N-am zis eu nimic, sunt doar mesagerul unei cunostinte comune , personal, am alte lucruri mai importante de facut in viata decat sa ma preocupe nonsubiectul asta, caci nonsubiect il consider.
Am văzut cu toții cât de exasperant e să fii izolat acasă o lună, mai ales dacă ești singur. Acum închipuiți-vă cum e să fii izolat o veșnicie în propria finitudine îndârjită. Câtă diavolească ură și neputință naște limitarea!
Îi vedeți deja pe unii cum spumegă și revarsă ură față de cei care încearcă, așa cum pot (bâjbâind, bâlbâindu-se, tatonând), să fie în comuniune cu infinitul dumnezeiesc.
Pentru creștini, moartea e un prag redutabil, dar nu tragic. Pentru cei care au ales, ca Iuda, să refuze dumnezeirea de dragul unei pretinse griji pentru social, moartea e absurdă. Pentru cei care cred în Dumnezeu, moartea e deschidere; pentru cei care Îl resping pe Dumnezeu, e închiderea definitivă, impas ontologic, accident tragic sau sfârșit absurd.
În piesa lui Marlowe, "Dr. Faustus", diavolul îi spune magicianului: "this is hell, nor am I out of it" ("acesta-i iadul, n-am ieșit din el"). Teologic, se vorbește despre starea de iad. Iadul nu e o pedeapsă divină, ci e starea sufletească, disperarea, ura și neputința pe care singuri și-o amenajează cei care îl resping pe Dumnezeu.
Un seamăn de-ai noștri (aplaudat de mii de oameni) ne-a dezvăluit ieri chipul desfigurat al urii pure, furioase, diabolice. Nu l-a excomunicat nimeni: singur a blestemat în stânga și în dreapta, singur s-a excomunicat și a ținut ca toată lumea să ia notă că s-a rupt de Biserică. Apoi s-a victimizat și a invocat ruguri și inchiziții imaginare, pentru care blajinii oameni preocupați să ia lumina și Sf. Paști nu au nici timpul, nici dispoziția, nici priceperea.
Și Iuda avea principii: îi păsa, vezi Doamne, de săraci (pe cheltuiala Mariei din Betania, nu a lui), era un justițiar social. Deși L-a trădat pe Dumnezeu ca nimeni altul, chiar și el se putea mântui. Hristos venise pentru toți oamenii, deci și pentru el. Era suficient să-și regrete amarnic vânzarea, ca Petru lepădarea sau tâlharul crimele. Sub lemnul Crucii era loc și pentru pocăința lui. Nu Hristos l-a respins pe Iuda, nu Hristos l-a condamnat: singur s-a osândit, atunci când, dându-și moartea, a respins atotputernicia lui Dumnezeu, care includea puterea de a-l ierta chiar și pe el pentru vânzare. Iuda a ales singur moartea în locul Vieții.
Biserica nu respinge pe nimeni. Ea nu e comunitate etnică, în care te naști sau nu, nu e firmă sau agenție, pentru care te califici sau nu: e o casă deschisă, o familie în care oricine este binevenit. O casă cu rânduiala ei, ca orice casă, dar deschisă oricui – o casă ospitalieră, spital de suflete și hotel al năpăstuiților.
Sigur, sunt străini care nu îi calcă pragul, dar ar vrea să-i schimbe regulile și menirea, alții care ar vrea să fie lăsată în paragină și dărâmată, fiindcă nu are ce căuta în cetate, și alții care o acceptă așa cum este, o caută mai des sau mai rar, sunt fericiți că se pot odihni în umbra ei și eventual încearcă să o înfrumusețeze cu o crenguță, o floare, o tușă de frescă sau o piatră colorată de mozaic.
Fiecare alege în fond pentru sine și își așterne propriul destin. Suntem liberi, exaltant și înfiorător de liberi: chiar și pedeapsa sau răsplata ne-o dăm singuri, încă de acum, începând cu pacea sau cu iadul în care sălășluiesc mintea și sufletul nostru.
Pace și bunăvoire tuturor!
Preluare de pe facebook, Adrian Papahagi
truepride wrote ...
Primul citat, al ui Adi Papahagi poate fi scos cu totul din ecuatie. Pe Adi il cunosc, nu am nimic perosnal cu el, dar este pur si simplu un exemplu de baiatul lui tata. Tatal sau a fost o somitate, el s-a agata de o eticheta.Poti fi arogant gratuit, cum este dansul, dar cand crezi ca le pricepi pe toate deja iriti pe aia care au treaba si habar intr-un domeniu.Recte eu, Adi sa lase reforma constitutionala la aia care se pricep si eu las propunerile de modficare a inavtamantului la aia care se pricep. Nu-i fain asa?
Cu triste spun ca nu s-a schimbat nimic in Adrian si mi-a ramas o expresie a jurnalistului C.T.Popescu in cap: "a snobi in bataie". Pacat ca un maestru al cuvantului, polisat foarte elegant caci asta ii este meseria, ramane blocat in aceeasi superioritate naturala, aroganta si nationalism desuet de care il acuzam acum niste anisori. Ca sa pun si punctul, spor la lupta pentru viata dragi concetateni deorece valorile mele superioare imi permit sa condamn pe oricine la moarte doarece "nu-i asa de tragic"... Nu vreau sa fac un calcul, insa presedintele Romaniei a salvat macar statistic niste vieti. In aceste momente asteptam in special de la intelectualitatea de dreapta o directie clara in sustinerea masurilor impuse. De la stanga nu am pretentii, se pregatesc incet dar sigur de 1 mai, stanga unde fiecare individ este doar un numar statistic.
Dan Dungaciu: Oficializarea revizionismului la Budapesta şi efectul vaccinului Sputnik asupra domnului Szijjártó
Geopolitica vaccinurilor sau diplomaţia vaccinurilor înseamnă, în esenţă, mesajul strategic sau de politică externă pe care cineva îl transmite prin intermediul achiziţiilor sau donaţiilor de vaccinuri. Totul devine simbolistică fundamentală.
În momentul în care tema zilei este pandemia şi imunizarea, inclusiv mesajele de politică externă se livrează pe acest ecran asupra căruia sunt aţintite privirile tuturor. A urmări cine şi cui cedează sau vinde vaccinuri, cine de unde cumpără, cine împarte porţia lui şi cu cine - înseamnă a construi o hartă a geopoliticii vaccinurilor care reproduce, coerent, geografia de putere la nivel global. Astăzi decupăm doar o felie din această poveste LINK despre care am mai vorbit.
Ungaria îşi dezveleşte braţul spre Est, iar Rusia şi China triumfă diplomatic
Pe 27 februarie, preşedintele Ungariei, Janos Ader, se imunizează cu vaccinul chinezesc Sinopharm, iar fotografia sa ajunge în toată presa chineză, ca o probă a succesului acestui vaccin în spaţiul Uniunii Europene. După o zi, pe 28 februarie, însuşi premierul Ungariei, Viktor Orban, se vaccinează şi el cu acelaşi antidot, cu un efect mediatic şi mai pregnant.
Efectul este indiscutabil. Ultimul pe această listă, Ministrul Afacerilor Externe şi al Comerţului Exterior al Ungariei, Péter Szijjártó, se imunizează cu vaccinul Sputnik, devenind, la rândul său, principalul vehicul de propagandă al succesului vaccinului rusesc în UE. Să mai spunem, în treacăt, că ţara vecină este singura din UE care a deschis porţile vaccinului rusesc înainte ca el să fie certificat de agenţiile europene de specialitate. Un semnificativ succes diplomatic al Rusiei care, pe de-o parte, este sancţionată comercial de către UE după anexarea Crimeei şi intervenţia din Donbas, pe de alta, este acreditată de state precum Ungaria să îşi livreze vaccinul în spaţiul european, Budapesta transmiţând invitaţia, concomitent, şi altor state comunitare să facă la fel.
În bloc, toată conducerea Ungariei s-a imunizat, cu ochii la camerele de filmat, cu vaccin din Est. Practic, este singurul caz la nivel euroatlantic în care se petrece aşa ceva. O ţară UE şi NATO arată lumii că, de fapt, totul este relativ, Estul şi Vestul devenind o distincţie caducă, inoperantă, cel puţin la acest nivel. Geopolitica vaccinurilor merge cu un pas înaintea geopoliticii, în sensul în care o ţară precum Ungaria, permeabilă la investiţii ruseşti sau chineze – multe strategice! – transmite un mesaj lumii întregi că, atunci când apare o criză, salvarea vine de la... Est!
Sau poate veni şi de acolo.
Un ministru de Externe ultraactiv şi consecvent cu România
Ne interesează deocamdată cazul Ministrului de Externe al Ungariei, Péter Szijjártó, un personaj extrem de activ, ofensiv, şi extrem de independent inclusiv faţă de Bruxelles. Ungaria a fost mereu criticată la început, dar, ulterior, toată lumea a mers pe aceeaşi cale – obişnuieşte să spună Péter Szijjártó, fără să îşi ascundă dispreţul suveran.
Dincolo de orice, trebuie să recunoaştem că are, pe undeva, dreptate. Multe dintre „aberaţiile” iniţiale ale Ungariei au intrat, tacit, în „mainstream-ul” european, dar asta e altă discuţie. Ceea ce discutăm aici este relaţia cu România sub bagheta diplomatică a lui Péter Szijjártó – piesă fundamentală a regimului Orban - şi câteva direcţii din care aceasta se developează pregnant.
Trei sunt principale şi merită consemnate aici.
Prima ţine de promovarea, ca proiect major al strategiei ungare, a faimosului Plan de investiţii ungureşti în Transilvania (Planul Kós Károly LINK ), despre care am discutat pe larg în această pagină şi nu mai este cazul să revenim. Se poate citi acolo, sistematic, dispreţul faţă de România – ideea de „stat român” nu figurează niciunde în document -, o ostentativă ignorare a organizării administrativ-teritoriale a ţării (zone inexistente precum „Partium” şi „Ţinutul Secuiesc” sunt abundent invocate în document), şi, bomboana de pe tort, sfidarea enormă de a numi programul de investiţii în Transilvania al Budapestei cu numele unuia care a fost, urgent, după Diktatul de la Viena, decorat de Amiralul Horty Miklos...
A doua chestiune ţine de perpetuarea unei linii tradiţionale a diplomaţiei ungare LINK , respectiv interesul sistematic şi deloc inocent pentru Republica Moldova. Am scris şi despre asta şi nu e cazul să revenim, destul să spunem că Budapesta a avut, imediat după integrarea acesteia în UE, ca prioritate de politică externă fundamentală, preluarea a cât mai multor poziţii europene care să vizeze Republica Moldova sau regiunea transnistreană, având, pentru aceasta, inclusiv sprijinul tacit al Federaţiei Ruse. Ministrul Péter Szijjártó a dus această linie directoare la apogeu. Să reamintim doar declaraţia acestuia din 2020 când, aflat la Chişinău la a patra vizită din acel an (deloc întâmplător, anul răcirii relaţiilor dintre Bucureşti şi Chişinău!) făcea un bilanţ succint: „Începând din luna ianuarie, experţii maghiari vor activa la Chişinău în cadrul Ministerului Finanţelor şi Ministerului Agriculturii din Moldova. Marile companii maghiare continuă să investească în republică: o bancă maghiară (OTP) este lider al pieţei bancare locale şi va implementa dezvoltări IT majore în perioada următoare... Cea mai mare companie farmaceutică maghiară, Richter, a dezvoltat o reţea de 42 de farmacii, ceea ce îi asigură o cotă de piaţă de peste 10% în Republica Moldova. Eximbank Ungaria a înfiinţat o linie de credit de 110 milioane de dolari pentru finanţarea cooperării economice şi comerciale dintre companiile maghiare şi cele moldoveneşti”. În plus, Budapesta s-a prezentat ca cel mai mare susţinător al R. Moldova la nivel european şi a îndemnat Bruxelles-ul să susţină necondiţionat guvernul socialist Dodon-Chicu de la Chişinău. Apoteoza politică a vizitei oficialului ungur a fost la Preşedinţia republicii, unde Igor Dodon i-a înmânat atunci ministrului ungar de externe Péter Szijjártó distincţia „Ordinul de Onoare”, cea mai înaltă distincţie de stat din Moldova care poate fi acordată unui oficial străin. Atitudinea Budapestei e deci consecventă: Ungaria a sprijinit, de la regimul Voronin încoace, orice putere de la Chişinău care s-a îndepărtat de România şi, implicit, de Uniunea Europeană. Şi a făcut-o şi o face explicit şi ostentativ.
A treia chestiune care trebuie reamintită este şi mai gravă. Este vorba despre decretarea de către Péter Szijjártó a – nici mai mult nici mai puţin! – „incongruenţei dintre graniţele statului ungar şi naţiunea maghiară” ca una dintre „principalele probleme de securitate” ale Budapestei. O aserţiune care traduce pe deplin viziunea politică şi strategică – şi personală! - a Ministrului Péter Szijjártó. Este inimaginabil şi fără precedent. Dacă despre primele două LARICS a mai făcut vorbire, ultima chestiune este încă necercetată în presa românească. Să vedem despre ce este vorba.
Oficializarea revizionismului sau care sunt, oficial, provocările de securitate ale Ungariei?
Pe data de 09.12.2020, la puţină vreme după alegerile din România, are loc, în sala Szell Kalman a Parlamentului ungar, şedinţa Comisiei de Securitate Naţională LINK , la care a fost audiat Ministrul de Externe şi comerţului exterior Szijjártó Péter (MAECE).
Au fost prezenţi membrii comisiei de specialitate, ministrul audiat, secretarul de stat din MAECE, Vargha Tamas, şeful de cabinet din MAECE, Domjam Laszlo, dar şi Directorul General al Serviciului ungar de informaţii externe (IH), Bunford Zsolt.
În prezentarea sa, care a deschis lucrările şedinţei, Szijjártó Péter a prezentat în faţa comisiei şi a celorlalţi oficiali prezenţi şase provocări la adresa Ungariei, care, sugera domnia sa, trebuie prezentate în faţa Comisiei de specialitate a Parlamentului ungar, în contextul „pandemiei care ne însoţeşte de un an” şi al schimbărilor „spre o nouă ordine mondială”.
Dincolo de provocarea economică – competiţia globală pentru redistribuirea capacităţilor -, migraţia, provocările din spaţiul cibernetic (ca urmare a trecerii activităţii pe on-line), viitorul UE, nesoluţionarea conflictelor din proximitatea UE – a şasea provocare prezentată, repetăm, în faţa membrilor Comisiei de securitate naţională a Parlamentului de la Budapesta şi în prezenţa Directorului general al Serviciului ungar de informaţii externe (IH), aflat în subordinea Ministrului Afacerilor Externe şi al Comerţului Exterior, Szijjártó Péter, este aproape halucinantă.
Iată cum sună aceasta: „A şasea provocare este reprezentată de incongruenţa dintre graniţele statului ungar şi cele ale naţiunii maghiare, aspect ce ţine de competenţa Comisiei de Securitate Naţională”.... Şi ministrul continuă: „Însă există din păcate ţări unde, în miezul politicii de guvernare, se află instigarea împotriva maghiarilor, exercitarea de presiuni asupra comunităţilor maghiare. Fiecare maghiar este răspunzător pentru fiecare maghiar, aceasta este baza politicii naţionale a guvernului ungar”.
Să reluăm: unul dintre cei mai importanţi oficiali de la Budapesta, în speţă ministrul de externe, afirmă public că una dintre ameninţările Ungariei de azi – care, nu-i aşa, va trebui contracarată! – este incongruenţa dintre graniţe şi populaţie. Şi asta în 2021, în condiţiile în care minorităţi maghiare se află inclusiv pe teritoriile unor state vecine membre UE şi NATO. Ca să traducem şi mai bine: un stat NATO sugerează, în faţa Comisiei de Securitate Naţională a Parlamentului de la Budapesta şi a Directorului General al Serviciului de Informaţii unguresc, fără nicio reţinere, că principala sa ameninţare este modul cum sunt desenate hărţile celorlalte state, inclusiv a două state NATO (România şi Slovacia)!
Pentru comparaţie, să încercăm să ne imaginăm că ministrul român de externe ar spune, în faţa Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din Parlamentul de la Bucureşti, de faţă cu Directorul Serviciului de Informaţii Externe (SIE), că una dintre provocările majore de securitate ale României ar fi „incongruenţa dintre graniţele statului român şi cele ale naţiunii române”. Cum ar suna o asemenea afirmaţie la Kiev, la Belgrad sau chiar la Chişinău? Dar la Bruxelles, Berlin sau la Washington?
Întrebări, evident, retorice, în cazul României. În cazul Ungariei, iată că toată lumea tace.
Să mai notăm, în treacăt, că, după expozeul ministrului, la capitolul întrebări, deputaţii unguri s-au arătat extrem de îngrijoraţi şi iritaţi de rezultatul alegerilor parlamentare de la Bucureşti.
Deputatul Ungar Peter (LMP), a cerut informare, ori de la serviciul secret IH ori de la MAECE, privind accederea în Parlamentul României, în urma alegerilor, a AUR, „un partid a cărui clasificare de anti-maghiar este un eufemism”. De asemenea, Molnar Zsolt (MSZP), a cerut de asemenea: informare cu privire la AUR; dacă unirea Republicii Moldova cu România poate încălca prevederi ale dreptului internaţional; dacă există probleme ale AUR care „pot fi exploatate de partidele româneşti raţionale sau UDMR pentru desfiinţarea AUR, în conformitate cu legislaţia română sau cea europeană, demers în care să fie inclusă diplomaţia ungară şi europarlamentarii ungari”.
Adică, după ce propriul ministru de externe vorbeşte explicit despre „incongruenţa dintre graniţă şi naţiune” ca o probleme de securitate majoră a Ungariei, deputaţii de la Budapesta – într-o ipocrizie de proporţii! - explodează că în Parlamentul României ar fi intrat un partid declarat unionist şi considerat de ei anti-maghiar şi pun problema desfiinţării acestuia, inclusiv prin intervenţii de la Bucureşti, Budapesta sau Bruxelles.
Vorba filmului: O lume nebună, nebună, nebună...
Scăpare sau sfidare. Un ministru de Externe pe care îl ia gura pe dinainte?
Să revenim acum la chestiune, căci e fără precedent, şi să încercăm să-i înţelegem premisele. Deci, un ministru de externe al Ungariei, ţară UE şi NATO, vecină a României, declară că „incongruenţa dintre graniţele statului ungar şi cele ale naţiunii maghiare” este o provocare de securitate majoră pentru Ungaria. Dincolo de false pudori, probabil că mulţi dintre cei care citesc aceste rânduri ar spune că, în lumina evoluţiilor din Ungaria din ultimii ani, nu e nimic nou aici, e previzibil din partea reprezentantului unui regim care, pe diferite căi, a mai sugerat aceste lucruri. Şi că, oricum, la Budapesta aşa se gândeşte! Aşa o fi, însă aici e altceva. Una e să o gândeşti, alta este să o spui (aproape) public, fără perdea şi fără nicio remuşcare.
Ce explicaţii pot să fie?
Prima e de context. În respectiva zi, ministrul ungar urma să aibă, comasate, mai multe şedinţe, în cadrul aceleiaşi Comisii, cu statut diferit, prima deschisă, urmată de încă două şedinţe închise (în care urma să fie prezentată o informare privind activitatea serviciului de informaţii externe IH din semestrul I/2020 şi una cu privire la activitatea de autorizare a comerţului exterior de tehnică militară şi la rulajul comercial extern de tehnică militară).
E posibil ca, în timpul prezentării, Szijjártó Péter să fi confundat audienţa şi nivelul de discreţie, adică a confundat statutul şedinţelor. Chestiunea e sugerată şi de ezitările ministrului, după cum relatează chiar şi procesul verbal al şedinţei. Astfel, atunci când s-a referit în prezentarea sa la activitatea serviciului de informaţii IH, consemnarea este următoarea: „Vă pot spune că pe parcursul anului trecut, IH şi-a adus un aport semnificativ în procesul decizional al guvernului. Dacă-mi este permis să amintesc cifre, sper că acestea nu reprezintă secrete... (se uită spre Bunford Zolt [Directorul general al IH, n.n.]) – nu ştii încă... – până acum au fost întocmite 737 de materiale de informare”.
Pasajul sugerează – dincolo de o ironie directă, dacă nu chiar arogantă, la adresa Directorului general al IH, prin acel „nu ştii încă” - o posibilă confuzie pe care ar fi putut-o face ministrul între cele două niveluri ale şedinţelor, cum sugeram mai sus, de aici şi libertatea lui de a declara, răspicat, într-o şedinţă a Comisiei de Securitate Naţională din cadrul Parlamentului ungar că „incongruenţa dintre graniţele statului ungar şi cele ale naţiunii maghiare” reprezintă o provocare de securitate pentru Ungaria.
Asta, în cazul fericit. Adică a spus, într-un cadru neadecvat, cu voce tare, ceea ce – oricum! – gândeşte!
În celălalt caz, mult mai probabil, nu e vorba despre nicio confuzie. Nu e vorba despre scăpare, ci despre sfidare. Este semnul că, acolo, la Budapesta, nici măcar aparenţele nu mai contează, regimul Orban nu se mai sinchiseşte nici măcar să mai pretindă că e altfel decât o gândeşte... Chestiunea e confirmată zilele acestea de cazul recent de la Ministerul Agriculturii LINK , scandalos şi el prin lipsa de orice scrupule, în care miniştrii de la Budapesta trimit secretarilor de stat de la Bucureşti scrisori în maghiară (!), folosesc fără să clipească în comunicări oficiale sintagma „Ţinutul Secuiesc” (!), iar oficialii români răspund de urgenţă la ordinele venite de la Budapesta...
De ce o fac oficialii români? Din lipsă de memorie sau ignoranţă instituţională? Din laşitate sau frica de a-şi asuma un răspuns pe măsura sfidării Budapestei? Toate la un loc?
Oricare ar fi răspunsul, e grav şi vinovat.
Şi fără precedent.
Relativizarea Occidentului, mutarea centrelor de putere şi oficializarea revizionismului
Imunizarea cu vaccinul rusesc Sputnik a Ministrului ungar de externe, Szijjártó Péter, e un bun prilej de a relua mize vechi în haine noi. Gestul are o semnificaţie amplă şi la nivel strategic euro-atlantic, dar şi la nivelul relaţiilor bilaterale România-Ungaria.
1. Vaccinarea triadei puterii de la Budapesta cu vaccinuri chinezeşti, respectiv ruseşti, transmite un semnal unic. O ţară UE şi NATO relativizează, fără să tresară, centrele de putere, sfidând Occidentul din care pretinde că face parte. China şi Rusia sunt asumate la cel mai înalt nivel, transmiţând publicului intern şi extern mesajul că diferenţele nu sunt atât de mari, că poţi să „fii cu noi”, fără să mai „fii ca noi”. Este o victorie diplomatică a Rusiei şi a Chinei, un moment în care Vestul şi Estul se întretaie şi se relativizează periculos, la doi paşi de România.
2. Genealogia politică a domnului Szijjártó Péter, mai ales în ceea ce priveşte România, nu este deloc liniştitoare. Afişarea lui emfatică cu vaccinul Sputnik nu face, dincolo de sfidare, decât să transmită mesajul că vechii tovarăşi de drum – Rusia şi Ungaria - rămân împreună în această regiune, fie că este vorba despre Ucraina, Republica Moldova sau, în primul rând, de România.
3. Ce s-a întâmplat la acea şedinţă din Parlamentul de la Budapesta, unde s-a spus răspicat şi fără perdea că actualele frontiere sunt o provocare de securitate pentru Ungaria, este fără precedent. Că a fost o scăpare sau o sfidare, contează mai puţin. Lucrurile nu pot rămâne aşa, iar dacă Bucureştiul tace în continuare, într-o stupidă şi neînţeleaptă politică de „appeasement”, riscă să ducă conflictul prea departe şi să amâne prea mult reacţia. Cu cât amână mai mult o reacţie, cu atât aceasta va trebui să fie mai dură în momentul în care va veni! Şi asta nu e bine, de aceea dez-escaladarea şi reacţia de atenţionare, clarificare şi corecţie trebuie să vină urgent (despre proiectul Ungariei şi ineficienta politică de „appeasement” a României aici LINK , aici LINK şi aici LINK ). Ca să parafrazăm vorbele ministrului de externe de la Budapesta, tăcerea şi amânările Bucureştiului de a opri escaladarea Budapestei riscă să devină ameninţare de securitate regională.
4. Îşi mai aminteşte cineva de faimoasa declaraţie din anii 90 a guvernului Ungariei, a aşa-numitului „guvern de istorici” de la Budapesta, în care premierul Antall se identifica drept „premierul a 15 milioane de unguri”? La vremea respectivă, mesajul a stârnit reacţii furioase la Bucureşti. Atunci, defensiv, premierul ungar a retractat şi a făcut un pas înapoi – „am spus că sunt premierul, în spirit, a 15 milioane de unguri”. Ce vremuri! Acum, oficialii maghiari spun asta cotidian, fără să le tresară niciun muşchi, şi fără să aibă vreo teamă de consecinţe. În anii 90, România nu era nici membru NATO, nici al UE, economia era devastată, iar PIB-ul slăbănog. Astăzi suntem euro-atlantici, avem şi PIB, şi muşchi, dar nu mai ştim ce să facem cu ei...
5. Cu ceva vreme în urmă, vorbeam la LARICS despre de-suveranizarea României în Transilvania LINK . Astăzi, e mai grav decât atât. Escaladarea de la Budapesta şi cazul recent de la Ministerul Agriculturii LINK , ne sugerează că, de fapt, de-suveranizarea României se petrece... în Bucureşti, sub tăcerea complice a autorităţilor române.
În loc de încheiere. Tăcerea mieilor?
Sub aceste auspicii îşi vor începe oficialii români discuţiile în cadrul Comisiei mixte economice interguvernamentale ce urmează a se desfăşura la Budapesta în perioada 8-9 aprilie.
Ce putem spera, în acest context de turpitudini morale, cedări neverosimile şi laşităţi fără precedent?
Doar că Ministrul român al Economiei este şi mai curajos şi mai bine pregătit decât Ministrul român al Agriculturii pentru a face faţă presiunilor revizioniste fără precedent ale unui Szijjártó Péter şi ale unui guvern Fidesz incontrolabil, din ce în ce mai dispus să încalce orice normă europeană, inclusiv a suveranităţii statelor vecine – unele dintre acestea membre ale aceleiaşi alianţe militare, NATO.
Nădăjduim că Ministrul român al Economiei e pregătit inclusiv în cazul în care eforturile sale vor fi sabotate de unii membri ai delegaţiei române şi e suficient de înţelept să nu muşte momelile întinse, sârguincios, de echipa proaspătului imunizat cu vaccinul rusesc Sputnik - Ministrul de Externe şi al Comerţului Exterior, Szijjártó Péter. LINK
Dungaciu este printre puținii care mai știe ce zice, greu sesizabil prin pletora actuală de "corect-politruci". E un adevăr strident, însă eu nu țin să blamez, aici, Ungaria (e clar că ăia nu se vor potoli niciodată). Problema mea e cu această struțo-cămilă penibilă numită UE. Exact cum se zice in text, bozgorii au testat un pic terenul la început, apoi, sesizând impotența acestei "uniuni", si-au dezvoltat retorica cum au poftit. Nu-i înghit, dar mă văd silit a-i recunoaște mai deștepți. Probabil, când deja toate țările europene se vor fi desprins, o să rámânem numai noi și cu Ursula, să ne certe cumva că "de ce ați incurcat noua administrație ungurească in Ardeal ? Ce-s cu ezitările astea neconforme ?"
Desigur, exagerez. Dar nu se poate să te "răstești" la unii membri, care, de proști sau timizi, te iau in seamă, și să te faci că nu vezi cum ungurii sfidează, "cu dispreț" (cum bine se remarcă si in articol) toate așa-zisele norme obligatorii.
Dar, ce să facem...Probabil cândva ne vom trezi și noi. Acum insă, gata gluma ! E timpul să punem a 3 (treia) mască !
Din respect pentru mine, asta daca ma respectati, o sa va rog ca pe viitor, cand vorbiti despre unguri sa evitati a folosi apelativul bozgori, va rog asta din doua motive, nici mie nu imi place cand un ungur imi zice budos olah si din respect pentru Gyuri, un ungur mai roman decat multi romani, care, cand eram militar in termen mi-a pliat parasuta si care mi-a zis odata, ca eram un pic de tovarasi, cu naduf, exasperat de sicanele inerente la care era expus un ungur in timpul serviciului militar obligatoriu in armata romana: "Voi zice la mine ca daca eu ungur nu merge cu voi si nu face ce face voi, dar eu merge cu voi oriunde merge toti si face orice face voi toti!!!!"
Trecand peste ce ne desparte, si anume vederile divergente, daca nu diametral opuse pe care le avem fiecare dintre noi despre apartenenta Romaniei la Uniunea Europeana (in treacat fie spus, 1. nu cred ca o sa inteleg niciodata ce cautam noi acolo, fiindca avem tare putine in comun cu valorile pe care a fost construita si 2. daca nu eram membri cred ca am fi ajuns sa ii invidiem pe bielorusi pentru libertatea de care se bucura ei, bielorusii) si concentrandu-ne pe ce ne uneste, o sa spun ca anul trecut pe vremea asta, cand mastile de protectie valorau greutatea lor in aur, mi-a cazut sub ochi un articol din care am retinut ca Ungaria si Romania primisera din China un transport de masti, dar Ungaria primise de patru ori mai multe masti decat Romania.
La momentul ala m-am scarpinat in cap si mi-am zis:
"Mdea... Deci cam aici suntem pe servicii de informatii si diplomatie comparativ cu ungurii in competitia globala ... Minunat...!"
Stiu si asta, Titulescu, odihneasca-se! nu poti avea o politica externa buna cu o politica interna praf...
Domnule Pârvu...am respect pentru dumneata (îndeosebi pentru efortul, ades solitar, ce-l depui la menținerea acestui forum). Privitor la utilizarea termenului depreciativ, cred că ar trebui să analizăm mai întâi cauzele, abia apoi efectele. De ce nu se folosesc astfel de termeni pentru cehi, slovaci, sloveni, lipoveni...etc ? Pentru că aceia își văd de ale lor, fără agresiuni / ostilități la adresa națiunii noastre. In toate e un motiv, iar eu oricum nu dau nici două parale pe mizeria numită "corectitudine politică" (pe care mi-e greu să pricep de ce o susții). Prin asta răspund și la observația dumitale privind marea diferență de valori între noi și UE. Așa e, mare diferență. Și mă bucur că există. Eu n-am votat aderare la UE, iar la prima ocazie voi vota "exit".
Dar,revenind la rugămintea dumitale...o voi respecta. Cu precizarea clară că, desigur, nu din cauza unor oameni ca amicul d-tale Gyuri s-au născut epitete defavorabile.
Forums
, personal, am alte lucruri mai importante de facut in viata decat sa ma preocupe nonsubiectul asta, caci nonsubiect il consider. 
