru de finante sau orice alt ministru si nu poate intervenii direct. Ar exista riscul teoretic ca mandatul oferit prin vot paridului care desemneaza guvernul sa fie anulat de vointa presedintelui. In acest foarte delicat echilibru nici guvernul nu poate modifica optiunile politice ale presedintelui, acesti asa numiti vectori, deoarece ar anula de asemeni vointa populara care l-a investit in functie presedintele. Aici nu-i matematica cum prost informeaza media de ani de zile, presedintele este ales de 6 mil de romani si guvernul de 3,5 deci presedintele are dreptate. Aici este vorba de echilibru institutional.Este extrem de complicat si pentru cineva specializat in drept constitutional. Acest complex a fost pus in opera intr-o tara care si-a pierdut exercitiul democratic timp de 43 de ani. Este ca si cum ai da unui copil de 4 ani sa iti rezolve o ecuatie. Pur si simplu nu are maturitatea incat sa-si insusasca notiunele necesare pentru a opera cu astfel de termeni. Cu toate astea trecand in prezent si vazand cum se comporta clasa politica, crede cineva ca astia au minima intelegere a republicii? Deci ei lucreaza cu structuri pe care nu le pot percepe nici macar teoretic. Mai departe atunci, de ce sa am pretentia ca omul de rand sa inteleaga aceste notiuni? Deci vom ramane blocati in discutii sterile in care presedintele trebuia sa… ori sa modificam constitutia ca presedintele nu poate sa… Revenind la modificarile constitutionale, daca noi schimbam constitutia la fiecare 10 ani ca presedintele este fie prea neputincios fie prea jucator generam inconsitenta institutionala. In acest context eu nu m-as mira de raurile de prostie care il acuza pe presedinte de lipsa de actiune, cu dor, cu jale, plangand parca zilele “jucatorului”. In opinia mea pesedintele Iohannis este poate unul din putinii oameni care a inteles notiunea de republica care ar trebui sa functioneze la noi. In conditile respective valul acesta de “presedintele trebuia sa…” imi indica mie doar faptul ca nici acum la 30 de ani de la revolutie nu avem macar propietatea termenilor si intelegerea a ceea ce votam. Concluzile mele raman cele anteexprimate in articolele precedente desi sunt republican principialist si monarhist de ocazie.Din exercitiul recent in schimb as mai aduga nu la partea de concluzii ci la partea de discutii, daca inca un presedinte al Romaniei este suspendat direct sau indirect prin aceste amputari de putere de la CCR, poate ca nu s-a gresit de catre capetenile taraniste ale anilor 90 care spuneau ca tara asta nu poate fi guvernata in regim republican. Cum eu am o problema cu notiunea de mostenire a unei functii, raman ca si ceteteanul turemntat: Da eu cu cine votez?
Ma mai uit si eu la ce se întâmpla în viata publica româneasca si la titlul topicului: "Arta guvernarii" <:-P
Sunt gata sa pariez ca daca am fi avut monarhie si oricine ar fi fost monarhul en titre, fie el si Împaratul Japoniei himself cu sabie de samurai si coif, tot faceam noi o tiganeala*, ceva, o chestie care se strica, se fura, se pierdea... .
___________________________________ Nota : avem un specific care este.
Stiti bacul cu bilele de fier, nu? Una "s-a" furat si alta "s-a" stricat. As vrea sa cred ca poate era diferit. Cred ca este un proces cognitiv relativ normal, atunci cand prezentul te zdrobeste cauti alternative, universuri paralele, sisteme functionale etc. "Ce era daca"-uri.
Forums
