Si inca un studiu la fel de interesant. Nu o sa il pun tot ca ii lung, dar o sa il editez la esenta. Ramane de citit pentru cine vrea.
Eşecul UE de la Bratislava, frustrările lui Renzi şi calea aleasă de România
Puncte cheie:
Summitul informal de la Bratislava, anunţat cu surle şi trâmbiţe ca „marele moment al relansării Proiectului European după Brexit”, a fost în mod evident un eşec. Nu s-a stabilit nimic concret, nu s-a întrunit spiritul de consens puternic pe care mizau organizatorii încă din vară, nu a rezultat imaginea de voinţă politică, unitate şi determinare a liderilor europeni, menită să ridice tonusul cetăţenilor pe fondul crizei prelungite a Uniunii, în fine, nu s-au conturat, decât foarte vag şi mai degrabă cu aer de principii, soluţii la problemele cunoscute; Colac peste pupăză, după ce că lucrurile merg tot mai greu, premierul italian Matteo Renzi suferă zgomotos că nu este acceptat la masa întâistătătorilor Uniunii, ca egal al lui Merkel şi Hollande, şi nu este invitat să participe la conferinţa de presă finală[1] (dacă ar suferi în tăcere ar fi o problemă strict privată), criticând ulterior summitul pe motive de „inutilitate” şi de neabordare frontală a chestiunilor esenţiale. Fostul primar al Florenţei a folosit momentul creat pentru a alimenta copios presa din peninsulă[2] cu un nou episod al campaniei sale de imagine personală, înaintea referendumului din noiembrie privind reforma constituţională din Italia, în care Renzi şi-a angajat practic mandatul de prim ministru; [..] După trilaterala din august, de pe insula Ventotene, când Renzi a avut ocazia să facă declaraţii comune cu Merkel şi Hollande despre relansarea Uniunii Europene, se crease oarecum impresia că Italia va fi acceptată de Germania şi Franţa la masa mai marilor Uniunii, ceea ce s-a dovedit repede a fi o iluzie a lui Renzi. Germania nu acceptă ca partener egal de discuţii decât Franţa (dar, şi în acest caz, cu condiţia ca rezultatul final al discuţiei să corespundă cu poziţia şi interesele strategice ale Germaniei), iar ceea ce îi este îngăduit Franţei ani la rând nu-i este îngăduit şi Italiei (de exemplu, un deficit bugetar de peste 3%), Berlinul păstrând astfel, la pupitrul UE, diferenţa de nivel politic şi economic între cele două ţări mediteraneene vorbitoare de limbi romanice; Nici veleitarul Grup de la Vişegrad nu şi-a văzut profilul politic prea bine conturat, premierul ungar Orbán, care declarase înainte de summit că Grupul V4 „va prezenta propria viziune şi propriul document” în cadrul întâlnirii, ieşind nemulţumit de la discuţii şi reiterând că referendumul din Ungaria, de pe 2 octombrie, va arăta „adevărul despre ce cred oamenii” cu privire la politica de deschidere faţă de imigraţie a Uniunii Europene. Punctual, adică pe chestiunea imigraţiei, trebuie totuşi spus că este foarte posibil ca majoritatea populaţiei să fie de acord cu Orbán, mai precis cu refuzul acceptării cotelor obligatorii de refugiaţi din Orientul Mijlociu şi Nordul Africii, ceea ce nu rezolvă însă problema de fond, cu cei deja intraţi pe teritoriul Uniunii; România pare să fi ales în cele din urmă calea de apropiere de nucleul Uniunii Europene (Germania, Franţa, Benelux), după o perioadă de relative ezitări, în care părea la un moment dat să cocheteze cu ideea apropierii de Grupul de la Vişegrad (la invitaţia Poloniei), grup despre care am spus în ultimul an, de mai multe ori, că a devenit, din formatul mult lăudat al premianţilor postcomunişti ai anilor ’90, „focarul naţionaliştilor şi euroscepticilor” din Uniune, de dreapta sau de stânga, cel puţin până la schimbarea conducerilor din aceste ţări. Din cele patru state central-europene ale V4, doar cu Polonia ar trebui să dezvolte România un parteneriat strategic, cu precădere pe dimensiunea de securitate, însă pe linie bilaterală, nu prin integrarea, cel puţin în actualul context, în Grupul de la Vişegrad; România a ales strategic corect, preferând să gestioneze marile teme actuale ale Uniunii (migraţia, Spaţiul Schengen, negocierea Brexitului etc.) alături de puterile care formează nucleul organizaţiei, în special alături de Germania. Această opţiune nu aduce automat garanţii de succes, dar, în eventualitatea în care lucrurile vor merge din ce în ce mai rău, este preferabil să fii în cele mai bune relaţii posibile cu cei care au resursele şi capacitatea de a refonda Uniunea Europeană, de a reformula regulile, de a proiecta noi aranjamente politice, economice şi instituţionale la nivel european. Dacă tot nu trăim într-o lume ideală, iar liderii europeni nu sunt perfecţi şi nu sunt solidari, să spunem simplu că am ajuns şi noi la concluzia că, în ceea ce priveşte perspectivele Europei, e mai sigur alături de Angela Merkel decât de Viktor Orbán.
[..]
Pe de altă parte, dacă vrem să fim oneşti până la capăt, trebuie admis că nu din cauza lui Renzi a eşuat summitul de la Bratislava. Condiţiile politice şi culturale pentru asumarea unei platforme refondatoare a Uniunii Europene nu sunt coapte. Intenţiile discursive există, realizarea gravităţii crizei nu este pusă la îndoială în nicio capitală, temerile că situaţia s-ar putea deteriora în continuare sunt prezente, summiturile şi momentele festive abundă, doar soluţiile salvatoare şi voinţa de a acţiona unitar, deocamdată, lipsesc.
Nu e adevărat nici ce a spus Jean-Claude Juncker, că „Uniunea suferă din cauza faliei Est-Vest”. Este cel puţin incorect să creezi impresia că ţările postcomuniste din Europa Centrală, chiar dacă referirea s-ar face numai la Grupul de la Vişegrad, sunt principala problemă a blocului comunitar. Până una alta, nu o ţară din Est, cum spune Juncker aproape în limbajul de dinainte de 1989, a votat pentru ieşirea din Uniune, ci a doua putere economică a Europei occidentale.
[..]
Apele sunt aşadar tulburi. Pe marea agitată a Uniunii Europene, România a ales să navigheze alături de Germania şi de nucleul fondator (Italia va rămâne tot acolo, dincolo de supărarea trecătoare a lui Matteo Renzi), distanţându-se deocamdată de grupul naţionaliştilor de dreapta sau de stânga din Grupul de la Vişegrad. Şi nu e în joc doar interesul acceptării noastre în Spaţiul Schengen, e mai mult decât atât. La urma urmei, puteam trăi şi fără să fim în Spaţiul Schengen, ca şi până acum, ba chiar având (în prezent) posibilitatea de a ne securiza frontierele de stat jur împrejur, nu doar pe cele cu Ucraina, Republica Moldova şi Serbia, cum va fi când vom deveni parte a spaţiului de liberă circulaţie, mai ales dacă intră şi Bulgaria. În plus, responsabilitatea României va fi chiar mai mare, fiindcă vom apăra nu numai frontiera noastră nordică şi estică, ci a Spaţiului Schengen în ansamblu, nefiind exclus să vedem curând poliţia europeană de frontieră la graniţele noastre (ceea ce n-ar fi deloc rău), în schimb eliminând controlul la frontiere pentru fluxurile interne, dinspre Spaţiul Schengen spre România, cu toate riscurile care decurg de aici.
Realinierile strategice şi reaşezările structurale în interiorul Uniunii Europene sunt abia la început. Schimbări de accente şi redirecţionări de resurse au loc şi în NATO, aşa cum ştim. Occidentul şi Europa se redefinesc sub ochii noştri. Ca orice ţară, România îşi caută un loc cât mai bun în viitoarele aranjamente de bunăstare şi securitate, mizând pe elementele care i se par în acest moment cele mai sigure, pe termen mediu şi lung.
Rămâne de văzut cum vom gestiona momentul în care valul eurosceptic va ajunge şi în România, unda naţionalistă atingând deja statele postcomuniste din Europa Centrală, intrate cu câţiva ani înaintea noastră în NATO şi Uniunea Europeană. Apariţia unui curent anti-UE în România este inevitabilă, întrebarea fiind nu dacă, ci când va apărea, cât de puternic va fi şi cum va arăta acesta în termeni electorali.
Sunt de acord cu majoritatea ideilor de aici. Sunt de acord ca trebe sa te faci frate cu michiduta ca sa treci puntea si ca este bine sa ai aliati puternici. Dar pe de alta parte aliatii puternici te fac la "dinti" cand te astepti mai putzin. Si intotdeauna cu cineva puternic nu stii cand t-i se termina favorurile. Si putzina fermitate in relatiile cu ceilalti nu ar strica. Ca vorba aia: prosti nu suntem, urati nu suntem, pozitie buna avem, resurse avem, atunci de ce sa nu punem in valoare?
Un articol/interviu tare interesant cu personaje la fel de interesante.
Putin: La ce vă trebuie NATO?
De Lelia Munteanu
Înainte cu trei săptămâni de a se stinge, Shimon Peres a dat ultimul interviu scriitorului şi jurnalistului David Samuels, unul dintre interlocutorii săi preferaţi.
Dialog spumos (întrebări non-conformiste, răspunsuri foarte interesante), desfăşurat în engleză şi ivrit, citabil în întregime.
Am ales să decupez paragrafele referitoare la Vladimir Putin. Fiindcă vin din partea unui om care l-a cunoscut bine, pe care Putin l-a respectat şi l-a consultat, la fel cum au făcut preşedinţii Xi şi Obama.
Ce spunea Peres:
“Sunt foarte bun prieten cu Putin şi o să-ţi relatez, pe scurt, conţinutul uneia dintre discuţiile noastre recente.
I-am spus: Ai 63 de ani, eu am 93. Spune-mi, ce vrei să realizezi în următorii 30 de ani? Pentru ce lupţi? Speri să enervezi America? Mi-a răspuns: Nu. Vrea America o bucată din Rusia? l-am întrebat. Nu. Ai probleme să discuţi cu Obama? De ce mă întrebi? a replicat. Uite, nu sunt spion, orice ar fi spune-mi. M-a întrebat: Tu ce crezi? Şi i-am spus: America va câştiga, indiferent ce faci. De ce? m-a întrebat. Pentru că ei sunt norocoşi şi tu nu!”.
Samuels consemnează în paranteză că Peres izbucneşte în râs.
“I-am mai spus: Când un american se trezeşte dimineaţa, ce vede? În sud, Mexic – ei îi accept pe mexicani în ţara lor. În nord, Canada – cu canadienii sunt cei mai buni prieteni din lume. Iar pe dreapta şi pe stânga – peşti în ocean. De ce şi-ar face Obama griji? Tu, tu te trezeşti dimineaţa şi pe cine ai? Japonia, China, Afganistan? O, Doamne! Ruşii ştiu că ai o mulţime de pământ şi nu le dai o leţcaie. Ai 20 la sută din apa dulce, şi nu le dai nimic. Aşa că, atunci când se va topi zăpada în Siberia, primul lucru pe care îl vor vedea acolo vor fi chinezii. Pentru că sunt o mulţime de chinezi în est şi prea puţini ruşi.
Al doilea lucru pe care i l-am spus: America are cel mai bun raport între mărimea suprafeţei şi numărul locuitorilor. Aici, în Rusia, e cum nu se poate mai rău. Douăzeci de milioane de kilometri pătraţi. Dumnezeule! Dar nu ai oameni. Oamenii tăi sunt pe moarte. Nu fi impresionat de aplauze şi de ceea ce-ţi spun unii. Oamenii nu te vor ierta. De ce ruşii trăiesc în medie 62 de ani, iar americanii 82? Te comporţi ca un ţar! Ce-au făcut ţarii? Au dezvoltat două oraşe, St. Petersburg şi Moscova, de exemplu. Orice doreşti, găseşti acolo. Restul Rusiei e ca Nigeria acoperită de zăpadă. Oamenii tăi agonizează. Nu le dai viaţă. Crezi că te vor ierta? De ce e mare America? Pentru că dă. De ce e Europa în necaz? Pentru că e apucătoare. America dă; lumea zice fiindcă e generoasă. Eu cred că e înţeleaptă. Dacă dai, îţi faci prieteni. Cea mai benefică investiţie e să-ţi faci prieteni. America a avut curajul să croiască Planul Marshall, o mare bucată din produsul intern brut pe care a dat-o Europei muribunde. Şi, în felul ăsta, au arătat că e cea mai bună investiţie din lume. Nu e ţară europeană să nu fi luat un imperiu. Francezii şi britanicii, portughezii, toţi. Şi ce s-a întâmplat? Au fost aruncaţi de acolo şi au plecat cu nimic. Anglia, cel mai mare imperiu de la soare-răsare la soare-apune, toate oceanele, şi delicaţii, non-violenţii indieni i-au azvârlit afară lăsându-i cu nimic în afara a trei insuliţe cu care nu ştiu ce să facă. Crede-mă, i-am spus lui Putin, duşmanii şi duşmăniile sunt cele mai mari irosiri în viaţă. Investeşti într-un lucru prostesc. Ai văzut America venind în Orientul Mijlociu, după plecarea Marii Britanii, nu chiar ca un imperiu, ci cu siguranţă ca un garant al acordurile între state, iar acum vezi America... nepărăsind regiunea în întregime, dar valul a trecut. Vreau să spun că îţi poţi permite, fiindcă investiţia în prietenie încă mai există. Ai NATO. Ai Europa, ceea ce înseamnă 600 de milioane de oameni care încă mai sunt cu tine.
Putin mi-a replicat: Ascultă, ce vrei de la mine? La ce vă trebuie NATO? Uniunea Sovietică nu mai există. Tratatul de la Varşovia a fost destrămat. Sunt gata să fiu membru NATO, ca voi! Dar de ce au nevoie de Georgia în NATO? De ce au nevoie de România în NATO? Vor să meargă în Europa, să se ducă în Europa. Dar cu ce armată vor ei să lupte? Apoi, mi-a spus: Crezi că n-am ştiut că Crimeea e rusească şi că Hruşciov a făcut-o cadou Ucrainei? Nu mi-a păsat, până când aţi avut nevoie de ucrainieni în NATO. Pentru ce? Nu m-am atins de ei. Au vrut să meargă în Europa, am spus: Excelent, duceţi-vă în Europa. Dar de ce ce aveţi nevoie de ei în NATO? Putin mi-a spus că a vorbit cu Obama. I-a zis: Ştii ce? Sunt gata să mă alătur vouă în Orientul Mijlociu. Economic, nu militar. Am investit 4 miliarde de dolari în Libia, lucrăm pentru o tranziţie acolo. Apoi, într-o dimineaţă, am citit că Obama a tăiat legăturile cu Libia. Am pierdut 4 miliarde. Aşa că l-am întrebat: De ce-ai făcut asta? Te-ai gândit ce se va întâmpla acolo după aceea?
Poate că Obama era cu gândul în altă parte... I-am spus lui Putin: Uite, în ciuda tuturor acestor lucruri, de ce nu faci ce fac americanii? Construieşte o altă cârmuire sau un organism de conducere care să permită dezvoltarea întreprinderilor. N-ai decât un guvern, în guvern ai cele mai ambiţioase persoane, ele sunt corupte, îi corup pe alţii, sunt corupte oricum, nu sunt loiale. Ia companiile şi lasă-le să facă ce fac companiile americane. Ei bine, ce propui? M-a întrebat. I-am spus: Avem un milion de vorbitori de rusă în Israel. Suntem cei mai buni sau printre cei mai buni în ştiinţă. Suntem gata să vă ajutăm. Lucrează în afara guvernului. Sau abandonează-l, e corupt oricum. Altfel nu vei câştiga”.
Aici, Peres a râs din nou.
”Putin mi-a spus: OK, să încercăm. Şi asta încercăm acum. Iar absurditatea acestei poveşti este că au existat unele companii americane care au investit în Rusia şi acum au probleme mari. M-au rugat să le ajut”.
Comentariu personal: se pare ca lucrurile in spatele scenei casa zic asa nu sunt chiar atat de "dure". Sunt un pic mai relaxate intre oamenii mari. Consecintele discutiilor relaxate sunt dure cateodata si pe astea le simtim noi.
Franța a înaintat Consiliului de Securitate al ONU o rezoluție care prevedea încetarea bombardării civililor din Alep. Rusia și-a utilizat însă dreptul de veto pentru a o bloca. Gest care o descalifică moral pe plan internațional. Și când te gândești că o bună parte din clasa politică românească își caută lumina în curtea acestor, hai să le spunem, criminali....
ONU : la Russie met son veto à la résolution de la France sur la Syrie, le texte russe également rejeté
Le Conseil de sécurité de l'Organisation des Nations-Unies devait se pencher aujourd'hui sur deux textes rivaux appelant à un cessez-le-feu à Alep. L'une de ces résolutions, appelant à la fin des raids dans la deuxième ville de Syrie, était défendue par la France et a été rejetée par un veto russe.
Sur les quinze pays membres du Conseil de sécurité, seuls la Russie et le Venezuela se sont opposés à la proposition française. La Chine et l'Angola se sont abstenus. Les onze autres pays du Conseil, dont les Etats-Unis et le Royaume-Uni, soutenaient le texte.
"Un pays qui mettrait le veto à cette résolution serait discrédité aux yeux du monde. Il serait responsable de la poursuite des exactions", avait déclaré François Hollande plus tôt dans la journée.
La Russie réclamait de son côté une cessation des hostilités, sans évoquer ces bombardements ; un texte qui a également été rejeté dans la foulée.
Asta nu poate si nu trebuie sa fie judecata in termeni de morala.Cel mai moral lucru care se poate face in razboi e sa-l termini cat mai iute si asta nu se face lucrand cu manusi.Si pe cat posibil ar merita facut in asa fel incat sa nu mai arda multora sa o arda cu califatul. In Gaza sau in Irak,babulanii nu au avut vreodata vreo retinere in a pune trupe si tehnica in mijlocul civililor.In Siria e de multe ori aceasi poveste,dupa cum e de multe ori vorba de razbunare a trupelor guvernamentale. Despre Alep,e genul de batalie de moda veche.Verdun,Odessa,Sevastopol,Stalingrad. In care poti pierde o armata inaintand cateva sute de metri.Orice sau aproape orice permis.Sa infometezi asediatii pt a cruta cateva mii de vieti,care-i problema?
Ideea e ca daca trebuie razboi cu rusii,bine ar fi sa-i impusti,nu sa-i injuri.Concept valabil in general in razboi.
Ăia care îşi caută lumina pe la est? Sunt nişte pasaje absolut remarcabile în cartea lui Aurelian Gulan - pe care am recomandat-o câteva zile în urmă - unde este descris mecanismul recrutării viitorilor agenți de influență din rândurile prizonierilor de război români.
Caracalul - Motiv de trozneala intre frantuji si polaci
Polonia a anulat acum vreo cateva zile contractul pe care il semnasera cu Airbus Helicopters pentru 50 de elicoptere militare Caracal. Contractul a fost atribuit in 2015 in detrimentul Black Hawk - US si AW-149 italian. Monsieur F. Hollande s-a bosumflat si a si-a anulat vizita oficiala in Polonia programata pentru 13 octombrie.
Se zvoneste prin ziare ca ar fi vorba de ceva spagi exagerate cerute de niste baieti destepti de prin Polonia, spagi ce ar fi crescut pretul serviciilor anexe, in special cele de transfer de tehnologie, la mai mult de 100% din valoarea contractului de 2.4 Mld €...
Frantujii se angajasera sa creeze, in contrapartida, vreo 3 mii si ceva de locuri de munca la polaci, precum si o uzina de montaj pentru Caracal. "Pas de bol", cum ar zice grecii antici, au ales sa construiasca uzina de asamblare in regiunile controlate de opozitie; amerlocii, in schimb, in cele controlate de partidul la putere.
Cei priceputi la chestii din astea pariaza ca pana la urma comanda va fi semnata pentru Black Hawk si fara nici un fel de avantaje anexe...
Polacii sunt la a doua manevra de acest gen, si aia tot impotriva frantujilor: in 2003 au sucit-o ca la Ploiesti (era sa zic: "Ca la Caracal...") si au anulat comanda pentru 48 de Mirage 2000 in favoarea a 48 de ... F16.
Sa vedem ce rezultate va avea povestea asta. In orice caz, e o noua lovitura incasata de Hollande, care ar fi vrut sa arate electoratului frantuz, pe 13 octombrie, ca e cel mai priceput la facut business cu statul (polac) !
Cu siguranta acum frantujii stiu si ei o poveste celebra despre Caracal.. Pe limba lor, dar o stiu!
Ehee,tare imi e ca polacii sunt 5 minute mai destepti decat simpla spaga.Primo,Blackhawk e otara mai bun Secundo,vrei contracte,sari cu trupa.Franta nu are si nu trebuie sa aiba contracte importante cata vreme nu e de incredere. Noi am furat-o rau de tot cu Airbus si cu ce se invarte la Ghimbav.Ata ete,ambitie de ioropean. Bun mai era Bell.Asa,si fara caricioplane si fara bani,transfer tehnologic etc...
Candva,un apologet al minunilor si binefacerilor arabe infaptuite in Europa respectiv in Franta imi spunea ca in Franta se traieste bine. Ceea ce se si vede din cele de mai jos:
În intersecția de la marginea “zonei urbane sensibile”, Grande Borne, din Viry-Châtillon, “tinerii” cartierului atacă mașinile oprite la stop: geamuri sparte cu bâtele, poșete și bijuterii smulse, bani luați cu japca. Ca în intersecțiile din orașele Africii de Sud. Globalizare. Așa că, primarul a dat dispoziție ca în intersecție să fie instalată…o cameră de luat vederi. Camera de luat vederi a fost incendiată cu ajutorul unui cocktail Molotov. Primarul a dat dispoziție să fie instalată o camera de supraveghere nouă. Camera de supraveghere nouă a fost distrusă, și ea, cu ajutorul unui cocktail Molotov. Administrația locală a instalat o altă cameră de supraveghere, dar a schimbat tactica: a trimis în intersecție două echipaje de poliție, să o pazească!
“Tinerii” n-au schimbat nimic: sâmbătă, ziua în amiaza mare, 20 de cagulați înarmați cu bâte de baseball au atacat mașinile de politie, le-au spart geamurile și au aruncat peste politiștii din interior…cocktailuri Molotov. Apoi au plecat, lăsând în urma lor două mașini și 4 polițiști în flăcări. Unul se zbate acum între viață și moarte, fiind în comă indusă, ceilalți 3 prezentând arsuri mai puțin grave.
A fost momentul în care a intervenit, ca după fiecare atentat terorist, cu eficacitatea recunoscută, Bernard Cazeneuve. Ministrul de interne le-a făcut observație “tinerilor”: “Sunteți niște sălbatici și niște lași”. Apoi a trimis în intersecția cu pricina niște trupe cu căști, arme și scuturi. Multe trupe cu căști, arme și scuturi. Să vadă cei din Viry-Châtillon că Franța are și așa ceva. Apoi trupele vor pleca. După care, ca în Africa de Sud, “tinerii” vor ataca mașinile oprite la stop. Și primarul va instala o camera de supraveghere. Pe urmă, Molotov, cocktailul… https://bogdancalehari.wordpress.com/2016/10/10/cocktailul-molotov/
Va tine Calehari asta-n întuneric si bâjbâiti si voi dupa el, da' vina e a lui, ca stie limbi straine si nu va spune si voua! Uite numarul din 15 Oct. 2005 : aceleasi probleme, aceleasi discutii, aceeasi vorbarie. Ce-are asta cu geopolitica sau cu arabii ? Nimic, e o problema de salubritate publica locala.
Ehee,tare imi e ca polacii sunt 5 minute mai destepti decat simpla spaga.Primo,Blackhawk e otara mai bun Secundo,vrei contracte,sari cu trupa.Franta nu are si nu trebuie sa aiba contracte importante cata vreme nu e de incredere. Noi am furat-o rau de tot cu Airbus si cu ce se invarte la Ghimbav.Ata ete,ambitie de ioropean. Bun mai era Bell.Asa,si fara caricioplane si fara bani,transfer tehnologic etc...
@Mihais, e vorba de business. Just business. Polacii au organizat o cerere de oferta publica, au fost trei companii care au citit caietul de sarcini si au raspuns, fiecare dupa posibilitati. Nu spune nimeni ca BH n-ar fi mai bun, in principiu. Insa Caracalul a fost considerat in 2015 ca fiind cel care raspunde cel mai bine caietului de sarcini. De aceea polacii au atribuit contractul frantujilor si nu amerlocilor.
Restul e magarie. Nu se practica decat intre geambasi, si nici acolo de prea multe ori. Nu poti spune in 2015: gata dom'le imi place Caracalul tau ca e mai ieftin decat celelalte si raspunde cerintelor mele si pe urma, in 2016, sa spui ca nu iti convine modul in care Caracalul va fi fabricat in Polonia. Sunt cereri anexe, contracte anexe, pentru servicii anexe: iti convine, bine, nu iti convine, nu ai decat sa lasi producatorul sa produca in Franta sau Uk sau pe unde o mai fi avand uzine de productie si asamblare.
Pe urma mai e si faza cu fondurile europene: o parte din bani vin de la UE. Amerlocii s-au gandit ca n-ar fi rau sa dea BH in schimbul malaiului primit de polaci de la Bruxelles. Avantaj calaretul.
Trista realitate e urmatoarea: unu: pana una-alta, polacii nu au nici Caracal, si nici BH. Si asta pentru ceva vreme. Doi la mana: polacii au incins relatiile diplomatice cu un stat european (gratis, as spune), cu consecinte imprevizibile pe termen mediu si lung, de ambele parti. Si, trei la mana, vor trebui sa ramburseze o parte din malai drept despagubiri comerciale. Pentru ca partea franceza tocmai asta pregateste: un proces comercial dupa legile comerciale europene. Si acolo amerlocii (inca) nu fac jocurile.
Partea franceza pregateste o rediscutare a relatiilor franco-poloneze, mai ales. Pe lânga contractul asta (care era unul foarte avantajos polonezilor, offset-ul ajungând la 123%. Ca idee, offset-ul Dasault în India e de 50%) mai era vorba de niste submarine (contract care va cadea si el cât de curând, foarte probabil). E vorba de afaceri, dar sunt afaceri cu iz foarte politic : Polonia a schimbat radical compasul de când Pis-ul e la putere, nu stiu în profitul cui dar limpede în detrimentul Poloniei. Ceea ce e sigur e ca Polonia a facut tot ce a putut pentru a nu semna cu airbus. Partea tehnica si evaluarea facuta de GROM-ul lor a zis ca le e mai bun Caracal-ul decât BH (si a tot evaluat GROM-ul, de vreo 5 ani încoace).
Pentru memorie : dreptul european interzice offset-ul când e vorba de aparate europene, iar cel prevazut în contractul Airbus cu polonezii era ultimul cu asemenea prevedere. Guvernul polonez actual pare dispus sa treaca printr-un proces comercial, polonezii sa plateasca si dup-aia...mai vad ei. Momentan, cica e vorba de reanalizarea completa a relatiilor bilaterale. Lucru ne-bun pentru polonezi, caci de la primul beneficiar al fondurilor europene (85 de miliarde € în perioada 2014-2020) risca sa ajunga, vorba unui ziarist, "pasagerul clandestin" al Europei.
Candva,un apologet al minunilor si binefacerilor arabe infaptuite in Europa respectiv in Franta imi spunea ca in Franta se traieste bine.
@apkah: Sa-i multumesti "apologetului" pentru ca ce ti-a spus, ti-a spus corect. Pot confirma: ultima oara cand am trecut pe la frantuji (adica acum vreo doua saptamani), o duceau nu bine, ci foarte bine: terasele pline, lume relaxata, femei frumoase, baieti cu bun simt, copii prin parcuri... Ce sa-ti doresti mai mult decat atat?
Asadar sa-i multumesti amicului pentru ca a fost sincer cu tine.In ziua de azi multi spun(em) numai prostii si neadevaruri!
Polonezii au anuntat recent ca vor sa ia 23 de Blackhawk in diverse configuratii.
Problema e ca indiferent daca Airbus e mai bun sau mai rau,offset,legislatia europeana si restul aspectelor,tehnica trebuie integrata intr-un sistem logistic comun,sau cel putin trebuie sa ai integratori de incredere. Intr-un mod foarte regretabil,Franta nu e de incredere.Nu cata vreme ai FCS de la Thales pe T14 sau pe T72B3.Si nu cata vreme nu vezi umbra de francez prin est.
Sunt de acord cu Bori ca e vorba de si de iz politic.Accept ca e posibil sa fie si combinatii meschine,gen spaga.Dupa cum versiunea asta poate fi perdeaua de fum.Dar fondul problemei ramane Mazar Rasha.
Bine, bine, dar asta nu se face. E marlanie, cum s-ar zice. De acord ca e cu iz politic, de acord si ca e Mazar Rasha pe ici, pe colo.
Dar tot polacii au de pierdut. Nici drcu n-o sa mai vrea sa faca business cu ei: orcie "bidding process" costa bani. Tu ai cheltui vreun leu ca sa pregatesti un raspuns la un bid pentru un client care e cunoscut ca poate sa schimbe decizia (politic sau nu) si peste un an? Ce garantii poti avea de la un asemena client ca te va plati la timp, in cazul in care vei castiga licitatia?
Iar chestia aia cu integrarea in sistem trebuia verificata inainte de atribuirea contractului. Trebuiau scrise specificatiile tehnice necesare, incluse in caietul de sarcini si ulterior verificat daca solutiile propuse de diversii ofertanti le indeplinesc au ba. Trebuiau stabilite despagubiri financiare in cazul in care garantiile cerute nu ar fi fost indeplinite. Asa se face in business, si se face de buna vreme.
Nu s-ar mai fi bosumflat Hollande daca in 2015 polacii ar fi zis: "Domle, nu iau Caracalu', ca nu se integreaza!" Da' n-au zis, aici e toata magaria!
Forums
!
