Interesant. Fac o remarcă : observ într-una din fotografii că jandarmii au defilat cu scuturile,în ţinuta de intervenţie. Nu am mai văzut niciodată o paradă într-o zi naţională cu asemenea dotare. Teama ca acele forţe de ordine să fie huiduite e prea mare,mai ales la un asemenea eveniment.
Deduc că : -sau populaţia nu percepe jandarmii şi poliţia ca pe forţe de represiune (lipsa de confruntări în ultimii ani a atenat genul asta de percepţie) -sau cei prezenţi privesc dar nu văd. -sau…aşa e normal.
Asta e tot. In ultima poza, dupa cum va puteti da seama, nu apar membri ai blocului de parada, dar calul pe care sedea domnul politist comunitar mi s-a parut foarte frumos.
Interesant. Fac o remarcă : observ într-una din fotografii că jandarmii au defilat cu scuturile,în ţinuta de intervenţie. Nu am mai văzut niciodată o paradă într-o zi naţională cu asemenea dotare. Teama ca acele forţe de ordine să fie huiduite e prea mare,mai ales la un asemenea eveniment.
Deduc că : -sau populaţia nu percepe jandarmii şi poliţia ca pe forţe de represiune (lipsa de confruntări în ultimii ani a atenat genul asta de percepţie) -sau cei prezenţi privesc dar nu văd. -sau…aşa e normal.
Cred ca sunt foarte putini oameni care se confrunta cu jandarmii (nu ma refer la interlopi), la noi cand politicienii iti incalca toate drepturile, cand efectiv esti un simplu si banal sclav, cand esti muritor de foame din cauza politicilor acestor javre tu organizezi miting sa faci dansul pinguinului. Trist, penibil! Nu sunt adeptul violentei ci doar un admirator al atitudinii civice a francezilor, germanilor, etc.
Imi permit sa las mai jos un citat al unui jurnalist:
“Cetăţenii” nu fac revoluţii • publicat la: 5 October 2010
Nu pot să nu mă amuz când văd cu câtă convingere se vorbeşte la televizor, în presa de orice fel, pe toate forumurile şi blogurile despre “mămăliga românească” care stă să explodeze. Despre cum ne-a ajuns cuţitul la os, despre cum România a încetat să devină un stat democratic, despre cum Parlamentul, Guvernul şi Preşedenţia au încetat să devină instituţii legitime şi despre cum trebuie ca noi, poporul, să le dăm jos “în stradă”, să facem o nouă revoluţie. Desigur, toate aceste afirmaţii sunt perfect valabile şi personal le susţin, însă de la a spune la a face e cale lungă.
Teoretic, în istoria recentă a lumii, nu au existat dictaturi. Nicio dictatură nu s-a afirmat pe sine, niciun lider de stat nu şi-a spus dictator. Până şi Adolf Hitler a ajuns la putere în mod legal şi nu prin forţă. Fusese numit, conform uzanţelor statului german, cancelar în 30 ianuarie 1933 de către preşedintele Paul von Hindenburg. Partidul său, NSDAP, a obţinut în urma alegerilor din 6 martie 1933 44% din sufragii. La fel, comuniştii au ajuns la putere în România prin alegeri “libere”, în noiembrie 1946. Însă privind retrospectiv, putem spune că aceste regimuri au fost legitime, sau nu? Căderea lui Hitler şi a lui Ceauşescu s-au făcut legitim, sau nu? Adoptând o poziţie unilaterală, am putea spune că şi Revoluţia din 1989 a fost ilegală, că a răsturnat un guvern legitim (după legile vremii). Evident că istoria nu se împiedică de aceste amănunte şi că legitimitatea unui conducător sau a unui regim nu o dau legile aplicate strâmb şi puse în aplicare de un regim opresiv, ci o dă poporul şi modul în care poporul se simte reprezentat şi protejat de un regim care poate fi chiar ales în mod legal, dar care între timp şi-a pierdut legitimitatea.
Aceste lucruri trebuie înţelese atunci când privim la TV mitingurile sindicaliştilor care, în orice altă ţară, ar fi dus la căderea guvernului Emil Boc. Diferenţa în aceste situaţii nu o face însă nici numărul manifestanţilor şi nici bunul simţ al guvernanţilor. Căci sindicaliştii ar putea să blocheze centrul Bucureştiului pentru o lună şi acţiunea lor tot nu ar avea rezultat, pentru că în România nu există o cultură a bunului simţ, a demisiilor de onoare. Dar, dacă e să analizăm mai profund, aceste mitinguri nici nu pot să aibă rezultate, neafectând cu nimic ordinea nesimţirii şi a cleptocraţiei instaurate în România.
Grevele ar putea da rezultate, dar se pare că liderii de sindicat nu vor să înţeleagă asta. Iar dacă e să comparam mitingurile de la noi cu cele din Grecia sau Franţa, vom descoperi că nu numărul de manifestanţi face diferenţa, ci modul de acţiune al acestora. Violenţa este cea care face diferenţa. O violenţă care a devenit o adevărată cultură sindicalistă în alte ţări, o violenţă organizată care, în mod suprinzător, are rezultate. Drumuri blocate, baraje de poliţie sparte, maşini incendiate, jandarmi şi poliţişti loviţi, instituţii devastate. Toate lucrurile pe care societatea românească le dispreţuieşte (doar ca urmare a unei proaste înţelegeri a mişcării sindicale şi a unei frici faţă de autorităţi), dare care în Germania, Franţa sau Grecia au impus autorităţilor o frică de manifestaţii. Poate sunteţi oripilaţi de această concluzie, dar în România mitingurile nu mai impresionează pe nimeni, sunt luate în derâdere, iar în Vest ele provoacă panică, iar autorităţile se pun la masa discuţiilor doar pentru a evita “incidentele”.
Deci mă amuz când aud aceste slabe instigări la nesupunere civică, la “revoluţii”, care sunt imediat blamate, cu o frică de iobag, când câţiva pensionari se îmbrâncesc cu jandarmii sau când poliţiştii organizează un marş neautorizat. Dintr-o dată devenim defensivi, începem să îi apărăm pe cei pe care îi detestăm şi ne închidem în casă de frica “incidentelor”. Şi vrem să facem “revoluţii”? Ce glumă bună!
În limbajul suporterilor din galeriile de fotbal, “cetăţenii” sunt cei care atunci când vin pe stadion, stau jos, mănâncă seminţe, nu cântă (doar înjură) şi care pleacă de la meci înainte de final când echipa lor e condusă în prima repriză. Cetăţenii sunt cei care stau la televizor şi visează revoluţii, care îndeamnă pe alţii la mitinguri şi la greve fiscale, care fac gura mare la birtul din colţ, dar se ploconesc umili în faţa oricărei forme de autoritate, fie ea chiar ilegitimă. Pe de altă parte, suporterii, ultraşii, sunt cei care îşi susţin necondiţionat echipa, care nu duc lipsă de “incidente” cu jandarmii sau poliţia şi care, fie vorba între noi, sunt de câţiva ani în România protagoniştii unei lupte underground cu autorităţile. Este puţin cunoscut faptul că în Polonia anilor 80, sindicatul Solidaritatea, a cărui acţiune a dus la sfârşitul regimului comunist polonez, a fost susţinut în stradă de suporterii echipei Lechia Gdans. Suporteri care, în plin regim comunist, se luptau cu forţele poliţieneşti după fiecare meci, scandau în public sloganuri anticomuniste. Ei au reprezentat mâna forte a sindicatului condus de Lech Walesa. Şi acum se pot vedea în peluza din Stadion Lechii mesaje anticomuniste sau care spun “Noi am făcut istorie!”. Este un exemplu istoric concludent, cu o singură concluzie: “Cetăţenii” nu fac revoluţii!
Nu te poţi aştepta să faci un miting de protest cu profesori sau asistente medicale, care doar să fluture steaguri, sa fluiere şi să tropăie pe dansul pinguinului. De ce ar fi Traian Băsescu sau Emil Boc impresionaţi de aceste mitinguri? De multe ori chiar părăsesc locaţiile vizate de proteste, iar zecile de mii de oameni care blochează circulaţia se văd foarte mici din elicopterul MAI.Să faci un drum de sute de km, şi să nu vină niciu reprezentant să discute cererile tale, într-un act de profund dispreţ, cu siguranţă că ar merita nişte geamuri sparte şi nişte jandarmi călcaţi în picioare. Dar, cum spuneam, cine să facă asta: profesorii, pensionarii, funcţionarii publici, asistentele? Până nu ai primit un jet de spray lacrimogen în faţă, până nu ai dat un pumn toată viaţa ta, până nu ai simţit frica de dinaintea unei lupte şi eliberarea totală, primitivă şi animalică, pe care ţi-o dă o bătaie “parte în parte”, până nu ai luptat flancat de oameni care ştii că nu te lasă la greu, nu poţi să te aştepţi să îţi ceri drepturile de la regim politic ilegal care te ignoră sau te reprimă în virtutea unei “ordini publice” care nu i-a vizat niciodată pe ei. Asta e realitatea, simplă şi fără ocolişuri. Niciodată nu o sa îţi poţi cere drepturile pe care le meriţi, atâta vreme cât nu ai pârghiile pentru a le obţine. Şi să stai în faţa televizorului să vizezi revoluţii şi alte filme fantastice, este jenant şi periculos. Pentru că, cine ştie, o dată poate la un moment dat chiar o să explodeze “mămăliga românească”, iar protagonişti nu o să fie nici bagătorii de seamă de la sindicate şi nici formatorii de opini care zbiară curajos, bine ascunşi sub plapumă. Şi atunci, măcar curajul de te solidariza, de a nu te indiga de “incidente”, de a simţi actul istoric de justiţie, trebuie să îl ai. George Bara
Ministerul Administratiei si Internelor a emis un comunicat de presa anuntand efectivele care vor participa la parada militara anuala organizata de 1 Decembrie 2011 LINK
Peste cateva zile, Romania va imbraca straiele de sarbatoare.
Romania la Aniversare.
Dragi romani, suntem aproape de marea sarbatoare a romanilor de pretutindeni. Este bine sa lasam rautatile la o parte si asa cum se spune " cele rele sa se spele, cele bune sa se adune ", sa ne dam mana, sa zambim si sa ne felicitam Armata, sa ne felicitam prietenii, cunoscutii si necunoscutii dar care stim ca sunt buni romani. Sa ne aducem aminte si sa aducem un pios omagiu, in primul rand celor care au dat jertfa suprema pe fronturile razboaielor de intregire si aparare a tarii. Sa ne aducem aminte de militarii cazuti pe fronturi straine in lupta antiterorista, lupta cu care se confrunta omenirea in ziua de azi.
Sper ca printre cei care citesc prezentul site, se numara si profesori. Ca atare ma adresez voua dascalilor de orice grad din invatamant, luati-va elevii si de Ziua nationala a Romaniei, mergeti la manifestarile organizate in localitatile voastre, partitipati la paradele militare, mergeti la monumentele eroilor neamului si depuneti o floare si o lumanare, vorbiti elevilor de eroii neamului, de evenimentele care au ramas inscrise in cartea de istorie, incercati dragi dascali sa treziti interesul copiilor si tinerilor pentru Tara, pentru Popor, pentru Istoria Romaniei, si de ce nu sa le vorbiti de Patriotism. Dragi dascali, va rog sa va aduceti aminte de educatia primita de voi, de noi, de la parintii si dascalii nostri. Nu va costa nimic, in schimb castigul va fi mare, castigul in educatie si patriotism, in respect fata de voi si semenii nostri. Chiar daca traim in era prezenta dominata de incultura, goana dupa bani, in era plina de vedete vip tv prefabricate, de modele de milionari de carton si pipite de silicoane, voi dascalii, voi parinti aduceti o raza de lumina in viata copiilor vostri prin cultura si aratati-le ca dragostea de tara nu este o " chestie " comunista, ci este ceea ce simte Omul fata de locul unde s-a nascut, unde traieste, de locul unde sunt ingropati eroii neamului, de locurile unde sunt ingropati bunicii si parintii nostri, de locul unde ne-am indragostit, unde s-au nascut copiii nostri, unde vrem sa traim ca oameni cu istoria patriei in suflet si dragoste de frumos. Dragi dascali mai invitati din cand in cand in scoala voastra si cate un veteran de razboi, ca sa le vorbeasca elevilor si studentilor de ceea ce cred ei ca-i mai bine de stiut. Va rog sa va aduceti aminte cum pe timpuri, ii inconjuram pe veteranii de razboi si ascultam neclintiti si cu lacrimi in ochi de ceea ce au suferit ai nostri romani in vremuri de razboi. Coborati in popor dragilor.
Avand in vedere ca in dimineata Zilei nationale voi iesi din garda medicala, am hotarat sa raman impreuna cu alte cadre medicale in spital alaturi de copiii internati. Totodata, cu ajutorul sotului meu, fost medic militar, am reusit ca de Ziua nationala sa invit un veteran de razboi pentru a vorbi copiilor din spital, despre viata lui, si totodata cu ajutorul comandantului de garnizoana am reusit sa obtin aprobarea pentru deplasarea unui pluton de militari care sa faca o mica demonstratie militara in curtea spitalului si sa ii viziteze pe copii. Toate acestea le-am pregatit pentru-ca, zilele trecute, mezinul spitalului impreuna cu alti copii m-au intrebat: " lucutenta, noi cum o sa vedem militarii la parada? Ce-o sa facem in spital de Ziua Romaniei?". Sper sa le fac o zi plina de surprize placute si sa uite pentru cateva clipe pentru ce sunt in spital.
Pentru toti romanii, va invit sa va aduceti aminte de poetul nostru national.
" Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie ".
de Mihai Eminescu
Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie, Tara mea de glorii, tara mea de dor? Bratele nervoase, arma de tarie, La trecutu-ti mare, mare viitor! Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul, Daca fiii-ti mindri aste le nutresc; Căci ramine stinca, desi moare valul, Dulce Romanie, asta ti-o doresc.
Vis de razbunare negru ca mormintul Spada ta de sânge dusman fumegind, Si deasupra idrei fluture ca vintul Visul tau de glorii falnic triumfind, Spuna lumii large steaguri tricolore, Spuna ce-i poporul mare, romanesc, Când s-aprinde sacru candida-i vilvoare, Dulce Romanie, asta ti-o doresc.
Ingerul iubirii, ingerul de pace, Pe altarul Vestei tainic surizind, Ce pe Marte-n glorii să orbeasca-l face, Când cu lampa-i zboara lumea luminind, El pe sinu-ti vergin inca să coboare, Guste fericirea raiului ceresc, Tu il stringe-n brate, tu îi fă altare, Dulce Romanie, asta ti-o doresc.
Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie, Tinara mireasa, mama cu amor! Fiii tai traiasca numai în fratie Ca a noptii stele, ca a zilei zori, Viata în vecie, glorii, bucurie, Arme cu tarie, suflet romanesc, Vis de vitejie, fala si mindrie, Dulce Romanie, asta ti-o doresc!
La multi ani draga patrie. Cu toate ca 1 Decembrie nu e o zi demna de zi nationala, Romania e o tara demna de sarbatoare. Nu sunt mandru ca sunt Roman, sunt onorat. Iubesc tara mea de glorie, Romania. Dumnezeu sa binecuvinteze poporul si patria.
Astazi este ziua nationala. Nu trebuie sa fim mandri doar azi ca suntem romani , sau vorba domnului de mai sus , onorati , ci trebuie sa avem in noi aceast spirit , in fiecare zi din viata noastra. Romanii se impart in doua cete , in perioada de astazi : cei care isi iubesc tara ( fiecare cu procentajul sau ) si cei care cred ca aici sunt multe lucruri care merg in spre mai rau , cu tenta deosebita spre iad. Eu nu doresc sa ne doboare pesimismul , pentru ca sunt optimist de felul meu. Traiasca Romania ! si nu uitati : sa luam ca exemple , bunii romani ce au fost si cei care inca sunt printre noi .
La Multi Ani, Romania! Dumnezeu te-a binecuvantat si ti-a daruit cer senin si mult soare de Ziua Ta, chiar daca este zi de iarna.
La Multi Ani, baieti si fete purtatoare de uniforma! V-am admirat frumoasele uniforme de parada, pasul hotarat, privirea indrazneata, fruntea senina. Am admirat, in public, alte uniforme, poate nu la fel de spectaculoase dar cu siguranta la fel de pretioase: uniformele clasice ale trudei voastre zilnice. Am vazut tample ninse, frunti brazdate adanc de trecerea anilor si luminate de intelepciunea dobandita intr-o viata, priviri inseninate de sentimentul datoriei implinite. Intreaga voastra atitudine care inspira siguranta, incredere, demnitate. Darul meu pentru voi toti - admiratia nemarginita si iubirea neconditionata.
La Multi Ani, Romania! La Multi Ani, Romani!
PS Am admirat si tehnica de lupta, dar, nepriceputa fiind, m-am concentrat pe adevaratele valori prezente in zona: OAMENII.
Forums
