Am semnat petitii, mi-am contactat deputatul, sunt bombardat cu informatii pro si contra, pertinente sau care frizeaza absurdul, citesc ce au scris si antevorbitorii mei. Diferite pareri. Bineinteles ca localnicii vor deschiderea minei, bineinteles ca va fi un dezastru ecologic precum in Muntii Calimani, bineinteles ca turismul nu va ajuta zona. Nedumerirea mea este alta. In contextul in care in lume se da o lupta surda pe resurse si controlul acestora, Romania ce face? Le vinde pe nimic (exemple sunt destule, poate chiar prea multe). Hai sa nu vorbim de patriotism sau simt civic, ci sa privim problema mercantil. Cum a zis si @Mihais, daca tot merita investitia, pai nu poate statul roman sa o faca? Reprezentantii BNR au zis ca nu e profitabila, atunci pentru ce se zbate GR?
@Djebel Nu cred că România mai poate "s-o facă". Am citit ideea că s-ar putea face un împrumut garantat cu resursele. Unde, la Gabriel Resources Ltd? Care bancă împrumută un falit pe baza presupunerii că are o moştenire de la tătelu'? Bun, să zicem că găsim un împrumut pe la cămătari. Şi cu prinţipurile ce facem? Natură, eco, viitor de aur, alea, alea? Poate n-ar fi rău, mai întâi, să recitim anecdota cu cizmarul lui Apelles ...
Domnule ALM, eu am ales de foarte mult timp de care parte a baricadei sa fiu. Cum am mai zis, am facut ce mi-a dictat constiinta, adica am semnat, am contactat, etc., indiferent de cine exploateaza. Nu vreau sa mai vad un dezastru ecologic ca in cazul exploatarii de sulf din Muntii Calimani. Pe asta l-am vazut cu ochii mei.
Nedumerirea a venit din repeziciunea cu care vrem sa scapam de resurse si asta pe bani de bomboane. Bun, nu putem exploata, dar putem conserva. Am vazut de prea multe ori cum Romania fost batuta,... si cu banii luati.
"Pina la inceputul anilor 2000, toate exploatarile aurifere apartineau statului roman si erau extrem de profitabile, in ciuda faptului ca toti cereau "retehnologizare". Mina de la Certej era cea mai productiva (nu-mi amintesc precis cifrele, dar se scris despre 8,5- 14,5 tone anual).
La inceputul anilor 2000, profitind de unul dintre numeroasele acorduri STAND BY & BEND OVER, FMI a interzis Bancii Nationale a Romaniei sa mai cumpere aur din productia autohtona.
In anul urmator, toate minele au fost declarate neprofitabile si inchise.
Minele au fost atit de neprofitabile incit strainii au dat navala. Exploatarile din Maramures au ajuns in mina rusilor. Rusii scot din tara piritele aurifere si le prelucreaza in Ucraina. Statul roman nu stie ce continut de aur au piritele si primeste dividende in functie de ce declara rusii. Statul roman nu stie nici macar ce cantitate de pirite este scoasa din tara asa ca ii crede pe cuvint pe rusi. In paranteza fie spus, (NU MA POT ABTINE), la fel se intimpla si cu petrolul extras de OMV. O fabrica de tigari (BAT) a platit impozite si dividente la stat in quantum egal cu jumatate din contributia OMV...
Sint atit de multe de scris...si se leaga una cu alta...ma rog, daca chiar vreti sa stiti puteti sa sapati si singuri. M-am straduit sa discut doar despre profitabilitate."
Adună 32 de colegi de breaslă și vine Ponta la tine
Dacă treizeci și trei de taximetriști se închid în taxiuri din cauza condițiilor grele în care trăiesc, căci sunt nevoiți, săracii, să stea toată ziua în cur la volan și nici nu prea mai au clienți, de când e moda asta cu mersul eco pe bicicletă, Victor Ponta vine la ei, urcă și el la volanul unui taxi și-i convinge să renunțe la protest. Cu promisiunea că va trimite o comisie de parlamentari să le ia locul pentru câteva zile, ca să vadă și parlamentarii ce greu e să fii taximetrist, nu doar tirist.
Dacă treizeci și trei de ciobani se închid în colibele lor din cauza condițiilor grele în care trăiesc, căci stau la coada oilor cu săptămânile, fără femei și nici nu mai merge treaba cu brânza de stână, de când lumea s-a obișnuit să ia brânză de la supermarket, Victor Ponta vine la ei, se închide și el într-o colibă și-i convinge să renunțe la protest. Cu promisiunea că va trimite o comisie de parlamentari să le ia locul pentru câteva zile, ca să vadă și parlamentarii ce greu e să fii între oi, nu numai între boi, cum se obișnuiseră ei.
Dacă treizeci și trei de vidanjori se autoizolează în canalizări din cauză că au viață grea, că pute toată ziua la ei la serviciu și, în plus, nici nu mai au de muncă cum aveau odată, fiindcă lumea, dacă nu prea își mai permite să mănânce mult, nici nu se mai cacă din abundență, Victor Ponta vine la ei, coboară și el în canalizare și-i convinge să renunțe la protest. Cu promisiunea că va trimite o comisie de parlamentari să le ia locul pentru câteva zile, ca să vadă și parlamentarii ce greu e să lucrezi în căcat, nu doar să mănânci.
Dacă treizeci și trei de prostituate se blochează în treizeci și trei de p**e și nu mai vor să le lase să iasă din cauză că au viață grea, că nu mai au clienți de când s-au obișnuit băieții să se rezolve singuri cu ochii la un filmuleț porno pe calculator, Victor Ponta vine la ele, își trage și el o p**ă pe unde apucă și le convinge să renunțe la protest. Cu promisiunea că va trimite o comisie de parlamentari să le ia locul pentru câteva zile, ca să vadă și parlamentarii ce greu e să fii prostituată, nu doar curvă politică.
Găsește și tu treizeci și doi de inși de alde tine și închideți-vă la serviciu, căci nu cred că vă e ușor nici vouă. Sigur nu mai aveți clienții, vânzările, cererile și veniturile de altădată. Să vedeți ce repede vine Ponta la voi și trimite, bașca, o comisie de parlamentari care să vadă cum e să lucreze în locul vostru.
Mai trebuie îndeplinită condiția ca locul în care vă blocați să fie de fapt un muzeu. Un taxi-muzeu, o colibă-muzeu, o hazna cu căcat-muzeu, o p**ă sculată-muzeu sau orice loc de muncă ați avea, dar muzeu să fie.
Alexandru Căutiș
Noi n-am fost niciodată 32 în redacție și suntem din ce în ce mai puțini, deci ne blocăm degeaba. Singura speranță sunteți voi, nu statul. Abonați-vă la Kamikaze și continuați să primiți adevărul.
Am uitat un mic detaliu.In forma initiala a legii,imi pare ca se anula de facto proprietatea privata.RMGC avea dreptul sa dea afara oamenii din casa.Nu politia,nu jandarmii statului roman ci caftangii privati.Actiunea in justitie era o vrajeala,despagubirile la fel.Nu ca statul ar fi indreptatit sa-si trimita organele peste om in casa in stil bolsevic.Dar noi am fi fost precum africanii sau amerindienii. In general,guvernul acesta s-a impiedicat de art. 44 din constitutie(cel cu proprietatea privata),iar toarsu' premier a avut el ceva de comentat la adresa lui inca de acum cateva luni,cand nu se visa la ce s-a ajuns acum.
off-topic Partea faina este ca aia din strada sunt cei care NU au votat.Sunt reprezentativi pt. cea mai numeroasa factiune din Romania.Nu sunt partizani ai unui partid desi dpdv ideologic sunt de toate felurile.Din ce am vazut eu live,toti sunt contestati,desi mesajul e unitar pt. RM,respectarea legii,a statului de drept etc....Daca-i leaga cineva pe politrucii implicati,se curata cam toate ''marimile'' ultimului sfert de veac. Ar pati astia ce a patit Al Capone.Nu l-au legat pt. crime,trafic,contrabanda etc... Ci pt. o gainarie.
"PROTESTATARII de la Universitate l-au HUIDUIT pe Neamţu: "Noua Republică, o latrină publică!"
....................................... "Niciun politician nu este bine-venit în Piaţa Universităţii"
Manifestanții împotriva proiectului de exploatare de la Roșia Montana, adunați în Piața Universității, s-au înfuriat când au văzut că Mihail Neamţu a venit cu un banner pe care scria ”Ponta, suntem furioși!” şi i-au reproşat că a că e present la manifestație din oportunism, pentru a culege "frișca de pe tort".
"Ce avem aici, au venit politrucii!", a comentat unul din protestatarii, cu portavocea, după care a început să scandeze: "Noua Republică, o latrină publică!", acompaniat de ceilalţi protestatari.
"Niciun politician nu este bine-venit în Piaţa Universităţii. Puteţi protesta, dar asta nu înseamnă că sunteţi bine-veniţi sau că ne face placere", i-au transmis manifestanţii.
Pe de altă parte, Mihail Neamțu a protagonistul unui incident în Parlamentul României. El s-a prezentat nepoftit la ședința de plen în care premierul Victor Ponta a prezentat scrisoare de intenție către FMI şi alături de alte două persoane au mers la prezidiul de unde vorbea Victor Ponta și i-au aruncat acestuia o pungă cu monezi. "Un legionar de mucava", a comentat premierul gestul lui Neamțu.
A 17-a zi de proteste
În cea de-a 17-a zi a protestului faţă de proiectul minier de la Roşia Montană, la fântâna de la Universitate din Capitală, s-au adunat aproximativ zeci de persoane, în majoritate tineri.
Potrivit Mediafax, manifestanţii, care au steaguri şi deja tradiţionalele peturi umplute cu pietricele, scandează "Uniţi, salvăm Roşia Montană!" şi "Trădarea de ţară în aur se măsoară".
De asemenea, ei au afişat bannere cu mesaje printre care "Roşia Montană, Fukushima Românâniei", "Mediul trebuie decontaminat" şi "Adevărul nu stă în mine, ci în noi. Uniţi salvăm Roşia Montană". " LINK
Încă o dată România este scindată în două: establishmentul politic şi de securitate naţională, cu tot cu căţeaua de pază a democraţiei, Coana Presa Capitalistă, pe de-o parte. Pe de cealaltă, societatea civila cu toate profesiile liberale alături.
Şi cu un Antonescu într-o criză de nervi pe persoană fizică, juridică şi electorală, pus de-a curmezişul. Peste tot în lume se protestează împotriva găurii din „inima” Transilvaniei: pe munte, pe vapoare, pe geamuri, la Barcelona, la Bruxelles, pe Mont Blanc, în faţa UNESCO, în SUA, ai noştri protestează. Nu a apărut liderul, ci masa de lideri. Strada e ideologul. Sunt câţiva lideri informali din zona ong-urilor care dau târcoale turmei cu megafoane ca nişte ciobăneşti ce strâng oamenii şi îi moralizează.
Ăştia micii sunt sătui de lideri, de agresivitatea şi incompetenţa clasei politice. Este mulţime paşnică pentru că refuză, dintr-o mândrie a bunului simţ, să fie asmuţită. E pacifistă, unionistă, nonviolentă şi cu umor. John Lennon spunea că împotriva nonviolenţei şi umorului nu ai ce să faci. Asta a fost soluţia câştigatoare în toamna românească. În altă ordine de idei, nu mai este un protest anti-cianuri. Nu mai ţine de dezideratele conservaţioniştilor. Este mai mult decât atât. Este o revoluţie culturală. Este un „pet revolution”. Nu ai cum să combaţi pacifismul şi anticapitalismul corporatist, despre care, întâmplător, canalul Arte trântea în acest weekend un senzaţional film despre evaziunea fiscală la marile corporaţii. De la origini până zi. Are legătură cu consecinţele crizei economice atât de prost administrate de guvernele României. Oamenii ăştia protestează pentru că profesiile liberale şi clasa mijlocie sunt la pământ. Oamenii nu mai suportă supravegherea şi intoleranţa ca politică de stat.
Preşedintele s-a prins. „Instinctul”" pe care l-a invocat în direct la conferinţa de presă de luni, cu precizarea că societatea nu-şi permite 200.000 de oameni în stradă, a fost corect. El a învăţat să o respecte de anul trecut, când Piaţa i-a tras-o `mnealui. Acum i-a retras-o lui Ponta. În acelaşi loc. Piaţa Universităţii are altă putere. E tunată cu o simbolistică letală. Acolo au fost contestate toate regimurile. Şi toate au căzut! Şi Ceauşescu în `89 şi Iliescu în `96 şi Boc în 2012 şi cât p-aci era să cadă şi `mnealui. Deci avem o situaţie.
Societatea s-a revoltat. Ponta este într-o situaţie de pat. Patul lui Pontust. Orice ar muta nu poate câştiga. Pentru că, de data asta, criteriul cantitativ al majorităţii nu mai este suficient. În materie de protecţia Mediului, garantată Constituţional prin art. 35 (Dreptul la un Mediu sănătos), nu voinţa majorităţii are prioritate. Nu poţi să faci referendumuri în chestiuni care ţin de jurisprudenţa protecţiei Mediului. Nu fluturararea sondajului cu ce-a-nţeles poporul din Roşia Montană este soluţia. Aici prevalează părerea specialiştilor şi a elitelor. Iar elitele vor să conteze. Nu poţi să nu respecţi voinţa elitelor şi s-o subjugi politic ca orice Stat comunistoid.
Academia Română, ASE-ul, Institute ştiinţifice româneşti, Ordinul Arhitecţilor, studenţii, societatea civilă militantistă se opun din răsputeri proiectului. Ăsta e un partid mai mare decât USL-ul şi Opoziţia la un loc! Şah la sistem! Intelectualii se revoltă! Băsescu a intuit de unde vine „treaba”. Preşedintele a raportat bine de la tribuna Cotroceniului cum că „scânteia a fost Roşia Montană” pentru revoltele din ţară, după care a intrat uşor în derapajul cazon şi târât democratic cu „ecologiştii care au eşuat în a opri dezvolatarea industrială în ţări precum Germania, Franţa, Suedia, care ştiţi şi dvs...ce respect au pentru Mediu.. şi şi-ar dori un poligon de încercare din România”.
Paranoia de casă, marca: Securitatea patriotică este la datorie! „Agenturili” verzi care, nu-i aşa, dragi lucrători în Securitate, şi-ar dori destabilizarea regimului nostru tovărăşesc. Şi dacă ne uităm şi în ograda Presei „mainstream”, vedem un alt delir securistic aşezat „cu mâna” în două mari cotidiane naţionale: miliardarul George Soros, certat cu miliardarul Beny Steinmetz - acţionar RGMC - au făcut poligon din România. Şi ei! What the Fuck?!?
Şi, dacă-i vorba pe aşa, pe intoxicatelea, haideţi să vă compun „live” un „articol” asezonat cu ilustraţie martor video absolutamente reală. închipuţi-vă că acest articol este trimis unor redacţii care nu-l pot refuza din motive strategice. Căci,nu-i aşa, în cele din urmă este o opinie!? Supratitlul: Cine-i plăteşte de fapt pe protestatari Titlu: Jane Fonda, soţia miliardarului Ted Turner, ar fi cea care se opune de fapt exploatării de la Roşia Montană!
Conţinut: Avem dovada filmată că interese străine sunt alături de protestatarii anti-cianuri! Cine este acest Kai Jacobsen, unul dintre animatorii adunării de la Cluj care apare în prim-plan, incitând şi scandând alături de manifestanţi!!? Din surse: interiorul serviciilor de informaţii, agitatorul nu este jurnalist, nu este activist, trăieşte de câţiva ani în Cluj şi, atenţie! Este acreditat mediator de pace...U.N.!
Dar cine-l plăteşte pe omul ăst de la UN, ăsta!!?! Soros, normal. Sau, staţi aşa!? Parcă Ted Turner a donat 1 mld de dolari ONU pentru a-i mari gradul de autonomie faţă de „acţionarii majoritari” cu care era într-un conflict deshis din cauza preluării ostile a CNN0-ului. Deci, nu e Soros, e Ted Turner, miliardarul excentric, care a fost proprietarul CNN şi a fost însurat cu Jane Fonda, care a fost în juriul de la Cannes, când Mungiu a luat premiul cel mare... deci e Jane Fonda! Acesta este genul de raţionament cu care presa s-a făcut bâta corporatistă sau torpila etatistă împotriva ong-iştilor şi „hipsterilor” din Piaţa Universităţii. De ce? Pentru că Sistemul vrea proiectul cu orice preţ!
Şi atunci presa nu mai caută între politicienii din preajmă lui Ponta, care şi-au cumpărat acţiuni la Gold Corporation, nu mai investighează cum s-a făcut mizanscenă din galeria minieră turistică în care mineri au fost şi medici stomataologi, nu mai poate afla cum o lege neconstituţională este făcută de casa de avocatură Tzuca şi asociaţii. Pe scurt, presa de sistem şi-a întors faţa de la societate şi ţine spatele clasei politice. Ceea ce este un mic şi josnic act de mercenariat fără nicio legătură cu misiunea de căpătâi a actului jurnalistic, în timp ce „avatarii” de ultimă generaţie fac cea mai paşnică şi inteligentă Revoltă din lume, aşa cum consemnează presa străină..really nice!
Da,sa faci analize de morala si sa te numesti Liviu Mihaiu,chiar e o chestie. Nesimtire se cheama,chestia.
Eu unul am niste lucruri de rezolvat în viata privata,si -pe deasupra- distanta fizica dintre mine si manifestanti ma împiedica sa vad personal ce si cum e pe acolo.Cum ar veni,sunt ocupat. Dar va doresc succes în antrepriza voastra,chiar daca teza fundamentala pare a fi "nu mai vrem". Bun,nu mai vreti,dar de vrut,ce vreti ? Altceva în afara de basme,zic.
Se numeste cel putin neîndemânare,eventual oportunism,în mod sigur inabilitate. Totusi,acest domn Neamtu e un copilandru a carui voce valoreaza ...cât valoreaza. În revansa,pe L. Mihaiu îl cunosc de la primul Volvo pâna la ultimul Saab via Delta Dunarii (si nu din presa) iar vocea lui e mai bine primita decât s-ar cuveni,în speta asta.
Politicienii, Roşia Montană şi lupta contra statului de drept 20 septembrie 2013, 14:17 Marius Vacarelu Despre proiectul de la Roşia Montană se scrie în sfârşit mai mult, după ce ani de zile subiectul a fost ascuns, obturat de mulţii bani plasaţi politicienilor şi diferiţilor „formatori de opinie”. Aspectul este atât de vizibil, încât doar simpla urmărire a unor aşa-zise posturi de televiziune sau citirea unor site-uri şi bloguri nu îţi prea lasă loc la îndoieli: s-au dat bani mulţi în anumite buzunare pentru a se crea aceea „opinie favorabilă”, iar orice om lucid, care şi-a pierdut în aceşti 23 de ani de la schimbarea politică procentele de naivitate, trage o unică concluzie. Faptul că diferiţi „jurnalişti” frustraţi caută să demonstreze pe blogurile proprii că sunt corecţi şi că ascultă toate părţile e doar o încercare penibilă de a cosmetiza ceea ce toţi oamenii care au puţină luciditate au observat deja: că sunt doar membri ai brigăzii de propagandă şi agitaţie a companiei RMGC. Despre Roşia Montană şi tot ce înseamnă acest „caz” trebuie să înţelegem, în principal, o chestiune: este cel mai important moment al anului, similar evenimentelor prosteşti din 2012 şi la fel de periculos. În plus, trebui înţeles că fiecare mare actor cu interese în zonă – ambasade, trusturi de presă, holdinguri, mari firme sau chiar mai mici – studiază cu atenţie ce se întâmplă şi îşi separă produsele analizelor în două dimensiuni: partea rece, nemiloasă, în care sunt cercetate cu atenţei cadrul legal şi acţiunile celor implicaţi, şi partea cea de prognoză, care va sublinia doar un aspect: unde trebuiesă plăteşti mită în România pentru a avea tot sprijinul posibil. În acest sens avem chiar declaraţiile persoanei care îndeplineşte atributele funcţiei de prim-ministru. Acesta, fost procuror, spune că este posibil ca anumiţi politicieni să fie cumpăraţi, dar aceasta îl lasă rece şi nu îi aduce aminte că unul dintre rosturile organelor de urmărire penală este acela de a investiga situaţiile în care, potrivit art. 200 din Codul de procedură penală, „urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.” Or, când organele de urmărire penală au indicii că s-ar fi putut comite infracţiuni – şi oricât de incompetent ar fi un prim-ministru, spusele de atunci pot constitui atât o tentativă de influenţare a dimensiunii judiciare a statului, cât şi o declaraţie a faptului că la urechile sale au ajuns anumite fapte pe care diferite structuri de specialitate sunt obligate să i le raporteze – normal ar fi ca acestea să demareze actele premergătoare urmăririi penale, pentru a se ajunge în final la o rezolvare clară a speţei nu doar din punctul de vedere al dreptului constitutional, al celui administrativ şi al celui parlementar, cât şi a dreptului penal. Este adevărat că în virtutea principiului subordonării ierarhice, este posibil ca anumite urechi să fie surde la ceea ce spune prim-ministrul şi de aceea cred că vorbele unui mare actor ar fi mai sugestive şi ar putea cumva să destupe şi acele urechi mai pline de ordine sau bani. Maestrul Florin Zamfirescu demonstrează aici ceea ce înţelege foarte bine toată tinerimea – şi nu numai ea – care a ieşit să apere Roşia Montană. Şi cu toate că pseudo-televiziunea la care sunt spuse vorbele sale încearcă în permanenţă să blocheze înregistrarea, aceasta se mişcă şi se descarcă de mii de alţi oameni, iar site-urile cu puternic caracter social răspândesc acest mesaj care surprinde foarte bine adevărul: Cazul Roşia Montană se poate analiza din 3 perspective: juridic – în primul rând, economic şi apoi politic. Partea politică însă se divide în două sfere, cea a anilor 1990, în care domina un singur om şi care a formatat statul pentru douăzeci de ani, şi cea a anilor ce vor urma pentru PSD, în special, şi clasa politică în general. Sub aspect juridic, trebuie să cunoaştem că în speţă sunt incidente dispoziţiile Constituţiei, începând cu art. 1 alin. 3), potrivit căruia România este stat de drept în primul rând, iar dreptatea şi libera dezvoltare a personalităţii umane sunt valori supreme şi garantate; art. 1 alin. 5), potrivit căreia respectarea Constituţiei şi a legilor este obligatorie. Or, realitatea a depăşit complet, chiar se merge direct împotriva acestor dispoziţii. De asemenea, art. 4 alin. 1), potrivit căruia statul are ca fundament unitatea şi solidaritatea poporului român, ceea ce este evident acum că nu mai subzistă. Mai relevăm, dintr-o lungă listă, dispoziţiile art. 44 al legii fundamentale, intitulat „dreptul de proprietate privată”, art. 47 alin. 1), potrivit căruia statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent şi textul art. 135 alin. 2, lit. b), care obligă statul să asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară. Toate aceste norme constituţionale sunt perfect active şi perfect normale, doar incompetenţii nu ştiu cum să le folosească pentru a asigura progresul ţării. Mai sunt incidente normele Legii 90 din 2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, normele Legii nr. 24 din 2000 privind normele de tehnică legislativă pentru eleborarea actelor normative, precum şi Legea nr. 554 din 2004 a contenciosului administrativ. Nu poate fi uitată Legea minelor, nr. 85 din 2003. Nu mai detaliez aici toate aspectele acestui caz, deoarece devine un text integral juridic şi mai puţin inteligibil. Proiectul de lege realizat de guvern pentru exploatarea perimetrului de la Roşia Montană este aici. Carenţele proiectului de lege au fost prezentate pe larg, dar şi în alte locuri – am ales textul, deoarece autorii sunt universitari de valoare – şi în acest context, nu doresc să reiterez decât două chestiuni. Mai întâi, impresia de act normativ cadou făcut de către Guvern către o companie privat şi străină, care încalcă atâtea norme constituţionale şi altele din ramurile de drept incidente aici. Mai apoi, ceea ce este foarte grav: faptul că pentru o licenţă de exploatare şi tot ce formează pachetul de acte juridice necesare exploatării de la Roşia Montană se doreşte promovarea unei legi, deoarece o hotărâre de guvern ar fi mult mai uşor de atacat în instanţă, iar o ordonanţă de guvern aduce după sine şi o sesizare de neconstituţionalitate. Însă, în ambele cazuri ar fi responsabili juridic doar membrii Guvernului, ceea ce va face mai uşor posibila stabilire a răspunderii penale – în situaţia destul de probabilă că vom ajunge şi aici. Or, legea – ca act normativ edictat de Parlament diluează această răspundere, astfel încât o parte a ei să fie deplasată pe umerii celor ce nu cuvântă cu prea mult creier. Calitatea mizerabilă a prea multor parlamentari români de acum este mai vizibilă din spaţiu decât marele zid chinezesc, aspect dovedit de aceştia cu vârf şi îndesat atât faţă de cetăţenii ţării noastre, cât şi faţă de străini. Inclusiv câţiva din tinerele staruri ale naţionalismului românesc – şi PSD are un astfel de bufon foarte activ şi în media, care ar face mai bine să îşi onoreze promisiunile mai întâi, iar mai apoi să scrie ceva, cumva, undeva – au această problemă. Or, a lăsa pe mâna acestor fiinţe cam decerebrate uneori soarta ţării e deja un atentat la existenţa statului. De aceea, a crede că în cazul Roşia Montană vor înţelege prea mult din ceea ce este în realitate această operaţiune politică mizerabilă este o naivitate. Ei vor vota după cum vor fi protestele de mari împotriva legii, după cum le vor cere interesele de moment şi de partid, dar este exclus să se gândească la soarta ţării mai mult de 10% din ei. La fel de grav este faptul că se ignoră voit şi cu nesimţire maximă opinia oamenilor de ştiinţă, care ştiu mai bine decât nişte nulitaţi ajunse cumva vremelnic prin guvern şi parlament ce înseamnă tehnologiile de exploatare, precum şi tot contextul la care s-a ajuns acum. Doar raportul Academiei Române – instituţie bună de căutat când are opinii favorabile, dar necesar a fi ignorată când nu te sprijină – le-ar spulbera natăfleţilor din vârful statului anumite idei. Sub aspect economic, s-a ignorat interesul naţional – cel prevăzut de normele constituţionale – şi tot ceea ce a relevat Academia Română. Faptul că raportul academicienilor relevă şi calităţile vechii legi a minelor din 1924 pentru economia românească ar trebui să fie un exemplu, atât în această speţă, cât şi în altele. Poate cel mai important aspect este cel al momentului ales pentru demararea acestui proiect: când încă nu a început marea luptă pentru preşedinţia României. De aceea, nu s-a dorit influenţarea prea mult a mediului de afaceri, deşi răspunsul hotărât al cetăţenilor români din ţară şi din străinătate are efecte mult mai pozitive decât se crede, pentru că este un răspuns ce atacă incorectitudinea şi favoritismul din economie. În mai puţine cuvinte, românii s-au ridicat împotriva hoţiei şi corupţiei mediului politic şi economic. În plus, nu este clară problema redevenţei şi a ceea ce va primi statul român, cuantumul acesteia şi mai ales câte metale se vor exploata. Faptul că se ascund după anumite vorbe goale şi – evident – norme ale UE nu relevă încă o dată decât incomptenţa actualilor politicieni. Apar însă două întrebări: de ce trebuie totul, dar absolut totul privatizat? Cine a spus că statul este un prost administrator ar trebui să-şi amintească şi un proverb: omul sfinţeşte locul, oriunde ar fi. Deci, a numi oameni competenţi şi a-i lasa să-şi facă treaba – cum nu e cazul la TAROM sau în alte zeci de părţi – e o cale simplă pentru reuşită. Mai mult, ne întrebăm de ce nu am putea cumpăra noi tehnologia – licenţa tehnologiei de exploatare, urmând ca apoi să o folosim doar noi? O ţară care este capabilă să aibă ingineri ce au produs cel mai bun antivirus din lume are suficientă inteligenţă să exploateze raţional şi cu eficacitate – inclusiv de mediu – resursa naturală de la Roşia Montană. Resursele naturale sunt strategice prin ele însele, este logic ca ele să nu fie încredinţate oricui, iar autorităţile statului nu pot renunţa prin lege la nimic, deoarece ele este responsabile nu doar pentru durata mandatului lor, ci şi în raport de viitorime, pentru că o naţiune nu moare juridic, dar poate muri economic în urma unei singure decizii proaste – iar guvernele din ultimii 23 de ani se întrec pentru poziţia de „cel mai prost / incompetent / anti-naţional” guvern al ţării. În final, sub aspect economic: de ce trebuie exploatate acum resursele naturale? Putem aştepta câţiva ani fără probleme, când preţurile vor fi şi mai mari. Bogăţia scurtă de azi este sărăcia de mâine şi numai asta nu ne dorim pentru ţară şi naţiune. Din punct de vedere politic, proiectul Roşia Montană este analizat în fel şi chip şi se caută inteligenţă şi coerenţă în acţiune acolo unde nu este decât prefăcătorie, laşitate şi prostie. Ceea ce este evident este faptul că cei doi lideri ai USL au început războiul suprem pentru funcţia de preşedinte al statului, ceea ce le oferă tuturor şansa să le vedem toate calităţile – destul de puţine pentru căciula ce o poartă acum – şi defectele, cele care umplu cu majoritate gura românilor cu nişte expresii nerecomandate minorilor. Pentru a înţelege situaţia politică a cazului Roşia Montană, trebuie să apelăm la umor, pentru că el ne oferă cheia de rezolvare - „Ca să se poată documenta temeinic, parlamentarii vor fi închişi 5 ani în mina de la Roşia Montană”. Concret, aceste linkuri sunt utile pentru demersul nostru, cu câteva adăugiri şi precizări suplimentare: Nu ne gândim acum la comisia parlamentară de investigare a cazului – de fapt, de albire şi lins direcţia deplasare arătată de guvern, nici la faptul că este destul de posibil ca anumiţi politicieni să fii luat bani, lucru recunsocut şi de către primul-ministru - Victor Ponta i-a înapoiat lui Mihail Neamţu punguţa cu 30 de bani: „Mai pune! E prea puţin!” Totuşi, esenţa cazului Roşia Montană este dată de două anecdote, una fiind un cântec, celălalt, sub forma unei ştiri: PSD-ul nu mai e ce-a fost! Iliescu manipula în 1990 zeci de mii de mineri, Ponta, în 2013, doar 33 Cheia înţelegerii acestui proiect de exploatare este legat de faptul că în decembrie 1989 statul român s-a destructurat, iar în mare măsură acesta nu a reuşit să îşi revină la capacitatea pe care o merită. În acea societate destructurată, oamenii erau animaţi însă de spirit comunitar, iar când au început să înţeleagă că nu merg toate lucrurile foarte bine – mai ales privind la ceea ce făceau noii conducători – au început să protesteze în stradă. Prima parte a anului 1990 ne arăta săptămânal mitinguri cu mulţi oameni care participau – nu odată numărul acestora depăşind 20.000 de persoane. Acest lucru nu a fost pe placul omului providenţial de atunci, care a înţeles rapid că aceste mitinguri încep să îi roadă puternic din popularitate. Pentru a nu pierde puterea, avea nevoie cumva de o mişcare activă, iar aici a profitat şi de context, iar rezultatul a fost pe termen lung învrăjbirea unei părţi a populaţiei împotriva alteia, suspiciunea în societate – iar pe termen lung, imobilismul social. Rezultatul direct a fost cel ştiut, iar cel indirect: de atunci nu au mai fost mitinguri publice neplătite la care să ia parte mai mult de 5.000 de persoane. Astfel, învingătorul a fost stabilit clar pentru cel puţin 10 ani. Realitatea a fost că în acei ani acest om a creat un partid pe care l-a dresat bine. Acest lucru s-a cimentat bine prin selecţia unei bune părţi a liderilor partidului. Singurul om care a încercat să schimbe ceva în bine în partid a plătit, pentru că omul providenţial nu l-a agreat, iar miniştrii pe care îi controla i s-au opus. În final a ajuns şi în inchisoare, iar omul providenţial este în continuare liderul real al partidului. În urmă cu câţiva ani s-a ales în PSD un nou preşedinte. Un om care nu a fost prea pozitiv pentru sistemul educaţional românesc, când ar fi mult mai bine să ia măsuri împotriva celor ce profită de diferitele coterii pentru a mai dobândi câteva zeci de mii de euro din „proiecte de cercetare”, de multe ori doar vorbe goale fără impact în viaţa reală, pentru că acum s-a ajuns la asta: doar 3% din elevi citesc lecturile obligatorii. Şi un guvern responsabil trebuie să ştie cât de importantă este educaţia pentru dezvoltarea unei ţări. Când vrei să afli mai multe despre un om politic, cauţi să afli şi părţile bune, dar şi cele rele. Pentru prima parte, avem o televiziune întreagă; de partea cealaltă, se distinge un text care te pune pe gânduri: „Sex şi servicii secrete. Senatorul Marian, întrebări încuietoare pentru premierul Ponta” Fiecare om, cu maturitate, trebuie să îşi analizeze conducătorii, la fel demmult cum o face cu proprii prieteni. Concluziile însă trebuie să fie bazate pe judecată, nu pe sentimente. Observăm un rol activ al prim-ministrului pentru această exploatare nelegală. Greşeala cu vizita într-o mină îmbrăcând uniforma uneia dintre părţi a fost deja taxată de specialiştii în comunicare, iar interviul de pe TVR cu Moise Guran s-a dovedit şi el o înfrângere, mai ales când a spus că nu a citit rapoartele pe care RMGC le oferă bursei din Toronto – prin aceasta relevând că o parte a consilierilor săi sunt slab pregătiţi profesional. Tot rolul activ este exercitat cu un singur scop: ca RMGC să înceapă cât mai repede exploatarea de la Roşia Montană şi ca nu cumva ca această companie să aibă prea multe pierderi – a se vedea declaraţiile legate de un eventual proces. Acţiunile sale sunt spre limita legii – proiectul de lege promovat este complet neconstituţional – iar în presă şi pe facebook apar multe întrebări legate de obstinaţia cu care insistă în favoarea acestei exploatări. Şi totuşi! Faptul că cetăţenii s-au săturat şi au ieşit în stradă acum este nu doar expresia că le pasă, că sunt încă mulţi români cu onoare şi care îşi iubesc ţara – cum releva maestrul Florin Zamfirescu, ci şi faptul că aceşti oameni încearcă cumva să apere legalitatea, Constituţia şi statul de drept, în esenţă. Dacă s-a reuşit aceasta, înseamnă că imobilismul impregnat de omul providenţial al anului 1990 începe să dispară, iar consecinţele pe termen mediu şi lung vor fi pozitive. Şi, dacă vom avea pace la graniţe, vom progresa. O ţară care dă mereu oameni de valoare – chiar dacă îi descopera mai greu – nu poate cădea atât de jos. De aceea, vă invit pe toţi, oriunde ar fi, să luaţi un steag şi să mergeţi să apăraţi Roşia Montană. Nu apăraţi doar această localitate, apăraţi şi statul de drept. Şi vă apăraţi şi pe voi. Fiecare oraş, fiecare sat poate ajuta la acest efort. Aceasta, pentru că patria se cheamă poporul, nu tagma jefuitorilor, cum ştim de la domnul Tudor. Au oare imnul nostru naţional nu spune: „Români din patru unghiuri, acum ori niciodată Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri! Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!” Am relevat această parte a imnului, deoarece începem totuşi să-l intonăm cu prima strofă şi aceasta ştim foarte bine ce ne cere.
Forums
