Cifrele sunt anterioare momentului atribuirii cotelor obligatorii. Din ceea ce stiu, pana acum niciun refugiat din cotele obligatorii nu a optat pentru ROU. Pe langa centrele de primire refugiati deja existente, se mai lucreaza la amenajarea si a altora in niste foste cazărmi dezafectate. Refugiati/imigranti mai vin. Unii sunt returnati deoarece beneficiaza de o forma de protectie a unui stat tert, altii se înscriu pentru procedura ordinară sau accelerata, dupa caz. De multe ori se gasesc doar urme ale trecerii lor spre Occident. Gestionarea crizei refugiaților este o problema, dar pe mine, sincer, mai mult mai intereseaza ce se intampla in R. Moldova si apetitul Rusiei de a se apropia cat mai mult de granitele UE. Daca tot vorbim de geopolitică.
Edit: A-propos, nu stiu cine sunt cei de la Da Vinci AG si cata credibilitate au (poate Terentius stie mai multe), dar daca e adevarat ce spun ei, atunci viitorul e mai mult decat maro pentru noi LINK .
Cifrele sunt anterioare momentului atribuirii cotelor obligatorii. Din ceea ce stiu, pana acum niciun refugiat din cotele obligatorii nu a optat pentru ROU. ...
Până astăzi când ... 60 de refugiaţi au intrat în România din Serbia. Sunt doar barbaţi cu vârsta între 20 şi 40 de ani !!!! Barbaţii provin din Irak, Maroc, Somalia, Pakistan şi Afganistan.
Stimate ALM.. Doresc sa va urez un An Nou 2016 cu multa sanatate ca-i mai buna decat toate si tot ce va doriti sa se implinesca, bine ati revenit printre noi. Este o stire interesanta. Nu suntem primiti in Schengen in schimb din punct de vedere tehnic si uman suntem extrem de bine pregatiti. Ramanem asa cum am fost dintotdeauna, de la primul Domn Mircea (sper sa nu ma fi inselat) poarta de intrare in bratrana Europa cel mai civilizat taram al planetei (asa banuim) si nimeni nu ne ia in seama. Daca cineva doreste pot sa povestesc o intamplare proprie petrecuta pe superba Clisura a Dunarii cu mare placere, nu e secret.
Nu inteleg ce va mira, de 25 de ani ne intra imigranti in tara in grupuri mai mari sau mai mici. Deocamdata sunt imigranti: nu stim daca au parasit o zona de conflict sau au fost supusi unui risc major pentru a beneficia de o forma de protectie. Iar cand vorbim de discriminare avem in vedere si sexul, si varsta. Iar ăstia 60 nu fac parte din cotele obligatorii. Ei se vor inscrie pentru procedura de azil, dar asta nu inseamna ca toti vor beneficia de o forma de protectie. Bun, ca sa n-o mai lungim, eu n-o sa mai intervin pe topicul asta decat atunci cand o sa vorbim despre Rusia.
Nu suntem primiti in Schengen in schimb din punct de vedere tehnic si uman suntem extrem de bine pregatiti.
Întelesesem ca nici nu prea mai intereseaza treaba asta,ca nu e nicio afacere si ne simtim foarte bine si fara... .
Povestiti întâmplarea de pe Dunare,iar domnul ALM sa faca bine sa fie sanatos si sa aiba un 2016 în care singurele probleme sa-i vina din ce vorbim p-aici si singurele suparari sa fie,tot asa,virtuale. Chestie pe care ne-o doresc tuturor,dealtfel.
Sincer pe mine nu prea ma mai mira/misca nimic, mint cu trecerea anilor ma mai misca cate ceva, in schimb nu ma mira mai nimic. Gresit din partea Dvs, @djebel, interesant este sa intervina fiecare dupa bunul plac, chiar daca de multe ori unul sau altul ne deranjeaza ca nu vibreaza ca noi. Suntem o lume libera in continua dezvoltare, schimbare, innoire, alte mentalitati indiferent ca noi le consideram sanatoase sau nu iar, Rusia vrem nu vrem, ne place sau nu, va fi aici de-a pururi vecina noastra si trebuie sa procedam ca atare, daca unii inteleg ce-am vrut sa spun.
Tehnia suntem mai bine pregatiti decat multe din tarile membre, vulnerabilitatile sunt altele. Schengen-ul in zilele noastre nu e mare sfaraiala, ce s-a intamplat in Ungaria ne-ar fi asteptat si pe noi. Uite ca raul are si partea lui buna . Cu introducerea controalelor la frontiere nici nu stiu despre ce Schengen vorbim sau cum va evolua acesta.
@msimula, nu vreau sa mai intervin nu din cauza ca s-a supărat prostul pe sat (eu adica), ci pentru ca ce am avut de spus in aceasta spetă am cam spus, iar sa mai continui nu fac decat sa rostogolesc aceeasi idee. Atat.
@Boribum Ma conformez si am sa va relatez “ascapada” pe Clisura Dunarii. Cu cativa ani, nu foarte indepartati, ma aflam cu cativa colegi din zona de sud-vest a tarii in acea zona a Clisurii Dunarii, oameni crescuti si deveniti in acea zona, mai exact “… tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul …” le erau mai mult decat cunoscute. Mi-am exprimat dorinta ca vizita noastra (nu eram singur) prin zona sa nu se faca cunoscuta din considerente de bun simt. In afara ca am aflat multe aspecte interesante despre localnici despre viata aspra a acestora, despre natura locurilor, a amplasamentelor strategice de observatie si despre “aventurile” embargoului la margine de Dunare, intr-un moment de respiro langa niste percari “inveterati” ne-am trezit cu niste oameni (ofiteri) din politia de frontiera aparuti de nicaieri, motorizati, am fost legitimati si luati la intrebari ce cautam in zona chiar daca am sesizat ca unii dintre cei prezenti erau cunoscuti acestora. Raman la parerea ca n-a fost un “aranjament”, probabil c-am fost identificati in zona ca un “grup de barbati necunoscuti”. Vroiam sa subliniez faptul ca tot ce misca de la malurile Dunarii la Marea cea Mare pana-n varfurile muntilor “… Mi-e prieten numai mie … “ asta si datorita tehnicii si a pregatirii celor ce deservesc tehnica. Inca odata imi manifest bucuria reaparitiei lui @ALM
@djebel Nu fiti suparat si eu la randu-mi am fost combatut si nu m-am suparat. C’est la vie cum spune francezul neaos. Poate cine stie vom intra intr-un clinci unul cu altul, n-am sa ma supar, n-am timp sa mai impac. Schengen este un pod indepartat insa instrumentele raman.
@msimula, eu nu m-am supărat absolut deloc si contrele fac parte din...galceava ideilor. Doar ca folosind aceleasi argumente devin cam pisălog. Sau limitat.
@Djebel: vă mulţumesc pentru aprecierea ce acordaţi umilelor mele puncte de vedere.
În altă ordine de idei, am să plasez aici doar link-ul (ştiu politica Semper Fidelis şi o aprob, dar e vorba de un articol lung şi e şi cu ceva poze/ capturi de imagine): Radu Alexandru (scrie şi la Caţavencii, na), pe blogul său "Pitici Gratis", articolul "Cum ești luat de prost de presa de rahat și site-urile de propagandă rusească". Must read!!! LINK
Manipularea exista evident.Dar e din ambele parti in aceeasi masura.Totul e sa incercam sa gasim adevarurile din ambele opinii.Nu cred ca e cazul sa vedem numai ,,manipularea,, celorlalti... : Integrarea imigranțílor musulmani nu poate începe decât cu copii acestora, părinții fiind condamnați la marginalizare. Islamiștii care vin în Europa sunt greu de sedus de opulența occidentală sau de votul universal. Musulmanul nu înțelege demersul europeanului de a-și ascunde identitatea, fiindcă pentru el comportamentul social, economic, cultural chiar politic derivă din religie și Coran, exprimă doi specialiști în problema islamului.
Venirea unui milion de imigranți musulmani pe bătrânul continent și proasta gestionare a acestei crize vine să confirme faptul că „Occidentul se află în stare de război cu musulmanii, cu Islamul, un conflict teribil, început în 622 (anul în care profetul Mahomed ajunge la Medina - n.r.). În acest prim deceniu al secolului al XXI-lea, nu-i zi în care să nu se vorbească despre atentate comise de cei pe care îi numim integriști sau islamiști și care sunt de fapt musulmani care ucid în virtutea a ceea ce consideră a fi drepturile, tradițiile și credința lor. Europenii și americanii au ocupat cel puțin două națiuni musulmane: Afganistan și Irak. Sub acoperirea ONU și a NATO, au anjagat forțe în Liban, Cecenia și Kosovo și au instalat baze militare în diverse țări. Amenință Iranul și Siria și intervin aproape peste tot. Și totuși, în toate discursurile oficiale, în media, opinia publică nu încetează să proclame respect față de religia și lumea islamică. Această coabitare, aceste relații pașnice disimulează o altă realitate: oameni pe care nu mai îndrăznm să îi numim creștini sunt în conflict cu oameni care se numesc musulmani”, scrie în prefața cărții sale „Istoria războiului dintre Islam și creștinătate”, Jean-Paul Roux, specialist în cultura islamică, fost 13 ani director al Centrului Național Francez pentru cercetare științifică (cea mai mare organizație științifică guvernamentală) și profesor de artă islamică la Ecole du Louvre.
Cât de deschis mai e Occidentul?
La rândul său, filosoful și profesorul Giovanni Sartori, care a predat la universități prestigioase precum Stanford, Yale sau Harvard, se întreabă cât de deschisă mai poate fi societatea occidentală și dacă liderii politici de la Bruxelles înțeleg că această elasticitate culturală europeană nu poate fi întinsă la nesfârșit. Populația Europei pare să înțeleagă că s-a ajuns în acest punct, iar rezultatele se văd: manifestații de stradă, unele pașnice, altele cu accente xenofobe, iar – în plan politic – cu ascensiunea dreptei care propune programe radicale împotriva imigrației. “Deschiderea societățíi Occidentale este, în prezent, pusă la grea încercare , fie de revendicări multiculturale interne, fie de masiva presiune a fluxului de migrație externă”, scrie Giovanni Sartori în cartea sa “Ce ne facem cu străinii”.
România liberă a ales să dezbată azi exact această temă, particularzând-o la migrația musulmană - deoarece este prioritatea numărul unu a Europei. Am ales să o facem prin intermediul a doi autori lucizi, care au studiat îndelung această chestiune a conviețuirii cu străinul. Amândoi și-au scris cărțile cu câțiva ani înainte, deci nu îi putem bănui că au mintea înfierbântată de evenimentele acestor zile.
Islam: dreptul rămâne impregnat de religie
Giovanni Sartori nu crede că Europa va rămâne fără reacție și afirmă că limitele toleranței Occidentale sunt determinate de trei variabile. În primul rând, gazda trebuie să explice celui care vine în patria lui de ce un lucru este considerat intolerabil (nu ascunzându-l de ochii acestuia cum pare că fac politicienii europeni, dar nici impunându-l ca o dogmă). Apoi, e nevoie de respectarea principiului “de a nu face rău celuilalt” și în fine de “reciprocitate” (toleranța și respectul unuia« față de celălalt). Are o societate nevoie de străini? Fără îndoială, răspunde gânditorul italian: “Străinii aduc acele identități diferite care o determină pe a noastră. Un «noi» care nu este circumscris de un «ei», este de neconceput”. Asta arată, iarăși, că politica oficială a Europei e eronată. Așa cum musulmanii nu trebui absorbiți și dezintegrați în Europa, la fel nici europenii nu trebuie să își ascundă elementele identitare, indiferent că sunt de natură culturală sau religioasă. De altfel, musulmanul nici nu ar înțelege acest demers al europeanului de a-și ascunde identitatea, fiindcă pentru el comportamentul social, economic, cultural chiar politic derivă din religie și din Coran. În lumea musulmană nu există această separație între religie și laicitate și, de aceea, musulmanul nici nu ne-o cere și nici nu o înțelege atunci când ne-o manifestăm pentru a-i proteja sensibilitățile culturale, afirmă profesorul. “Preexistența civilizațíei romane a făcut ca Occidentul să nu aibă un drept derivat din scrierile sfinte. Fapt este că, astăzi, ca și cu veacuri în urmă, creștinismul se altoiește pe un mai amplu teren laic, care îl delimitează și împrejmuiește, separând lucrurile care sunt ale lui Dumnezeu de lucrurile care nu sunt ale lui Dumnezeu”, explică Sartori. Filosoful arată diferența culturală de esență față de musulmani: “Pentru Islam, totul este al lui Dumnezeu. În timp ce în Occident dreptul este autonom, pe pământul Islamului el se naște și rămâne impregnat de religie”.
Dante îl plaseză pe Mahomed în fundul infernului
Problema nu este una doar de natură filosofică, ci și istorică și geografică. “Apărută în secolul al VII-lea, când alte religii delimitau părți importante ale lumii, islamismul s-a format pe teritorii care au fost cândva mazdeene sau budhiste, precum Iranul și India, dar și pe teritorii creștine precum Asia Mică, Siria și Palestina, Egiptul și Nubia, Africa de Nord, teritorii a căror populație s-a convertit fie în totalitate, fie în mare parte. Lumea creștină, cea anterioară secolului al VI-lea nu se putea constitui pe pământ musulman, iar recreștinarea nu a reușit decât pe trei teritorii: în Sicilia, Spania și în Crimeea”, explică, pe de altă parte, profesorul Jean-Paul Roux.
Creștinii și musulmanii s-au confruntat pe un câmp de bătălie vast: Asia Mică și Spania, Balcanii și Europa Centrală, dar și în Marea Mediterană, unde conflictele au încetat arareori. Punctual s-au înfruntat în Egipt, Etiopia India, Iran, Afgansitan, toate reprezentând momente ale “războiului islamului cu creștinătatea și civilizația post-creștinătatea. Ambiția comună a celor două religii de a-i atrage pe toți oamenii poartă în ea germenii unui conflict care nu putea să rămână la nivelul controversei și care trebuia să izbucnească în confruntări militare cu atât mai mult cu cât credincioșii erau, geografic, vecini”. În istorie lucrurile nu s-au făcut la îndemnul celor care au fondat religiile. Isus predică iubirea. Mahomed vorbește adesea de război. “În realitatea, creștinismul a recurs adesea la război religios, la intoleranță și persecuție, în timp ce islamul s-a răspândit prin apostolat, mai mult prin atragere decât prin constrângere”, afirmă profesorul Paul Roux. În istorie nu a fost vorba de integrare, ci de cucerire până la ultima picătură: “În general, islamul s-a mulțumit să aibă cel mai desăvârșit dispreț față de celelalte religii. Uneori a traversat chiar perioade de ură, mai ales împotriva creștinilor. Convinsă că este deținătoarea adevărului, lumea creștină nu a ezitat să vadă în islam doar o erezie ca atâtea altele, o invenție grosolană a unui fals profet… Dante îl plaseză pe Mahomed în fundul infernului”.
Partida integrării începe cu copiii imigranților
Apariția islamismului ca o credință universală (caracteristică revendicată și de catolicism) aduce cu sine războiul sfânt (jihadul). “În viziunea islamică, lumea se împarte între pământul islamului și pământul războiului sfânt pe care credinciosul trebuie să îl cucerească pentru credință. Renașterea islamului autentic (care se petrece de vreo 30 de ani) atrage după sine o datorie de cotropire a necredincioșilor. Occidentul laicizat nu ia aceste lucruri în serios și nici măcar nu le înțelege. Dar greșește”, avertizează Giovanni Sartori. Care arată că “europenii sunt naivi atunci când cred că imigrantul musulman va fi neaparat sedus și atras de dreptul de vot și de opulența Occidentului. Pentru cel care concepe viața ca pe o cufundare în voința Divină, libertatea și laicitatea Occidentului sunt pure aberații. În acest joc va conta amestecul grupurilor fundamentaliste care își fac o datorie din a-l captura pe emigrantul musulman”.
Tot Sartori își pune întrebarea dacă musulmanul va reuși să se integreze în Occident. Prima generație, spune el, cu siguranță nu. Islamul nu reprezintă o cultură flexibilă precum cea a evreilor sau a asiaticilor. Vor învăța cu greu limba și se vor lăsa ispitiți să trăiască, adesea, în ghetouri. Miza, crede gânditorul, o reprezintă copiii imigranților, dar în acest caz partida ar putea fi pierdută din cauza sistemului educațional european care acordă o prea mare libertate copiilor, uitând să îi mai și formeze în numele unei libertăți oferită la o vârstă tot mai fragedă: „Partida integrării începe cu copiii imigranților și se joacă în întregime prin școlarizare și în școală. Școala este mereu importantă, dar în cazul islamicului are o importanță decisivă. Asta și pentru că la tinerii născuți în Europa respectul pentru practica religioasă se temperează. Numai că la noi, școala care modela este tot mai deformată de școala copilului care se face de la sine. Este o școală în destrămare, care face puțin și care slujește și mai puțin.”
Prea diferite pentru a se topi una în alta
Vom mai încerca un ultim răspuns (mai tranșant și de aceea riscant) la întrebarea: ce ne facem cu străinii, în general, și cu musulmanii în particular? „Imigrantul trebuie să înțeleagă și să prețuiască valoarea protecției juridice și a libertăților care îl transformă din suspus în cetățean. Ca să funcționeze o democrație, dezbinările sale interne trebuie să fie aplanate neconflictual, fără violențe, prin metode pașnice. Acceptarea acestor lucruri nu se face prin jurământ, ci prin asumarea lor”, scrie Giovanni Sartori.
Jean-Paul Roux insistă că rezolvarea unui conflict latent trebuie să pornească de la înțelegerea fundamentelor celor două civilizații: „Civilizația islamului a fost strălucită. Civilizația creștină a fost la fel, dar ele sunt prea diferite pentru a se topi una în alta. Prima, de pildă, refuză împrumutul cu camătă, interzice anumite alimente și băuturile alcoolice, întemeiază familia pe principiul poligamiei și al repudierii soției de către soț; cea de-a doua acceptă că banul dă roade, consideră că orice hrană este permisă, că cele două sexe pot trăi împreună, căsătoria fiind o legătură de nezdruncinat. În asemenea condiții, înțelegerea celor care moștenesc aceste două mari tradiții nu se poate realiza decât într-o nouă cultură, cea pe care o promovează Occidentul distrugându-și rădăcinile. Nu este exclus ca așa ceva să se întâmple. Încă nu s-a întâmplat. Dacă lumea creștină a intrat din plin în epoca post-creștină, lumea islamică nu a intrat deloc în era post-islamică”.
Ok, am citit. M-am linistit total! Totul e bine, e doar perdea de fum. In rest, business as usual. E doar propaganda ruseasca. Si Huntington era un bou.
Nu e doar asta. Dar e foarte multa. Din pacate,însa,prea putina lume poate citi Huntington si face previziuni avându-l ca referinta, iar cei care îl au drept referinta si mai au si putere sunt tentati sa faca (si chiar fac) ce a facut G.W Bush în Irak,în 2003. Profetiile...sunt mai sigure odata înfaptuite. Caci ,iata,tunisienii l-au infirmat pe H., si nu e un accident. Adica se poate !
În altă ordine de idei, am să plasez aici doar link-ul (ştiu politica Semper Fidelis şi o aprob, dar e vorba de un articol lung
Nu-mi permit sublinieri sau extrase,dar fraza asta ar trebui scrisa cu majuscule, si-n relief daca se poate : "... aici e miza. Scăderea încrederii populației în UE. Rusia nu apare nicăieri în propaganda rusească. Nu îți spune „Ai încredere în mine”. Îți spune „Nu avea încredere în rivalii mei”. Și da, în cazul unui război, chiar și rece, contează foarte mult încrederea țărilor mici în puterile mari."
Forums
. Cu introducerea controalelor la frontiere nici nu stiu despre ce Schengen vorbim sau cum va evolua acesta. 
