- "Toate structurile vii si nevii sunt patrunse de spiritul lui Dumnezeu" - Plante care lesina de frica - Copaci care tipa cand mor - Nucul care transmite arii de opera - Piramida care purifica apa
Doamna Marioara Godeanu este un distins biolog. Eminent cercetator si profesor, are studii si realizari de valoare internationala, recunoscute si premiate de mari foruri stiintifice ale lumii: un dulap plin cu titluri, diplome si medalii. Cu toate astea, prin natura descoperirilor sale, doamna Godeanu pare mai degraba o mare maestra a alchimiei, o magiciana care a izbutit sa fabrice in retorte minuni: o piramida construita dupa proportia piramidei lui Keops, in care apa se purifica de la sine si vegetatia creste mai repede ca in exterior, un film (rasplatit cu multe premii internationale) in care a demonstrat ca natura poseda un sistem perfectionat de transmitere si receptare de informatii (plantele vorbesc intre ele, au sentimente si trairi afective, rad de bucurie si plang de durere, asemenea oamenilor). Dar cea mai mare descoperire a doamnei Godeanu este realitatea de dincolo de granitele stiintei, o realitate pe care tot mai multi savanti ai mileniului o recunosc: prezenta Creatorului Unic in toate formele de manifestare ale materiei din Univers.
Alarma in lumea plantelor
Nu trageti in flori!
- Doamna Marioara Godeanu, cei care va cunosc spun ca faceti miracole. De pilda: ca va puneti mainile deasupra unor pietre si ele incep sa emita o energie vizibila pe ecranul computerului...
- Nu e nici un miracol. Pietrele sunt si ele structuri vii. Sunt supuse acelorasi legalitati ca si organismele vii si pot acumula informatie. Reteaua cristalina este vie. Cristalul este viu, el poate acumula si transmite informatie. Prin gandire si concentrare poate fi influentata incarcatura energetica a structurii cristaline pe care o au pietrele.
- Dar dialogul dvs. cu plantele cum a inceput? Ce v-a facut sa credeti ca plantele sunt fiinte vii?
- Povestea a inceput in 1975, la o sesiune de experimente care priveau testele de toxicitate efectuate asupra plantelor. Atunci am observat cu surprindere ca plantele-martor, care se aflau la o oarecare distanta de plantele supuse experimentului, mureau in numar mai mare decat cele care erau otravite efectiv. La inceput, am crezut ca studentii si laborantii nu sunt atenti cand folosesc substantele. Dar imediat dupa aceea mi-am dat seama ca planta-martor, cea care asista la "executia" suratei ei, primea un semnal de la "condamnata la moarte" si suferea la fel de mult ca si ea, ba poate chiar mai mult. Atunci mi-am spus: acesta este obiectivul biologiei viitorului, transmiterea informatiei intre structurile vii, respectiv - comunicarea intre plante. Am reluat imediat experimentele in conditii speciale (sa nu fie nici un factor care sa perturbe desfasurarea lor) si, mergand din aproape in aproape, am ajuns pana la folosirea metodei de captare a imaginii in infrarosu. Concluzia a fost clara: plantele comunica intre ele printr-un sistem energo-informationa l, adica isi transmit una alteia informatiile prin emisie si captare de energie.
- Ce contin aceste mesaje in cazul experimentelor dvs.?
- Planta care urmeaza sa fie agresata (sa i se aplice substanta toxica ucigasa) da un semnal inainte sa inceapa agresiunea impotriva ei. Pe imaginea in infrarosu apare un halou care se intensifica inainte de momentul inceperii agresiunii. Dar foarte important este faptul ca si plantei-martor, aflata la distanta sau separata prin polistiren, i se intampla acelasi lucru, ca si cum si ea ar fi agresata. Haloul, aura energetica respectiva, aparea in zonele periproximale (dincolo de marginea frunzei). Bineinteles, s-au facut experimente la diferite temperaturi, in camere special climatizate, ca sa nu se modifice parametrii, si am constatat ca, intr-adevar, aceste plante isi transmit intre ele mesaje. Ba si mai mult, literatura de specialitate afirma ca atunci cand un daunator intra intr-o padure (taietori de lemne, de pilda), padurea este deja informata de aparitia sa. In conditiile tehnologiilor moderne, aceste afirmatii sunt lesne de dovedit, prin conectarea senzorilor la un computer. Strigatele padurii se vad pe ecran.
- Ati realizat doua filme care au facut inconjurul lumii, intorcandu-se acasa incarcate de premii: "Dincolo de tacerea plantelor" si "Sensibilitatea plantelor". Cum ati izbutit sa le duceti la bun sfarsit, avand in vedere ca le-ati realizat la inceputul deceniului trecut? V-a trebuit mult curaj...
- Intr-adevar, primul a fost realizat in 81, iar al doilea a fost aprobat in august 82, chiar dupa scandalul cu Miscarea Transcendentala. Eu nu faceam parte din grupul transcendentalilor, dar am lucrat cu profesorul Manzatu, cu profesorul Milcu, am lucrat cu foarte multi dintre cei care au intrat in aceasta poveste ciudata. Chiar si noi ne-am mirat cand C.C.-ul ne-a aprobat filmul. Credeam ca vom fi facuti praf cu el cu tot. "Sensibilitatea plantelor" era mai mult decat o bomba, mult mai mult decat avusesem noi curajul sa spunem pana atunci. Chiar ni s-a dat voie sa-l trimitem in Brazilia, la un festival de film stiintific, de unde s-a intors cu Marele Premiu. In privinta primului film ("Dincolo de tacerea plantelor"), Televiziunea Romana l-a vandut cam in 15 tari. Pe post, a intrat insa foarte greu, fiind difuzat pe fragmente, la Teleenciclopedia. Si pentru ca numele autorilor era scris foarte mic, lumea a zis: "Ce film american grozav au dat despre plante!". Pe noi ne-a umflat si rasul, dar si plansul, pentru ca filmul era al nostru.
Un calau demascat
- Cum ati lucrat, efectiv, la realizarea acestor filme?
- Lucram in echipa, in dupa-amiezile si noptile de dupa program, dar eram toti tineri si entuziasti, iar faptul ca faceam totul pe ascuns marea miza. Filmam si experimentam in acelasi timp in laboratorul de fonoaudiologie (se faceau teste cu copiii care aveau deficiente auditive, pentru a li se face proteze foarte moderne la vremea aceea), cu ajutorul unei echipe de la Studioul "Alexandru Sahia", cu regizorul Mircea Popescu, pentru care am deosebita stima si consideratie. Am lucrat cu un aparat vechi, din timpul razboiului, dar daca ar mai fi fost inca o camera de luat vederi, care sa inregistreze intamplarile din laborator, cred ca ar fi iesit inca un film extraordinar (cu substrat stiintific, bineinteles) . De exemplu, la un moment dat a trebuit sa schimbam operatorul, pentru ca ii cam placea sa bea si din cauza asta se modifica semnalul plantelor. Apoi, muscatul unei rosii (rosia e si ea un organism viu) a dat un semnal fantastic. Inainte de inceperea filmarilor, ne-am testat toti, ca sa vedem la care din noi plantele dau alarma cea mai mare. Ei bine, semnalul cel mai mare (aura care aparea pe ecran) aparea la mine, pentru ca eu eram programata sa tai plantele, sa le stresez, sa le provoc suferinta si dureri. Detectasera din tot grupul cine urma sa fie "tortionarul" si lucrul acesta se vede pe film. Dar apogeul acestor relatii ciudate s-a petrecut intr-una din zile, cand ne-am dat seama ca ceva nu este in regula, fiindca semnalele plantelor erau disperate, si pana sa ne dam seama, deasupra mea a explodat un bec de iod. Am realizat atunci ca anticipasera accidentul (receptionasera inainte semnalul defectiunii tehnice - incalzirea becului). Am avut noroc ca nu mi-a luat parul foc. Dupa cateva zile, am descoperit chiar cioburi de sticla in pielea capului, dar am fost asa de incantati de faptul ca plantele sesizasera intamplarea, incat nu ne-am mai controlat sa vedem daca am patit ceva. Nu stiu daca mai exista filmul nostru, originalul se pare ca a fost forfecat pentru nu stiu ce festivitate de partid
- Nu mai lipsesc decat vorbele, pentru ca plantele sa fie oameni...
- Sa stiti ca am realizat si sistemul acustic. Unul dintre cei mai buni electronisti pe care i-a avut Romania (a fost silit sa emigreze in Canada) a realizat un aparat de transformare a semnalelor din domeniul ultra-acustic, in domeniul obisnuit de frecventa. Apoi, am introdus metoda grafica de inregistrare pe potentiometre si cea de captare in infrarosu. Cand am inceput sa descifram, sa traducem semnalele respective, ne-am trezit ca aveam semnale diverse, mergand chiar pana la cele psihice, de natura sentimentala, deci psihoempatie. O modificare energetica tradusa acustic arata cum plantele tipa, plang, canta, se bucura, ba si mai mult, reactia lor la diferiti stimuli: agresiune, auditii muzicale, stari de emotie, patologie umana (semnalele respective au fost date in film). Pe de alta parte, pot sa va spun ca experimentand pe ficus sau pe opuntia (limba-soacrei) , plantele pe care le vedeti aici, in laborator, prindeam postul de radio cel mai apropiat. Dar una dintre experientele cele mai interesante a fost facuta la Peris , unde Elena Cernei, cunoscuta interpreta de opera, avea un nuc imens, foarte batran. Punand senzorii pe frunzele lui, am prins emisiunea de muzica a lui Iosif Sava, vocea lui foarte clara. Deci, nucul nu numai ca primea informatia si o retransmitea, dar avea si capacitatea de a selecta frecventa pe care primea semnalul. Atunci ne-am amintit ceea ce ne povesteau bunicii nostri: ca in timpul razboiului, taranii ascultau radioul cu galene, lipind firele de un cartof. Deci cartoful, fiind un organism viu, era sursa de obtinere a informatiei. Toate experimentele acestea ne-au determinat la un moment dat sa introducem un program de cercetare, dar n-am reusit, deoarece se facea apel la metode care intersectau domenii interzise la vremea aceea.
Florile melomane
- Deci, plantele mai mari functioneaza ca si niste antene? Primesc si transmit semnale?
- Da. Si pasul urmator a fost sa vedem daca nu cumva si propriile noastre organisme interactioneaza cu plantele, sa vedem daca nu cumva aceste fenomene sunt valabile pentru toate structurile vii.Si atunci, am continuat experimentele incepute cu doamna Elena Cernei, privind influenta empatica a gandului asupra plantelor. Mai intai, ea canta ariile ei preferate din Carmen sau Trubadurul, si asta le impresiona foarte tare pe plante (acul cromografului inregistra un semnal al plantelor emis la auzul vocii ei). Dupa aceea, dadeam foaia inapoi si pornea inca o data acul cromografului, in vreme ce d-na Cernei canta aceleasi arii de opera, dar doar in gand. Ei bine, semnalele obtinute erau similare. Plantele citeau gandurile! Imi amintesc ca la realizarea filmului "Sensibilitatea plantelor" s-a petrecut o alta intamplare ciudata. La cantecul Mariei Tanase, Cine iubeste si lasa (interzis de regia muzicala, fiind considerat mistic), plantele reactionau cu o sensibilitate acuta, mai ales la incantatia "Cine iubeste si lasa/ Dumnezeu sa-i dea pedeapsa"; aproape ca simteai durerea in reactia lor. Dupa demonstratiile cu Elena Cernei, am cunoscut-o si pe Gabriela Cegolea, si ea cantareata de opera (a facut experimente extraordinare privind sunetul). Incet, incet, in jurul nostru s-au strans foarte multi specialisti si au inceput sa apara fundamentari ale celor descoperite de noi. In 1987, am luat premiul revistei "Flacara" pentru "atestarea fenomenului de comunicare la plante", desi la acea data ni se interzisese, deja, cercetarea in acest domeniu. In 81, comunicarea plantelor era un subiect periculos chiar si de gandit, pentru ca se implica ideea informatiei pe care o furnizeaza in general materia, pana la nivelul transmiterii de la distanta a informatiei - e vorba, deci, despre hipnoza, telepatie, biostructura. Sigur ca lucrurile acestea existau in literatura de specialitate din lume, dar accesul la ea a fost foarte dificil pentru noi. Interesant a fost sa constatam, atunci cand am putut folosi si noi acele surse de informatie, ca desi noi modificasem conditiile de experimentare in comparatie cu occidentalii, ajunsesem mai aproape de metodologia care sa evidentieze asemenea fenomene.
Un singur tipar in tot Universul: spiritul divin
- Glumind putin, credeti ca ar trebui sa mergem la concert cu ghiveciul de flori melomane sub brat?
- Nici chiar asa, dar daca am alege pentru auditiile noastre de-acasa o muzica lipsita de agresivitate, clasica in special, acest lucru le-ar prinde foarte bine, si plantelor noastre din apartament. Imaginati-va ca vedeti in infrarosu cum "infloreste" aura, ca vedeti fluidul acela stralucitor care apare in jurul ei cand planta se bucura de muzica pe care i-o oferiti, ba chiar si de semnalul dat prin gand. De fapt, ar trebui sa incepem prin a fi buni cu toate fiintele din jurul nostru, chiar daca nu vorbesc acelasi limbaj cu - noi.
- Ce-ati simtit dupa primele experimente, cand ati descoperit ca si lumea plantelor este vie, ca vorbeste si simte la fel ca si noi?
- Am inteles ca traim intr-o lume unde nu suntem singuri si unde nu putem face orice. A fost o imensa bucurie, dar si inceputul unui sentiment al responsabilitatii, pentru ca descoperi ca poti influenta extrem de mult ceea ce este in jurul tau si invers, actiunea tuturor fiintelor vii din aceasta lume poate avea influenta asupra vietii tale. Pentru mine, a fost si confirmarea ideii de unitate in diversitate a lumii vii, a descoperirii prezentei in toate a spiritului, a energiei care anima orice structura vie sau chiar nevie (aparent doar!) din lumea care ne inconjoara, confirmarea identitatii modelelor la nivel micro si macro-cosmic. - Mi se pare mie sau vorbiti despre Dumnezeu? - In privinta aceasta, exista o disputa foarte aprinsa... Noi, toti, am fost crescuti in ideea de evolutionism si consideram ca Universul porneste de la simplu la complex, dupa care, probabil, exista un colaps si reincepe un alt ciclu. Sunt o multime de teorii in acest sens. As vrea sa spun, totusi, ca elementele sistemului evolutionist merg din punct de vedere logic pana la nivelul de maimuta. Dar de la maimuta la om, acest hiatus care apare, aceasta ruptura de veriga, lipsa de dovezi, ne face sa ne intrebam cum a aparut, totusi, omul, in forma lui cu ratiune? Pornind de aici, lovindu-ne tot timpul de intrebari si raspunsuri, s-a pus problema existentei campului fundamental, a faptului ca toate structurile vii si nevii au un model informational, adica sunt patrunse de spiritul lui Dumnezeu. Dumnezeu e in toate. Eu sunt convinsa de existenta sa. E mai putin relevant pentru dvs. daca va spun asta. Important este ca, intr-adevar, exista acel cineva care iti programeaza de la inceput viata. De aici apare ideea de determinism, de aici apare ideea ca intamplarile nu sunt simple intamplari.
"E bine ca omul sa traiasca acolo unde a baut prima apa"
- O alta realizare "miraculoasa" care va apartine este si piramida de la Pitesti , construita in epoca Ceausescu. Cum ati izbutit sa obtineti acordul autoritatilor comuniste, in legatura cu o idee atat de noua si de "bizara"?
- Nu-mi explic nici acum, dupa atatia ani. Stiu numai ca ministrul Florescu Mihai, care era la Consiliul National de Stiinta si Tehnologie, a vazut modelul facut de mine in miniatura (pe care il foloseam pentru studiul efectului de piramida) si m-a intrebat daca nu cumva am proiectul si pentru o piramida mai mare. M-am mirat si eu cand am zis: "Sigur ca da" si, desi nu ma pricepeam la constructii, piramida a aparut. Am fost ajutata de doi ingineri arhitecti, care au realizat planurile la scara 1:10 fata de piramida lui Keops, respectand toti parametrii piramidei din Egipt. Cu toate ca ulterior ni s-au pus multe piedici, am fost mirata sa constat ca am fost sprijinita in acea perioada de o serie de personalitati din domeniul politic, oameni foarte pasionati in intimitatea lor de asemenea domenii de cunoastere. Cert este ca piramida a fost terminata cu bine in 1985. Mai dificil a fost atunci cand Elena Ceausescu s-a oferit sa o viziteze, dar toata lumea m-a ajutat ca piramida sa nu fie vizitata. Cuplul prezidential a trecut numai pe deasupra, cu elicopterul, dar de sus se vedea ca o instalatie obisnuita. Oficial, ea a fost construita ca statie-pilot de urmarire a actiunii unor organisme (alge, bacterii) asupra apelor uzate, pentru purificarea lor. S-au facut si multe studii privind fenomenele de cristalizare, de polimerizare a rasinilor, studii de germinare rapida, de accelerare a proceselor de crestere. Dar adevarata noastra batalie cu instalatia de la Pitesti a fost pentru a demonstra efectul de forma (al piramidei) asupra apei. In piramida, apa se energizeaza si ajunge sa fie o apa primara, cum sunt apele plate, necontaminate. Pe masura ce se adauga in molecula de apa cate o particula - ca e de metal, ca e de nemetal sau saruri - i se schimba informatia initiala si incepe o deformare a ei, care duce la o deformare a actiunii sale. Apa este, si ea, purtatoare de informatie. Aceasta este de altfel una din temele noastre de cercetare, si chiar am mers la brevetare cu cateva proiecte.
- Cine avea acces in piramida de la Pitesti si in ce conditii se lucra acolo? - Intrarea era permisa numai sub semnatura ministrului si a mea. De ce? Pentru a nu vulgariza sau pentru a nu aduce informatii eronate in mediatizarea acestui proiect. In toata aceasta activitate, un mare ajutor am primit din partea colectivului de acolo, fara de care n-as fi putut reusi. Din cauza fenomenelor speciale care se petrec in interiorul piramidei (metoda de scanare pe un computer, realizata de doi colegi ingineri, arata ca dincolo de imaginea fotografica a piramidei se mai vad si alte imagini, care se datoreaza existentei unui alt tip de informatii), timpul maxim de lucru acolo este de doua ore pe zi
- Care a fost ecoul in strainatate al realizarii acestei constructii?
- Toata lumea a fost frapata si se intreba cum am reusit noi s-o construim. A fost o surpriza pentru Vest faptul ca noi am reusit sa ridicam la Pitesti o replica a piramidei lui Keops, la scara 1:10 si, drept urmare, la Geneva , in 1992, am luat medalia de argint; tot in acelasi an, la Budapesta , ni s-a dat medalia de aur pentru activitatea in ecologie, iar in 93 am luat Marele Premiu la Salonul International de Inventica de la Nrnberg , Germania, unde iarasi a fost o surpriza pentru cele 64 de tari prezente acolo, ca grupul acela de romani a luat Marele Premiu. Dar, intre timp, noi realizasem inca o instalatie similara, cu ajutorul unitatii militare auto-moto 02210 din Bucuresti, asa ca si aceasta realizare a fost rasplatita prin Marele Premiu de la Nrnberg si prin cele doua medalii de aur primite. A urmat Bruxelles, unde am luat Medalia de aur la Salonul de Inventica si Premiul special al Organizatiei Mondiale pentru Proprietatea Intelectuala, prilej cu care juriul a tinut sa precizeze ca tarile din Vest au gresit netinand cont pana acum de potentialul uman al Romanie
- Cu atatea succese internationale, cum se face ca n-ati ramas peste hotare, in atatea calatorii pe care le-ati facut? Ce v-a tinut aici?
- In primul rand, pana in 89 n-am avut voie sa ies din tara, decat in tarile foste socialiste. Functiona, probabil, un sistem de garantie. Am pierdut, astfel, doua burse, una oferita de Suedia, in programul international de energie, si o bursa in Germania. In octombrie 1989, am fost pentru prima data in China, lucru care pentru mine a fost extraordinar, vreau sa va spun ca pentru cercetarea chineza am un deosebit respect. Dupa aceea, in 90, am fost invitata in Grecia si asa a inceput, intr-un fel, iesirea mea in lume, dar ideea de a ramane in alta tara nu m-a tentat niciodata. Poate e si varsta; dar nu stiam cum sa "tropai" sa ajung mai repede acasa. Si nici sotul meu, care a avut o bursa Humboldt de un an de zile in Germania si care are o educatie si o mentalitate in stil nemtesc (Stoica Godeanu, cercetator principal I, director la Institutul de Ecologie Aplicata Bucuresti), nu si-a dorit aceasta aventura. Si eu, si el, suntem mai putin aventurieri in viata si mai mult in stiinta, aici, da, suntem chiar foarte aventurieri. Si pe urma, stiti cum spunea Coanda: "E bine ca omul sa traiasca acolo de unde a baut prima apa!" (e vorba de memoria apei, un alt subiect care m-a pasionat si despre care am putea purta o discutie separata). Dimpotriva, la expozitiile si saloanele de inventica la care am fost, am simtit chiar o nuanta de nationalism care nu imi e caracteristica, in sensul ca simteam nevoia sa demonstrez ce facem noi aici si ca nu-mi e rusine ca sunt romanca. Nivelul potentialului creator in Romania este destul de ridicat, si eu sunt foarte multumita de studentii pe care ii am. Se ridica o generatie in care am foarte mare incredere. Sunt sigura ca nivelul cercetarii romanesti va fi sustinut de acesti tineri. Sigur ca nu sunt toti geniali, dar cei buni sunt in numar suficient de mare, ca eu sa fiu optimista.
"Cu cât judeci mai mult, cu atât iubesti mai putin." - Honore de Balzac
Compatibilitate - Relatia perfecta - de Don Miguel Ruiz fragment din cartea Arta de a iubi de Don Miguel Ruiz
Imaginati-va relatia perfecta. Va aflati intr-o stare continua de fericire perpetua, pentru ca traiti alaturi de barbatul ideal sau de femeia ideala. Cum ati putea descrie viata alaturi de o asemenea persoana? Ei bine, relatia cu o asemenea persoana ar putea fi comparata cu relatia cu un caine. Un caine nu poate fi altceva decat un caine. Orice ati face, el nu se va schimba. Acelasi lucru este valabil si daca aveti o pisica sau un cal. Orice animal este ceea ce este. Acceptarea acestui adevar in relatia cu alti oameni este foarte importanta. Nici un om nu poate fi schimbat de catre un altul. Fie il iubim asa cum este, fie nu. A incerca sa-l schimbam pentru a corespunde imaginii noastre personale este ca si cum am incerca sa schimbam un caine, o pisica sau un cal. Realitatea este ca orice om este cel care este, inclusiv noi insine. Este la fel in cazul dansului: fie doresti sa dansezi, fie nu. Trebuie sa fii complet sincer cu tine insuti, ca nu se poate sa dansezi si sa te simti bine daca tu nu doresti acest lucru. Numai cine intelege acest adevar profund poate deveni suficient de lucid pentru a-i vedea pe cei din jur asa cum sunt, nu asa cum doreste el. Daca aveti un caine sau o pisica, ganditi-va la relatia cu animalul. Sa luam exemplul relatiei cu un caine. Animalul stie perfect cum trebuie sa se poarte cu dumneavoastra. Cum reactionati atunci cand cainele greseste? Orice i-ati face, lui nu-i pasa pentru ca va iubeste oricum. Cainele nu asteapta nimic de la dumneavoastra. Cum stau insa lucrurile cu iubita sau iubitul dumneavoastra, cu sotul sau sotia? Acestia au atat de multe asteptari, si in plus se mai si schimba tot timpul. Cainele este responsabil pentru jumatatea lui de relatie cu omul. Cand stapanul lui ajunge acasa, cainele latra de bucurie, da din coada, sare pe el. El isi joaca foarte bine rolul, iar omul stie ca este un caine perfect. Cei care isi iubesc cu adevarat animalele isi joaca la randul lor perfect rolul: le hranesc, le mangaie, se joaca cu ele. Ei isi iubesc neconditionat animalele, asa cum ii iubesc si acestea pe ei. Ambele parti isi asuma perfect partea de responsabilitate pentru relatia dintre ele. Marea majoritate a oamenilor isi pot imagine foarte usor un asemenea tip de relatie cu un animal, dar nu si cu un alt om. Oare de ce? Cunoasteti pe cineva care nu este perfect? Cainele nu este decat un caine, iar acest lucru nu va deranjeaza. Nu va simtiti deloc responsabil pentru el, nu doriti sa-l faceti sa devina un alt caine. La randul lui, el nu incearca sa faca din dumneavoastra altcineva decat sunteti, de pilda un stapan mai bun. De ce ati incerca atunci sa transformati o femeie intr-o alta femeie, sau un barbat intr-un alt barbat? De ce nu sunteti dispus sa ii acceptati asa cum sunt? Poate ca va ganditi: "Dar ce sa ma fac daca nu ma aflu alaturi de femeia potrivita sau de barbatul ideal?" Intr-adevar, trebuie sa alegeti femeia potrivita sau barbatul potrivit. Dar cine poate fi partenerul potrivit? Cineva care doreste sa mearga in aceeasi directie cu dumneavoastra, care este compatibil cu valorile si cu convingerile dumneavoastra, din punct de vedere emotional, fizic, spiritual. Cum puteti sti daca partenerul dumneavoastra este potrivit? Sa spunem ca sunteti barbat si ca o femeie doreste sa va aleaga ca partener de viata. Daca ar exista o suta de femei aflate in cautarea unui barbat, cate dintre ele ar fi dispuse sa va aleaga pe dumneavoastra? Raspunsul este simplu: nu aveti de unde sa stiti. De aceea, este necesar sa explorati si sa va asumati un anumit risc. Eu va pot oferi un raspuns: femeia cea mai potrivita pentru dumneavoastra este femeia pe care o iubiti asa cum este, pe care nu veti incerca sa o schimbati in nici un fel. Aceasta este femeia potrivita pentru dumnevoastra. Daca gasiti o asemenea femeie, iar ea va raspunde cu aceeasi atitudine, atunci sunteti un om norocos. Sunteti barbatul potrivit pentru ea daca va iubeste exact asa cum sunteti si daca nu doreste sa va schimbe in nici un fel. Nu femeia este responsabila pentru dumneavoastra; ea trebuie sa aibe incredere ca sunteti cel care pretindeti ca sunteti, ca proiectia dumnevoastra exterioara este identica cu adevarul dumneavoastra interior. Trebuie sa fie la fel de cinstita cu dumnevoastra si sa nu proiecteze in exterior o imagine diferita de cea reala, astfel incat sa descoperiti mai tarziu ca nu este cea care credeati initial ca este. Cine va iubeste, va iubeste exact asa cum sunteti. Daca cineva doreste sa va schimbe, inseamna ca nu sunteti persoana pe care o doreste. Atunci, de ce ar mai ramane alaturi de dumneavoastra? Este usor sa-ti iubesti cainele, caci cainele nu are opinii despre tine. Cainele isi iubeste stapanul neconditionat. Acest lucru este extrem de important. Daca partenerul dumnevoastra va iubeste exact asa cum sunteti, iubirea sa seamana cu iubirea unui caine. Alaturi de el/ea, puteti fi dumneavoastra insiva, puteti fi cel/cea care sunteti, exact asa cum cainele este cel care este.
Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi, dar minti mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin: cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin. Avem case mai mari, dar familii mai mici, Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multamedicina, dar mai putina sanatate. Bem prea mult, fumam prea mult, cheltuim prea nesabuit, radem prea putin, conducem prea repede, ne enervam prea tare, ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi, citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar. Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea putin si uram prea des. Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata. Am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pana la luna si inapoi dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada sau sa facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre. Scriem mai mult, dar invatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine. Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam. Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce în ce mai putin. Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei lente; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si relatiilor superficiale. Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, case mai frumoase, dar camine destramate. Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare de la bucurie la liniste si la moarte. Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine, dar nimic in interior. Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care poti decide fie sa impartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj. Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, pentru ca nu vor fi langa tine o eternitate. Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curand si va pleca de langa tine. Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic. Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si persoanelor pe care le indragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere. Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti acel moment pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine. Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.
Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati!”
Nicholas Christakis: Influența ascunsă a rețelelor socialeLINK
" Experienţa noastră asupra lumii depinde de structura efectivă a reţelei de care aparţinem şi a tuturor felurilor de lucruri diferite care freamătă și curg prin rețea. Acum, motivul, cred eu, pentru care se întâmplă acestea este că fiinţele umane se autoasamblează şi formează un superorganism. Acum, un superorganism este o colecţie de indivizi care arată sau manifestă comportamente sau fenomene care nu se pot reduce la studiul individului şi care trebuie înţeles prin referinţă la şi prin studierea colectivului, ca de exemplu un roi de albine care caută un nou stup, sau un stol de păsări care fuge de un prădător, sau un stol de păsări care are capacitatea de a-şi pune la comun înţelepciunea şi să navigheze şi să găsească o mică parte a unei insule în mijlocul Pacificului, sau o haită de lupi care poate să doboare prada mult mai mare. Supraorganismele au proprietăţi care nu pot fi înţelese doar prin studiul indivizilor. Cred că înţelegerea reţelelor sociale şi cum se formează şi operează, ne poate ajuta să înţelegem nu doar sănătatea şi sentimentele dar tot felul de alte fenomene -- ca de exemplu crima şi războiul şi fenomene economice ca panica bancară şi colapsul pieţelor şi adoptarea inovaţiei şi răspândirea adoptării de produse. Acum, uitaţi-vă la aceasta. Eu cred că formăm reţele sociale pentru că beneficiile unei vieţi conectate contrabalansează costurile. Dacă aş fi tot timpul violent faţă de tine sau ţi-aş da o informaţie greşită sau te-aş întrista sau te-aş infecta cu viruşi letali, tu ai tăia legăturile cu mine şi reţeaua s-ar dezintegra. Deci răspândirea lucrurilor bune şi de valoare este necesară pentru susţinerea şi hrănirea reţelelor sociale. Asemănător, reţelele sociale sunt necesare pentru răspândirea lucrurilor bune şi de valoare ca iubirea şi bunătatea şi fericirea şi altruismul şi ideile. Cred de fapt că dacă am realiza ce prețioase sunt rețelele sociale, am petrece mult mai mult timp hrănindu-le și susținându-le, pentru că eu cred că rețelele sociale sunt fundamental corelate cu bunătatea. Și de ce cred eu că are lumea nevoie acum sunt mai multe conexiuni."
M-a pus pe ganduri un articol al lui Andrei Plesu, primit prin mail, motiv pentru care m-am gandit ca am putea discuta putin pe marginea lui.
In primul rand, nu sunt de acord cu generalizarile. In nici o situatie si, deci, nici in acest caz. Pentru ca folosirea chiar si excesiva a lui “tu” nu are semnificatia lipsei de respect si nu elimina din vocabular folosirea lui “dumneavoastra”, care la randul lui nu reprezinta necesarmente o dovada a respectului sincer ci, in multe cazuri, doar o banala formula de politete.
“…tutuiala uzurpatoare, prin care naturile subalterne vor sa se insinueze în lumea buna (dl Emil Constantinescu spunîndu-i "Václav" lui Havel ).”
Si asa am ajuns si la fraza care m-a revoltat peste masura. Daca inteleg eu corect, presedintele in exercitiu al Romaniei este natura subalterna !!! care, prin tutuiala uzurpatoare !!! vrea sa se insinueze in lumea buna !!!, reprezentata in cazul nostru de presedintele Poloniei. Probabil presedintele Romaniei si-a permis sa-si trateze oaspetele ca pe un egal, in loc sa afiseze vesnica obedienta… Dar acesta CHIAR ERA UN EGAL, amandoi fiind sefi de stat. Si chiar daca Romania ar fi fost una din tarile lumii asa-zis “a treia” tot sef de stat era si tot egal nu numai domnului Havel ci si domnului Bush. Putem sa remarcam doar absenta formalismului.
*Andrei Plesu: " Tutuiala "*
Tutuiala e la moda. E semnul cordialitatii de gasca, al democratiei victorioase, al sociabilitatii "americane". De vreme ce you e si "tu" si "dumneavoastra", e musai sa profitam si sa ne tutuim. Dovedim astfel ca suntem "bransati", actuali, globalizati.
Nu avem prejudecati, nu umblam cu discriminari si cu fasoane. Ne tutuim. Suntem de-o teapa. Prieteni. Ne-am nascut ieri. E perfect normal ca un reporter de televiziune sa mearga cu microfonul pe strada si sa-i tutuiasca pe trecatorii cu care vrea sa stea de vorba, desi îi vede pentru prima oara. E normal ca profesorul universitar sa-si tutuiasca studentii. E normal ca un politician furios sa-si ia adversarii "la per tu". E normal ca pe plaja, la discoteca, la emisiunile de divertisment, toata lumea sa tutuiasca pe toata lumea. În aceste conditii, a folosi brusc apelativul "dumneavoastra" devine injurios.
"Dumneavoastra" se spune numai în bascalie, numai cînd vrei sa-ti exprimi antipatia, neîncrederea, dispretul. "Normala" e doar tutuiala.
Dar si ea are, de fapt, subterane complexe. E tutuiala macho, a masculului batos fata de fetite fragede sau demimondene interlope.. (Imi amintesc de modul inadmisibil în care dl. Radu Moraru o tutuia pe invitata sa Cicciolina, ca si cum ar fi agatat-o dupa colt.)
Exista tutuiala "de platou", prin care moderatorul-satrap sau moderatorul-vedeta îsi etaleaza autoritatea, tutuiala politieneasca, a agentului de circulatie care te trage de urechi, tutuiala prin care seful îsi domina subalternii.
Tutuiala rutiera cu care se încondeiaza reciproc soferii isterici, tutuiala uzurpatoare, prin care naturile subalterne vor sa se insinueze în lumea buna (dl Emil Constantinescu spunîndu-i "Václav" lui Havel ).
Tutuiala razboinica ("boule"), ironic-protectoare ("draguta...") sau tovaraseasc? ("mai, draga"). De la obraznicie la nesimtire, de la proasta-crestere la dezinhibare primara, de la aroganta la egalitarism, tutuiala acopera un larg spectru al patologiei sociale.
În mod paradoxal, ea îsi submineaza propria legitimitate: cînd te poti tutui cu oricine, cînd tutuiala devine o deprindere curenta, prestigiul si miracolul tandru sau camaraderesc al lui "tu" se degradeaza... În mod normal, la "tu" trebuie sa ajungi; printr-o delicata chimie a afectelor, printr-un rabdator spor de încredere si printr-o reciproc consimtita afinitate.
"Tu" este un mod de a reformula - în conditii de intimitate – institutia respectului.
Dimpotriva, inflatia tutuielii instituie diferenta, stereotipia, griul. Spatiul dintre oameni devine monoton, ierarhiile se sterg, nuantele sufletesti ale comunicarii devin irelevante..
Tutuiala reduce totul la orizontala. În aparenta, ea face dialogul mai direct, în realitate, îl saraceste.
Din cînd în cînd, mi se pare ca o multime din relele cotidiene sînt rezultatul unei proaste administrari a tutuielii, efectul exceselor ei. Guvernantii îi tutuiesc cu autoritara nonsalanta pe gazetari, gazetarii îi tutuiesc sprintar pe guvernanti, ministrii tutuiesc institutiile, institutiile îi tutuiesc pe cetateni, cetatenii se tutuiesc între ei si toti laolalta ne tutuim cu Europa.
Diferentele, demnitatile, eticheta, protocolul - sînt demodate. Ne scufundam în omogenitatea lui "tu", iar "tu" evolueaza semantic spre "nimeni". Nu ne-ar strica un pic de staif.
Nu ne-ar prinde rau o scurta epidemie de politete.
Nicholas Christakis: Influența ascunsă a rețelelor socialeLINK
" Experienţa noastră asupra lumii depinde de structura efectivă a reţelei de care aparţinem şi a tuturor felurilor de lucruri diferite care freamătă și curg prin rețea. Acum, motivul, cred eu, pentru care se întâmplă acestea este că fiinţele umane se autoasamblează şi formează un superorganism. Acum, un superorganism este o colecţie de indivizi care arată sau manifestă comportamente sau fenomene care nu se pot reduce la studiul individului şi care trebuie înţeles prin referinţă la şi prin studierea colectivului[...]
Corect. Daca analizam, spre exemplu, corpul uman, vedem ca, desi fiecare celula este vie si are rolul ei, ea nu "traieste" singura ci numai interconectata cu alte celule cu care formeaza tesuturi, care la randul lor sunt perfect interconectate intre ele formand organe, etc. Ceea ce inseamna ca o celula, oricat de sanatoasa si de perfecta ar fi, ea nu poate exista decat interconectata la o "retea".
Volodea wrote ...
[...], ca de exemplu un roi de albine care caută un nou stup, sau un stol de păsări care fuge de un prădător, sau un stol de păsări care are capacitatea de a-şi pune la comun înţelepciunea şi să navigheze şi să găsească o mică parte a unei insule în mijlocul Pacificului, sau o haită de lupi care poate să doboare prada mult mai mare.
Inteleg ca retelele sunt formate din indivizi identici pe care ii uneste un scop, un ideal, un destin...
Volodea wrote ...
Supraorganismele au proprietăţi care nu pot fi înţelese doar prin studiul indivizilor.
Corect. Pentru ca lipseste un element esential, care este reteaua. Un supraorganism se compune dintr-o multitudine de retele insumate si perfect interconectate, fiecare avand rolul ei si o frecventa de vibratie specifica unica.
Volodea wrote ...
Acum, uitaţi-vă la aceasta. Eu cred că formăm reţele sociale pentru că beneficiile unei vieţi conectate contrabalansează costurile.
Eu cred ca formam retele sociale pentru ca nu existam in afara lor, ratiunea existentei unui individ fiind interconexiunea cu alti indivizi identici.
Volodea wrote ...
Asemănător, reţelele sociale sunt necesare pentru răspândirea lucrurilor bune şi de valoare ca iubirea şi bunătatea şi fericirea şi altruismul şi ideile. Cred de fapt că dacă am realiza ce prețioase sunt rețelele sociale, am petrece mult mai mult timp hrănindu-le și susținându-le, pentru că eu cred că rețelele sociale sunt fundamental corelate cu bunătatea. Și de ce cred eu că are lumea nevoie acum sunt mai multe conexiuni."
@Stel Referitor la “tu”. Imi aduc aminte, eram copil, foarte mic, unii dintre noi ne adresam parintilor, bunicilor si celor din jur cu “dumneata” sau “dumneavoastra”. Timpurile au “evoluat” (oare ?), iar acum ne adresam tuturor (aproape), dupa model american, cu “tu”. Aceasta adresare cu “tu” nu este ceva nemaintalnit, un singur lucru trebuie avut in vedere, contextul in care-l pronuntam, tonul, etc. Totusi, chiar daca suntem in democratie, dupa parerea mea, trebuie pastrata o decenta in adordarea tutuielii. Daca dorim sa fim respectati, trebuie, la randul nostru, sa respectam. Raman la parerea, buna crestere, eticheta, demnitatea, trebuie sa dainuie, nu avem voie sa abdicam de la niciuna dintre acestea, iar cu aceasta ocazie, imi cer scuze si sa ma ierte toti colegii de pe forum, carora mi-am permis sa ma adresez cu “tu”.
Draga @msimula, TU esti unul din colegii de pe SF pe care ii ador. Crezi ca s-ar intampla asta daca nu v-as respecta?
"TU" este cel mai scurt cuvant posibil, alcatuit doar dintr-o vocala si o consoana, dar are o forta-impact imensa, capabila sa darame zidurile care separa oamenii. Incearca sa-l inlocuiesti cu "Dumneavoastra" si vei vedea cat de repede acest unic cuvant le va reconstrui. Eu cred ca adoptand un nickname modest, fiecare dintre noi exact asta a vrut: sa "taie" cat mai mult posibil distantele ce-l separa oricum de ceilalti colegi. Altfel si-ar fi scris acolo nume, prenume si grad sau functie, dupa caz. Dar atunci, nu ar mai fi existat un dialog deschis si sincer, ci unul incorsetat in chingile formalismului, al politetii de fatada si protocoalelor lipsite de substanta.
Din punctul meu de vedere, folosirea lui "tu" nu trebuie asociata cu lipsa de respect. Daca vrei, ma voi adresa in continuare cu "Dumneavoastra, domnule msimula..." dar te asigur ca suna de un milion de ori mai bine si mai "aproape" formula: "Ce mai faci tu, draga msimula?"
@Stel Ma grabesc sa-ti raspund, mai ales ca suntem la “pagina de suflet”, sper ca n-am fost inteles gresit. Totul a fost o analiza a lui “tu” in contextul actual. Nu a fost nicio aluzie, ca de maine toti sa mi se adreseze cu dumneavoastra, mai ales ca ne aflam in spatiul virtual, unde nu avem, chip, varsta si … sex, putem fi oricine, femeie, barbat, copil, matur si exemplele pot continua. Nu ma deranjeaza sa fiu apelat cu “hei tu, ce mai faci ?”, da un aer mai familiar dialogului. In alta ordine de idei, o conversatie poate fi dusa sincer si deschis, chiar si “incorsetata” in limitele politetii, franchetii, unui formalism si protocol bine si dinainte stabilit. Apropos, tu, ce mai faci draga Stel ?
Va propun formula ruseasca,plina de tâlc (pentru rusi,desigur) :
- Ce faceti,Msimula Msimulovici,cum crezi ca trebuie rezolvata situatia ? - Bine si tie,Boribum Boribumovici,aveti dreptate sa puneti întrebarea... .Etc.
Oricum,(si) la capitolul politete,limba rusa e mult mai fina si bogata decât americana. Zic...
... pentru diferentiere, faceti comparatia intre dictionare (la cantar) folosind cel mai elaborat dictionar englez - rus, comparat cu inversul lui rus - englez. Veti fi uimiti de diferenta (in kilograme).
Draga msimula, multumesc de intrebare, eu ma straduiesc sa invat cat mai mult si sa inteleg cat mai exact esenta a tot ceea ce transmit, prin intermediul forumului, oameni minunati ca tine si ca alti membrii SF, pe care i-am ales in forul meu interior sa-mi fie dascali. Nu te-am inteles gresit, dar mi-ai cam lipsit in ultima vreme si am vrut sa te provoc la dialog.
Draga Boribum, eu mi-am scurtat numele pana am ramas intr-o singura vocala iar tu vrei, pe langa numele intreg, sa mai adaug inca unul cu ceva "...vici" la urma?! Raspuns gresit, scumpete, imi ajunge si imi place sa mi se spuna simplu: Stel.
Si apropo: tu ce mai faci, draga Bori? Asta in general, pentru ca pe forum am citit si am vazut ca esti la fel de tonic ca o ploaie de primavara.
Cand ne vom aminti sa zambim?sa radem?Sa visam...sa plutim...? Daca am aloca doar un minut pe zi,pentru a visa....de a lasa imaginatia sa "sa isi faca de cap",am atrage asupra noastra mult mai multa energie pozitiva. Va dau cateva exemple despre cum am putea fi mai fericiti: Inlocuim "nu pot" cu "pot","nu stiu"-cu "stiu","ma simt rau" cu "ma simt excelent". Ne jucam!Facem o mica incursiune in timp,in perioada in care nu aveam nici un fel de griji.Vroiam doar sa ne jucam.Cand simtim ca ne lasa puterile,fredonam cateva versuri din cantecele noastre preferate din perioada copilariei. Inainte de culcare ne spuneam:"Abia astept sa vina ziua de maine,stiu ca va fi minunta!"
Corect. Pentru ca lipseste un element esential, care este reteaua. Un supraorganism se compune dintr-o multitudine de retele insumate si perfect interconectate, fiecare avand rolul ei si o frecventa de vibratie specifica unica.
Mergand pe firul ideii, inseamna ca reteaua este compusa din indivizi cu frecvente de vibratie armonizate, rezonante.
Arta Rezonanţei - Capitolul 1 Rezonanţa este definită în dicţionarul Oxford ca: „a răspunde la vibraţiile unei frecvenţe anume, în special prin vibraţii puternice pro¬prii", în metafizică, este asociată cu Legea universală a Rezonanţei. Această lege afirmă, în principiu, că ceea ce se aseamănă, se atrage. Corpurile noastre sunt sisteme de energie, iar noi toţi oscilăm la propria noastră frecvenţă de vibraţie unică, ce reflectă suma a tot ce am experimentat de-a lungul eonilor timpului. Noi avem ceea ce se numeşte un sistem de patru corpuri „infe¬rioare" - care sunt denumite „inferioare", datorită frecvenţei lor de vi¬braţie sau rezonanţă - şi, de asemenea, avem corpuri superioare, sau câmpuri de energie, care rezonează la o frecvenţă mai înaltă, mai fină. Rezonanţa lor poate fi comparată cu notele muzicale cântate pe un pian sau instrument cu coarde. Instrumentul poate fi acordat sau dezacordat. Toxicitatea din gândurile negative, emoţiile negative nerezol¬vate, poluanţi, gunoaie, hrana necorespunzătoare etc, afectează câm¬purile de energie ale corpului. Acestea, la rândul lor, influenţează frec¬venţa noastră de vibraţie şi determină dacă suntem „acordaţi" sau „de¬zacordaţi". Experienţele din viaţa trecută şi experienţele din viaţa curentă sunt toate păstrate în memoria celulară şi se reflectă de aseme¬nea în frecvenţa noastră de vibraţie. în cartea sa Vindecarea Cuantică, doctorul Deepak Chopra afirmă că o celulă este o memorie care a con¬struit materie în jurul său, formând un anumit tipar, iar corpul este lo¬cul pe care memoria îl numeşte acasă. Mulţi indivizi sunt acum motivaţi de o dorinţă lăuntrică puter¬nică de a trăi cu adevărat în viaţă bucuria, echilibrul, armonia şi iubirea necondiţionată. Aceste experienţe sunt, în mod automat, ale noastre, atunci când ne re-aliniem corpurile noastre fizic, emoţional, mental şi spiritual la frecvenţe înalte, mai rafinate. Re-alinierea frecvenţei noas¬tre este ca şi cum am acorda o coardă a unui instrument la înălţimea sa perfectă. Cu cât sunt mai fine frecvenţele pe care le emitem, cu atât sunt mai frumoase experienţele de viaţă pe care le atragem prin intermedi¬ul Legii universale a Rezonanţei. De exemplu, corpul fizic poate rezona perfect cu nota muzi¬cală „do", câmpul de energie al corpului emoţional cu nota „re", câm¬pul de energie al corpului mental cu nota „mi", iar corpul spiritual cu nota „fa". Atunci când aceste câmpuri de energie sunt perfect acordate cu „notele" lor, ele funcţionează împreună în mod armonios, iar viaţa devine magică. Atunci când sunt dezacordate, muzica este discordan¬tă, neacordată, iar viaţa noastră nu curge armonios, sau nu o simţim ca fiind armonioasă. Standardele şi aşteptările diferă de la individ la individ. La fel cum acordarea precisă a unui instrument este vitală pentru un muzi¬cian de profesie, un profan cu o ureche neantrenată nu poate recu¬noaşte nuanţele fine şi este, în mod corespunzător, mai puţin preten¬ţios. Există apoi, puncte personale de referinţă şi noi toţi ne fixăm stan¬dardele proprii de acceptabilitate. Cu toate acestea, oricine care simte câtuşi de puţin că viaţa sa poate fi mai bună, va avea de câştigat prin realinierea şi acordarea câmpurilor sale de energie la o rezonanţă mai fină şi prin găsirea înălţimii de ton perfecte pentru acestea. In dorinţa lor de a îmbunătăţi calitatea şi/sau lungimea vieţii, în ziua de azi multe persoane îşi urmează propria călăuzire lăuntrică pentru a se purifica - nu numai la nivel fizic, ci şi la nivel emoţional şi mental. Ele mănâncă mai puţin, de preferinţă mâncare uşoară. Din punct de vedere emoţional, ei procesează şi renunţă la ba¬gajul emoţional - emoţii de frică, ură, vinovăţie, grijă, nelinişte, supă¬rare, mânie etc, - care, atunci când sunt nerezolvate, sunt înmagazi¬nate în diferite organe ale corpului fizic. Această stocare a emoţiilor negative creează blocaje în câmpurile noastre de energie şi, în cele din urmă, duce la boală. La nivel mental, ei recunosc limitările impuse în viaţă de gândirea negativă şi felul în care energia urmează gândirea pentru a ne crea realitatea. Gândurile, cuvintele şi acţiunile sunt forme de energie şi orice trimitem în exterior ni se întoarce, în conformitate cu legea karmică şi cu Legea Rezonanţei. Aceasta este natura energiei: orice ne oferă viaţa este acolo - din cauză că noi am atras-o către noi, prin frecvenţa noas¬tră de vibraţie. de a acţiona întotdeauna pentru cel mai înalt bine al tuturor fiinţelor, cât şi pentru binele nostru cel mai înalt, ne vor schimba rezonanţa şi, în consecinţă, experienţa noastră de viaţă. în următoarele capitole, se descrie mai în detaliu cum putem proceda, în mod conştient, ca să realiniem frecvenţa noastră de vibra¬ţie, pentru a fi mai acordaţi cu fiinţa de lumină divină care suntem în esenţă. Pe scurt, una dintre cele mai puternice căi de a ne acorda câm¬purile noastre de energie la rezonanţa lor „perfectă" este prin meditaţie şi prin a ne petrece zilnic un timp în Marea Tăcere dinăuntrul nostru. Dincolo de uşurarea realinierii efective din punct de vedere energetic, meditaţiile ne permit să ne deschidem către călăuzirea lăun¬trică - să învăţăm să ascultăm şoaptele Sinelui nostru Divin, până când şoaptele devin o voce clară şi puternică. Atunci când acţionăm bazân-du-ne pe ea, această călăuzire ne permite să trăim bucuria, iubirea şi armonia pe care le căutăm în toate aspectele vieţii noastre. Meditaţia aliniază câmpurile noastre energetice spirituale, mentale şi emoţio¬nale. Această realiniere se reflectă în câmpul de energie, corpul nostru fizic, şi îl modifică. Dieta, mâncarea uşoară, apa pură, proaspătă, angrenarea în exerciţii uşoare, nestresante, ne permit să ne realiniem, să reconstruim şi să ne modificăm zilnic câmpul de energie al corpului fizic şi să ne dezvoltăm sănătatea, vitalitatea şi longevitatea; însă nici una dintre acestea nu are puterea meditaţiei, atunci când mărim la maximum aportul de prana printr-o respiraţie specifică şi permitem energiei lu¬minii albe să ne vindece şi să ne transforme. Trăim într-o perioadă atât de minunată - zorii unei noi ere - şi avem capacitatea să creăm realitatea pe care o dorim, pur şi simplu, prin modificarea semnalelor energetice pe care le emitem şi prin înţe¬legerea legilor care guvernează întreaga materie.
Citeam mai devreme un articol posibil sa se mai fi discutat ,dar mie mi se pare important.
“O superputere are interesul sa recicleze apa din Marea Neagra deasupra Moldovei”, au sustinut zilele trecute senatorii Dan Carlan (PD) si Gheorghe Funar (PRM).
RAZBOIUL GEOCLIMATIC Acest fapt ar explica potopul care s-a abatut anul trecut asupra Romaniei. Fapt care, desigur, trebuie si dovedit. Ca urmare, Biroul Permanent al Senatului a decis infiintarea unei comisii speciale care sa cerceteze aceasta ipoteza terifianta. Rezultatul comisiei va fi prezentat in luna septembrie. Pana una alta insa, trebuie spus ca specialistul militar col. Emil Strainu, care si-a dat doctoratul in stiinte militare pe tema “Razboiul geoclimatic”, avertizeaza de cativa ani ca tara noastra este tinta unor astfel de arme. Au fost organizate simpozioane pe teme de meteorologie si hidrologie, in care aceasta ipoteza a fost abordata stiintific, dar totul a ramas la nivelul discutiilor.
DOVEZI Toata lumea cere dovezi. Pana acum, daca ar fi existat vreun interes, ar fi trebuit sa le stranga institutiile in drept, adica Institutul de Meteorologie si Hidrologie, Ministerul Mediului, Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta. Col. Emil Strainu ne lamureste in ce consta dovezile: “Este vorba de electrizarea si ionizarea mediului peste limitele normale, schimbarea caracteristicilor electrice si magnetice ale particulelor din compozitia picaturilor de ploaie, stricarea echilibrului energetic intre sol, hidrosfera si atmosfera. Daca se descopera urme de iodura de argint sau de compusi radioactivi, nu mai putem da vina pe natura”.
NELUATI IN SEAMA In timpul inundatiilor de anul trecut, un grup particular de experti in ape, care a dorit sa-si pastreze anonimatul, a facut analiza picaturilor de ploaie si a gasit urme de iodura de argint. Fiind particulari, nimeni nu i-a luat in seama. Este nevoie de o aparatura sofisticata? “Aparatura necesara depistarii unei agresiuni de ordin meteorologic exista la noi in tara”, afirma col. Emil Strainu. “Avem si un radar meteorologic deosebit de performant”. Doar sa se vrea!
RUSII I-AU PLOUAT PE CHINEZI Cel mai recent “conflict” meteorologic a fost intre Rusia si China, in 2003. Pentru ca parada de la Sankt Petersburg, la care au participat numerosi presedinti, sa se desfasoare pe timp frumos, norii naturali de ploaie au fost redirectionati si sparti artificial deasupra unei regiuni de granita cu China. Conform comunicatelor date de autoritatile chineze, acea regiune a fost supusa la multe astfel de “experimente”, echilibrul natural fiind compromis pe o perioada nedefinita.
Din ziarul Gandul aflam: “Senatorii din Comisia de administratie ancheteaza terorismul meteorologic”
“Romania e victima unui atac meteorologic”, striga, ieri, panicat, presedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor, completat rapid de colegul sau de partid Gheorghe Funar. Senatorii din Comisia de administratie ancheteaza terorismul meteorologic.
O cerere bizara s-a discutat si s-a aprobat in Biroul Permanent al Senatului: constituirea unei comisii parlamentare care sa studieze “indiciile serioase cu privire la posibila implicare a tehnologiilor umane in provocarea fenomenelor meteorologice din lunile iulie-august 2005″. Indiciile au fost furnizate, potrivit documentului, de Departamentul Antigrindina din Ministerul Agriculturii.
“Romania e victima unui atac meteorologic”, striga, ieri, panicat, presedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor, completat rapid de colegul sau de partid Gheorghe Funar. Acesta din urma sustinea cu convingere ca inundatiile de anul trecut deriva din faptul ca marile puteri recicleaza apa din Marea Neagra si fac tot soiul de experimente care destabilizeaza clima blanda a Romaniei. Principalii vinovati identificati de Funar sunt Statele Unite, Rusia si Israel.
Basescu e de vina, ca i-a infuriat pe rusi! Liderul PRM a mers mai departe decat Funar, pretinzand ca principalul vinovat pentru potopul de anul trecut este chiar presedintele Traian Basescu, care a starnit marele vecin de la Rasarit cu declaratii belicoase: “E vorba de cei care sunt deranjati de declaratiile iresponsabile ale lui Traian Basescu”, a explicat Vadim Tudor, acuzandu-l pe presedinte ca “indreapta Romania pe un drum sinucigas” . “Stalin facea experimente meteorologice inca din anii `30-`40!”, a concluzionat seful PRM.
Presedintele Comisiei de ancheta a razboiului meteorologic este pedistul Dan Carlan. “Mi-am asumat riscul de a fi ridicol, dar nu imi pot asuma riscul de a ignora aceste informatii”. Comisia are datoria sa elucideze misterul armei meteo care devasteaza Romania pana la 30 septembrie.
250 de rachete antigrindina, trase in Romania anul trecut Romania are un singur centru antigrindina, la Ploiesti, care protejeaza circa 80.000 de hectare de teren. Republica Moldova are un astfel de sistem de aproape 40 de ani, de asemenea Ungaria, Serbia sau Bulgaria, spun specialistii. “Am vizitat recent un astfel de centru in Republica Moldova, iar in timp ce se actiona asupra norilor, la noi aveau loc inundatii. Dar nu se poate spune ca este vreo legatura intre cele doua fenomene. Daca si Romania ar fi avut un astfel de sistem pus la punct, am fi putut actiona astfel incat inundatiile de la noi sa nu se produca”, a declarat George Caunei, directorul Departamentului Antigrindina din cadrul Ministerului Agriculturii.
Potrivit reprezentantilor centrului antigrindina de la Ploiesti, monitorizarile efectuate de o comisie formata din producatori agricoli arata ca sumele rezultate prin salvarea culturilor agricole datorita sistemului antigrindina s-au ridicat la 250 miliarde de lei in 2004 si la 400 miliarde lei in 2005. “In acest an s-a constatat o crestere a fenomenelor de grindina, ruperi de nori. In 2005 au fost lansate 250 de rachete antigrindina din iunie si pana in septembrie, iar in acest an, de la inceputul lunii iunie si pana acum, deja am tras 60 de rachete”, au spus reprezentantii centrului-pilot din Ploiesti. Specialistii din Ministerul Agriculturii estimeaza ca valoarea investitiilor pentru crearea unui astfel de sistem este de circa 70 milioane RON, in cinci ani putand fi pus la punct un sistem care sa protejeze intregul teritoriu national impotriva inundatiilor, grindinei, tornadelor. “Pe de alta parte, printr-un astfel de sistem, pot fi aduse ploile, asa cum procedeaza Israelul, de exemplu”, a mai spus Caunei. Referitor la o arma meteo, specialistii sustin ca estimarile Pentagonului arata in 2025 principala arma va fi cea meteo."
Forums
: 
