Astazi, vremea a trecut pe langa mine...un cer nepermis de senin , o padure frumoasa, cocheta, demna ce isi etala cu mandrie culorile adunate dintr-un curcubeu generos, plin de nuantele toamnei...m-a insotit o buna bucata de drum,parca vrand sa ma convinga cat e de frumoasa si linistita in tumultul ei de viata, fara alegeri si voturi, fara gesturi interesate, fara nedumeriri transformate in decizii pripite sau nevoite...mi-am amintit de copilarie ,cand calatoream cu trenul si vorbeam cu fiecare copac ce ,,alerga" in sens invers ,fugind de privirile mele curioase.Asa,mi-am gasit pentru minute bune linistea intr-un amalgam de vorbe, Guti si Salami,frane si injuraturi ce nu si-au mai atins scopul in fata mea...am zambit cand am coborat din autobuz si am lasat in urma rutina plina cu ,,de toate" ,precum o shaorma,si am continuat sa caut in jur frumosul...
Poveste aiurea... Acesta este un mesaj special pentru cei care spun la fiecare cuvant ca problemele de suflet sunt siropoase, superficiale,putin importante ...hai, poftiti! in ganduri sa ne luptam, in doruri sa ne taiem,scoateti armele vitejiei ascunse in teaca sufletului si convingeti pe toata lumea ca n-ati iubit, n-ati fost induiosati, n-ati capitulat in fata unei priviri.... ce dracului se intampla cu toata lumea de nu ne mai vrem pe noi insine, asa cum suntem de fapt...de ce vrem sa parem altfel decat suntem,incercand ,apoi, sa cersim aprobarea celorlalti ca i-am convins?! As fi vrut sa-ncep cu ,,a fost odata" pentru ca traim fiecare povestea lui....nu devenim mereu zane sau printi, dar incercam... personaje se perinda de colo-colo purtand masca abundentei pe buzunare goale, frumusetea zeitei pacalita de farduri, altruismul ascuns in vorbe fara acoperire, prietenia cu ,,daca ai nevoie sunt aici!"( ha)....conflictul se arata sau se ascunde dupa fapte de mare vitejie( ignorare,persiflare,,,batut cu pumnii in piept") si dezvaluie cine-i bun si cine-i rau: cine? Nu da bine sa plangi...deci spui ca nu plangi!(iar, ha!) Nu e placut sa accepti calitatile la pachet cu defectele, deci...iti pastrezi calitatile si defectele le asezi in seama celorlalti. Nu poti fi de acord ca cei mai buni prieteni iti spun adevarul, te apreciaza cand meriti si te anunta cand esti ,,pe avarie"...si te ajuta sa fii tu insuti....deci, ii ocolesti. As fi sfarsit asta cu ,,si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus poveste-asa",dar fiecare isi propune sfarsitul propriu, nu ma bag!Daca ,la final, printul da de-a dura cu sarutul antiotrava si te salveaza ,esti o printesa...daca incapi pe mana capcaunului sau balaurului cu 7 capete, poti deveni erou sau micul lor dejun...oricum ar fi, suntem cu totii niste personaje de poveste...am nimerit povestea buna,bine; n-am nimerit,asteptam o alta carte in care sa ne gasim povestea potrivita.
Te tot saturi sa nu nimeresti povestea buna...si in loc sa asteptam alta carte in care sa ne gasim povestea potrivita, ne temem atat de mult de ce "are sa vina", incat in loc sa ne aventuram, ne aparam si fugim de ea de parca am stii cum se va termina. Dac-as fi personaj de poveste (cred ca Snegurochka ar fi potrivita), tare mult as vrea sa stiu cum se termina... ca am obosit, asa de mult am obosit...
Imi place sa privesc cum se trezeste bucatica de oras dimineata...sa simt racoarea noptii ramasa lenes pe frunze, sa ascult nelinistea pasarilor ce zboara gurese de colo-colo, sa privesc seninatatea cu care cerul primeste o noua zi. Savurez prima cafea uitandu-ma la vrabiutele care vin sa primeasca portia de miez de paine(e-adevarat, cam rar in ultima vreme)si ma uit indelung dupa batranica ce a plecat cu ceva treaba, evitand caldura zilei abia incepute si fugind de singuratatea noptii abia sfarsite.Ehe, si uite-asa cu toate astea-n jurul meu, ma gandesc ce putin e timpul si cat de multe-s de facut.O dimineata nesfarsita sa aveti!Nu-i asa ca inceputurile sunt cele mai frumoase?
Cu gandurile aiurea,razbatand curajoase printre toate cate s-au petrecut in ultima luna(cel putin), incerc sa inteleg de ce numai o data pe an ne arboram tricolorul pe fata, de ce doar ocazional ne gandim ca suntem romani si ar trebui sa fim mandri de tara asta, ca nu depinde de ea( de tara) sa fie asa cum ne-o dorim. Tara nu ne-a ales pe noi,nici noi n-am ales sa ne nastem aici,dar daca tot suntem impreuna in formula asta de tara-taran,Romania-roman, de ce ne hulim unul pe altul intr-o vesnica dorinta de a ne invinovati...ca avem natura minunata, fete frumoase, olimpici destepti, gem de prune bun,tuica tare, branza buna, o mare si niste munti ce se vor ingrijiti...ma intrerupe debutul unei parade, cu copii purtand stegulete si asteptand nerabdatori sa vada cat de frumoase sunt uniformele si cum suna bum-ul de tun, pe timp de pace!
Evident, pe barbati ii deranjeaza afirmatia cu fetele frumoase...de ce, nu stiu!dar e clar ca s-a activat spiritul combativ romanesc.Pai, domnilor, pot sa spun ca avem si barbati frumosi si destepti, nu ma doare mana...macar daca castig ceva, sa fie mai consistent:avem cele mai frumoase femei si cei mai frumosi barbati!!!! Urmatorul anunt va fi pe tema inteligentei si barbatiei,a spiritului cavaleresc si tolerantei...de, unii avem probleme si e nevoie de urecheala! A, rar folosesc clisee verbale asa ca ceea ce am scris chiar am crezut! A(2),frumos duet/triolet... ati format!
Cu gandurile aiurea,razbatand curajoase printre toate cate s-au petrecut in ultima luna(cel putin), incerc sa inteleg de ce numai o data pe an ne arboram tricolorul....
Un posibl răspuns..... Românul ezită, din amărăciune, dezgust faţă de decăderea societăţii în care trăieşte, ca să îşi mai pună un Tricolor în faţa casei, la balcon, sau la maşină, ca şi cum 1 Decembrie este Ziua Unor Oficiali, vai de mama lor, nu Ziua Reîntregirii Naţionale a unui popor mândru, care, de câte ori a fost umilit, călcat în picioare, vândut la drumul mare, împărţit de mai marii unor iluzii istorice devenite simple litere pe pietre mortuare,.... a renăscut când nimeni nu mai spera..... ....și o imagine cât o mie de cuvinte....
Românul ezită, din amărăciune, dezgust faţă de decăderea societăţii în care trăieşte
De ce,societatea aceea nu e formata tot din români ? Cine îi decade societatea ? Altii,desigur. Comme d'habitude.
@criss-cross : spuneam ca îmi plac discursurile astea pentru export : avem d-aia,si d-ailalta,si d-aia,si d-aia. Foarte bine ! Avem si mujdei de usturoi,si guta pentru undite,si lanturi de bicicleta, si pungi de plastic si rucsac cu cadru metalic. Dar aia cu "avem fete frumoase"... si daca sunt ( din ce în ce mai putin,dar e chestie de gust,asta) ce facem cu ele ? Le folosim de prasila,le expunem undeva ? Nu înteleg.
In lumea asta, imi spunea cineva ca frumusetea si binele, si fericirea se afla acolo unde le vezi, asa incat m-am saturat de vorbe pe care nici in comentarea paradei de azi nu le-au lasat deoparte: nimic nu e bine, nimic nu e frumos, nimic nu e in regula, armata nu mai are nimic in dotare si trebuie sa stie toata lumea asta!Incercam sa nu scriu, macar in ziua asta, despre cat de patetici si duali suntem atat sufleteste, cat si moral sau spiritual...pe de-o parte suntem prosti, pe de alta hulim prostii! pe de-o parte suntem iresponsabili, pe de alta exprimam dezgustul pentru ce se-ntampla...e un cerc care atrage perpetuu in ocolul sau ocolirea realitatii si punctul in care ar trebui sa concentram efortul de a face si nu pe cel de a analiza.
Pentru ca sunt sensibiloasa azi-maine, pentru ca primavara si aromele raspandite de curajosii naturii nehotarate ma binedispun, pentru ca inca mai simt placerea zilei ploioase petrecute in casa,cu o cafea fierbinte si ochelarii pe nas, pentru ca am casa plina de flori, pentru ca se implinesc niste ani buni de cand nestiutoare asteptam sa aduc pe lume un copil, pentru ca imi aduc aminte si mirosul zilei in care l-am tinut in brate,pentru ca viata trece ca o parere nelasand nimic neatins de trecerea vremii, pentru toate astea e bine ca nu sunteti pe langa mine ca va-mbratisam fara motiv!
Am văzut multe locuri și lucruri interesante în viața mea, dar puține mă impresionează precum obiceiul momârlanilor de a-și îngropa morții în grădina din spatele casei, iar părinții îngropați în spatele casei înseamnă, înainte de orice, că momârlanul prezumă că pământul acela nu va ieși niciodată din proprietatea lui, se creează o legătură aproape mistică între oameni și pământ...
Forums
