Despre GRUPELE DE REZISTENTA am invatat in scoala militara la discilina -Doctrina militara.Cele scrise in articolul din Jurnalul sunt partial adevarate,reteua grupelor de rezistenta era extrem de secreta iar tainele ei nu se afla in ograda Armatei si nici a Securitatii ci a PCR-ului mai exact a Gospodariei de partid. Eu cred ca parte din victimele revolutiei se datoreaza si acestor luptatori din grupele de rezistenta. Ramane sa aflam cand s-au alarmat (eu cred ca alarmarea s-a transmis prin mass media,ziare s-au tv prin anumite cuvinte s-au fraze cheie,ce misiuni au avut(probabil sabotaj si diversiune),un lucru e cert faceau parte din toate categoriile sociale ,erau oameni normali pana erau activati,cei care au "sarbatorit " evenimentele din dec. 1989 in bucuresti isi amintesc de zvonuri sau nu cu batranica ce avea un pistol in tava cu coliva sau preotul din Bucurestii Noi ce a deschis focul din turla bisericii,etc. Insa meseriasi din acele zile au fost cei din GRU(nu dezvolt cine sunt)ei s-au ocupat de dezinformare,ei au ridicat dezinformatia la nivel de arta,au reusit sa opuna securitatea armatei ,televiziunea a fost principalul instrument,retelele radio ale armatei au fost "varza" ,au facut rusii ce au vrut pe radio. In Romania trebuia sa fie o revolutie care sa certifice noua conducere pro-sovietica si baietii din GRU au facut-o,aducetiva aminte cine a inarmat populatia civila(viitoarea carne de tun),sunt sigur ca in est se dau doctorate cu tema "Romania decembrie 1989" Nu se intreaba nimeni de ce revolutia ar fi trebuit sa inceapa la 14 dec. la Iasi. Multe din raspunsuri vom gasi la fratii nostri de dincolo de Prut,multi cei din GRU care au venit ca "turisti" in dec. 1989 erau basarabeni. Sa traiti bine tovarase Iliescu!
subscriu celor spuse de dorobant, vezi fotografiile si inregistrarile filmate si ai partial un raspuns, cat despre reteaua "R", o fi existat, insa pana sa se activeze ea, ne-am omorat intre noi, aici tre' sa vedem cine si de ce a coordonat acest macel...va spun ca unul care in decursul evenimentelor din decembrie serveam tara, printre multele misiuni 3 au fost cele mai importante: preluarea sediului Securitatii din Ploiesti(predarea ofiterilor si subofiterilor)a fost oarecum pasnica si fara incidente majore, s-au predat fara probleme dupa ce umblasera cu ABI-urile prin oras si au vazut ca fortele militare au fraternizat cu Revolutionarii -luptele de la Targoviste din noaptea de 23 pana in seara de 25, in jurul cazarmilor militare de langa otelarie -misiune in Bucuresti pe 26 sau 27 la BNR pentru a lua salariile uzinei 1 Mai din Ploiesti -alte misiuni pe plan local, ce am trait in toata perioada din decembrie se rezuma la un singur aspect: am avut comandanti in aceste misiuni de doua categorii, si anume: militari buni pe timp de pace si militari nepriceputi pe timp de conflict armat, praf fratilor o parte dintre ei, daca as fi fost cu o parte dintre ei in cele 3 misiuni, azi nu mai eram cu siguranta
putin s-a vorbit despre garzile patriotice, si aici am sa va dau un exemplu: de prin ianuarie dupa ce s-au linistit apele, timp de mai bine de 3 sapatamani, am fost dislocat la uzina 1 Mai pentru preluarea armamentului detinut de garzile patriotice, camioane intregi zi de zi erau incarcate si transportate intr-un depozit al armatei, in timp ce incarcam cantitatile uriase detinute acolo, se si recuperau de la "civili" armamentul dat spre folosinta in decembrie, cine erau cei inarmati, cine au fost cei ce le-au dat armele si munitiile, este inca un secret, cei ce au raspuns de garzi inainte nu mai erau, noi doar le inregistram cand le recuperam...subscriu teoriei simple spusa de Doru, reteaua "R" era pe la partid via garzile patriotice
Pe 21 decembrie 1989, în piaţa din faţa Comitetului Central, Nicolae Ceauşescu a convocat ceea ce avea să fie ultima adunare populară, aşteptând să fie ascultat şi aplaudat ca de obicei. Lucrurile au luat însă o întorsătură neaşteptată pentru dictatorul comunist.
21 decembrie 1989 - Ziua în care Revoluţia a ajuns la Bucureşti
Pe 21 decembrie 1989, în piaţa din faţa Comitetului Central, Nicolae Ceauşescu a convocat ceea ce avea să fie ultima adunare populară, aşteptând să fie ascultat şi aplaudat ca de obicei. Lucrurile au luat însă o întorsătură neaşteptată pentru dictatorul comunist.
21 decembrie '89. Baricada de la Intercontinental. Morti razbunati cu morti
Sange la Timisoara, sange si la Bucuresti! In urma cu exact 20 de ani, pe 21 decembrie 1989, Revolutia Romana, inceputa in orasul de pe Bega, se muta in Capitala.
In Piata Universitatii, zeci de tineri au platit cu viata pentru ca au avut curajul sa spuna ce gandesc. Pentru ca au cerut ceea ce ne doream cu totii: LIBERTATE.
Baricada de la Intercontinental, formata in noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, a reusit sa trezeasca in noi dorinta pentru o viata noua. Una lipsita de privatiunile unui regim totalitar. Bucurestenii i-au razbunat in acest fel pe eroii martiri de la Timisoara. Morti razbunati insa cu alti morti.
De 20 de ani vedem aceleasi imagini. Le stim pe dinafara. Sunt vii. Sunt amintirile noastre. Este lectia de istorie pe care nu avem voie sa o uitam. O lectie scrisa cu sange si la Bucuresti. De cei peste 800 de oameni care au murit pe 21, 22, 23, 24 si 25, pentru ca noi sa traim liberi. Un pret imens si de neacceptat pentru sutele de copii care au crescut si in Capitala fara tata.
Marius are acum aceeasi varsta cu libertatea. S-a nascut in 1990, intr-o lume noua, in care-si poate realiza orice vis. A crescut insa cu lacrimile pe obraji si cu sufletul impovarat de o durere mult prea mare pentru un copil. Nu si-a cunoscut niciodata tatal.
Si la Bucuresti, ca si la Timisoara, represiunea nu s-a oprit la crima. Atrocitatile au continuat in inchisorile ticsite peste noapte de sutele de detinuti. N-au avut mama, n-au avut tata. Militienii si-au revarsat ura asupra tuturor arestatilor. Nu au tinut cont nici macar de copii.
Nicoleta a trait acest cosmar in noaptea zilei de 21. Avea doar 14 ani. A fost saltata de militie impreuna cu fratele ei, pe atunci de 12 ani, si cu tatal sau. Gresisera grav. Au avut curajul sa strige din tot sufletul "Vrem sa traim liberi!".
Timpul s-a scurs. Copiii sunt acum adulti si au la randul lor copii. Tatal Nicoletei nu mai este in viata. A murit acum cativa ani, de inima rea. S-a simtit vinovat pentru ca s-a dus cu cei mici la Universitate, ca sa le arate cum se scrie istoria. Nu a putut niciodata sa treaca peste imaginea fetitei lui, calcata in picioare de militieni.
Bucuresti, 21 decembrie 89. La sugestia Comitetului de partid din Capitala, Ceausescu programeaza o mare adunare populara. Scopul era sa-i convinga pe bucuresteni ca la Timisoara au iesit in strada cativa huligani si atat. Multimea ordonata cu steaguri si pancarte a fost adunata in fata Comitetului Central, putin dupa ora 10.00.
Dupa cateva fraze s-a produs inevitabilul. Un grup, bine organizat, a provocat explozia unui spray, care i-a panicat pe toti cei din balconul CC-ului.
Ulterior, s-a demonstrat ca spargatorii mitingului organizat de Ceausescu au fost tot timisoreni. Este vorba despre 150 de oameni, care plecasera cu o seara inainte, ca sa saboteze adunarea populara a dictatorului.
Paul Cozighian era in '89 student la Regie-Film. A simtit ca mitingul din Piata Palatului avea sa fie ultimul pentru Ceausescu. Camera de filmat era pregatita.
Luat prin surprindere de intorsatura propriului miting, Ceausescu face o ultima incercare de a controla multimea. Ofera romanilor 200 de lei in plus la salariu.
Oferta - devenita ulterior un simbol al prabusirii dictaturii din Romania - a fost huiduita de manifestanti. Multimea dezlantuita s-a adunat in Piata Universitatii. Fortele de represiune s-au grupat si ele acolo.
Militarii au ramas insensibili. Aveau de executat un ordin clar: nimeni nu se apropie de Comitetul Central.
Toata zona centrala a fost umpluta de TAB-uri, tanchete, militari, militieni, trupe USLA si securisti.
Piata Universitatii devine asadar scena principala a luptei impotriva lui Ceausescu. Primii tineri mor la Sala Dalles calcati de TAB-uri, in jurul orei 17.00.
In fata mortii, oamenii se indarjesc si mai tare. Prind curaj si striga tot mai apasat "Jos Ceausescu, vrem libertate!". Orele trec. Dintre manifestanti se distinge un lider. Era Dan Iosif.
Noaptea incepe macelul. Nicolae Ceausescu il trimite in strada pe Generalul Vasile Milea, ca sa coordoneze personal represiunea.
Dupa miezul noptii s-a tras din nou. Cateva zeci de revolutionari au reusit totusi sa mai reziste in fata gloantelor.
Baricada de la Inter a fost in cele din urma spulberata. Cel care a dat dovada de exces de zel in reprimarea revoltei a fost generalul Ion Hortopan, pe atunci comandantul infanteriei si al tancurilor. De altfel, el este cel care i-a raportat Elenei Ceausescu in dimineata zilei de 21 ca piata a fost "curatata", iar manifestantii, "terminati". In acea noapte, 49 de oameni au murit, 700 au fost raniti si peste 800 au ajuns in arestul de la Jilava.
Generalul Ion Hortopan este unul dintre cei care au condus represiunea din 21 decembrie din Capitala. Nu a fost niciodata incriminat pentru mortii de la Universitate. A incetat din viata in anul 2000 si a fost inmormantat cu onoruri militare.
Regizorul Paul Cozighian traieste la Paris si conduce propria sa companie de productie TV. Si-a propus ca in fiecare an, in decembrie, sa vina in tara si sa le vorbeasca tinerilor depre pretul libertatii.
Dan Iosif a fost sufletul baricadei de la Inter. Dupa '89 a ocupat pe rand functiile de senator, consilier prezidential si deputat. A murit, in urma cu 2 ani, de cancer.
Dumitru Dinca, Romeo Raicu, Radu Silaghi si Doru Maries continua sa lupte pentru aflarea adevarului. Vinovatii de la Inter trebuie sa raspunda pentru faptele lor. Desi scenariul e similar cu cel de la Timisoara, nimeni nu a fost pedepsit pina acum pentru carnagiul din seara zilei de 21.
Ultimii 20 de ani au fost plini de suferinta pentru Marius si Nicoleta. Ura impotriva celor care le-au schingiuit copilaria i-a intarit. Si ei isi traiesc durerea cu un singur gand: vinovatii sa plateasca.
Eu stau si ma intreb daca nu cumva asistam la o alta diversiune de tipul celei din 1989: "SECURISTII-TERORISTII". Nu doar "Informatiile" Romaniei erau vizate ci si "bratul armat" adica USLA, Operatiuni Speciale (cercetare-diversiune), etc.
La 20 de ani sa "arunci" vina pe "crema" Romaniei, mi se pare o...diversiune.
Decembrie 1989, moment de răscruce în viaţa tuturor românilor, marchează în istoria Centrului de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor pentru Comunicaţii , Informatică şi Logistică Jandarmi Câmpina, pagina ei cea mai tristă.
În dimineaţa zilei de 23 decembrie , detaşamentul aflat în misiune în capitală este chemat să participe la întărirea dispozitivelor de apărare la două obiective deosebite – Aeroportul Otopeni şi Aerodromul de la Boteni. Atunci, în acea dimineaţă nefastă, chemaţi să îndeplinească o misiune de luptă în Aeroportul Otopeni, au căzut la datorie, pe altarul libertăţii şi democraţiei, un ofiţer, 34 militari în termen şi 2 salariaţi civili.
Sacrificiul lor va ramâne veşnic în amintirea noastră. I-am plâns şi-i vom plânge ca pe copii nostrii, am fost, suntem şi vom fi părtaşi la durerea care apasă sufletele părintilor, fraţilor, surorilor, copiilor si soţiilor lor.
Fie ca eroii noştri din ceruri, pieriţi de moarte, să ne ajute să îndreptăţim încrederea pe care poporul nostru a investit-o în Jandarmeria Româna
Eu stau si ma intreb daca nu cumva asistam la o alta diversiune de tipul celei din 1989: "SECURISTII-TERORISTII". Nu doar "Informatiile" Romaniei erau vizate ci si "bratul armat" adica USLA, Operatiuni Speciale (cercetare-diversiune), etc.
La 20 de ani sa "arunci" vina pe "crema" Romaniei, mi se pare o...diversiune.
Asa este, dar sa stii ca aseara, pe TVR 1, la emisiunea "1989- Sange pe catifea" s-au spus si multe adevaruri. Poate ca cineva va sparge totusi ghiata.
De asemenea, Filip Teodorescu, invitat ieri la Observatorul de dimineata de la Antena 1.
Cronica unei zile triste 23 decembrie 2009-20 de ani de intuneric
asa cum fac de 20 de ani, pe 23 decembrie sunt prezent la Comemorarea Eroilor Jandarmi ucisi la Otopeni. Astazi am ajuns in jur de 09:30, merg direct la monumentul Eroilor carora le aduc recunostinta mea, dupa care ma indrept catre monumentului Eroului Datcu George Daniel, prieten din copilarie, camarad de arme in '89. Ulterior ii intalnesc pe urmasii acestuia si ca in fiecare an, lacrimile ne napadesc doar privindu-ne, simt acceasi durere si la 20 de ani dupa, o durere ce nu trece si nu se poate sterge din constiinta celor ce au pierdut un prieten, un camarad, un copil, un suflet nevinovat. In multimea celor prezenti il intalnesc pe Generalului de Brigadă în rezervă Vasile D. Mihalache, care dupa cateva secunde de tacere ce credeti ca ne arata(mie si familei Datcu), o adresa emisa in numele Federatiei Nationale a Revolutionarilor din Romania, semnata de interlopul si deputat la vremea aceea, nimeni altul decat Bebe Ivanovici, adresa prin care ii cerea Ministrului Gheorghe Tinca, inaintarea in grad a Lt.Col Rachita Vasile, un alt ofiter scapat chiar si de o minima raspundere pentru sangeroasele evenimente de la Otopeni, asa cum avem in mare parte prezentate in "Macelul - II" LINK si celelalte persoane care au scapat de a fi trasi la raspundere pentru cele intamplate. Depasim episodul de indignare creat de aceasta informatie, si cu aproximativ 10 minute inainte de inceperea comemorarii, apare brusc exact in fata urmasilor si supravietuitorilor, nimeni altul decat interlopul Bebe Ivanovici, si cu un tupeu fantastic ia pur si simplu fata acestora, asezandu-se intre acestia si masa pe care se aflau cele sfinte pentru pomenirea Eroilor. Va dati seama ca nu a rezistat mai mult de un minut, acesta fiind invitat sa plece pentru ca nu-si are locul langa adevaratii Eroi, si dus a fost.
...altfel cea mai trista zi de acum 20 de ani, alaturi de pierderea celor de la USLA, macelariti dupa un scenariu asemanator.
Dupa 20 de ani de la Revolutie si dupa 20 de ani de serviciu militar (pentru mine) am priceput,însa,un lucru : pregatirea fortelor armate române la nivelul anului 1989 obtine -cu multa indulgenta- calificativul "nesatisfacator".
Fie-le tarâna usoara tuturor celor care au murit în decembrie 1989.
P.S Stie cineva ceva despre Corpul 16 Armata de la Odessa si formatiunile lor de cercetare în adâncime ? Nu doresc sa poluez topicul acesta,e doar o întrebare.
Dupa 20 de ani de la Revolutie si dupa 20 de ani de serviciu militar (pentru mine) am priceput,însa,un lucru : pregatirea fortelor armate române la nivelul anului 1989 obtine -cu multa indulgenta- calificativul "nesatisfacator".
Fie-le tarâna usoara tuturor celor care au murit în decembrie 1989.
cam asta spuneam si eu mai sus sub alta formulare [...]ce am trait in toata perioada din decembrie se rezuma la un singur aspect: am avut comandanti in aceste misiuni de doua categorii, si anume: militari buni pe timp de pace si militari nepriceputi pe timp de conflict armat, praf fratilor o parte dintre ei, daca as fi fost cu o parte dintre ei in cele 3 misiuni, azi nu mai eram cu siguranta
Forums
