Zalmodegikos Sat Jun 12 2010, 02:21PM Dupa 20 de ani, Romania culege roadele Tranzitiei– Pensii speciale -(cap-II-)-Ioan Rosca- dupa denumirea topicului-
Zalmodegikos wrote ...
Viata e cruda, mai ales in vremuri grele - vor incerca unii sa acopere miselia colectiva intretinuta premeditat. E pacat ca statul roman a fost falimentat, dar acum, ca s-a intimplat, de unde sa platim pensii CAP-istilor?
Impotriva tezei inevitabilului pledeaza tratarea total diferita a categoriilor de pensionari pe care puterea se sprijina. Sa luam intii exemplul fostilor militari (incluzind si lucratorii din Ministerul de Interne, pensionati dupa aceleasi legi).
Vom vedea imediat rostul dublului standard privind drepturile implicite: ca sa poti mentine sclavii in jug, trebuie sa satisfaci gardienii.
Din motive obscure de organizare devalmasa a lagarului comunist, nici militarii nu au contribuit explicit (decit cu partea "suplimentara") la fondul general de pensii. In cazul lor nu s-a procedat la preluarea semi-gratuita a productiei ci la plata salariului neinsotita de o retinere explicita pentru fondul de pensii.
Situatiile sint similare pe fond: statul e obligat sa plateasca pensii strinse de el implicit. Nefiind precizate contributiile la timpul lor, nu se mai poate stabili decit o contributie virtuala, prin analogie cu salariatii, ca o cota din salariul brut acordat.
Aceste salarii/solde find maricele (comparativ cu sumele minime oferite CAP-istilor jefuiti prin livrari) - calculele duc la pensii mult mai mari. Este insa acest lucru corect, este el justificat? Au fost salariile acestor oameni vaduvite de o contributie justa, ce se putea depune de militari la CEC pentru pensie, dar a fost capitalizata de stat pe spatele lor?
Ca sa raspundem, trebuie sa analizam efiacitatea muncii in acest sector (taranilor li s-au numarat doar zile de munca efectiva, nu de taifas). Ce au facut in aceste decenii militarii romani? Rostul lor nu era sa are, ci sa se pregateasca pentru a apara tara.
Nu au ajuns insa sa o apere, niciodata. Nu ca nu ar fi fost cazul: Romania a fost ocupata de armata rusa, care a distrus societatea si a provocat un genocid prin comunistii adusi la putere.
In cele citeva decenii de exploatare tiranica a poporului roman, chiar dupa retragerea armatei ruse, armata romana (decapitata de virfurile ei respectabile - care au umplut puscariile - si guvernata de slugile obediente ale intereselor antinationale) nu a sarit vreodata intru salvarea poporului roman.
Nici macar in 1989 ea nu avut o pozitie (prestatie ) onorabila ci s-a zbatut intre odios, penibil si tragic. Ea s-a oprit rapid din masacrarea populatiei in primul rind pentru ca liderii au stiut ca vor fi condamnati pentru represiune - datorita contextului international.
Nici in 1990, in ciuda laudabilelor eforturi CADA, ea nu a facut reforma interna necesara (promovarea calitatii si depolitizarea), nu a sprijinit eliberarea societatii, permitind contrarevolutiei sa triumfe si sa reoficializeze (in decembrie 1990) razboiul cu propriul popor, daca se razvrateste impotriva puterii.
Iata un bilant care nu justifica pretentiile de recompensa grasa de la patria servita, mai ales daca te gindesti la ce au primit ca plata a patriotismului real generatiile care s-au jertfit in cele doua razboie mondiale.
Cit priveste apararea teritoriilor romanesti pierdute (pe care URSS le-a acaparat si livrat Ucrainei) sau rupte artificial de Romania ("Moldova" independenta), armata nici macar nu a luat pozitie in apararea adevarului istoric, in momentele cind polticienii faceau declaratii antinationale, sau taceau antinational.
Cu mioritica elasticitate, armata noastra s-a incolonat sub steagul oricaror stapini care au preluat Romania, devenind greu de precizat pe cine si ce apara de fapt. Dupa ce a fost inca o data destructurata dupa 1990 (ca in 1945) - inclusiv la nivelul industriei militare - o vedem azi justificind achizitii scumpe de aparatura militara second-hand, sau livrind mercenari pentru razboaie de cotropire in care Romania nu avea ce cauta.
Nu avem de ce sa umflam pensiile unei coloane a-5a a Moscovei , Washingtonului, etc. Sa-si plateasca altii mercenarii, mai ales daca ii folosesc in dominarea noastra.
Sau poate trebuie sa rasplatim modul in care am fost umiliti, atunci cind executam "stagiul militar"? A trece fiecare cetatean roman printr-o cura de supunere neconditionata, a-i fringe coloana vertebrala in numele disciplinei, a inteti in om conditia de fiara - lasa fata de forta si nemiloasa fata de slabiciune - inclusiv prin batjocoriri demne de Pitesti - iata rolul re-educativ al armatei comuniste romane.
Dar tinerii de azi nu pot sti ca s-a mers (folosind complicitatea comisariatelor militare) pina la convocarea suplimentara a persoanelor care puneau probleme partidului.
Incercind sa evaluam si contributia pozitiva a militarilor in ultimele sapte decenii, observam activitati sociale si economice, interventii la sinistru, pe santier sau agricole, care s-au facut cot la cot cu zidarul sau taranul cooperator - si nu prea au de ce fi platite atit de diferit.
Actuala reducere, limiteaza insa la 30 de milioane pensia minima a fostilor militari - de vreo zece ori mai mult ca maximul unui fost cooperator. E important de ce parte ai fost in 1907...
Pentru bunastarea orasenilor, e poate mai eficace sa tragi in tarani, asigurindu-le supunerea pe decenii, decit sa lucrezi printre ei.
Se va spune ca aceasta pespectiva este prea aspra, fata de o categorie care are si justificari/alibiuri/buna credinta. Conditiile de viata cazona, rigoarea extinsa in afara orelor de program distrugind viata personala, seriozitatea si patriotismul sincer a multor ofiteri si sub-ofiteri trebuie recunoscute - dar economic nu pot convinge, pentru ca ramin la marginea "desertului tatarilor" (asteptarea unui dusman care nu mai apare la hotare) in timp ce tara e distrusa dinantru.
Nu putem insa gasi scuze si pentru salariatii ministerului de interne comunist - daca recunoastem caracterul represiv al regimului. Sub conducerea activului de partid, cu acoperirea sistemului judiciar, incuviintarea intelectualitatii aservite si binecuvintarea unei biserici deturnate, lucratorii internelor (militieni, securisti, etc.) au fost paznicii, sperietorile si tortionarii nostri.
Evreii vineaza si azi gardienii lagarelor. Noi - le platim cele mai mari pensii. Regimul pluri-FSN din Romania denunta verbal genocidul comunist dar nu judeca nici un vinovat, ci le plateste pensii grase - lor si celor care i-au protejat dupa 1989.
Rolurile represive, tradatoare sau intimidante, de la satrapii centrali la cei locali (orice militian de sat conducea o echipa de informatori) nu au fost jucate dezinteresat, ci au adus celor care s-au pretat la ele profituri sociale si economice.
Ca sa nu mai vorbim de uriasa lovitura data de unii securi-comunisti dupa 1989: acapararea (sau distrugerea) intregii avutii nationale.
Si atunci, ce mai avem de platit azi tortionarilor? De ce sa acordam pensii mari soldatilor satrapiei comuniste si mercenarilor Contrarevolutiei si salarii nesimtite ticalosilor ramasi la post dupa 1989?
De ce sa platim tribut celor care au stat de sase acesti 20 de ani, facindu-se ca apara Romania de atacuri sociale, politice si economice? De cine au aparat-o, daca a putut fi curatata pina la os de jefuitorii dinafara si dinauntru?
Si daca aparatorii natiei nu au functionat, pentru ce au fost platiti, in loc sa fie trasi la raspundere si sa plateasca ei daune, pe baza responsabilitatilor nerespectate?
Se gasesc bani pentru plata pensiilor celor ce si-au batut joc de fostii detinuti politici, dar se invoca saracia statului cind e voba de despagubirea victimelor lor. Nici macar calea actiunilor in regres nu e descoperita de parazitii juridici ai statului roman (actiuni indreptate de stat asupra vinovatilor, dupa ce plateste despagubiri victimei - in baza raspunderii comitentului fata de prepus).
Un stat uzurpat de o banda de raufacatori nu se poate indrepta impotriva lor, nu poate da legi defavorabile celor care au ramas la cirma lui. O lamurire suplimentara mi-a fost sugerata de dl. Melescanu care, intr-o emisiune tv., opina ca se vor putea micsora si salariile/pensiile fortelor de ordine, dar numai dupa ce trec anii necesari pensionarii celor activi in 1989.
Interesant…. Deci s-a facut atunci un troc - eliberarea prizonierilor romani in schimbul impunitatii si privilegiilor pentru gardienii care dau drumul la usi. Platim de fapt o taxa de protectie …. Intr-o societate patologic captiva, acest lucru nu e nici macar inteles.
Dar cine ar putea pune capat tratamentului favorabil uzurpatorilor, avind chiar datoria sa impiedice discriminarea ( a se vedea prevederile Constitutiei si a Conventiei CEDO)? Cum de nu-si face "separata/autonoma" putere judiciara datoria? Cum de nu intervine puterea legislativa, corectind cadrul legal al pensionarii inechitabile si imorale.
Evident, e vorba de complicitate si comunitate de interese in tagma celor care ar trebui urmariti pentru parazitismul distrugator de pina acum.
Parlamentarii nu pot legifera contra celor pe care ii reprezinta in realitate si judecatorii nu pot face dreptate neconvenabila puterii care judeca.
Despre patologia sistemului politic s-a scris abundent. Despre criminalitatea sistemului justitiar post-comunist, am scris la: LINK
Aici reiau doar concluzia: justitia romana ar trebui condamnata si deparazitata, pentru a se putea face dreptate. Parlamentarii penalizati prin lege, judecatorii judecati, procurorii cercetati, politistii arestati, sri-istii spionati.
Intreg aparatul judiciar este profund implicat in uzurparea distructiva a statului roman, inainte si dupa 1989. In nici un caz nu are de ce culege lauri si cistiguri (pensii mari) pentru tradarea intereselor nationale.
De ce sa ia fermentii juridici ai coroziunii pensii mai mari decit romanii care au muncit cinstit si fructuos? Nu se pot justifica nicicum pensiile speciale acordate agentilor faradelegii de o clasa politica inspaimintata de eventualitatea trecerii justitiei de partea dreptatii.
Dar cei care se feresc de cercetari, confiscari, judecati - ca dracu de de tamie - si-au tradat impunitatea, votind o lege mai desantata decit celelalte, dedindu-se la o eschibare a puterii de-a dreptul indecenta, sfidatoare - probabil intimidanta.
In timp ce supusii romani primesc pensie in functie de contributie (calculata discutabil/defectuos si drenata de escroci, prin "inginerii" de stat) tagma judecatorilor si a parlamentarilor si-a acordat - prin legi speciale - dreptul de a se pensiona pe baza salariului …din ultima luna (completat cu oricite sporuri se pot nascoci in luna respectiva).
Astfel si-au construit pensii de 300 milioane pe luna, intr-o tara in care oamenii cinstiti recupereaza 10 milioane pe luna din ce au depus.
Cei ce creeaza echitate prin norme si vegheaza la nedescriminare nu au observat inca neconstitutionalitatea acestei legi, nu gasesc puterea de a o schimba sau anula (desi au putut foarte bine invoca neconstitutionalitatea altor legi, pentru a sabota activitatile neconvenabile/periculoase pentru patura uzurpatoare, cum ar fi cea a CNSAS-ului sau a ANI).
Mai crasa ilustrare a lui "cine-mparte parte'si face"- nu se putea. Perfecta demonstratie de cirdasie a puterilor in stat. Parlamentarii isi fixeaza salarii, privilegii, protectii, pensii "speciale". Judecatorii sint de acord, daca sint si ei cadorisiti cu legi favorizante.
Ei decid ca nu trebuie sa-si anuleze pensiile discriminatorii, ca sa nu lezeze principiul divin al non-retroactivitatii.
Conflictul evident de interese poate fi acoperit (tacit) decit astfel: daca nu ne dati dreptul sa jefuim fondul de pensii, nu vom mai proteja visteria statului, acordind drepturile de rigoare tuturor celor ce cer despagubiri pentru abuzuri si erori judiciare (si nu numai "alesilor retrocedarii", care primesc despagubiri si pentru ce nu a avut nici o data, neam de neamul lor).
Dar cine sa conteste deciziile unei Curti Constitutionale care functioneaza de doua decenii ca un volant contrarevolutionar, ca o arma impotriva reformarii societatii?
Celor 12 "zei" sortati pe sprinceana li s-a acordat dreptul de a hotari soarta unei natiuni, fara posibilitate de contestare. Oricit de gogonata ar fi o decizie a lor, oricit de vadit neconstitutionala, nociva sau abuziva… nu ai cui te plinge.
O infundatura intarita abil de propagandistii suveranitatii dreptului asupra realitatii sociale, care justifica distrugerea societatii prin normare nociva. Asa se ridica recolta conformismului insamintat in cugete.
Celor carora li se pare evident ca si legea "In Romania 2=2=5!", validata constitutional, ar trebui aplicata, le putem arata azi modul in care judecatorii isi auto-valideaza dreptul de a lua pensii nemuncite. Macar sa-i jeneze ceva cind dau din umeri non-retroactiv, cind invoca presciptii impotriva dreptatii.
Noi raminem cu intuitia ca rezistenta e legitima, fata de o legalitate uzurpata. E chiar o conditie necesara (si insuficenta) pentru a elibera o natiune captiva si juridic.
Dupa 20 de ani, Romania culege roadele Tranzitiei– Pensii deturnate -(cap-III-)-Ioan Rosca
Sa privim atent motivul invocat des pentru agresarea fondului de pensii: nu mai sint bani la buget pentru a suplimenta acest fond - falimentar.
Aflam de la explicatorii de serviciu ca s-au terminat banii depusi de pensionarii romani, ca nu sint suficiente nici contributiile actualilor salariati, incit statul, in marinimia lui - trebuie sa acopere restul. Dar e acum in criza - nu mai poate.
Totul e fals in aceasta teza. Sa o luam pe rind. A existat in Romania un fond de pensii bine separat de alte conturi ale statului? A depus si pastrat statul comunist sumele cuvenite in acest fond?
Am vazut deja ce soarta au avut cistigurile CAP, sau prelevarile implicite din anumite salarii. Dar macar banii depusi explicit in fondul de pensii, principal sau suplimentar (sume depuse la CEC, conform legii) au fost gestionati prin mijloace firesti?
A platit regimul comunist pensiile cuvenite fostilor salariati ai regimului "exploatator" rasturnat in 1944 (majoritatea contributorilor avuti fiind exterminati prin puscarii)? Oare primii beneficiari ai fondului de pensii (atunci cind a intrat in functie sistemul) au fost platiti doar dupa ce au trecut anii necesari acumularii depunerilor, sau statul a creditat sistemul in primele decenii, incit sa aiba acum o creanta - acoperita perpetuu de noii contribuabili?
Nimeni nu explica elocvent cum s-a ajuns ca sumele depuse de generatia X sa nu mai fie disponibile, ci sa trebuiasca acoperite de generatia curenta (X+40).
De ce ar fi gol fondul nealimentat de salariatii actuali in fiecare luna? Unde sint banii depusi de actualii pensionari? Cum pot fi ei deposedati de proprietatea capitalizata, dincolo de justificarile nepertinente privind discrepantele statistice intre generatii?
Aceste intrebari generale privind gestiunea longitudinala a fondurilor de pensii pot fi puse oricarui sistem public. Sa vorbim mai concret de echilibrul fondului de pensii romanesc.
Se stie foarte bine (cel putin in cercurile informate) ca statul roman comunist (si se pare - si post-comunist) nu s-a multumit sa ciupeasca fondul la sursa (deturnind in alte directii sume ce se cuveneau capitalizate ca pensii) ci si-a bagat trompa si in banii depusi explicit.
A sifonat fondul de multe ori si consistent. Nu are acum de platit pensionarilor creanta, cu dobinda? Sau poporul roman este un creditor inferior, fata de bancile straine? (Azi, cind statul taietor de pensii ar putea macar considera reducerea simultana de 25% a salariilor ca bani varsati in contul de pensii, un fel de avans/sporire a cotei, el nu ia in consideratie decit imprumuturi spre banci straine, pilotate de FMI- fapt aprobat fara cricnire de "expertii finaciari" de serviciu).
De ce petinde statul, care s-a "imprumutat" de la pensionari, ca face cadouri returnind partial banii, varsind cite ceva intr-un fond devalizat de el de-a lungul anilor? Avem dreptul la o contabilitate globala, publica si lamuritoare a acestui fond?
Multi am fi capabili sa urmarim/verificam aceste socoteli - probabil tocmai acesta e pericolul. Am putea masura de exemplu efectul Tranzitiei, care a dus la destramarea economiei nationale, la disparitia intreprinderilor si locurilor de munca, la transformarea romanilor in sclavi ieftini slugarind prin lume.
Incit acum, 3 milioane de salariati trebuie sa sustina 5 milioane de pensionari… Dar unde e restul contributorilor potentiali? Cine si cum a umplut SUA, Canada, etc. cu profesionisti formati in Romania, cine a alimentat Spania, Italia, etc. cu mina de lucru ieftina romaneasca- oameni care nu mai contribuie azi la fondul de pensii?
Daca acesti pribegi se vor intoarce in final (storsi de munca) - vor avea pensie completa? Cum va functiona exact sistemul de compensare intre tari, avem garantii ca acordurile internationale nu ne dezavantajeaza? Daca in viitor vor exista 6 milioane de lucratori (noua generatie, ramasa in tara), care vor avea de sustinut numai 3 milioane de pensionari (lucratorii contribuabili de azi), nu inseamna ca situatia se va rasturna, deci ca statul roman nu are - in longitudine- criza de care face caz?
Daca emigrarea in masa e o problema, de ce este amplificata prin politici economice descurajatoare si incurajata propagandistic? E greu de inteles ca un om care beneficiaza de suport social primii 20 de ani si petrece apoi partea productiva a vietii in strainatate, este o pierdere pentru buget, ca se intoarce sau nu - in final?
Ca alungarea inteligentei (demarata in forta in 1990) a condus tara la faliment? E greu de observat ca sistemul educational isi pierde sensul (rentabilitatea) daca nu poate duce - in cazul reusitelor - decit la pregatirea unor specialisti facuti cadou altora? Ca sistemul de sanatate devine rentabil daca ucide?
Pentru cine lucreaza parlamentarii si guvernele "romanesti"? Pentru populatia "reprezentata", sau ca agenti ai unor interese mafiote sau straine? S-a reluat comertul cu sclavi si Romania nu vrea sa piarda cursa? Mai trebuie sa treaca 20 de ani ca intelectualii romani de tranzitie sa capete curajul/interesul denuntarii neocolonialismului?
De atita lauda a imperialismului triumfator (realizata cu reflexele vechii laude ale socialismului victorios) "banalistii" romani, cu gura inca plina de fierul vechi al economiei "comuniste" - pe care o doreau rasa din temelii in 1990 - nu reusesc sa observe ca si aservirea tarii dezechilibreaza fondul de pensii.
Cit despre victimele de azi, sustinatorii pacaliti ai FSN, care pretindea apararea interselor socio-economice nationale, ei sint pedepsiti pe masura credulitatii si egoismului de Om Nou de care au dat dovada.
Dar cu aceasta, trecem la aspectul cel mai important pentru patologia gestiunii pensiilor.
Bugetul real nu consta numai in combinatia taxe-cheltuieli anuale ci cuprinde si contabilitatea proprietatilor exploatate de stat, ca proprietati publice sau colective (vezi in acest sens problema CAFR - LINK - care a produs in SUA un enorm scandal, cetatenii aflind ca administratii ce se pretindeau falite- suprataxind sau imprumutindu-se scump la banci - dispun in acelasi timp de resurse financiare masive, nepercepute de public, bazate pe activele de stat valorificate - nereflectate in buget ci doar in CAFR).
Problema contabilitatii duble este cruciala pentru statele ex-comuniste. Principala metoda de pacalire a contribuabililor romani a constat (vezi si exemplul desfiintarii CAP) in camuflarea capitalului colectivitatii captive, existent in 1989. Nimeni nu a putut urmari riguros diminuarea acestui capital, prin distrugere si instrainare, in timp ce nivelul de trai scadea si tara se imprumuta.
Proprietatile statului roman ar fi putut fi asimilate unui fond cumulat de pensii si gestionate ca atare. De la stat, acumularile cuvenite romanilor au ajuns insa in buzunarele imbogatitilor tranzitiei (daca nu au fost distruse negligent sau interesat).
Acesta e miezul ascuns al problemei pensiilor in Romania. Banii cuveniti pensionarilor au fost acaparati de baronii tranzitiei, apoi albiti in Romania sau scosi afara prin vinzarea ieftina catre straini a activelor inhatate (si devalorizate).
Eludarea acestei realitati e dovada consensului politicienilor si altor "intreprinzatori". Nu ne putem astepta ca posturile TV ale unui Voiculescu sau Vintu, sau ca "razboinici ai luminii" de gen Becali sa coreleze criza pensiilor cu analiza capitalului sustras "oamenilor muncii" (doar Vadim face referiri justitiare - ca sa compromita subiectul).
Dar "topul 300", chiar extins la toate napircile statului, nu echilibreaza contabilitatea pensiei disparute. Ca sa poata puna mina pe avutia publica, din lipsa de capital, pricepere si scrupule, rapitorii post-decembristi s-au dedat si la distrugerea sistematica a economiei (tintele acapararii, ramase functionale si corect evaluate, nu ar fi putut fi achizitionate de securicomunistii cu fundul gol, sau de finantatorii chemati in sprijinul lor de afara).
Putine voci au atras atentia asupra acestui pericol in 1990, cind atentia majoritatii a fost deturnata spre fronturi de diversiune si energiile s-au risipit jalnic in infruntarea cistigata de Contrarevolutie.
Dar au existat si oameni care au spus tot ce trebuia. Constantin Cojocaru a fost probabil cel mai consistent/consecvent dintre ei. Rezumata extrem, teoria prezentata de el atunci publicului si autoritatilor (a facut suficiente demersuri oficiale pentru a nu lasa loc unui ulterior "nu am stiut") sunau astfel:
1. Pe linga bogatiile publice ale tarii (resurse naturale, etc.) comunismul a cladit si capitalizat avutie muncita -fortat- de populatie, proprietara in devalmasie
2. Acest bun colectiv (sustras capitalului personal sau fondului normal de pensii) nu poate apartine decit prizonierilor lagarului, care l-au creat
3. El trebuie impartit sub forma de actiuni proprietarilor de drept, conform unei formule distributive echitabile si faste pentru economie
4. Privatizarea rapida, necesara evadarii din comunism nu se poate face altfel, pentru ca nu exista capital lichid autohton suficient
5. Distributia echilibrata de averi care va rezulta de aici este fasta, creind bazele unei societati participative, cu clasa medie puternica (democratie economica)
6. Daca nu se face privatizarea prin improprietarire cu actiuni, economia va fi distrusa, pentru a scade valorile la limita posibilitatilor de cumparare a profitorilor (operatie realizata cu sprijinul unor lideri ai intreprinderilor de stat)
7. Se va provoca si o uriasa inflatie -combinata cu mecanisme de absorbire a banilor populatiei - scoasa astfel din cursa privatizarii
8. Privatizarile prin vinzare vor fi necinstite, la preturi nefiresti, stabilite in cirdasie cu "reprezentantii intereselor statului"
9. Vor profita de ocazie speculatori straini fara scrupule, care vor obtine pe nimic bunurile romanesti supravietuitoare, transformindu-ne intr-o neocolonie.
Toate acestea s-au intimplat intocmai si ne-au adus aici. Dar de alde' Cojocaru nu prea s-a vorbit in Romania, acesti 20 de ani…
Iata insa ca incapatinatul economist rebel recidiveaza si, de citeva luni, intretine o campanie (mai ales prin emisiunea lui Barbu de la OTV) in care cere reparatia partiala a nedreptatirii/jefuirii populatiei. Tot rezumata la extrem, ideea lui de acum e urmatoarea:
1. E imposibil sa se mai repuna in situatia initiala economia destructurata si intreprinderile dezagregate - acest capital e iremediabil risipit
2. Este greu sa fie cercetate si judecate, una cite una, distrugerile si privatizarile incorecte
3. Va fi dificil juridic sa fie penalizate privatizarile aparent legale, facute pe preturi de nimic si sa fie urmarite averile scoase in afara tarii
4. E nevoie de o interventie urgenta in sprijinul populatiei pauperizate, lichidata fizic de saracie
5. In concluzie, se propune o lege in zece puncte LINK care sa opereze imediat si eficace, taxind puternic avutiile facute in acesti 20 de ani (mai apasat - cele nejustificate, ilicite) si impartind partea recuperata contribuabililor jefuiti (sub forma unor fonduri individuale, utilizabile exclusiv in proiecte de intreprinderi - eventual asociative).
Celor mirati de asemenea idei "utopice", Cojocaru le prezinta situatia macroeconomica, balanta cistigurilor realizate in Romania atirnind (mult mai mult decit in alte tari europene) in favoarea patronilor (in comparatie cu salariatii si pensionarii).
Majoritatea avutiei fiind aspirata masiv spre exteriorul unei Romaniei colonizate comercial/finaciar/politic de catre securicomunistii care ne-au alungat "ca sa nu vindem tara".
Efectul capitalismului rosu post-decembrist este transformarea romanilor in sclavii intreprinzatorilor de afara, arendasii securicomunisti imbogatiti peste noapte punindu-se la adapostul aparentelor legaliste, integrarii in Europa si imparabilei globalizari.
Evident ca fiecare poate avea parerea sa despre propunerile vechi si noi ale dlui Cojocaru - si le poate comenta oricum, dupa ce le studiaza cu atentie. Unii vor sustine ca sint aberante, neavenite, retrograde, comuniste, anarhiste, periculoase, populiste, etc.
Dar nimeni nu poate pretinde ca nu ar fi interesante, provocatoare la discutii, mai ales in situatia actuala. Te-ai astepta deci ca, dupa ce in fiecare zi, dl Barbu dialogheaza direct (prin telefon) ore intregi cu telespectorii despre legea Cojocaru, ca de o cale de iesire din criza creata de pauperizarea delictuala a romanilor, aceasta masiva aderare a publicului sa fie pe larg reflectata si comentata in politica si in media.
Ei bine… nu se poate! Conspiratia asurzitoare a tacerii e atit de sfruntata, incit, desi nu se discuta pe toate posturile decit despre iesirea din criza pensiilor, despre milionul de semnaturi strins de OTV in sprijinul legii Cojocaru, sau macar despre perspectiva sa privind cauza disparitiei pensiilor, nu amintesc nimic nici analistii civici, nici jurnalistii, nici politicienii - care au umplut ecranele.
Ceea ce anulaza orice iluzie privind misiunile aservitei medii romanesti, un instrument propagandistic ramas in mina uzurpatorilor colorati politic variat, ca niste oua de pasti acoperind cu spoi acelasi galbenus.
Cu oricita frenezie cauta mercenarii ideologici, intelectualitatea bancara si "vectorii de opinie" bine platiti cai de alimentare a bugetului si de reparare a devalizatului fond de pensii, ei nu vad ca marile averi facute fulgerator in Romania contin o parte din ce s-a jefuit cetatenilor pensionati si deci ca singura cale justa de cirpire a bugetului ar fi confiscarea (impozitarea puternica) a marilor averi (prezumabil ilicite).
Nu e timp acum de astfel de cercetari si reparatii - se raspunde ritos putinilor provocatori care strapung scutul mediatic.
Birfa economica cu pretentii de tehnicitate inunda constiintele, in timp ce nimeni nu analizeaza matematic evolutia avutiei gestionate de stat.
Se vorbeste in sfirsit de coruptie, de risipa dirijata catre clientela politica, de administrare defectuoasa, de conflict de interese in contracte cu statul, de marile salarii platite functionarilor din intreprinderile/agentiile "autonome" (vezi exemplul modului cum e tocat fondul "proprietatea" de administratorii sai) - dar amestecul de ura si admiratie fata de "baietii destepti" care "se descurca" - nu deviaza spre critica si contestarea frontala a intregului sistem.
Sintem doar indemnati sa urcam la putere PSD in locul PD, care a inlocuit PD-PSD, care a dat jos PNL-PSD, care a urmat PSD care a urmat ETC-urile create de FSN... Nu exista alternativa.
Nici un partid nu-si propune cercetarea/combaterea jefuirii populatiei prin stat, devalizarea genocidara a fondului de pensii. Nici unul nu doreste apararea intereselor romanesti fata de aservirea economica externa prin mijloace imperialist-comerciale si speculativ-financiare, nici unul nu vizeaza cercetarea/combaterea cotropirii bancare a Romaniei (realizata dupa ce bancile romanesti au fost aspirate de parazitii securicomunisti).
Toti arata mare incredere/respect in expertii bancii nationale (giranti ai distrugerii financiare a Romaniei), dirza hotarire de a nu speria camatarii si speculatorii straini, de a vinde ieftin ce se mai poate vinde (de la aurul lasat de romani la forta de munca ramasa in români), de a indatora in veac pe urmasii urmasilor nostri, de a lichida rapid clasa stinjenitoare a pensionarilor, de a elimina orice urma de socialitate , dezvoltind impetuos conditia umana agresiv-competitiva.
Un partid al celor de jos, care sa faca fata pluri-partidului celor de sus (distribuit stinga-centru-dreapta) nu poate apare, intr-o societate captiva politic.
Dupa 20 de ani, Romania culege roadele Tranzitiei– De la echitate actuariala la politica anti-sociala -(cap-IV-)-Ioan Rosca
In ciuda agitatiei propagandistice, spolierea e perceputa dureros de perdantul de rind (cel care nu a apucat o halca suficienta din lesul national). Oricit ar incerca sa-l educe civic 'telectualii la moda, el stie cam cum merg lucrurile - oscilind intre furie neputincioasa, resemnare pasiva, vorbarie - supapa si hotie de legitima aparare.
Mecanismele mai fine de spoliere ale "prostimii", tehnicile de defavorizare sistemica, difuzate discret in reguli strimbe si acoperite cu rafinamente ideologice/dogmatice, nu sint cunoscute.
Captivul cognitiv percepe doar atacul tilharului asupra buzunarului, sau gestul spargatorului de banca, simte mituirea sau inselaciunea, vede ca unii se imbogatesc legal-miraculos. Nu si tainele jocurilor economice cu suma nenula, cele in care avantajul anumitor jucatori e acoperit, cu discretie si abilitate.
Nu are instrumentele cu care sa poata vizualiza atacul bancii spargatoare. Sau verifica legitimitatea masurilor pauperizante "de austeritate". Sau urmari corectitudinea calculului pensiilor.
Una e sa te prinzi ca fondurile de pensii din Romania au fost devalizate de mafii operind prin stat, ca pensiile speciale sint un transfer catre privilegiati - si alta e sa poti analiza daca principiile matematice de calculare a pensiilor sint corecte. Aici intervine "calculul actuarial" si este acut semnificativ ca despre el nu sufla o vorba "tehnicienii" care explica doct saracitului, de ce trebuie sa-si stringa cureaua in jurul viitorului cadavru.
Cum se calculeaza pensiile individuale, presupunind ca sint colectate si administrate corect? Doua principii sint considerate in sistemele publice din intreaga lume: al contributivitatii (fiecare sa primeasca proportional cu ce a depus) si al solidaritatii sociale (ajutorul dat celor in situatie critica, de catre cei cu pensii mari).
Avind in vedere mizeria extrema in care traiesc dezmostenitii nostri, modul incorect in care au fost ei jefuiti de stat si faptul ca salarizarea in regimul comunist nu a reflectat meritele (ci deseori obedienta - poate chiar criminala - fata de partid) te-ai fi asteptat ca la noi, principiul solidaritatii sa fie puternic accentuat. Dar nu este asa ….
Nu intru solidarism s-au zbatut parazitii Romaniei, cei care uzurpind neintrerupt puterea in stat, au putut fixa reguli in favoarea contribuabililor ce se infruptasera si pe alte cai din averea deturnata din salarii si pensii. Stapinii au impus victimelor un sistem bazat pe contributivitate (cu exceptia, asa cum am vazut - a judectorilor, parlamentarilor, gardienilor - carora li s-a cumparat complicitatea - prin pensii speciale).
Uitind cine sint "merituosii" pensionari cu punctaj ridicat, sa admitem principiul proportionalitatii stricte, fara pic de solidarism. Comunistii care agitau marota redistribuirii avutiei spre saraci, opereaza in sens invers, adoptind teoria ca singura sansa a saracului e mai rapida imbogatire a stapinilor sai.
Dar nu e numai asta. Pentru a arata cit de departe este publicul de intelegerea ingineriei financiare, voi semnala secretul matematic al masinariei care foloseste contributiile saracilor pentru plata pensiilor celor bogati.
Pentru intelegerea schemei, trebuie cunoscut temeiul - de tip asigurare - al calcularii pensiilor. Sa presupunem ca X contibuie 40 de ani cu cite o suma anuala A, reprezentind 10% din salar. Iesind la pensie la 65 de ani, el va primi - sa zicem, pentru simplitatea calculelor - o cota anuala de 50% din salar, adica anual totalul a 5 ani de contributie (tot pentru simplitate, nu vom tine cont de inflatie).
Daca X mai traieste 8 ani (deci pina la 73) el isi primeste inapoi suma depusa. Dupa care, daca are norocul sa treaca de "durata medie de viata", el primeste in continuare banii depusi de un alt contribuabil, care a decedat mai devreme de 73 de ani (poate chiar si de 65…). Deci, desi, dupa citiva ani de la pensionare, beneficiarul nu mai primeste banii depusi de el, plata este corecta, echitabila si sustenabila, pentru ca sistemul de pensie e o forma de asigurare colectiva si exista o distrubutie statistica a duratei vietii (care tine de norocul/conditia fiecaruia). Atita timp cit diferenta medie intre virsta decesului si cea a pensionarii ramine 8 ani - jocul global e echilibrat si sistemul trebuie sa functioneze.
Daca insa durata de plata medie se lungeste (creste longevitatea sau scade virsta de pensionare) apare un dezechilibru - chiar daca fondul e rezervat doar unei anume generatii (fenomenul platii de catre o generatie, a creditului facut statului de alta - poate introduce noi probleme, daca se modifica natalitatea si indicele de ocupare a fortei de munca).
Evident ca, daca oamenii traiesc mai mult si vor aceeasi pensie, trebuie sa se pensioneze mai tirziu sau sa creasca cota de contributie anuala. Dar expertii romani care reduc astazi salariile si pensiile pentru ca statul sa nu se mai imprumute inrobitor (cum a facut-o insa fara rezerve, ca sa alimenteze cu proiecte firmele capusa) se fac nu vad nici macar solutia folosirii celor 25% din salarii ca credit pentru fondul de pensii, returnabil mai tirziu deponentilor, de catre un stat multumit ca nu a mai fost silit sa se mai imprumute la banci).
Sa observam in trecere si faptul, mai mult decit suspect, ca "analistii" crizei pensiilor din Romania, care ne tot trimit la situatia grea din intrega Europa, nu compara duratele medii de viata din cele doua medii !!! Dar una e sa platesti pensii de la 65 la 85 de ani (ca in tarile occidentale) si alta e sa o faci de la 65 la 70, ca la noi nu-i asa??? Cum e posibil sa stam mai rau, intr-o tara in care omul muncii de-abia trece de virsta de pensionare?
Dar sa mai facem un pas. Asigurarile de viata si de sanatate nu cer cotizatii egale, ci stabilesc cota fiecaruia in funcie de indicii de risc personal, facind calcule actuariale. Categoriile umane cu riscuri mai mari, platesc cotizatii mai mari - pentru aceeasi suma asigurata. Exact la fel se procedeaza si in sistemele private de pensii. De aceea pensiile femeilor si barbatilor - chiar daca au contribuit la fel anual (cu suma A), nu sint identice.
Femeile se pensioneaza cu citiva ani mai devreme (deci cotizeaza mai putin) si traiesc in medie cu citiva ani in plus. Rezulta o diferenta de peste zece ani intre cele doua categorii, ca durata medie de incasare a pensiei. Una e sa platesti 40(ani)*A(cota anuala) pina la 70 de ani si cu totul alta 35*A- pina la 80….
Pentru a face "echitate actuariala" pensiile lunare ale femeilor in sistemul de pensii private sint mai mici ca ale barbatilor (incit in medie si in total - sa ridice fiecare, dupa cit a depus). In sistemul de pensionare public, aceasta discriminare pozitiva a femeilor a stirnit ample discutii si comunitatea europeana a trebuit, in 2009, sa dea o decizie de justificare (prin rolul femeilor in reproducerea … noilor generatii de contributori) a acestei incontestabile discriminari. In unele tari se opereaza reglaje de echitate actuariala, atunci cind cineva vrea sa iasa la pensie anticipat.
Justificarea discriminarii pozitive a femeilor pensionare poate fi legitimata. Dar cum putem sustine discriminarea pozitiva in favoarea pensionarilor… instariti? De la respingerea solidarismului ca principiu de distributie a pensiei la acceptarea … contra-solidarismului (cei saraci sa ii intretina pe cei bogati) e un salt cam mare.
Si totusi exact asta se intimpla in sistemul actual, secret pe care cei interesati in perpetuarea schemei il ascund cu discretie. Mecanismul e urmatorul: durata medie de viata a categoriei "saraci" e mai mica decit media generala, iar a celor bogati mai mare (cine nu simte validitea acestei afirmatii, tinind cont de costul intretinerii sanatatii batrinilor si de modul ne-stresant in care s-au cistigat salariile mari in Romania- poate face studii statistice.
Il previn ca statul roman nu a strins date despre corelarea intre virsta decesului si avutie. Dar aceste date pot fi extrase usor din gestiunea caselor de pensii: e suficient un tabel cu virsta si valoarea la care inceteaza pensiile, prin deces). Apare probabil o diferenta semnificativa intre duratele de viata- ca in cazul femeilor.
Categoriile cele mai defavorizate, nici nu prea mai apuca pensia in Romania, crapa mai devreme de foame, lipsa de ingrijire si stres. Cu totul altfel traiesc profitorii sistemului.
Batrinul securist/activist/ judecator, etc. isi primeste frumoasa pensie timp de decenii, se poate ingriji bine si nu e tratat in spital mai rau ca un ciine.
Lesne deci de aratat ca in aceste conditii o parte din banii depusi de lucratorii saraci alimenteaza pensiile celor bogati!!! Lucrurile pot fi prezentate si altfel. Daca s-ar face o segmentare a sistemului de pensii (solutie foarte legitima) pe categorii de venit, fondul de la /pentru saraci ar fi alimentat 40 de ani cu cote de 10%*s si ar putea plati - la echilibru- saracilor pensionari 50%*s timp mediu de - sa zicem 8 ani.
In schimb, fondul celor bogati, desi alimentat 40 de ani cu cote 10%S (mult mai mari) nu ar putea plati decit tot 8 ani, cei 50%*S, dupa care … trebuie alimentat din alta parte. Daca intre salariatii saraci si bogati exista diferente a duratei medii de viata (accentuata de o politica "anti-populista"), sistemul bogatilor longevivi se va dezechilibra - ceea ce va forta: prelevarea banilor ramasi in fondul saracilor (ne-epuizat, daca acestia sint exterminati rapid) sau de la stat. Solutia corecta fiind cresterea cotei de pensie platite de categoria longeviva, daca vrea sa foloseasca un fond echilibrat.
Oricit ar fi de completate/rafinate aceste calcule, ele vor duce la aceeasi concluzie: sistemul de pensii fara echitate actuariala practicat acum este o forma de jefuire a contribuabililor pe care saracia ii trimite mai devreme spre moarte. Daca nu sint schimbate regulile strimbe ale acestui joc, el incita la genocid. De la eludare la premeditare e o cale mai scurta decit am vrea sa credem. Dar cine sa se impotriveasca, intr-o lume in care raul difuz nu mai este discernabil?
Am dat mai sus un exemplu privind modul in care pseudo-simplismul, combinat cu complexitatea amplificata premeditat, ascunde publicului fiziologia reala a jocurilor economice, sociale, politice, conceptuale. Putem aborda multe teme in acest registru al capturarii in paienjenisul regulilor de joc inechitabile - pentru a se vedea ce se ascunde indaratul pretentiilor de tehnicitate si profesionalism, cu care este contracarat ideologic "sentimentalismul" solidaritatii sociale.
Sintem formolizati in propaganda formalista, noi telecetatenii post-modernisti, inchisi in labirinturi conceptuale, rataciti in virtualitati ambigui, infundati in nisipul miscator al relativismului, indobitociti de ritmul cresterii (dezvoltarii distructive, cancerigene).
Voi exemplifica orbirea sistematica/sistemica cu un ultim exemplu, care ilustreaza bizara incapacitate a expertilor de a ataca problemele la radacina. Nu am auzit, in aceasta luna de delir analitic pe problema pensiilor, nici un cuvint despre industria famaceutica - ca posibila pista de actiune reparatorie.
Si totusi e evident ca principala problema a pensionarilor - carora astazi li se taie din pensia de mizerie ramasa dupa devalizarea fondului de catre uzurpatorii statului roman - este costul ingrijirilor medicale. Reducerea lor prin optimizarea politicii medicale si farmaceutice se impune oricarei analize cinstite.
Pina in 1989, Romania a avut un sistem medical functional si o industrie farmaceutica de stat in crestere. Evident ca nevoia de medicamente a omului batrin/bolnav poate fi speculata copios, folosita ca o uriasa sursa de venit, ca o ocazie de "bisnitz". Un stat democratic apara interesele masei cetatenilor bolnavi si nu ale unui grup de intreprinzatori farmaceutici, care vor ataca piata pentru a impune politica preturilor si a se imbogati fabulos. Cu atit mai mult se impune orietarea pro-bolnavi, daca ei sint romani iar afaceristii farmaceutici duc cistigurile afara.
Dar statul roman "eliberat" de comunism nu a consolidat ci a destramat industria famaceutica publica, obiectiv strategic pentru usurarea cea mai eficace a situatiei pensionarilor.
Nu a facut nimic pentru a apara sanatatea oamenilor de asaltul ingineriei de "patente farmaceutice" (in acest domeniu, cheltuielile materiale sint mici, preturile piparate practicate de rechinii sanatatii fiind un tribut platit pentru un know-how obtinut si aparat cu mijloace dubioase). Pina si Institutul Babes urma sa-si inchida productia de vaccinuri, facind loc marilor achizitii de afara. Se creeaza toate conditiile pentru "privatizarea" economiei medicamentelor.
Sa ne mai miram ca bocitoarele sortii tragice a pensionarilor romani recomanda si inchiderea/privatizarea spitalelor (lasate total in paragina, in timp ce mii de noi biserici s-au ridicat in toata tara - pregatind probabil internarea masiva in cimitire). Se pledeaza pentru declansarea competitiei medicale, a cursei inavutirii prin explotarea bolii si batrinetii. Se face totul ca doctorii din Romania sa ia calea informaticienilor, revenind in tara doar ca salariati de mutinationala.
Ca sa intelegi de ce nu se combat tendintele evidente ale politicii antisociale, trebuie sa-ti amintesti un proverb chinez: e usor sa trezesti pe cineva, in afara de cazul cind se face ca doarme.
Stiu bine gestionarii explotarii natiunii ce efecte ar avea intarirea medicinii si farmaciei publice. Stiu bine ca bogatia unora nu se poate valorifica deplin si ca dominatia nu se poate mentine usor fara intretinerea unei saracii materiale si mintale suficiente.
Ei cunosc probabil si articolul de cod penal care defineste fara echivoc genocidul:
"Savirsirea in scopul de a distruge, in intregime sau in parte o colectivitate sau un grup national, etnic, rasial sau religios, a unuia dintre urmatoarele fapte[..] c) supunerea colectivitatii ori grupului la conditii de existenta sau tratament de natura sa duca la distrugere fizica[..]". Dar inainteaza intr-un genocid economic, necombatut de nimeni.
Aceasta e limita Mioritei sau efectul unui complot? Sau mai curind realizam ca intr-o societate captiva, domesticirea constiintelor e tot mai usoara… pe masura ce reuseste. Restul vine de la sine. ANALIZA PUBLICATA: LINK Ioan Rosca 10 iunie 2010 LINK
ex-ad Sat Jun 12 2010, 02:58PM
ex-ad wrote ...
am rugamintea sa repostezi in topicul dedicat pensiilor militare, bro... super articol oricum. acest topic va fi sters.
Dobritoiu duce dorul aparitiei pe sticla, asa ca din noua postura arunca cu samburi de cirese in dreapta si stanga, doar l-o baga cineva in seama. Are un of mare - de ce se cheltuie mai mult pentru pensiile militare si cine este de vina. Asa e cand nu ai ce face, iti cauti de lucru
Nebunia pensiilor militare Dobriţoiu: Vicepremierul Gabriel Oprea, atentator la securitatea României şi a NATO!?
Generalul senator Corneliu Dobriţoiu, ex-ministru [liberal] al Apărării, putea să rămână pentru istoria vieţii politice cu imaginea unui om onest. Cu o importantă condiţie, valabilă pentru toţi cei care cred că fac politică. Să fie atenţi la ce şi cum vorbesc atunci când ni se adresează nouă, celor care ne-au cerut să-i votăm. Noi nu i-am votat ca, după ce ajung să decidă asupra destinelor noastre, să ne trateze ca pe nişte idioţi.
Potrivit agenţiei Mediafax, preşedintele Comisiei Senatului pentru Apărare, Corneliu Dobriţoiu, a ţinut să ne aducă la ştiinţă "recalcularea pensiilor militare s-a făcut neprofesionist, cu mari greşeli, iar statul trebuie să plătească 200.000 de lei în plus. (...) Statul trebuie să plătească o sumă care excede 200.000 de lei în plus”.
Cum trebuie să înţelegem “o sumă care excede 200.000 lei în plus”, poate fi o chestiune care ţine de cunoştinţele de limbă română sau de respectul pe care senatorul, general şi ex-ministru, actualmente preşedinte de comisie parlamentară, îl nutreşte limbii oficiale a statului român. Limba, care dacă nu ne va contrazice, este şi limba maternă a autorului exprimării citate. Ambiguitatea exprimării, în acest caz dat, este mai mult un procedeu tactic decât o scăpare de virgulă. Deşi, într-o sentinţă, virgula poate face diferenţa dintre viaţă şi moarte.
Depăşind aspectul formei ştirii “de senzaţie”, pe fond constatăm că 200.000 de lei, adică cca. 45.000 de euro, nu reprezintă nici pe departe o “gaură în cer”, oricât de sărac ne-ar fi bugetul.
În faza următoare, după ce şi-a dat seama că, în avântul sau propagandistic, a spus o minciună mult prea gogonată, generalul ex-ministru al Apărării, calităţi care nu admit inexactităţi în reglarea tirului, pentru că, altfel, îţi bombadezi propriile trupe, revine şi, minune mare, iată ce afirmă din studioul postului B1 TV:
"C. Prisăcariu: (...) Aş vrea să lămuriţi un aspect, pentru că s-a vorbit de o pagubă de 200.000 de lei (...) lunar. C. Dobriţoiu: Pagubă este mult mai mare. Eu am oferit doar o limită. Limita această generează anumite competenţe ale organelor de anchetă. (...) Din analizele din procesul de auditare rezultă că s-ar ridică la aproximativ 500.000 de euro pe lună.”
Să ne ţinem bine. Distanţa de la 45.000 la 500.000 e de peste 11 ori mai mare. Aşadar, cu ce scop şi cu ce obraz a purces preşedintele Comisiei Senatului pentru Apărare la acest război mediatic?
Chiar nu se ştie care este diferenţa în buget dintre valoarea pensiilor militare de serviciu anterior recalculării şi a cuantumului pensiilor rezultate în urma aberaţiilor, abuzurilor şi ilegalităţilor guvernului Partidului Democrat-Liberal? Pentru relevarea adevărului era suficientă o operaţie de aritmetică elementară, scăderea din valoarea pensiilor în plată a valorii pensiilor din luna anterioară aplicării noii reglementări.
Dacă s-a refuzat efectuarea acestei operaţii aritmetice elementare, înseamnă că ceva ni se ascunde. Înseamnă că puterea nu poate guverna decât la adăpostul unui secret. Un secret care, deşi ţine de guvernarea anterioară, îl apară. De ce, intenţionează să se folosescă de el?
Eu, precum şi toţi cei care am luat cunoştinţă de afirmaţiile generalului senator şi preşedinte al Comisiei de Apărare a Senatului nu avem cum să-i punem la îndoială autoritatea în materie şi să ne dăm cu părerea că nu ar şti ce spune, că nu erau 200.000 de lei, ci de euro, şi că în acest fel adevărul e mai aproape. Pe ce ne-am baza, decât pe surse de zvonuri?
Această pare a fi unica strategie a guvernării, care funcţionează. Stimularea zvonisticii prin absenţa informaţiilor oficiale. Membrii guvernului nu sunt purtători de cuvânt ca să ne ofere informaţiile de interes public la care suntem îndreptăţiţi. Ei când comunică fac politică. Adică ne amăgesc, ca să folosim un eufemism în locul verbului potrivit. După ei, purtătorii de cuvânt ar trebui să-i combată, aşa că tac.
O altă minciună gogonată care continuă să fie promovată şi consolidată ca adevăr în spaţiul comunicării publice este cea cu privire la imposibilitatea identificării veniturilor realizate de personalul militar, deoarece nu s-ar găsi actele doveditoare.
Cu intenţionată rea voinţă, autorii reglementărilor de “recalculare” a cuantumului pensiilor legal calculate la momentul curgerii dreptului la pensia miltară de serviciu au omis să menţioneze actele din care rezultă veniturile realizate de militari, altele decât statele lunare de plată. Acestea, într-adevăr, nu urmează militarul în decursul carierei sale, ci rămân în arhiva unităţilor din care s-au încasat soldele, primele, sporurile, indemnizaţiile şi eventual alte componente ale venitului lunar.
Este un fapt ce nu trebuie demonstrat că statul de plată nu este izvorul drepturilor salariale, ci doar dovada acordării acestora. În lipsa statelor de plată, era firesc să se caute izvorul drepturilor, documentele primare care au stat la baza întocmirii statelor de plată. Aceste documente primare sunt ordinele de încadrare, numire, promovare, retrogradare în funcţie sau grad, de acordare a gradaţiilor de vechime, salariilor de merit, indemnizaţiilor de comandă, primelor, sporurilor etc.
Armata se întemeiază pe disciplină, rigoare şi precizie matematică şi în ceea ce priveşte “birocraţia” documentelor. Toate, dar absolute toate ordinele anterior menţionate sunt consemnate, strict cronologic, cu indicarea cuantumului bănesc al drepturilor cuvenite, în Fişa de evidenţă cadre şi, după caz, în Fişa de evidenţă a recompenselor şi pedepselor, piese ale Dosarului personal, care urmează militarul prin toate garnizoanele şi unităţile, aici fiind regăsite elementele pe baza cărora s-a calculat iniţial pensia militară de serviciu. Dacă statele lunare de plată nu au mai fost de găsit, în toate cazurile, dosarele personale, care nu se rătăcesc şi, dacă se deschid, oferă toate elementele unei corecte stabiliri a cuantumului veniturilor realizate. Un ordin din categoria menţionată se emitea obligatoriu în trei exemplare. Deci, aveau trei destinaţii, către trei structuri [Emitent, Personal, Financiar]. Aşa ceva nu era de negăsit!
O stenogramă a şedinţei unei comisii de specialitate a parlamentului anterior dovedeşte că cele menţionate erau cunoscute, că deputatul Nicolae Mircovici, ofiţer de carieră până în 1989, dar şi jurist, a pledat în sensul luării în considerare a documentelor primare de acordare a drepturilor băneşti. Realităţile s-au ignorat cu vădită rea credinţă, “cunoscându-se” că statele de plată “se mai rătăcesc…”. Aiurea! În prusaca birocraţie miliatară se regăseşte, oricând, până şi numărul ţigărilor, lamelor de ras şi acelor de cusut din cotele lunare ale soldaţilor.
Dar să vedem ce ne mai spune generalul senator:
"C. Dobriţoiu: (...) Auditul a fost necesar deoarece procesul de recalculare a pensiilor militare a adus nişte realităţi în sistem absolut anacronice: subofiţerii aveau pensii mai mari decât generalii. (...)”.
Aparent, cine îl aude şi nu cunoaşte cum s-au acordat gradele de general în nişte cazuri, cam multe ca să le putem considera particulare, îi va da crezare ex-ministrului Apărării.
Realităţile balcanice de la Bucureşti demonstrează cu totul altceva. Subofiţerul de la popotă, brancardierul de la spital, vivandiera regimentului, plutonierul de companie, frizerul, croitorul, cizmarul, ospătarul şi bodyguarzii nu ştiu cărui preşedinte, prim-ministru sau ministru au absolvit facultăţi prin corespondenţa, fiind trecuţi în corpul ofiţerilor. Apoi “merituoşii diplomaţi universitari” au fost promovaţi pe funcţii prevăzute cu grad de general, pe care l-au şi primit.
Asemenea minuni s-au întâmplat cât ai bate din palme. Când protectorii au ieşit din scenă, cei loviţi de noroc s-au trezit generali pensionari la 40 şi ceva de ani, fără vechime în serviciu, dar cu pensia stabilită pe baza ultimului salariu. Astronomic, dacă avem în vedere salariul minim. Evident că aceşti generali, în baza noilor reglementări, nu aveau cum să întrunească punctele de pensie adunate de plutonierul adjutant şef, în serviciu militar activ de la încorporare [la 18-19 ani] şi până la vârsta pensionării.
Între 15-20 de ani de “serviciu militar” privilegiat şi încheiat odată cu ieşirea din scenă a protectorilor politici şi 35-37 de ani vechime calendaristică efectivă, fără spor de grupă de muncă, a subofiţerilor din “talpa oştirii” este o mare diferenţa. Dacă avem în vedere generalii care şi-au început şi încheiat cariera militară în aceleaşi momente temporale cu subofiţerii respectivi, vom constata că acele “realităţi în sistem absolut anacronice: subofiţerii a[vea]u pensii mai mari decât generalii. (...)” nu există. Generalul senator lansează, cu sistem de ochire electronic fără greş, o rachetă interpartinică devastatoare, dacă cele spuse se vor adeveri. Astfel, ne lasă să întrevedem o complicitate criminală, echivalentă cu un atentat de o extremă gravitate la adresa securităţii naţionale, implicit şi a securităţii Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, al cărui autor ar fi predecesorul său la Apărare. Cităm:
Corneliu Dobriţoiu: “(...) Am constatat că bugetul de achiziţii al Ministerului Apărării se îndreaptă către alte zone, ceea ce a generat şi generează serioase lacune privind creşterea capacităţii operaţionale a forţelor noastre armate, în calitate de aliat. România este un aliat al NATO la graniţa de Est a NATO, cu responsabilităţi deosebite din punct de vedere operaţional. Jurnalist: Cum adică se îndreaptă spre alte zone?
C. Dobriţoiu: Da... Sunt contribuţii care merg, în baza legii, la palierul de pensii private, în mod obligatoriu, 30%, şi acest proces este în creştere, şi 70% au mers către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Chestiunea de fond este alta, că mie mi-a generat impresia că tendinţa a fost să crească pensiile pentru ca aceste donăţii să fie cât mai generoase. (...)”
Stimată opinie publică, mai sunt necesare comentarii? Ce face acest politician cu breton? Pune pensionarii militari pe jăratec, intoxică şi dezinformează cu inexactităţi, revine cu jumătăţi de adevăr, tot dezinformare se cheamă. Apoi, nesatisfăcut probabil de efecte, sesizează, pe cale publică orală, Parchetului de pe lângă ÎCCJ un prezumat atentat la securitatea României şi a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, ori uzează de o hiperbolă, ca figură de stil?
Corneliu Dobriţoiu şi Victor Ponta aveau la îndemână pârghia necesară de soluţionare a chestiunii în discuţie, în 24 de ore, fără a politiza-o. Nu au făcut-o, din luna mai până în luna decembrie 2012. Au amorsat-o şi au rostogolit-o. Dacă o rezolvau, mai puteau să se exhibiţioneze acum pe ecrane la talk show-urile televiziunilor tabloide?
Unul seamănă teamă, celălalt se erijează în salvator. Cea mai ieftină şi prăfuită reţetă de politicianism lipsit de scrupule.
Dă, Doamne, înţelepciune aleşilor noştri, oriunde ar vorbi!
Intre timp, Dobritoiu se tot agita in parlament - mai un interviu, mai o aparitie pe sticla, mai o declaratie ca sa mentina interesul treaz... cu alte cuvinte, treaba de politician - amanarea problemei, nu de militar - rezolvarea situatiei.
Ce le pregăteşte Corneliu Dobriţoiu pensionarilor militari
Într-un interviu acordat ZIUA VECHE, Corneliu Dobriţoiu, fost ministru al Apărării şi actual preşedinte al Comisiei pentru Apărare Ordine Publică şi Siguranţă Naţională a Senatului, spune că a sosit vremea ca Parlamentul să îşi asume un rol decisiv în rezolvarea problemei pensiilor militarilor.
Domnule Dobriţoiu, recent aţi avut o întâlnire cu reprezentanţi ai rezerviştilor militari, alături de miniştri secretari de stat de la Interne, Apărare, Muncă şi SRI. Ce ne puteţi spune despre această activitate?
În primul rând vreau să spun că am dat curs cu mare plăcere solicitării filialelor care au semnat acorduri de colaborare cu USL, atât ca membru USL şi vicepreşedinte al PNL, cât şi ca preşedinte al Comisiei pentru Apărare a Senatului, dar mai ales ca rezervist, fost coleg al celor cu care m-am revăzut. Am acceptat cu plăcere, spuneam, această întâlnire la care au participat miniştri secretari de stat din Ministerul Muncii şi ai ministerelor cu atribuţiuni în domeniul ordinii publice şi apărare, pentru a discuta un subiect care tinde să devină veşnic, cel al pensiilor militare, al problemelor create prin ciuntirea acestora printr-o lege care, iată, a fost amendată şi de Avocatul Poporului printr-un raport care va fi supus atenţiei Parlamentului. Legea respectivă a produs efecte negative atât la nivelul familiilor celor afectaţi, cât şi la nivelul spiritului de corp al armatei. De aceea, am apelat la cei din arcul guvernamental, care au fost lângă mine, pentru a ne arăta disponibilitatea în soluţionarea acestei probleme. Este de remarcat şi faptul că avem o luare de poziţie tranşantă din partea unei instituţii cu importante atribuţiuni constituţionale şi mă refer aici la Avocatul Poporului. Argumentele conţinute în raport sunt solide, scot în evidenţă inclusiv dubla măsură în ceea ce priveşte rezolvările în instanţă ale cererilor celor afectaţi. Pe aceeaşi linie se înscriu şi declaraţiile ministrului muncii, care s-a pronunţat pentru rezolvarea acestei probleme. În cadrul discuţiilor, oamenii au dat curs unor nedumeriri legate şi de angajamentul politic al USL pentru rezolvarea acestor probleme care afectează chiar capacitatea operaţională a instituţiei armatei prin rezerva sa, într-un moment strategic destul de delicat.
Cererea rezerviştilor de a discuta cu dumneavoastră arată că încă mai reprezentaţi o speranţă pentru ei, că mulţi încă vă mai acordă încrederea lor. Credeţi că puteţi face ceva pentru ei de pe poziţia actuală ?
Eu cred că suntem într-o notă de parcurs pozitivă. Cred că a sosit vremea ca Parlamentul să îşi asume un rol decisiv în rezolvarea acestei probleme care divizează. În acest sens, mă înscriu şi în ideea preşedintelui Senatului, de a reconferi acestei instituţii rolul şi locul pe care trebuie să îl aibă în societate. Intenţionez să cresc dinamica dezbaterilor în această Comisie a Senatului, în aşa fel încât cetăţenii noştri să nu se mai uite cu admiraţie doar la interpelările şi discuţiile care au loc în Senatul de peste ocean unde unii din cei care sunt chemaţi la discuţii în Comisia de Apărare, transpiră din greu. Pot să vă asigur că şi această Comisie din Senatul României se va apleca cu atenţia cuvenită asupra subiectelor ridicate de rezervişti, pentru că sunt de o importanţă deosebită.
Există nişte neconcordanţe între declaraţiile unor miniştri ai actualului guvern pe subiectul pensiilor şi în special al unei eventuale Ordonanţe de Guvern. Aceste declaraţii antagonice pot duce la două concluzii, ori că nu există un punct de vedere comun stabilit privind acest aspect, deci nu s-a discutat în cadrul USL subiectul, ori că există puncte de vedere diferite între cele două mari partide. Care este adevărul?
Da, ceea ce spuneţi este real, dar realitatea nu este aşa cum se poate interpreta. Adevărul este că actuala putere politică, Guvernul, are în vedere subiectul, care este unul foarte complex, nu se poate rezolva bătând din palme. Legea 263 are implicaţii asupra tuturor pensionarilor din România; o modificare a ei are efecte şi asupra altor legi sau altor categorii sociale. Din această cauză există abordări diferite chiar între ministere, pentru că, de exemplu, Ministerul Apărării poate vedea problema numai prin prisma intereselor militarilor, cel al Muncii are în vedere şi aspecte care lezează sau influenţează alte categorii sociale, cel al Finanţelor are ca prim interes bugetul şi, de aceea, modul de rezolvare este apreciat diferit. Aducerea la masa tratativelor a reprezentanţilor acestor ministere a avut ca scop exact cunoaşterea şi armonizarea acestor puncte de vedere, informarea reciprocă, dar şi căutarea unor soluţii care să nu creeze alte nedreptăţi. Aşa că aş spune că diferenţele nu sunt legate de o abordare politică, ci instituţională. Noi, la nivelul Comisiei, vom informa Biroul Permanent al Senatului în legătură cu aceste discuţii, cu faptul că s-a creat o masă critică pe acest subiect şi aceasta trebuie rezolvată. Concret, pe subiect, la nivel instituţional răspunderea revine ministrului Muncii, de aceea doamna Câmpeanu va fi audiată în Comisia de Muncă pe acest subiect. S-a creat deja o presiune destul de mare, cum spuneam, pe acest subiect şi cred că la nivelul Guvernului se va cristaliza un punct de vedere comun. În altă ordine de idei, o mare problemă este reprezentată de impactul financiar. La ora actuală, contribuţiile la pensii ale MApN depăşesc bugetul de achiziţii pe care l-a avut Armata când încă mai existau fonduri. S-a transpirat din greu în încercarea de a găsi fonduri pentru programe strategice în ceea ce priveşte înzestrarea. Încă de anul trecut am pus problema valorificării infrastructurii în exces a MApN ca soluţie în vederea identificării de surse de finanţare.
Cei responsabili trebuie să plătească
Revenind la măsurile ce trebuie luate, cât de profunde sau radicale vor fi acestea şi până la ce nivel vor merge dacă declaraţiile făcute de ministrul Duşa sau doamna Câmpeanu sau raportul Avocatului Poporului şi chiar declaraţiile dumneavoastră privind ilegalităţile fraudele şi abuzurile constatate cu privire la calculul pensiilor, vor fi dovedite în raportul Auditului ? S-a folosit termenul „penal”, dar se ştie că la conducerea ministerului se afla un actual viceprim-ministru care este şi într-o relaţie personală cu primul-ministru, deci la ce ne putem aştepta?
Da, problema aspectelor penale este una care trebuie să intre în atenţia organelor judiciare. Cei responsabili trebuie să plătească, pentru că s-au produs pagube faţă de interesul public, faţă de interesul strategic, dar şi pagube personale. Astfel de aspecte, aşa cum s-a spus, există; va trebui ca cei care au făcut controlul să specifice în dreptul cui se aşează aceste fapte şi să trimită documentaţia la Parchet. Să nu uităm că mai există şi un alt aspect, al stabilirii vinovăţiilor. Fără îndoială, ministrul dă dispoziţii verbale sau scrise, funcţie de anumite decizii politice care se iau la nivel guvernamental. Dar care este opinia expertului care nu are culoare politică? Părerea mea personală este că, uneori, unele lucruri merg pe o direcţie greşită în instituţii şi cu complicitatea unora din sistem. Şi aceştia trebuie să răspundă, nu numai cei care au dat ordinele. Unii poate au executat anumite ordine în speranţa promovării, alţii pentru alte interese, deci există complicităţi. Mulţi uită că raporturile de muncă trebuie să se desfăşoare în condiţii de legalitate. Ordinele se pot da uneori şi verbal, în situaţii de urgenţă, dar acestea trebuie să îndeplinească două condiţii: să fie legale şi să fie urmate de ordin scris imediat ce acest lucru devine posibil. Ca un fapt divers, când am numit pe noul şef al Casei Sectoriale de Pensii a MApN, acesta mi-a raportat că, la ora primirii funcţiei, un număr de aproximativ 20000 de dosare de pensie nu fuseseră procesate, deşi se raportase procesul revizuirii pensiilor ca încheiat. Aici, cel care fusese în funcţie la data raportării, trebuia să îl informeze pe ministru că nu e încheiat procesul. Dacă nu a făcut-o, este vina sa. Ştiţi bine că există articolul 8, în Legea 80, dacă ne referim strict la domeniul militar, care interzice unui subordonat să execute ordine ilegale. Deci, odată ajunsă în instanţă cauza, fiecare vină trebuie probată sau apărată conform legii. Eu, ca preşedinte al Comisiei pentru Apărare nu pot face altceva decât să cer şi să urmăresc respectarea legii, atât în determinarea fraudelor, aflarea vinovaţilor, cât şi în pedepsirea acestora. Justiţia este însă cea care trebuie să îşi spună cuvântul.
Întâlnirea avută cu reprezentanţi ai rezerviştilor militari a adus ceva nou sau în plus pentru dumneavoastră?
În primul rând trebuie remarcat interesul reprezentanţilor instituţiilor prezente. Nu trebuie să deranjeze faptul că nu au fost prezenţi miniştrii, unii nici nu se aflau în ţară – este cazul ministrului de Interne, alţii aveau deja un program stabilit, program pe care nu îl puteau contramanda. În al doilea rând, aş remarca nota de respect în care s-au purtat discuţiile. În al treilea rând, aş vrea să evidenţiez faptul că solicitanţii întâlnirii sunt oameni care reprezintă interesele şi punctul de vedere al unui mare număr de militari rezervişti din toate zonele ţării. Faţă de ei, noi avem obligaţia nu numai instituţională, ci şi morală, de a da un răspuns cererilor lor. Este o dovadă de respect pentru ceea ce au făcut pentru această ţară şi instituţiile ei. Faţă de aceşti oameni s-au luat măsuri nedrepte. Au avut loc acţiuni concertate prin care s-a încercat divizarea cadrelor militare. Aceste măsuri abuzive au condus la divizări între corpuri de cadre, între profesiuni şi specialităţi militare, între activi şi rezervişti, între militari şi civili. Cei care au pus la cale şi în aplicare acest plan sunt oameni maturi, responsabili. Întrebarea care se pune este de ce au făcut-o? Revenind la întrebare, am remarcat, spuneam, nota de respect şi calitatea discuţiilor. S-au pus pe tapet subiecte care depăşesc subiectul micşorării pensiilor iar rezerviştii au adus un plus de rigurozitate şi spirit organizatoric în ceea ce priveşte soluţiile propuse şi aşteptările lor. Pe mine nu m-au surprins, dar poate pe alţii da.
Credeţi că există şanse pentru rezolvarea problemelor ridicate?
Dacă nu aş avea speranţa că pot face ceva, nu aş sta aici, nu aş fi venit la discuţii. Problema nu este doar de ordin financiar, nici prin implicaţii, nici prin cele expuse. Aceşti oameni au cerut respect pentru Armată, nu neapărat pentru ei ca persoane luate individual. Orice conducător responsabil îşi respectă armata şi trebuie să o menţină în stare operaţională, gata de luptă permanent, mai ales într-o ţară ca a noastră, aflată la graniţa dintre două interese strategice şi politice majore. Ceea ce s-a făcut cu aceşti oameni şi prin ei cu spiritul de corp al armatei, cu implicaţii în privinţa capacităţii de apărare a ţării este inadmisibil, iresponsabil. Avem datoria faţă de ţară, nu faţă de ei, să repunem armata în drepturile legitime. Chiar şi statele dictatoriale se bazează tot pe armată, loviturile de stat au fost date cu sprijinul armatei, marile democraţii au fost apărate de armată, revoluţiile din toată lumea şi toate statele au reuşit sau eşuat datorită armatei. Toate statele indiferent de forma de guvernământ se sprijină pe armată, numai la noi armata este lovită, dusă pe marginea desfiinţării. Să nu uităm că avem obligaţii ca parteneri într-o coaliţie militară şi politică. O parte din obligaţii se realizează prin participări în misiuni externe, dar asta este numai bonusul. Marile obligaţii se referă la ceea ce avem în ţară. Ceea ce se întâmplă cu armata, atât activă, cât şi cea din rezervă la acest moment ridică problema neîndeplinirii sarcinilor ce ne revin ca aliat, dar şi imposibilităţii îndeplinirii sarcinilor de apărare faţă de propriul popor. Eu sunt un pro-Atlantist şi cred în valabilitatea art. 5 din acordul de la Washington, chiar dacă au apărut discuţii de genul „domnule de ce să moară soldaţii X pentru apărarea interesului ţării Y”. De aceea, declar răspicat că situaţia actuală nu mai poate continua. Pe această linie, decizia creşterii bugetului apărării cu 0,3 % anul acesta şi la fel în anii ce urmează, în aşa fel încât în patru ani bugetul apărării să ajungă la 2% din bugetul naţional este o dovadă a faptului că la nivel politic, dar şi ca orientare strategică, există preocupare pentru armată şi încercăm să recuperăm. Dar instaurarea convingerii că suntem o forţă credibilă se va întinde pe o perioadă de cel puţin 10 ani. Sunt multe de făcut pe marginea înzestrării, revitalizării industriei de apărare, instrucţiei, dotării, învăţământului militar, protecţiei personalului, calităţii vieţii. Dacă nu vedem aceste aspecte, suntem proprii noştri duşmani şi nu numai ai noştri, ci şi ai celorlalţi membri ai alianţei. Eu sunt convins că vom reuşi să schimbăm orientarea către o armată puternică din toate punctele de vedere.
Domnule Dobriţoiu, vă mulţumesc pentru timpul acordat.
Şi eu vă mulţumesc şi sper ca data viitoare să nu mai abordăm acest subiect.
Problema pensiilor militarilor, reluată marţi în şedinţa de guvern
Primul-ministru Victor Ponta a declarat luni că a discutat din nou cu vicepremierul Gabriel Oprea şi cu miniştrii Apărării şi Afacerilor Interne despre problema pensiilor calculate greşit ale militarilor, reiterând că Executivul caută soluţii pentru plata banilor.
„Am avut astăzi o nouă discuţie cu vicepremierul Oprea şi cu cei doi miniştri - domnul Duşa şi domnul Stroe - vizavi de cele 18.000 de persoane care au avut de pierdut prin calcularea pensiilor militare. Suma lunară este cam de 8 milioane de lei. Nu avem în acest moment din alte resurse - eventual pot fi găsite prin ajustări în cadrul bugetelor de pensii ale fiecărui minister în parte - şi mâine o să discutăm din nou în guvern. Important e că există dorinţa noastră de a rezolva problema celor 18.000 de pensionari militari: 9.000 sunt de la armată, ceilalţi sunt de la Interne şi de la servicii de informaţii”, a detaliat Ponta, la Palatul Parlamentului.
Întrebat dacă mai mizează pe „taxa de solidaritate” care ar fi urmat să fie percepută bugetarilor cu salarii mai mari de 1.000 de euro, dar care a fost contestată de liberali, Ponta a răspuns: „În acest moment, până nu luăm o altă decizie, nu se adoptă o asemenea taxă”.
Întrebat dacă ministrul Finanţelor, liberalul Daniel Chiţoiu, a venit cu o soluţie alternativă, premierul a răspuns că şedinţa de guvern la care urmează să fie discutat subiectul va avea loc marţi.
Pentru cei interesati ca sa existe mai multi salariati si mai putini pensionari.
Multumim pentru atentia acordata prezentului mesaj.
Acordarea pensiilor militare si platile compensatorii.
- Toata lumea stie ca sistemul militarizat de Aparare ( M.Ap. N. ), Ordine publica ( M.A.I. ) si Siguranta nationala ( Serviciile Secrete ), a trebuit sa treaca in ultimii ani ( din punct de vedere al efectivelor, adica numeric ), prin reforma si restructurare drastica, astfel incat acest sistem sa fie in conformitate cu cerintele actuale interne si internationale. Astfel s-a “ nascut “ celebra Ordonanta 7 / 1998. Aceast act normativ face referire la unele masuri de protectie sociala a personalului militar si civil, care se vor aplica in perioada restructurarii Unitatilor militare.
Asa ca, in baza actului normativ mentionat mai sus, in cadrul procesului de reforma, de desfiintare a unor Unitati militare sau reducerea efectivelor de militari din unele Unitati militare, cadrele militare active care faceau parte din Unitatile militare vizate si care faceau obiectul Planului de restructurare totala sau partiala ( desfiintare sau reducerea posturilor ), au fost trecute in rezerva numai cu drept de primire de plati compensatorii ( pentru cadrele militare care nu aveau vechime suficienta si nici varsta corespunzatoare pentru pensie ), cu drept de pensie militara de serviciu si primirea de plati compensatorii ( pentru cei care aveau vechime dar nu aveau varsta corespunzatoare ), si in pensie de drept cu plati compensatorii ( pentru cei care indeplineau conditiile ca vechime si varsta ). Toate cadrele militare care au facut obiectul Restructurarii in baza actului normativ mentionat mai sus, si au fost trecute in rezerva, s-au vazut puse in situatia de a cauta un nou loc de munca cat mai repede pentru a reusi sa supravetuiasca, pentru-ca numai cu pensia militara de serviciu si cu banii din plata compensatorie nu poti sa supravetuiesti cu familie cu tot, mai ales pentru cei care au intrat in rezerva odata cu “ venirea “ crizei economice a fost si este foarte greu. Cei mai loviti au fost militarii tineri care nu au primit pensie militara de serviciu ( pentru-ca nu aveau nici vechime nici varsta pentru una din variantele de pensionare ), si militarii care au fost trecuti in rezerva cu drept de pensie militara de serviciu ( aveau ceva vechime dar nu aveau varsta de pensionare ). Aceste doua categorii de cadre militare ( subofiteri si ofiteri cu grad inferior sau cu grad superior), trecuti in rezerva inainte de varsta de pensionare, se lupta in prezent cu “ morile de vant “, pentru-ca legislatia a fost intoarsa impotriva acestor categorii de militari trecuti in rezerva, asa incat oricat ar vrea sa se angajeze ca sa munceasca si sa-si castige cinstit banul pentru un trai cinstit si decent nu se poate. Culmea culmilor. Ma explic ca sa intelegeti: Categoria de “ cadru militar care nu avea nici vechime nici varsta de pensionare “, dar a primit plati compensatorii la trecerea in rezerva, ca urmare a Restructurarii, acum nu poate sa se mai angajeze la Stat ( intr-o institutie, agentie, companie s.a.m.d.), pentru-ca i se cere sa inapoieze platile compensatorii primite de la M. Ap. N., M.A.I. s.am.d. ( minister de exemplu ). Acest lucru este ilegal, pentru – ca la trecerea in rezerva cadrul militar a plecat obligat de Stat prin ministerul de care apartinea, a semnat pentru primirea platilor compensatorii cu conditia ca sa nu se mai angajeze in structura M.Ap.N., M.A.I. de care apartinea ( minister de exemplu ), dar poate oricand si oriunde sa se angajeze in alta structura de stat ( alta decat cea din care a apartinut ), sau privat fara sa inapoieze platile compensatorii. De ce nu se respecta de catre angajatorii de la Stat, acest drept de angajare la Stat a militarilor restructurati? Este ilegal sa ceri inapoi platile compensatorii ca si conditie de angajare la Stat. Daca militarul trecut in rezerva ( fara nici un fel de pensie, deci restructurat din ordinul Statului, numai cu acordarea de plati compensatorii ), se prezinta pentru angajare la firme private, acesta se loveste de alti capsomani, de mizeria angajarilor private in care se spune : “ bre, matale vii de la stat din structura militarizata, ca atare noi te angajam daca alegi una din variante, ori te angajam cu Carte de munca si primesti numai salariul minim pe economie, ori optezi pentru angajarea fara acte si te platim… ca sa fii multumit si tu si noi. Alegi? Mai are rost sa comentam ce trebuie sa indure aceste cadre militare disponibilizate, in cautare de munca, ca sa munceasca si sa traiasca decent si cinstit? Cealalta categorie defavorizata de societate, de sistemul de munca cinstit: cadrele militare trecute in rezerva ( obligat - disponibilizat ), cu drept de pensie militara de serviciu ( vechime de la minim spre…, dar nu aveau varsta de pensionare ), si cu primirea de plati compensatorii, ca urmare a Planului de Restructurare: aceste cadre militare, la o varsta tanara, si dornice de a munci se lovesc de aceleasi normative “ strambe si interpretabile “, ( asa cum le denumea cineva din Parlament ), in structurile de angajare la Stat, in afara de ministerul din care provine. Aici in structurile Statului la angajare, i se cere militarului restructurat, sa renunte la pensia militara de serviciu dar si sa inapoieze platile compensatorii. Bun, pentru a fi angajat la Stat daca pensia militara de serviciu nu depaseste salariul mediu pe economie ( conform Legii 329/2009 ), esti angajat cu conditia ( iarasi ) sa inapoiezi platile compensatorii primite la trecerea in rezerva. De ce ? Aceeasi ilegalitate grosolana, aceea de a inapoi ce ti-a fost dat ca sa te de-a afara din sistem fara voia ta. Daca pensia militara de serviciu depaseste, salariul mediu pe economie ( conform Legii privind regimului cumulului pensiilor cu veniturile salariale, nr. 329/2009 ), militarul restructurat trebuie sa renunte de buna voie la pensia militara de serviciu si sa inapoieze platile compensatorii primite la trecerea in rezerva. A renunta la pensie e bine - legal, dar de ce sa dea inapoi platile compensatorii, pentru-ca nu le-a primit de benevol, ci obligat ca sa treaca in rezerva. Ilegalitate grosolana, si anume aceea de a cere cuiva ceva ce i-ai dat de buna voie ca sa-l dai afara din sistem ca “ restructurat - disponibilizat “. Cat de angajarea in mediul privat te izbesti de aceeasi mizerie si anume: bre, daca vrei cu Carte de munca, la noi nu faci obiectul mai ales ca ai si pensie militara de serviciu, dar daca vrei cu “ bani in mana “, mai precis ca la “ Cooperativa dor de munca, nu da bani cand vrea salariatul, dar da de munca ” atunci esti bine venit. Ori asa ceva nu se poate accepta, de catre un Om care a muncit cinstit, si care mereu a fost cu gandul si fapta in respectarea Legii si a muncii cinstite. Avand in vedere ca in urma Restructurarii – Disponibilizarii, foarte multa resursa umana militarizata ( tanara ca forta de munca ), a fost trecuta in rezerva ( deci lasata fara loc de munca ), fara voia ei, cu drept sau fara drept de pensie si compensate cu salarii de ajutor, in baza actului normativ mentionat mai sus, supunem spre analiza celor in drept sa o faca, urmatoarele: - Respectarea fata de cadrele militare disponibilizate obligatoriu, a prevederilor actului normativ Ordonanta 7/1998. - Respectarea prevederilor legislatiei muncii interne si internationale, cu privire la respectarea drepturilor cadrelor militare disponibilizate la ordin de catre Stat. - Sa se elimine la angajare, la Stat, in orice structura militarizata sau nemilitarizata, conditia ordinara si ilegala de a inapoia platile compensatorii primite la trecerea in rezerva de catre cadrele militare disponibilizate. Din contra, cadrele militare disponibilizate ar trebui sa aiba intaietate la angajare, avand in vedere ca si-au pierdut locul de munca fara voia lor, ca sunt o masa de resursa umana, bine pregatita profesional, serioasa, majoritatea cu studii superioare militare si civile, si mai ales cu simtul datoriei, cinstei si responsabilitatii in ceea ce au de facut. Sunt rezistenti la orice tentatie nelegala, incercati de greutati, si au simtul respectului fata de datoria de a munci cinstit si bine, cu simtul respectului fata de Om, Societate si Lege. - Sa se tina cont la angajarea acestor oameni, sau la reactivarea lor in alte structuri militarizate sau publice, altele decat cea din care au provenit ca disponibilizati, de angajare – reactivare pe grad si functie, cu conditia sa renunte la pensia militara de serviciu, dar sa nu fie obligat sa inapoieze platile compensatorii primite la trecerea in rezerva ca disponibilizat. Foarte multi au gasit locuri de munca in sisteme militarizate sau publice, renunta de buna voie la pensia militara de serviciu, dar sunt obligati ca la angajare sa inapoieze platile compensatorii, ori asa ceva nu este drept ci ilegal. Platile compensatorii au fost acordate ca plata datorita disponibilizarii. Daca un cadru militar a fost disponibilizat fara voia lui si i-ai dat bani ca sa plece din structura, acum de ce ii ceri inapoi, daca omul si-a gasit de lucru in alt sistem? Plata compensatorie care este data ca plata disponibilizatului, ca sa supravetuiasca pana la gasirea unui loc de munca, mai précis ca sa aiba ce sa manance. Dupa ce omul a mancat, rezistand pana la gasirea altui loc de munca, dupa ce l-ati dat afara, acum ii ceri “ mancarea “ inapoi ? Nu vi se pare o aberatie? Nu vi se pare imoral si ilegal? Sa stiti ca am consultat juristi de renume atat din tara cat si din strainatate, si toata lumea a considerat este o incalcare grava a prevederilor actelor normative internationale, adica aceea de a cere disponibilizatului platile compensatorii inapoi la noua angajare. Daca domnii Emil Boc si Oprea au facut o greseala in guvernarea de trista amintire, cred ca e cazul ca noua orientare politica sa repare aceasta greseala. Acesti oameni nu cer bani pe degeaba, nu cer favoruri ci solicita un singur lucru si anume si li se permita ( daca si-au gasit loc de munca ), sa lucreze si in sistemul public militarizat sau nemilitarizat, renuntand de buna voie la pensia militara de serviciu, acolo unde este cazul conform prevederilor actelor normative in vigoare, dar cu conditia sa nu fie obligati sa inapoieze platile compensatorii primite la disponibilizare, la pierderea locului de munca vechi datorita restructurarilor. Se poate se se repare aceasta greseala? Sunt foarte multi subofiteri, ofiteri cu grad inferior sau cu grad superior in rezerva ca pensionari militari ( juristi, medici, ingineri, sanitari, economisti, specialisti IT, specialisti audit, finante si in diferite domenii tehnice si relatii publice s.a.m.d. ), care au studii de specialitate, sunt bine pregatiti, si mai ales dornici sa munceasca pe salariu in schimbul pensiei militare de serviciu acolo unde este cazul. Merita si ei o sansa? Statul va fi foarte castigat, pentru-ca acesti oameni pot trece din pozitia de “ pensionar “ in pozitia de “ salariat “, deci bani pe munca depusa si platiri de taxe la stat in urma muncii depuse. Atunci va rugam sa-i ajutati prin eliminarea mizeriei de dispozitii a domnului Boc si Oprea, aceea ca la angajarea lor intr-un nou sistem militarizat sau nemilitarizat de a fi obligati sa inapoieze platile compensatorii primite la disponibilizare da la vechiul loc de munca. Precizari: - Prezentul mesaj se refera la situatia militarilor disponibilizati, fie ei fosti militari M.Ap.N., politisti, jandarmi, pompieri, sau militari din structurile speciale. Acesti oameni bine pregatiti vor sa munceasca legal. - Daca se considera ca intelesul este repetat, ne cerem scuze, dar l-am repetat, ca de, unii pricep mai greu. Ne cerem scuze pentru repetitiile accidentale.
Cu speranta ca poate cineva va repara aceasta greseala grosolana, va multumim.
Logica returnarii soldelor compensatorii la reangajarea in sistem era ca la trecerea (iar) in rezerva militarul primea un numar de solde corespunzator noii vechimi in SNS + in cuantumul de la data (re)iesirii din sistem, functie de ultima/ele solda/e. Problema (teoretica) pe care mi-am pus-o la modul concret, la vremea respectiva, a fost daca Gabita Oprea (cel reevaluat de nustiucateori) a dat inapoi cele 20 solde compensatorii primite la trecerea in rezerva in momentul in care a fost numit ministru al apararii sau internelor, desi nu mai era militar, ci angajat (ca civil) al respectivelor institutii. Baiul este ca la reactivare sa zicem ca dai inapoi cele 10, 15 sau 20 solde (daca mai ai de unde), insa, desi suma asta de despartire, cu toate ca este prevazuta in legea unica (a salarizarii personalului bugetar sau pensiilor, nu mai retin), nu se mai dau din 2010 - am un coleg iesit la pensie in ianuarie 2013 si a iesit doar cu o strangere de mana (la usa >:) , normal) si pensia bagata la plata dupa 3 luni, avand oarece relatii la Casa de Pensii Sectoriala, ca altfel statea vreo 7 luni cum a patit altcineva (este drept ca au venit toate odata, fara dobanda de intarziere, iarasi normal >:) ).
Proiectul de lege 164/2013 (Proiect de Lege privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională) este trimis la promulgare din data de 27.06.2013. Credeti ca cel pe care Constitutia il defineste"COMANDANT AL FORTELOR ARMATE" o va promulga? Sau o va retrimite la Parlament alaturandu-se astfel UDMR-ului care a votat "in corpore" impotriva legii(la C Dep) si continuind astfel utilizarea subiectelor militare in lupta politica si respectiv distrugere corpului de rezerva al ARMATEI NATIONALE? Gresesc eu oare? Daca stie cineva ce se mai intampla cu proiectul LEGII PENSIILOR MILITARE DE STAT cred ca ar fi de interes sa posteze ceva...
VICTORIE partiala! Legea reparatorie ( proiectul PLx 164/2013) a fost promulgata ieri 16.07.2013. Urmeaza publicarea ei in monitorul oficial iar pentru militari inca o lunga lupta pentru O LEGE A PENSIILOR MILITARE DE STAT (pensii ocupationale) asa cum au toti militarii din statele NATO. Nu dezarmati! S-a castigat o lupta dar nu si razboiul!
Legea 241/2013 a intrat deja în vigoare, la trei zile după publicarea în MO. Cu excepția art. 1 care se aplica de la 01 10 2013, restul prevederilor au aplicabilitate imediată, în special cele care se referă la scutirea de restituire a sumelor plătite în plus, sume constatate ca diferențe între pensiile stabilite/plătite și cele legal cuvenite.
Care sunt beneficiarii Legii 241/2013 în afara celor care prin recalculare/revizuire potrivit Legii 119/2010 și OUG nr.1/2011 li s-a stabilit un cuantum mai mic decît cel avut în decembrie 2010?
1.Pensionarii militari ale căror pensii au avut, prin recalculare/revizuire, un cuantum mai mare decît cel din decembrie 2010, care a fost micșorat ulterior prin revizuiri din oficiu succesive. Indiferent dacă noul cuantum, denumit cuantum revizuit cuvenit, este mai mare sau mai mic decît cuantumul din 2010, potrivit art. 2 alin (2) acesti pensionari nu vor restitui sumele primite în plus fată de cuantumul cuvenit. In cazul în care cuantumul re/revizuit cuvenit este mai mic decît cel din 2010, acesta va rămîne în plată pînă la 01 01 2013, cînd se va aplica art. 1 al L 241/2013.
2. Pensionari militari ale căror pensii au avut, prin recalculare/revizuire, un cuantum mai mic decît cel din 2010, care a fost micșorat și mai mult, prin revizuiri ulterioare, în procedurile pentru stabilirea cuantumului revizuit cuvenit. Nici aceștia nu vor mai restitui sumele primite în plus, chiar dacă au primit decizii de regularizare. Dacă au avut deja rețineri din pensie acestea vor fi restituite de Casele Sectoriale. Pentru aceștia cuantumul revizuit cuvenit va rămîne în plată pănă la 01 10 2013.
3.Pensionari militari cărora, prin revizuiri din oficiu sau la cerere, li s-a stabilit un cuantum cuvenit mai mare decît cel revizuit inițial. Aceștia vor primi diferențele de cuantum în termenul de 3 ani de prescripție, calculat de la data constatării diferenței, respectiv de la data deciziei prin care s-au stabilit drepturile în plus. Asta înseamnă că, în cazul în care CSP uită să vă plătească diferențele, aveți la dispoziție o perioadă de 3 ani pentru a le revendica. După trei ani le pierdeți.
4. Comisiile de Contestații și instanțele care au pe rol contestații generale, motivate doar pe aplicarea retroactivă a legii, pe diminuarea dreptului cîștigat, pe încălcarea dreptului de proprietate, pe discriminare sau pe oricare motiv care contestă acordarea unui drept mai mic decît cel avut pe Legea 164/2010. Prin aplicarea L 241/2013 aceste actiuni rămîn fără obiect. In schimb, rămîn pe rol contestațiile și acțiunile , dar mai ales cererile necontencioase, prin care se solicită stabilirea unui alt cuantum revizuit pe motiv că nu au fost luate în calcul anumite stagii sau venituri, că s-au aplicat greșit anumite sporuri etc.
Notă
-Pensia pentru stagiile lucrate după pensionare se adaugă la cuantumul pensiei în plată, fie el revizuit, fie cel reparat potrivit Legii 241/2013.
-Militarii care si-au deschis un nou drept de pensie la Casele Județene, pentru stagiile ulterioare pensionarii, așa cum era reglementat de L 164/2001, vor continua să primească acea pensie de la Casele civile de pensii.
-Aplicarea Legii 241/2013 se face din oficiu de către Casele Sectoriale, așa cum s-a aplicat și OUG nr.1/2013 de indexare cu 4% a valorii punctului de pensie.
Oricum, multi pensionari militari sunt in fierbere, de la Paste incoace au inceput sa primesca Decizii de pensionare revizuite din oficiu, punctajul mediu anual fiind ceva mai mic, iar cuantumul pensiei cu 600 la 900 lei brut mai putin. Un nou val de contestatii, procese si alte alea... Jenant pentru un sistem care ar trebui sa fie caracterizat prin rigurozitate.
Se agita spiritele cum ca pana la 01.12 se va da liber la pensionare cu 30, nu 20 solde la despartirea de sistem (care sunt si acum prevazute, dar suspendate de la plata), pentru a face loc promotiei de anul asta...
O, dar ce-mi place! Am auzit (acum 5 minute) ca acum armata nu se mai face asa cum se facea acum 20 de ani. Drept pentru care e normal ca (nu-mi scuzati cacofonia) cadrele militare sa iasa mai tarziu la pensie. Daca nu credeti, intrebati-o pe madam ministru cu munca.
Situatie patita de un amic iesit in toamna la pensie din MAI - i-a venit decizia de pensionare si pensia dupa 7 LUNI. Intamplator nu avea rate la banca, se cam pregatise de iesire, dar este, totusi, un soc sa ramai fara niciun mijloc de subzistenta timp de 7 luni. Adevarat, in prima luna de dupa trecerea in rezerva a mai primit ceva pentru perioada de predare-primire functie + bani restanta pentru norma de echipare + echivalent bani pentru zilele de CO neefectuate, dupa care 6 luni NIMIC. Iar in a 7-a luna a primit decizia de pensionare si toate pensiile restante (gramada). Ce-ar fi fost daca omul avea ceva datorii, il credeau bancile? Nu mai zic de traiul zilnic.
Forums
