...mergi in salbaticie. Singur. Cateva zile macar. Sa nu vezi pe nimeni, sa nu vorbesti cu nimeni. Cu siguranta te vei intoarce stiind mai multe despre tine.
Poate vei avea ocazia sa te simti ca un copil care si-a regasit parintii cand vei ajunge la un adapost dupa ce nu mai stiai in ce directie sa apuci prin ceata alba si laptoasa de nu-ti mai vezi nici macar bocancii si prin crivatul care iti biciuie fata cu ace de gheata, poate vei avea ocazia sa simti din nou bucuria aceea primitiva ca traiesti, ca imbratisezi cu amandoua mainile viata, dupa ce vei fi traversat o brana alunecoasa, ingrozit de gandul ca ai putea declansa o avalansa, poate vei vedea cat de neimportante sunt toate cele fara de care crezi ca nu poti trai, cand vei cobora pe picioare in Busteni, intr-o sambata, in mijlocul kitchului, al fumului de gratar si al manelelor, dupa ce o saptamana nu ai vazut nici o fiinta umana...
...mergi in salbaticie. Singur. Cateva zile macar. Sa nu vezi pe nimeni, sa nu vorbesti cu nimeni. Cu siguranta te vei intoarce stiind mai multe despre tine.
Poate vei avea ocazia sa te simti ca un copil care si-a regasit parintii cand vei ajunge la un adapost dupa ce nu mai stiai in ce directie sa apuci prin ceata alba si laptoasa de nu-ti mai vezi nici macar bocancii si prin crivatul care iti biciuie fata cu ace de gheata; poate vei avea ocazia sa simti din nou bucuria aceea primitiva ca traiesti, ca imbratisezi cu amandoua mainile viata, dupa ce vei fi traversat o brana alunecoasa, ingrozit de gandul ca ai putea declansa o avalansa; poate vei vedea cat de neimportante sunt toate cele fara de care crezi ca nu poti trai, cand vei cobora pe picioare in Busteni, intr-o sambata, in mijlocul kitchului, al fumului de gratar si al manelelor, dupa ce o saptamana nu ai vazut nici o fiinta umana...
Si s-ar putea chiar sa inceapa sa-ti placa asta.
Frumos,frumos rau! Parvu, arboreaza steagul dacilor la loc! bocancii astia sunt prea expresivi si indeamna la meditatie....
...mergi in salbaticie. Singur. Cateva zile macar. Sa nu vezi pe nimeni, sa nu vorbesti cu nimeni. Cu siguranta te vei intoarce stiind mai multe despre tine.
Si s-ar putea chiar sa inceapa sa-ti placa asta.
Si ce poate fi mai misto decat asta: te trezesti dimineata in cort, sus la 2300-2400 m cu ceata in jurul tau, frig, pe cort bruma/roua, iti iei polarul pe tine, iti pornesti primusul sau faci focul (dupa posibilitati), iti faci o cana de cafea/ceai, te duci pe piatra ta favorita si iti savurezi in tihna cafeaua. Si te uiti la soare cum iese din ceata si ii multumesti Domnului ca Te-a lasat sa te mai bucuri inca o zi de viata asta frumoasa.
Ce mai circula pe E-mail... Oricum, probabil ca s-au folosit si traduceri facute automat, unele pasaje sunt cam stangace. Dar dincolo de asta, sunt si idei bunei de retinut.
SALVARE IN CAZ DE CUTREMUR
Extras din articolul lui Doug Copp despre "Triunghiul vietii", editat de Larry Linn. Numele meu este Doug Copp. Sunt seful Salvarii si Managerul pentru dezastre al Echipei Americane Internationale de Salvare (ARTI), cea mai experimentata echipa de salvare. Informatiile din acest articol vor salva vieti in caz de cutremur. M-am tarat in interiorul a 875 de cladiri prabusite, am lucrat cu echipe de salvare din 60 de tari, am fondat echipe de salvare in mai multe tari si sunt membru a mai multe echipe de salvare din diferite tari. Am fost Expertul Natiunilor Unite in Micsorarea Dezastrelor (UNX051-UNIENET) timp de doi ani. Am lucrat la fiecare dezastru major din lume din 1985, exceptand dezastrele simultane. In 1996 am facut un film care a demonstrat metodologia mea de supravietuire ca fiind corecta. Guvernul Federal Turc, orasul Istambul, "Universitatea din Istambul", Case Productions si ARTI, au cooperat pentru a filma acest test stiintific. Am prabusit o scoala si o casa cu 20 de manechini inauntru. Zece manechini s-au "aplecat si acoperit" si 10 manechini i-am folosit in metoda de supravietuire "triunghiul vietii". Dupa ce cutremurul simulat a avut loc, am intrat printre daramaturi si am intrat in cladire pentru a filma si a documenta rezultatele. Filmul, in care am practicat tehnicile mele de supravietuire sub conditii direct observabile si stiintifice, relevante pentru prabusirea de cladiri, au aratat ca ar fi fost 0% supravietuitori pentru metodele cu "aplecat si ascuns". Ar fi fost mai probabil 100% supravietuire pentru oamenii care ar fi folosit metoda mea, "triunghiul vietii". Acest film a fost vazut de milioane de telespectatori la televiziunea din Turcia si restul Europei si a fost vazut in USA, Canada si America Latina, pe programul TV RealTV. Prima cladire in care am intrat, a fost o scoala in Mexico City, in timpul cutremurului din 1985. Toti copii erau sub bancile lor. Fiecare copil a fost zdrobit pana la grosimea oaselor lor. Ar fi putut supravietui daca s-ar fi intins jos, langa bancile lor, pe culoarele dintre banci. M-am intrebat de ce copiii nu erau pe culoarele dintre banci. Nu am stiut atunci ca acelor copiii l-i s-a spus sa se ascunda sub ceva stabilit dinainte, cand cladirile s-au prabusit, greutatea tavanelor care au cazut pe obiectele de mobilier, le-au zdrobit pe acestea din urma, lasand un spatiu sau vid langa ele. Acest spatiu este ceea ce eu numesc "triunghiul vietii". Cu cat obiectul e mai mare, cu atat e mai puternic si se va compacta mai putin. Cu cat obiectul se va compacta mai putin, cu atat va fi mai mare vidul (golul) si cu atat mai mare probabilitatea ca persoana care foloseste acest gol pentru siguranta nu va fi ranita. Data viitoare cand priviti cladiri prabusite, numarati "triunghiurile" pe care le vedeti formate. Sunt peste tot. Este cea mai comuna forma pe care o vei vedea intr-o cladire prabusita. Sunt peste tot. Am antrenat Departamentul de Pompieri din Trujillo (populatia de 750.000) cum sa supravietuiasca, sa aiba grija de familiile lor si sa-i salveze pe altii in caz de cutremur. Seful salvarii din Dpartamentul de Popieri din Trujillo este profesor la Universitatea Trujillo. M-a insotit peste tot. Si-a dat declaratia personala: "Numele meu este Roberto Rosales. Sunt seful salvarii din Trujillo. Cand aveam 11 ani, am fost prins inauntrul unei cladiri prabusite. Aceasta situatie a aparut in timpul cutremurului din 1972, care a omorat 70.000 de oameni. Am supravietuit in "triunghiul vietii", care a existat langa motocicleta fratelui meu. Prietenii mei, care au nimerit sub pat si sub mese, au fost zdrobiti si omorati. (da mai multe detalii, nume, adrese, etc.). Sunt exemplul viu al "tiunghiului vietii". Prietenii mei sunt exemplul "aplecat si acoperit". DOUGG COPP sfatuieste: 1) Oricine care pur si simplu "se apleaca si se acopera" cand cladirile se prabusesc, este zdrobit si ucis. De fiecare data, fara exceptie. Oamenii care se pun sub obiecte, ca birouri sau masini, sunt intotdeauna zdrobiti. 2) Cainii, pisicile si copii mici sunt uneori in mod natural ghemuiti in pozitia fetala. Si tu ar trebui sa faci la fel in caz de cutremur. Este un instinct de supravietuire natural. Poti supravietui intr-un mic gol. Du-te langa un obiect, langa o canapea, langa un obiect mare si voluminos, care se va comprima intr-o oarecare masura, dar care va lasa un gol langa el. 3) Cladirile din lemn sunt cele mai sigure cladiri in timpul unui cutremur. Motivul este simplu: lemnul este flexibil si se misca cu forta cutremurului. Daca acea cladire din lemn se prabuseste, sunt create mari goluri de supravietuire. De asemenea, cladirile din lemn au mai putina greutate concentrata care se poate prabusi. Cladirile din caramizi se vor sparge in caramizi individuale. Caramizile vor cauza multe rani, dar mai putine trupuri zdrobite decat lespezile din beton. 4) Daca esti in pat, pe timp de noapte si apare un cutremur, pur si simplu rostogoleste-te jos din pat. Un vid de siguranta va exista in jurul patului. Hotelurile pot obtine o rata mai mare de supravietuire in cutremure, daca pun un semn pe spatele usii fiecarei camere, spunandu-le ocupantilor sa se intinda pe podea, langa baza patului, in timpul unui cutremur. 5) Daca apare un cutremur in timp ce te uiti la televizor si nu poti scapa usor iesind pe geam sau pe usa, atunci intinde-te jos si ghemuieste-te in pozitie fetala, langa canapea sau un obiect mare. 6) Toti care se aseaza sub usa de la o intrare cand cladirea se darama sunt omorati. Daca stai sub o usa de la o intrare si tocul usii cade inainte sau inapoi, vei fi zdrobit de tavanul de deasupra. Daca tocul cade in parti, vei fi taiat in doua de intrarea usii. In oricare din cazuri vei fi omorat. 7) Niciodata sa nu mergi la scari!!!!! Scarile au un moment de frecventa diferit (se leagana separat de partea principala a cladirii). Scarile si restul cladirii se lovesc reciproc in continuu, pana cand are loc prabusirea scarilor. Oamenii care se duc pe scari inainte sa se prabuseasca, sunt ciopartiti de treptele scarii. Sunt mutilati oribil. Chiar daca imobilul nu se prabuseste, nu mergeti pe scari !!!!!. Scarile sunt cea mai de asteptat parte a cladirii de a fi avariate. Chiar daca scarile nu sunt prabusite de cutremur, s-ar putea prabusi mai tarziu, cand ar putea fi aglomerate cu oameni. Ar trebui intotdeauna sa fie verificate chiar daca restul cladirii nu este avariat. 8) Mergeti langa zidul exterior al cladirilor sau in afara lor daca este posibil - este mult mai bine sa fi langa exteriorul unei cladiri decat in interior. Cu cat esti mai in interior fata de perimetrul exterior al cladirii, cu atat este mai mare probabilitatea ca drumul tau de scapare sa fie blocat. 9) Oamenii din interiorul vehiculelor sunt zdrobiti cand soseaua de deasupra cade intr-un cutremur si le zdrobeste vehiculele; ceea ce s-a intamplat cu lespezile dintre puntile de trecere ale Autostrazii Nimitz. Victimele cutremurului din San Francisco au stat in interiorul vehiculelor. Au fost toti omorati. Ar fi putut cu usurinta sa supravietuiasca iesind afara si intinzandu-se langa vehiculele lor, spune autorul. Toate masinile zdrobite au avut goluri de aproximativ 1,5 m langa ele, cu exceptia masinilor care au avut coloane cazute direct peste ele. 10) Am descoperit, in timp ce ma taram inauntrul unei institutii ziaristice si al altor institutii cu multa hartie, ca hartia nu se taseaza. Se gasesc goluri mari in jurul teancurilor de hartie.
te trezesti dimineata in cort, sus la 2300-2400 m cu ceata in jurul tau, frig, pe cort bruma/roua, iti iei polarul pe tine, iti pornesti primusul sau faci focul (dupa posibilitati), iti faci o cana de cafea/ceai, te duci pe piatra ta favorita si iti savurezi in tihna cafeaua. Si te uiti la soare cum iese din ceata si ii multumesti Domnului ca Te-a lasat sa te mai bucuri inca o zi de viata asta frumoasa.
Orice altceva nu exista.
Ei nu ! Te trezesti dimineata la 220 de metri altitudine,esti la Paris (sau Berlin,sau New York,sau...) ploua si cartoanele în care ai dormit sunt fleasca. Tragi un fum dintr-un chistoc de tigara pe care îl ai de alaltaieri,te uiti un pic la trecatorii grabiti,cauti din ochi un rest de sandvici aruncat de cineva si îl bagi în p...a ma-sii pe marele creator care te-a transformat în 5 luni din inginer de aeronave în vagabond. Si tot supravietuiesti....
Am putea să discutăm și despre tehnici de supraviețuire în jungla urbană.
Cum să bei liniștit o cafea pe balcon privind un cum soarele se ridică dimineața din ceața fumului de pește prăjit al vecinului și pe lângă blocul gri din față , fără să te deranjeze lătratul celor cinci câini ai cartierului care aleargă după mașina de gunoi, ce trece pe strada mea.
Cum să te mai întorci cu portofelul și telefonul mobil acasă, după ce ai fost la piață.
Cum să găsești loc de parcare în jurul blocului
Cum negociezi cu un vecin pus pe chef să dea muzica mai incet, mai ales care face botezul copilului in apartament cu muzică tare și duduială de dans toată noaptea. Sau cum dai și tu muzica tare cu ROCK să înebunească maneliștii petrecăreți.
te trezesti dimineata in cort, sus la 2300-2400 m cu ceata in jurul tau, frig, pe cort bruma/roua, iti iei polarul pe tine, iti pornesti primusul sau faci focul (dupa posibilitati), iti faci o cana de cafea/ceai, te duci pe piatra ta favorita si iti savurezi in tihna cafeaua. Si te uiti la soare cum iese din ceata si ii multumesti Domnului ca Te-a lasat sa te mai bucuri inca o zi de viata asta frumoasa.
Orice altceva nu exista.
Ei nu ! Te trezesti dimineata la 220 de metri altitudine,esti la Paris (sau Berlin,sau New York,sau...) ploua si cartoanele în care ai dormit sunt fleasca. Tragi un fum dintr-un chistoc de tigara pe care îl ai de alaltaieri,te uiti un pic la trecatorii grabiti,cauti din ochi un rest de sandvici aruncat de cineva si îl bagi în p...a ma-sii pe marele creator care te-a transformat în 5 luni din inginer de aeronave în vagabond. Si tot supravietuiesti....
Nu atat de plastic precum @Mese si nici atat de extrem ca @Boribum, dar...
Nu te mai trezesti pentru ca esti in teren treaz de mai multe zile, nu esti la 2000 m ci la o mie si ceva, ochii te dor de la display-ul aparaturii si de la oboseala iar capul iti bubuie de la paraiala MATIS-ului. Ploua, n-ai cort, n-ai poncho, doar hainele de pe tine, poate niste schimburi si daca ai noroc, niste crengi. Te uiti la colegul de langa tine si aproape simti cum ii curge apa printre muschii fesieri: omul s-a multumit cu toalele date de cooperativa. In momentul ala multumesti ca ti-ai rupt din solda pentru polar, fleece, goretex, thinsulate, vibram,etc, si ca ai bagat bani in lucruri pe care sistemul nici macar nu si le-a imaginat. Nu faci foc, nu fumezi, nu bei cafea (mirosul se simte pana la dracu-n praznic), nu salam, nu nimic. Din cand in cand verifici daca incarcatorul sau talpa incarcatorului e la locul lui/ei (la fel cum altii verifica "goupile-le") Cand apare "turma" din boscheti uiti de toate si stii ca nu faci supravietuire: esti la vanatoare. De oameni.
te trezesti dimineata in cort, sus la 2300-2400 m cu ceata in jurul tau, frig, pe cort bruma/roua, iti iei polarul pe tine, iti pornesti primusul sau faci focul (dupa posibilitati), iti faci o cana de cafea/ceai, te duci pe piatra ta favorita si iti savurezi in tihna cafeaua. Si te uiti la soare cum iese din ceata si ii multumesti Domnului ca Te-a lasat sa te mai bucuri inca o zi de viata asta frumoasa.
Orice altceva nu exista.
Ei nu ! Te trezesti dimineata la 220 de metri altitudine,esti la Paris (sau Berlin,sau New York,sau...) ploua si cartoanele în care ai dormit sunt fleasca. Tragi un fum dintr-un chistoc de tigara pe care îl ai de alaltaieri,te uiti un pic la trecatorii grabiti,cauti din ochi un rest de sandvici aruncat de cineva si îl bagi în p...a ma-sii pe marele creator care te-a transformat în 5 luni din inginer de aeronave în vagabond. Si tot supravietuiesti....
Nu atat de plastic precum @Mese si nici atat de extrem ca @Boribum, dar...
Nu te mai trezesti pentru ca esti in teren treaz de mai multe zile, nu esti la 2000 m ci la o mie si ceva, ochii te dor de la display-ul aparaturii si de la oboseala iar capul iti bubuie de la paraiala MATIS-ului. Ploua, n-ai cort, n-ai poncho, doar hainele de pe tine, poate niste schimburi si daca ai noroc, niste crengi. Te uiti la colegul de langa tine si aproape simti cum ii curge apa printre muschii fesieri: omul s-a multumit cu toalele date de cooperativa. In momentul ala multumesti ca ti-ai rupt din solda pentru polar, fleece, goretex, thinsulate, vibram,etc, si ca ai bagat bani in lucruri pe care sistemul nici macar nu si le-a imaginat. Nu faci foc, nu fumezi, nu bei cafea (mirosul se simte pana la dracu-n praznic), nu salam, nu nimic. Din cand in cand verifici daca incarcatorul sau talpa incarcatorului e la locul lui/ei (la fel cum altii verifica "goupile-le") Cand apare "turma" din boscheti uiti de toate si stii ca nu faci supravietuire: esti la vanatoare. De oameni.
Iti dau perfecta dreptate. Pe bune acuma, nu stiu care dintre ele le-as alege: cea prezentata de mine sau de tine. Ca amandoua imi plac... Una am experimentat-o mai des decat alta... Oricum, o prefer pe cea prezentata de mine... si daca se poate la mine in Tara si daca se poate undeva in zona mea si daca se poate sus la Bucura. Daca aveti timp, chef, pofta, cu ce si mai ales va place si vreti o tura pe la Bucura, va astept...
Prin partea cealalta cu supravietuirea concreta, nu am cum sa va invit. Acolo supravietuim toti in tot timpul vietii noastre. Dar repet ceea am zis in ultima fraza: multumiti Domnului ca Va lasa sa traiti inca si rugati-va neincetat ca atunci cand plecati sa o faceti repede si sa ajungeti unde este mai bine.
off-topic! sau nu!Mergi intr-o clasa....cu copii...nu conteaza varsta! daca n-ai mancat de dimineata,pregateste-te sa inghiti in fuga un covrig in pauza de 5 ' desfasurata pe un camp de lupta ,cu energii lasate in voia lor, intr-o cancelarie care se afla in mijlocul ,,bataliei"... iti sta covrigu-n gat cand auzi un chiot ,zgomotul unui scaun cazut, tropaieli de care nicio armata nu e capabila....la toaleta? pe repede-nainte, altfel, ,,hoarda" poate sa se dezlantuie si mai si! te uiti pe zeci de anunturi puse la vedere: cand si unde esti de serviciu, cate sedinte trebuie sa strabati, cate absente sa numeri,cate teste sa corectezi, cum sa faci sa fie totul in regula...daca te-ai lamurit cu toate astea,pleci catre ceea ce nu se compara cu nimic.... guri slobode, atentionari, comentarii muuuulte, intarziati nesatui de pauza fugara, planul de bataie al orei insotit de ,,aaaaaaa,noooooo etc.."( cateodata,ma intreb cam ce ar vrea cu adevarat sa faca ei?!) praf de creta, notite si muuuulte explicatii,de 2,3,4 ori aceleasi explicatii.......tu vorbesti, ei vorbesc, se negociaza .....liniste doar cand copiaza de pe tabla,scriu diverse notite,atat! a! si cand incerci sa afli ce-i intereseaza si sa te folosesti de asta cu strategie! daca stai jos, esti pierdut din vedere si incepe susoteala asa ca ....in picioare, sa traiti! dupa ce ai inghitit destul praf de creta, ai capul intesat de vorbe multe spuse,nervi macinati la maximum...pleci catre alta ,,batalie", aidoma...si-apoi , alta...tot asa cateva ore-n sir ...la final, pleci carand o mapa intesata cu carti si altele, multumit ca ai mai depasit o zi ...ajungi acasa si printre vase, rufe, mancare povestesti ( daca ai cui) ce ai mai patit si te ia somnul fara comanda dupa ce ti-ai proiectat si ziua urmatoare...si dormi sau te trezesc gandurile si grijile in miezul noptii si te apuci sa scrii pentru a te elibera , pentru a te intelege in invalmaseala capului si sufletului...in timp ce altii dorm, tu te gandesti cum sa faci sa castigi batalia cu zilele ce vor urma ...pentru ca trebuie s-o castigi!
Nu atat de plastic precum @Mese si nici atat de extrem ca @Boribum, dar...
Nu te mai trezesti pentru ca esti in teren treaz de mai multe zile, nu esti la 2000 m ci la o mie si ceva, ochii te dor de la display-ul aparaturii si de la oboseala iar capul iti bubuie de la paraiala MATIS-ului. Ploua, n-ai cort, n-ai poncho, doar hainele de pe tine, poate niste schimburi si daca ai noroc, niste crengi. Te uiti la colegul de langa tine si aproape simti cum ii curge apa printre muschii fesieri: omul s-a multumit cu toalele date de cooperativa. In momentul ala multumesti ca ti-ai rupt din solda pentru polar, fleece, goretex, thinsulate, vibram,etc, si ca ai bagat bani in lucruri pe care sistemul nici macar nu si le-a imaginat. Nu faci foc, nu fumezi, nu bei cafea (mirosul se simte pana la dracu-n praznic), nu salam, nu nimic. Din cand in cand verifici daca incarcatorul sau talpa incarcatorului e la locul lui/ei (la fel cum altii verifica "goupile-le") Cand apare "turma" din boscheti uiti de toate si stii ca nu faci supravietuire: esti la vanatoare. De oameni.
Frumos.Ai voie sa-i si bati?Ca io nu am musai,dar tot imi fac.Inca n-am aparatura,desi tare buna ar fi fost.Dar urmeaza.
Frumos.Ai voie sa-i si bati?Ca io nu am musai,dar tot imi fac.Inca n-am aparatura,desi tare buna ar fi fost.Dar urmeaza.
Daca sunt cooperanti, de ce sa-i bati? Ideea e sa-i prinzi nu sa-i bati! Ca se mai intampla ( niciodata in cazul migrantilor) e pentru ca respectivii fac pe caizii si oricum raman doar cu bataia: e singura corectie, legala sau nu, ce li se aplica.
Forums
