Imi aduc aminte ca recent, in Gardianul, un distins jurnalist (dovedit a fi fost prieten la catarama cu cei cu ochi albastri...)facea citeva observatii de bun simt referitor la probabila promovare a lui Ungureanu in functia de director al SIE.
Pentru mine acest baiat de mingi - sa nu uitam ca a fost numit pe vremea lui Tapu' direct secretar de stat in MAE, de la Iasi, fara nici o pregatire in domeniu - ajuns ministru de externe a facut prostii mai mari decat guralivul Cioroianu.
El si-a mintit propriul premier, a pus umarul la afacerea Gojdu si si-a "tras" un salariu de nesimtit cind a revenit la SECI!
Mai este nevoie sa spunem ca a fost numit la SIE tocmai pentru lipsa lui de verticalitate? Pentru lipsa lui de moralitate si profesionalism?
Ceausescu nu a murit, spun adeseori amicilor mei! Asistam la o simpla "rotire a cadrelor", atit de detestata pe vremea lui impuscatu'. Sa ne aducem aminte ca Babiuc a fost ministru la justitie, interne si aparare, Frunzaverde la turism, mediu si de doua ori la aparare, Melescanu la externe si aparare, Berceanu la economie si transporturi, etc.
Important este sa ai profilul cerut de grupurile de interese din sfera respectiva. Am auzit ca a raspuns foarte corect la comisia SIE?...Nu m-ar mira ca Ungureanu, ca un alt istoric (devenit in timp ISTERIC) numit Oprea (consilier pe problema istoriei securitatii premierului), sa ne povesteasca, in timp, despre ce facea DIE cind aducea, prin spionaj de inalta calitate, informatii strategice pentru securitatea Romaniei.Cu cei doi adjuncti, tabaciti in a rezista pe baricadele institutiei, va avea o viata de vis.
Dar, cum scria distinsul jurnalist de la Gardianul, acest personaj de mucava (Ungureanu, imi aduce aminte de miorita autohtona!) nu se va retine in a aparea in public, in a vorbi si de aici pina la debarcarea lui nu va fi decat un pas.
Basescu iubeste tradarea dar detesta tradatorii !!!
Facem si noi cu ce avem .... ca popor de schimb un se exista, si oricum nu a prea mai ramas decit pi fund, ca cine n-a plecat a fost anihilat si restu' nu se pune.
Inteleg ca si domnu Ungureanu e foarte autoritar si foarte determinat sa evolueze ....
Lumea în care traim devine din ce în ce mai complexa, se schimba din ce în ce mai repede. Sub ochii nostri se desfasoara evenimente pe care, cu doar putina vreme în urma, le-am fi considerat absolut imposibile sau, cu multa bunavointa, realizabile, eventual, peste zeci si zeci de ani. Unul dintre domeniile în care asemenea schimbari sunt deosebit de evidente este acela al spionajului. Acest material nu ar fi fost probabil niciodata scris sau, în nici un caz, nu ar fi fost îndreptat spre publicare. Vazând însa cu câta înversunare oameni lipsiti de cea mai elementara informare în domeniu blameaza aceasta activitate si împroasca tot felul de invective la adresa celor care o practica, am gasit cu cale sa punem câteva date cu totul inedite la dispozitia publicului român dornic sa cunoasca realitatea, asa cum este ea si nu asa cum încearca sa o mistifice unii.
Vom vorbi despre unul dintre cele mai prestigioase si performante servicii de spionaj din lume: Serviciul de spionaj britanic, cunoscut sub numele de MI 6.
Interlocutorul nostru este generalul de brigada (r) Petru Neghiu, presedintele Asociatiei Cadrelor Militare în Rezerva si în Retragere din Serviciul de Informatii Externe.
- Stimate domnule general, cum va explicati violenta cu care, luni de-a rândul, a fost atacata activitatea de informatii externe? Este aceasta atitudinea reala a populatiei tarii, pe de o parte, si a aliatilor nostri, pe de alta, sau cauzele sunt cu totul altele?
– Dezbaterea acestei teme ne-ar lua probabil tot spatiul rezervat pentru discutia noastra. De aceea, as aminti, în trecere, doar câteva aspecte. În primul rând, violenta de limbaj – si nu numai – nu este o caracteristica a populatiei, nu face casa buna cu bunul simt funciar al poporului nostru. Strict în legatura cu tema noastra consider mai degraba ca o mâna de indivizi încearca sa induca o stare tensionata, sa raspândeasca dihonia, actorii principali fiind robi ai unei mentalitati învechite, conform careia cu cât vor exista mai multe persoane, care sa devina obiecte ale urii (pe criterii de clasa, etnice, de vârsta etc.), cu atât mai mari sunt sansele lor si ale altora ca ei, de a deveni obiect al adulatiei colective.
Multe dintre aprecierile nedrepte la adresa muncii de informatii externe au fost si sunt facute din nestiinta, cultura de securitate a celor în cauza, inclusiv a unor pretinsi formatori de opinie, dovedind goluri substantiale sau fiind chiar de-a dreptul inexistenta. Faptul ca, perorând pe aceasta tema, unii au facut cariera, reusind sa se catere în functii la care altminteri nu ar fi ajuns niciodata, i-a încurajat si pe altii sa îi imite, probabil în speranta unui succes similar. În fine, unii au încercat sa îsi fabrice o mantie protectoare contra acuzelor legate de „vina” de a fi colaborat cu Securitatea, acuze care,însa, mai devreme sau mai târziu, aveau sa se rasfrânga si asupra lor. Închei raspunsul subliniind ca, din câte cunosc eu, în atitudinea aliatilor nostri nu au existat incitari la rafuiala, la pedepse colective, la incriminari generalizatoare. Dimpotriva, partenerii nostri chiar au solicitat, în anumite probleme, sprijinul unor ofiteri români cu multa experienta. Asa ca aceia care încearca sa-si ascunda propriile refulari în spatele unor afirmatii de genul „asa se doreste afara“ comit o mistificare.
– Atunci când afirmati ca aliatii nostri au o alta atitudine decât îndemnul la revansa, puteti sa aduceti argumente concrete?
– Desigur! Serviciul de Informatii Externe al României si-a dobândit calitatea de interlocutor valabil pentru serviciile similare ale aliatilor. Si aceasta la scurt timp dupa crearea sa. Dincolo de dorinta politica, aceasta legatura, dar si colaborare strânsa a devenit posibila prin profesionalismul ofiterilor români, prin rezultatele muncii lor.
Specialistii straini stiu ca pregatirea unui spion reclama ani de eforturi si investirea unor sume enorme. Spre exemplu, pentru pregatirea unui ofiter CIA se cheltuiesc, în medie, 250.000 de dolari. Ei cunosc, de asemenea, ca recrutarea unui agent valoros reclama energii uriase. De aceea, eu nu am stiinta ca din partea partenerilor nostri sa fi venit solicitari de genul renuntarii la tot si la toate doar de dragul unor concepte. Sa ne amintim, daca vreti, din istorie. Ne-am amuzat cu totii când auzeam de stângistii care, dupa instaurarea regimului sovietic, solicitau distrugerea cailor ferate pe motiv ca au fost construite de capitalisti; ne-am amuzat în egala masura atunci când, în vremi mai apropiate noua, unii au cerut dinamitarea unor constructii, cum ar fi Casa Poporului, de exemplu, pe motiv ca ele au fost realizate sub vechiul regim. Asemenea excese dovedesc fanatism si incultura. Si într-un caz si în celalalt, ele sunt la fel de tragice. Oamenii rationali, cei pragmatici – si occidentalii sunt deosebit de pragmatici – abordeaza cu totul altfel asemenea lucruri referitoare la trecut.
– Puteti concretiza afirmatiile facute pâna acum?
– Spuneam ca în lumea aceasta se petrec lucruri pe care nici nu ni le-am fi putut închipui acum câtiva ani. Iata unul dintre acestea: în urma cu ceva timp am condus o delegatie a SIE, care a vizitat cartierul general al Serviciului britanic de spionaj – MI 6 – , precum si unul dintre principalele centre de pregatire a cadrelor apartinând acestui serviciu.
A fost o experienta coplesitoare! Britanicii au manifestat ospitalitate, deschidere, sau prezentat corect, fara inhibari, au manifestat fata de noi o încredere la care, sincer sa fiu, nici nu ma asteptam. Si pentru a nu ramâne datori, pot sa spun ca ofiteri britanici au venit si au tinut lectii la centrul nostru de pregatire a cadrelor pentru munca de informatii externe. S-a creat un parteneriat util ambelor parti. As vrea sa relev câteva dintre impresiile generale, lasându-i pe cititorii dumneavoastra sa remarce unde sunt similitudini si unde apar diferente în raport cu starea de lucruri de la noi, iar în acest ultim caz sa judece daca nu cumva ar fi util sa urmam acest model britanic, verificat de viata. În legatura cu mijloacele si metodele muncii de informatii, nu as putea spune ca exista diferentieri majore. Asemenea diferentieri apar însa atunci când ne referim la climatul de munca.
Pentru cetateanul britanic, a avea un membru al familiei în MI 6, în Foreign Office sau în Navy constituie o suprema satisfactie, o dovada de împlinire, o sursa pentru respectul celor din jur. Pentru membrii de vaza ai societatii britanice este o mândrie sa îsi îndrume copiii catre una dintre aceste institutii.
Si nu numai ofiterii sunt apreciati, ci si informatorii. Acestia se bucura de protectia statului. În cazul în care o actiune esueaza, ofiterul are obligatia sa salveze mai întâi reteaua sa informativa si abia apoi propria persoana.
Subliniez, asadar, ca legatura cu serviciile secrete constituie o mândrie, nu un motiv de rastignire publica.
În acest climat pozitiv, în care MI 6 este privit cu un respect aparte de catre celelalte institutii ale statului, de presa, de opinia publica, rezida una dintre principalele explicatii ale succeselor spionajului britanic.
Un alt exemplu: Exista în MI 6 un departament important care se ocupa cu plasarea în companii de prestigiu – de stat sau private – a lucratorilor care, din varii motive, trebuie sa iasa din sistem. Faptul ca acesti oameni sunt constiinciosi, bine pregatiti, ca au experienta profunda pe anumite spatii sau problematici, face ca ei sa fie cautati, doriti, solicitati.
În fapt, nu numai Foreign Office, în schema caruia sunt integrati ofiterii MI 6, ci toate companiile, private sau nu, care lucreaza în domeniul relatiilor externe pastreaza o legatura strânsa cu serviciul de spionaj britanic.
Aceasta este o institutie iubita de populatie, întrucât fiecare cetatean britanic este constient ca MI 6 a avut si are o contributie importanta la bunastarea sa sociala. Aruncati o privire asupra eroilor literari creati de scriitori precum Ian Fleming sau John LeCarre. Spionul britanic este un Fat-Frumos modern.
James Bond, personajul creat de Ian Fleming, este poate o figura livresca, ireala. Dar el este iubit, admirat. Iar prin el este admirat serviciul de spionaj britanic.
Eroii lui John LeCarre, pe de alta parte, sunt mai apropiati de realitate, prototipul lor fiind, probabil, nu o singura data, fosti colegi ai autorului. Dar ei stralucesc prin inteligenta, perspicacitate, ambitie, dragoste de tara, daruire pentru munca lor. Ei lupta pentru binele tarii lor si al lumii.
Nu actiunea concreta a cutarui sau cutarui roman de spionaj ne ramâne în suflet atunci când am întors si ultima sa fila, ci mai degraba simpatia fata de eroii lui. Înca un detaliu care, în opinia mea, este semnificativ: anual, fostii ofiteri ai MI 6 organizeaza o întâlnire a lor, prilej de a se revedea, de a depana amintiri. Aceste manifestari sunt onorate de participarea unui membru de frunte al familiei regale. Pentru cei care înteleg mentalitatea britanica, acest mic exemplu este graitor. Care este situatia la noi? Sa încercam fiecare un raspuns. Am fost acasa la Serviciul de spionaj britanic. Am fost înconjurati de atentie, simpatie, colegialitate. Am avut ocazia sa oferim din experienta noastra, fapt care a fost apreciat pozitiv.
Pentru ca nu am avut prilejul pâna acum, folosesc acest interviu spre a le multumi si în mod public celor care ne-au fost gazde primitoare. În Marea Britanie am fost primiti cu caldura, înconjurati de simpatie si respect. Ne-am întors în tara, unde suntem blamati, acuzati, înjurati… Este, în ultima instanta, o diferenta de optica si, bineinteles, de civilizatie.
Mai ales diferenta de civilizatie si de mentalitate. Da, acelasi lucru l-am auzit si eu despre englezi care sunt ospitalieri si politicosi tot timpul. Oricine viziteaza tara ramane cu o impresie placuta despre ei.
Asa este, desi Generalul vorbea de lumea din informatii in special. Cat priveste impresia fata de tara, nu stiu..., in Irak m-am cam certat putin cu un brit iar in Londra nu pot spune ca m-am simtit chiar in largul meu..., poate din cauza ploii sau inversului din trafic. Oricum, pot fi subiectiv, deoarece am stat putin..., aveam de prins un avion spre San Francisco...!
Englezii in principiu au o parere fff de kko despre noi ronin, dar, cum ziceai tu, aici se vorbea despre lumea din informatii iar acolo treaba e alta, oamenii sunt toti profesionisti .. sunt altfel intr-un cuvant. Parerea de kko despre noi e logic sa o aiba cand toti aud despre tigani, cersetori si hoti de buzunare, iar cei decenti ca in cazul de fata sunt putini si nu au "publicitate"
Oricum, foarte tare interviul. De ce te-ai certat cu acel brit?
NIN,e normal ca oricine sa aiba o parere de rahat despre noi,atata vreme cat noi insine o avem.si o avem pt ca asa este.asta e singurul adevar din tara asta. vis-a-vis de englezi,pot sa spun fara urma de indoiala ca odata ce ajung sa ne cunoasca (individual de cele mai multe ori) si isi dau seama ca nu au in fata niste babuini de somalia,si parerea lor se schimba radical.au si ei pareri preconcepute formate de catre basinosii din media,dar ca si mai toti strainii care se cred un fel de omul viitorului fata de noi oamenii preistorici,isi dau seama ca realitatea bate filmul.
Fara doar si poate Altarir. Si dreptate, toata lumea e indreptatita la parerile de kko, inclusiv noi (si nu, nu e lipsa de patriotism sau alte kkturi, e realitate.) Toti care ajung sa cunoasca romani adevarati, adica oamenii normali la cap din tara asta ajung sa ne respecte. Din pacate foarte putini ne cunosc si f multi vad pe kknarii de la televizor.
"Oricum, foarte tare interviul. De ce te-ai certat cu acel brit?"
A pus in pericol intreaga echipa, din pct-ul meu de vedere, si primul care ar fi "trecut in lumea dreptilor" eram eu... Si asta in insoritul Bagdad...! Dar l-am iertat deoarece respect un legionar din "Legion Etrangere" pe unde 'trecusem' si eu.
Forums
