Ziua drapelului național al României De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ziua de 26 iunie a fost proclamată Ziua Drapelului Național prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998. Conform legii, această zi va fi marcată de către autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne. Scurtă istorie a Zilei Drapelului Național
În 1834, când Țările Române au început să se dezvolte din punct de vedere economic, când conștiința națională cerea unitatea și libertatea țării, domnitorul Țării Românești, Alexandru D. Ghica Vodă, a obținut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustorești și oștirii" Steagul destinat corăbiilor avea două culori (galben și roșu), cel atribuit armatei era compus din trei (roșu, galben și albastru) și un vultur la mijloc. Acesta este socotit drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc. O informație o descoperim printre mărturiile unui francmason Jean Alexandre Vaillant, (chemat și stabilit în Muntenia în 1830, profesor și director al „Colegiului Sf. Sava” din București 1831-1834), potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleșuva (zona Comarnic – jud. Prahova) Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt. Tricolorul românesc era cunoscut încă din deceniul 4 al secolului XIX drept simbol național cu cel puțin un deceniu înainte de oficializarea sa În timpul revolutiei de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al națiunii în prima zi a victoriei revoluției burghezo – democratică (1848 – 1849), 14/26 iunie, când a vut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, instaurarea Guvernului provizoriu de la București și promulgarea decretului nr. 1 de instituire a drapelului național. Revoluționarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât și cei din Țara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripționat lozinca: „Frăția”: „Dreptate – Frăție” și dându-i denumire de „stindard al libertății”. O lună mai târziu, „văzând cu nu s-a înțeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naționale“, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că “stindardele vor fi tricolore. Culorile sunt: albastru închis, galben deschis și roșu carmin”. Ele vor fi dispuse vertical și vor fi aranjate în ordinea următoare: „lângă lemn vine albastru, apoi galben și apoi roșu fâlfâind“. În Adunarea populară desfășurată pe dealul Filaretului din București, în ziua de 15 iunie 1848, s-a celebrat ziua de 11 iunie, începutul revoluției, ”zi de mântuire pentru toată România”, sub flamurile tricolore. Tot în acel an istoric 1848, în acea impresionantă Adunare de la Blaj, 3/15 mai, s-a înălțat „flamura cea mare tricoloră a națiunii române”, a întregii națiuni române. Potrivit unei alte ipoteze tricolorul se impune ca drapel național in 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, culorile steagului fiind dispuse însă pe orizontală. Primul drapel din 1859, aflat în uz pina in 1862, a avut fîșia albastră plasată sus, urmând ca, în a doua parte a domniei lui Cuza, fîșia roșie sa fie dispusă pe partea superioară. După venirea lui Carol I, steagurile vor avea benzile dispuse pe verticală, România aliniindu-se astfel regulilor respectate de steagurile europene. Ziua Drapelului Național a fost instituită pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluționar a decretat ca Tricolorul - roșu, galben și albastru - să reprezinte steagul național al tuturor românilor; cele trei culori împărțite în mod egal reprezintă principiul egalității, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este numărul perfect, pe lângă țara noastră mai existând alte trei țări europene tradiționale cu steagul tripartit în mod egal și vertical: Franța, Italia și Belgia.
Daca imi permiteti, pe langa citatul din wikipedia am sa adaug scrierea colegului Boboescu Emil:
Dragi cititori! Astăzi avem iarăşi motiv de sărbătoare naţională dar, de această dată, nu sărbătorim o persoană, un eveniment sau o armă sau categorie de forţe. Nu, astăzi sărbătorim un simbol, iar acest simbol este, după cum probabil v-aţi dat seama din titlu, drapelul naţional.
Şi, după cum probabil am reuşit vă obişnui, la rubricuţa de poveşti, vom povesti acum puţintel despre drapelul naţional, şi cum a ajuns el să fie taman în această zi sărbătorit.
În primul rând, trebuie a defini de ce este drapelul atât de important? Acest aspect nu este atât de greu de explicat: drapelul vine din timpuri antice ca mod de recunoaştere a unei autorităţi sau a unei structuri de comandă, când, pe o prăjină, fie ea şi lance, din motive de evidenţă a privitorilor, a fost montat un simbol anume, fie rigid, fie flotant. Nu dorim a intra aici într-o discuţie mai vastă decât subiectul ales pentru astăzi, relativ la forme, tipuri şi moduri de purtare, ci doar să extragem esenţialul definiţiei.
Sărbătoarea de astăzi este legată de primul decret dat de către guvernul provizoriu al Ţării Româneşti din data de 26 iunie 1848. Acest decret stipula faptul că drapelul ţării este tricolorul albastru, galben, roşu, purtând inscripţia DREPTATE FRĂŢIE, scrisă în alfabet româno-chirilic de tranziţie (între cel chirilic clasic şi cel latin, folosindu-se caractere din ambele alfabete).
Datorită faptului că decretul era lacunar cu privire la descrierea dispunerii culorilor şi erau folosite ambele variante, adică şi cu culorile orizontale şi cu cele verticale, mai este dat un decret la 25 iulie care stipulează clar dispunerea culorilor verticală, cu albastrul la lance şi roşul la zbor.
Totuşi, astfel avem prima utilizare a tricolorului de astăzi, ce se legiferează definitiv, în forma păstrată până acum, abia la constituţia din 1866.
Mai jos avem o imagine de epocă ce redă drapelul în culorile verticale, de pe coperta Albume Moldo-Valaque apărut la Paris la 24 septembrie 1848, redată în lucrarea generalului Petre Năsturel apărută la 1903. Se observă aici faptul că tricolorul românesc, aşezat în stânga, alături de stindardul roman şi cel francez, are descrierea de mai sus, însă toate elementele unui drapel francez, arătând astfel fraternitatea epocii între cele două state. Totodată inscripţia de pe drapel este mai mult explicativă decât deviza revoluţiei, recte NATIONALITÉ ROUMAINE.
În afară de aceasta, mai este de menţionat utilizarea tricolorului cu culorile verticale de către studenţii “moldo-valahi” parizieni care au arborat acest drapel în semn de raliere la revoluţia franceză, observaţie făcută de Gazeta de Transilvania la 26 martie 1848, deci cu trei luni înaintea decretului de la Bucureşti.
Drapelele orizontale totuşi, din pricina evenimentelor, rămân în uz în mod comun, mai ales că singurul drapel militar păstrat de atunci are culorile astfel dispuse.
Mai aducem în atenţie faptul că alăturarea celor trei culori este mult mai veche de 1848. Aici există o întreagă dispută cu privire la variile culori purtate pe drapelele principatelor române, ce toate joacă în această paletă. Ceea ce ste clar este că, odată cu adoptarea drapelelor militare de la 1834, avem folosit pentru Ţara Românească, tricolorul dispus orizontal cu roşul superior, galbenul la mijloc şi albastrul inferior iar Moldova foloseşte o cruce albastră pe un drapel roşu.
Mai jos avem aranjament de elemente militare pentru Ţara Românească unde se pot observa drapelul infanteriei şi flamura de lance a cavaleriei, de altfel prima menţiune din regulamentele organice despre culori pentru armată fiind aceste flamuri galben-albastre. Pentru Moldova, flamurile erau albastru-roşii.
Citând în concluzie versul “Steagul să lucească, steagul, pentru el trăim” nu putem decât să urăm La Mulţi Ani tuturor celor care stau sub drapel chiar şi numai cu inima!
Am sa adaug cateva ganduri. Asimilez “identitatea nationala” cu “patriotismul” sau “nationalismul”, deci toate valorile nationale se regasesc aici, in Identitatea Nationala. Poate veti ridica o spranceana la citirea cuvantului “nationalism”. Prin nationalism inteleg cumulul tuturor intereselor natiunii, puse intr-un mod creator si total lipsit de resentimente, in slujba tuturor indivizilor care constituie natiunea. Nationalismul, in aceasta acceptiune, se confunda cu interesul national, care la nivelul colectivului se poate constitui si in identitate nationala. Nationalismul trebuie stimulat numai in directii creatoare, de demnitate si de progres in scopul unei competitivitati in cadrul acestui secol aflat sub semnul globalizarii. Identitatea Nationala nu se poate concepe fara Patriotism. Ambele se concretizeaza printr-un devotament (dragoste/iubire), fidelitate, fata de patrie si indivizii care-o compun. Din pacate, in contextul actual, toate acestea sunt alterate, valorile si reperele fiind cu totul altele. Responsabilitatile revin astazi, varfurilor societatii actuale. Valori si repere inca avem. Acestea trebuie pastrate, cultivate, trebuie sa ne bucuram ca suntem contemporani cu toate aceste personalitati, stiitifice, artistice si sportive.
Toate acestea nu se pot exterioriza fara drapelul national. Acesta s-a constituit in altar (ad-hoc), loc de inchinare, in acoperamant pentru eroi in lungul lor drum spre gloria eterna, fiecare culoare a drapelului avand simbolistica sa, este simbolul Patriei. Sunt mahnit ca dupa atatia ani drapelul national (al Romaniei) este lipsit de heraldica, una adecvata istoriei bogate, framantate si glorioase a Patriei noastre.
Curg in fiecare zi siroaie de cerneala, aducand acuze sau laude unei tari si unui neam care nu-si mai gasesc linistea peste timp.... deasupra tuturor oprelistilor si neajunsurilor, planeaza un sentiment....un sentiment de apartenenta la un pamant cotropit de indiferenta,la o limba care se asaza frumos pe randuri dorind sa-si arate frumusetea, la o zestre istorica pusa ,adeseori, sub semnul intrebarii, la ceea ce ne trezeste spiritul de roman in momente de cumpana. Pluteste in aer identitatea....e nationala sau multinationala, nu mai stim; suntem romani din Romania ,romani din Spania sau Italia,romani nascuti in Belgia si crescuti in Romania,romani educati in Romania si pensionati in Grecia,romani adoptati in America ce-si imbratiseaza familia dintr-un Ferentari spunand ,,i miss you" .... inteleg copiii identitatea sub care ar trebui sa se manifeste in zile-eveniment, bucuria castigarii unui campionat european de fotbal, mandria tricolorului arborat in cea mai inalta pozitie intr-o competitie ,nu importa de care?!
Forums
. 
