Sory bro,budy, adica scuze Mihais,acum am citit ce scrie sub teroristul acela,nici eu nu inteleg multe dar nu spun la nimeni PS. rectific terorist-nenea rebel libian-luptator pt. democratie(mai e si varianta mercenar da mnoah....nu se pune)
Olimpicii tarii: Ei au ramas in Romania si lucreaza in marile companii IT
Romania a avut mereu elevi si studenti foarte bine pregatiti la matematica, informatica, fizica ori chimie, iar o parte dintre acestia aduc anual medalii de la olimpiadele internationale. Wall-Street.ro a stat de vorba cu o parte dintre tinerii olimpici care in prezent sunt angajati ai marilor companii de IT.
Olimpiadele te invata sa gandesti creativ
Daniela Slavu are 38 de ani si este inginer in cadrul Centrului Global de Suport Tehnic al Microsoft Romania, filiala locala a celui mai mare producator de software la nivel mondial.
In copilarie isi dorea sa devina matematician, iar din clasa a VI-a si pana cand a absolvit liceul a participat la concursuri, olimpiade si tabere judetene de matematica. “Pasiunea pentru matematica este un “virus” cu care m-am molipsit de la profesorul meu din liceu, domnul Sfetoslav Cremarenco, de la care am invatat ca matematica este importanta fiindca te invata sa gandesti. Pe de alta parte, desi este flatant sa fii considerat un as intr-un anumit domeniu, cel mai mare avantaj al participarii la concursuri este felul in care ele modeleaza personalitatea si atitudinea. Pentru mine, mai mult sau mai putin constient, olimpiadele au facut parte din pregatirea pentru viata”.
De patru ori (in 1986, 1987, 1989, 1991) a ajuns in faza nationala a olimpiadei de matematica, iar in 1987 a obtinut mentiune in cadrul acestui concurs.
In 1990 a luat premiul intai la concursul regional Gheorghe Titeica (clasa a XI-a). De asemenea, a obtinut diferite premii si mentiuni la concursuri regionale si tabere de matematica, printre care si cele organizate de Gazeta Matematica.
In gimnaziu a mai participat la olimpiade de limba romana, iar in liceu la cele de fizica, la ambele discipline ajungand pana la faza judeteana.
Slavu afirma ca olimpiadele au invatat-o sa gandeasca creativ, sa depaseasca momentele dificile, sa lucreze in echipa si sa vrea mereu sa fie mai buna.
Insa faptul ca in facultate, multi dintre colegii ei au primit oferte de a lucra pentru companii cunoscute din strainatate sau burse complete de doctorat la universitati prestigioase din Statele Unite ale Americii sau din Europa, a facut sa se gandeasca sa plece din tara. “Am preferat sa raman pentru a fi aproape de familie, desi la momentul respectiv piata fortei de munca nu era foarte atractiva”.
A decis sa ramana in tara, odata cu angajarea in mai 2008 la Microsoft Romania, avand sansa de a evolua si ramane alaturi de familie.
Dintre cei aproximativ 350 de angajati ai Microsoft Romania aproximativ 30 sunt olimpici, potrivit datelor oferite de companie.
Vezi in slide-ul urmator cum arata palmaresul unui tanar de 27 de ani care lucreaza in prezent la Bitdefender.
Romania a avut si are in continuare tineri exceptionali-talentati si dornici de perfectionare.Problema este ca putini au sanse sa se angajeze in companii multinationale.Sunt de admirat cei ce reusesc si isi doresc sa ramana in tara.Ar fi bine daca talentul ar fi apreciat si de catre ai nostrii.Chiar zilele trecute urmaream un clip in care un roman-pianist a fost laudat si apreciat in strainatate la un concurs.Juriul l-a intrebat asa : " De ce Romania nu te-a vazut?"......De ce.....
Draga mea, cred ca as formula putin altfel. Hai sa-ti spun cum:
Romania a dat intotdeauna lumii valori inestimabile, pe care ea nu a stiut sa le pretuiasca. Iar acel tanar pianist a ajuns la acel mare concurs international TOCMAI pentru ca Romania l-a vazut si l-a apreciat. Daca acum ai aflat tu de el, nu este vina nimanui.
Noi romanii, pardon autoritatile, in intregime, nu mai pretuiesc nimic, cu atat mai mult, valoarea si viata oamenilor. Istoria se repeta, valoarea emigreaza, ca pe vremuri, se realizeaza prin straini, apoi nu suntem in stare s-o repatriem. Atata timp cat mor oameni, indiferent in ce conjunctura si toti ridica din umar … nu mai este nimic de spus. Este grav, cand un om ca Raed Arafat, iese intr-o conferinta de presa si face declaratii nesustenabile, “ … in anul 2014, vom asigura … “ vom face, vom drege, etc, parerea mea ca s-a compromis. Ideea este, ce facem acum. Ma uitam la domnia sa ca la o icoana, reusise ceva extraordinar, un creier lucid, in tot haosul asta. In general in viata totul se construieste greu, iar de cele mai multe, daca nu cumpanim atent, intr-o secunda se poate calca totul in picioare. Inca un exemplu; Recent s-au scos la licitatie manuscrisele lui E. Cioran. Statul roman, nu a fost in stare sa aloce fonduri pentru participarea la licitatie. Este regretabil, ca nici o structura a statului nu a fost implicata, in definitiv E. Cioran ramane pentru vesnicie un roman. Contrar a tot ceea ce se intampla, inca ma incapatanez sa cred “Renasterea Romaniei”.
Ipoteza socanta: Tezaurul Romaniei a ajuns la Berlin in 1918
"Aliatii nu au primit de la germani nicio cantitate de aur in contul Romaniei”, ii raspunde ministrul de finante francez Klotz lui Bratianu in 1919, perioada in care diplomatii romani faceau demersuri disperate pentru a da de urma aurului Romaniei, aparent blocat in beciurile Rusiei bolsevice.
Insa atat informatiile pe care le aveau politicienii romani ai vremii, cat si anumite prevederi din tratatele de pace semnate in al doilea razboi mondial contin indicii ca Tezaurul trecuse granitele Rusiei, catre Berlin. Nu neaparat fizic, ci, cel mai probabil, sub forma unor plati sau deconturi ruso-germane care s-au efectuat in contul aurului Regatului Romaniei. “Tezaur?...Ce Tezaur?…Noi nu stim nimic despre acest Tezaur!”. Pare paradoxal, insa celebra replica a liderului sovietic Leonid Brejnev din 1965, cand delegatia romana a redeschis problema aurului in relatia cu Moscova, are parfum de credibilitate, mai ales daca e usor reformulata: „Noi nu stim nimic despre ce s-a intamplat cu acest aur”. E mai putin relevant unde este depozitat metalul pretios si esential cine detine documentele de proprietate, pe baza carora initiaza tranzactii sau se foloseste de instrumente financiare derivate din portofoliul de aur. Statutul juridic al tezaurului – anume cine, cum si in ce perioada a avut controlul asupra parghiilor prin care a efectuat tranzactii pe seama aurului Romaniei – este un „amanunt” ignorat de majoritatea investigatiilor pe acest subiect. Cel putin din punct de vedere teoretic, „componenta de metale pretioase” a Tezaurului – cele 93,4 tone - e o valoare abstracta pe pietele financiare, care ar fi putut fi vanduta si cumparata de mai multe ori pana astazi. Cum a inceput „calatoria” virtuala a aurului? Mai multe documente istorice consultate de CorectNews contin indicii potrivit carora Romania ar fi renuntat la aur in urma Pacii de la Bucuresti din 7 mai 1918, aur pe care Germania l-ar fi primit de la Rusia in contul datoriilor consemnate in acordul financiar ruso-german din 27 august 1918. Informatia este consemnata de profesorul universitar si diplomatul german Ersnt Jäckh (1875-1959), care scrie in autobiografia sa (Stuttgart, 1960, p. 382) ca Romania a cedat aurul sau Germaniei prin Tratatul de la Bucuresti. Se pare ca aurul era deja, la acel moment, in custodie la Berlin, asa cum reiese din discutia premierului conservator Alexandru Marghiloman cu finantistul german Peterson, insarcinat sa supervizeze la Bucuresti activitatea Bancii Nationale in timpul ocupatiei germane din 1916-1917. Chiar daca Regele Ferdinand a refuzat sa promulge Tratatul de Pace cu Puterile Centrale, acesta ar fi putut avea efecte juridice vreme de sase luni, pana la momentul in care a fost anulat prin armistitiul dintre aliati si Germania, fiind ratificat de Germania si ulterior de Camera Deputatilor si de Senatul Romaniei. In cazul in care Romania ar fi obtinut inlesniri de credite pentru acest aur si a lasat aurul drept garantie, este posibil ca, dupa razboi, aceste efecte juridice (plati, garantii etc.) sa nu mai poata fi revendicate.
Controlul german asupra BNR-ului Una dintre primele preocupari ale administratiei germane la Bucuresti, dupa ce a preluat controlul Capitalei la 6 decembrie 1916, a fost controlul asupra Bancii Nationale. Acest lucru explica si graba cu care s-a facut mutarea operatiunilor Bancii Nationale de la Bucuresti la Iasi, la 15 decembrie 1916 (imediat dupa evacuarea Guvernului), cu mentiunea ca „toate operatiunile care, dupa legea si statutele Bancii, se faceau la Bucuresti, se vor face la Iasi, unde va fi sediul Consiliului General si al celui de Administratiune. La Bucuresti se vor face numai operatiunile ce va hotari Administratiunea Centrala a Bancii”. Mentiunea este importanta pentru ca, asa cum reiese din „Notele politice” ale lui Marghiloman, ulterior nemtii au reusit sa blocheze, cu ajutorul centrului de comanda de la Bucuresti, anumite operatiuni ale sediului BNR de la Iasi. E un amanunt care releva ca nemtii au avut, totusi, controlul asupra BNR-ului, institutie care a avut dreptul sa dispuna si de aurul din Moscova – conform decretului autoritatilor instalate la Iasi: „Tezaurul este si ramâne proprietatea Bancii, care va putea dispune de el conform cu interesele ei si-l va putea inspecta oricând prin directorii si cenzorii ei”. Aceasta cu atat mai mult cu cat, in perioada ocupatiei, Germania a dus - dupa semnarea Tratatului de la Brest Litowsk din 3 martie1918 - relatii diplomatice cu Rusia bolsevica, iar Rusia a recunoscut ocupatia Germaniei, motiv pentru care s-au si efectuat operatiunile bancare cerute de Berlin. Marghiloman scrie, in Notele sale politice, la inceputul lui ianuarie 1917: „Am stat de vorba cu Petersen. Mecanismul emisiunii lor este urmatorul: ei emit indefinit, pentru a plati soldele si tot restul. Pe masura ce se emite, tezaurul acopera la Berlin in marci. — Eu: „Dar reglementarea cu România?". El: „Vom vedea la pace”.” Cu alte cuvinte, administratia germana tiparea moneda in Romania pentru cheltuielile curente, pe care o garanta cu aurul Romaniei de la Berlin. Demnitarii refugiati la Iasi golisera in urma lor aproape toate pusculitele bancilor. „Peterson se mira cum Creditele nu au lasat cu ce sa se plateasca cupoanele titlurilor lor”, continua Marghiloman, „Pantazi, sechestrul Bancii de Credit, a luat tot cu el si n-a lasat decât 10.000 de lei la banca. Iar Banca Nationala nici nu mai are cu ce sa faca fata momentului.” La cateva zile dupa aceasta insemnare, pe 5 ianuarie 1917, Banca Nationala e pusa sub sigiliu de germani – „s-au dat 10 minute personalului pentru a se retrage”, noteaza politicianul roman. Dupa care adauga ca BNR a fost redeschisa a doua zi, dar sub supravegherea unui delegat german. Cel mai probabil, germanii cautau documente legate de tezaur, caci pe 5 martie o alta ordonanta a administratiei de ocupatie anunta ca Banca Nationala a fost pusa sub sechestru si inchisa pâna la noi ordine. „Ordonanta vizeaza faptul ca Tezaurul si majoritatea Consiliului nu sunt la sediu”, scrie Marghiloman. La 6 martie, liderul conservator afla continutul imputernicirilor semnate de Col. Hentsch, noul sef de Stat-Major de la „Militar-Verwaltung”: „Administratorii-sechestrii trebuie sa se puna in posesia Bancii Nationale; sunt autorizati sa exercite toate actiunile pe care Banca le poate exercita si sa dispuie de tot avutul Bancii”(...) Spiess crede ca germanii vor sa se puna la adapostul emisiunilor abuzive care s-ar face la Iasi”. BNR face, in continuare, emisiuni monetare, la dispozitia noii administratii – Marghiloman vorbeste, in aprilie, de suma de 250 de milioane, „o emisiune bazata pe aceste pseudo-imprumuturi si pusa la dispozitia administratiei”.
Drumul aurului La 26 ianuarie 1918, Lenin sechestreaza Tezaurul Romaniei la Moscova, declarandu-l „intangibil pentru oligarhia romana”. Profitand, probabil, de sensibilitatea germanilor la acest subiect, fata de care manifestasera in trecut un interes direct, Alexandru Marghiloman se adreseaza lui Horstman, seful Directiei Politice a Misiunii germane din Bucuresti pentru a pune chestiunea tezaurului in discutie in timpul tratativelor de la Brest-Litovsk intre germani si rusi. Propunerea a fost transmisa la Berlin fara a avea vreun efect practic, insa protocolul sau actele aditionale ale Pacii de la Bucuresti din 7 mai, care fac referire la cedarea tezaurului catre Germania (conform diplomatului Ernst Jäckh) ar putea fi o materializare a discutiilor ulterioare cu Berlinul pe aceasta tema. In fond, autoritatile romane avusesera o comunicare mai rationala cu administratia germana decat cu cea bolsevica. Este foarte posibil ca Tratatul, desi nu a fost promulgat de regele Ferdinand, sa fi produs efecte juridice din momentul ratificarii sale de catre Camera Deputatilor si Senatul Romaniei. O alta posibila „pista” ar putea fi acordul financiar germano-rus din 27 august 1918, semnat in continuarea Tratatului de la Brest-Litovsk, care prevedea daune de razboi si anumite compensari pentru prejudiciile aduse investitorilor germani in urma infiintarii sistemului socialist in Rusia. Interesant de retinut e faptul ca primele transe de plati, achitate in septembrie catre Germania, insumeaza exact cantitatea de aur depozitata de Romania la Moscova in decembrie 1916: 93,4 tone de „aur fin”, pe langa alte 200 de milioane de ruble. Ulterior acordul a fost denuntat, iar platile ruso-germane sistate. Intre timp, autoritatile romane au facut demersuri disperate pe langa aliati, pentru a obtine sprijin in chestiunea restituirii aurului. S-a vehiculat varianta cedarii dreptului de proprietate asupra tezaurului catre aliati, lucru care nu s-a materializat prin vreun document. In schimb, Romania a obtinut, in ianuarie 1918, o promisiune verbala din partea Frantei ca i se garanteaza suma de 310 milioane lei aur din tezaurul de la Moscova. Cheile de la depozitele unde se afla averea BNR si a altor institutii s-au plimbat de la consulul francez, la cel danez, apoi la consului Norvegiei. Dupa razboi, conform armistitiului semnat la 11 noiembrie 1918 intre Germania, Franta si Regatul Unit (art. XIX), aurul ar fi trebuit sa fie predat puterilor Antantei care au declarat ca-l vor tine in custodie pana la semnarea unui acord de pace. Formularea exacta din armistitiu este: „Restituirea aurului rusesc sau romanesc capturat sau in aflat custodia Germaniei”. Ipoteza ca aurul Romaniei ar fi ajuns cumva in mainile germanilor justifica indarjirea cu care diplomatii romani au facut aluzii directe la Germania in contextul demersurilor pentru recuperarea Tezaurului: “Guvernul imperial rus a dat un act de primire a sumelor si s-a declarat garant al intoarcerii lor; mai târziu, puterile aliate au dat de asemenea garantia lor. Poate n-ar fi de dorit sa i se ceara Germaniei, ca o categorie de despagubiri, dar dl. Danielopol considera ca faptul de a face Germania garanta a acestei restituiri ar putea avea ca efect prezervarea acestor bunuri si asigurarea lor”, citeste Danielopol din memoriul delegatiei romane de la Conferinta de Pace de la Paris din ianuarie 1919. Legatura de cauzalitate intre „faptul de a face Germania garanta” si „prezervarea acestor bunuri si asigurarea lor” este extrem de nuantata si sugereaza limpede ca Germania are sau a avut acces direct la Tezaur. La fel, I.I.C.Bratianu se intereseaza intr-un memoriu trimis la 23 iunie 1919 d-lor Clemenceau, Klotz si maresalului Foch daca aliatii au primit de la germani vreo cantitate de aur in contul Romaniei. Raspunsul ministrului francez de finante Klotz este negativ. „Dupa 1918 aceste valori nu se stie unde au ajuns; tot ceea ce a ramas a fost inapoiat Romaniei”, spune tov. A.N. Kosighin catre Ceausescu in 1965. Zece ani mai tarziu, BNR a trecut la stabilizarea monetara, pe care nu o putea pune in practica fara a scoate din activul bilantului sau valoarea de 315.179.980 lei, corespunzatoare aurului ratacit in Rusia bolsevica. Cele 93,4 tone de aur din Tezaurul Romaniei nu au disparut, insa, odata cu evidentele din bilant. Indiferent unde este depozitat, aurul exista, circula, se tranzactioneaza si se multiplica. Spre exemplu, in cazul combinatiei Banca Fortuna – Bancorex, un document oficial privind intentia Rusiei de a retroceda aurul a generat un miliard de dolari peste noapte. „Ce sa va mai dam, untul care s-a topit?”, mai glumesc istoricii rusi catre colegii romani lor romani in studiul Tezaurului. Astfel, intrebarea corecta nu este unde se afla aurul, pentru ca el poate fi depozitat oriunde, ci cine si cum a actionat ca proprietar al aurului.
Guvernul a decis, miercuri, sa aloce fonduri totale de 1,3 milioane lei, pentru a recupera din Germania un lot de bijuterii, monede si piese dacice, scoase in mod ilegal din Romania si recuperate de autoritatile germane.
Agentia MEDIAFAX a anuntat saptamana trecuta, citand surse guvernamentale, ca Executivul va aloca aproape 300.000 euro pentru a recupera o bratara plurispiralica din aur, doua scuturi de fier si 229 monede din aur si argint de provenienta dacica, scoase in mod ilegal din Romania si recuperate de autoritatile germane.
"Bratara, scuturile si monedele au fost identificate si recuperate de autoritatile din Germania anul trecut, iar Guvernul are la dispozitie un interval de un an - perioada care expira la 15 aprilie - pentru a-si exprima dreptul de preemptiune in vederea redobandirii acestor artefacte", au precizat sursele citate.
Potrivit raportului de expertiza al Ministerului Culturii, bratara din aur plurispiralica completeaza lotul celor 12 bratari de aur dacice sustrase, dar recuperate si aduse deja in tara. Costul bratarii se ridica la aproximativ 62.000 euro, plus 4.000 euro reprezentand cheltuielile cu avocati si notari.
Pentru cele doua scuturi de fier dacice, statul roman va trebui sa achite 45.000 de dolari, iar pentru cele 229 de monede va trebui sa plateasca aproximativ 182.000 euro.
Dintre cele 229 monede, 27 sunt de aur tip Lysimachos sau pseudo-Lysimachos, 39 sunt kosoni de argint clasici, iar 163 sunt kosoni de argint "droueis". Monedele de argint fac parte dintr-un lot de 2.700 monede, descoperit in decembrie 2003, iar monedele din aur dintr-un lot de 3.600 monede, descoperit in 1998, la Sarmizegetusa.
Draga msimula, sper sa nu te superi pe mine, dar eu chiar am incredere in Raed Arafat. Poate 2014 ti se pare un termen indepartat, dar pe langa cei 21 de ani care au trecut deja, cei trei care ne mai despart de termenul dat de el este chiar rezonabil.
Ai dreptate in privinta manuscriselor lui Cioran, dar nu cred ca evenimentul a fost uitat, ignorat sau trecut cu vederea... Sunt convinsa ca unii baieti curiosi stiau despre asta si ca unii baieti isteti au luat si masuri... Asa cum, uite, se iau masuri si in privinta tezaurului. Chiar daca acum cumparam ceea ce ne apartine de la prietenii nostrii occidntali - adevarate usi de altar, in viziunea unora...
Stimate ACH Boribum, la casa de pariuri in materie de apropiere renasterea Romaniei este cotata undeva langa urmatoarea epoca glaciara.
In mod serios insa renasterea acestei tari se poate face pe doua axe principale: cultura si educatie.Cat timp aceste domenii sunt cele mai subfinantate si neglijate nu putem discuta de renastere, unde mai pui ca si putina materie cenusie din tara asta pleca peste mari si tari.
Ca tot a venit vorba...Cat timp dam milioane de euro pe borduri si nu avem sa dam pe manuscrisele unuia din cei mai mari intelectuali romani... cam greu asta cu renasterea.
Manuscrisele lui Emil Cioran cumparate la licitatie vor fi donate statului roman
Presedintele Traian Basescu declara 2011 anul romanilor, amintind de centenarul Emil Cioran. Drept urmare, institutiile culturale nu au reusit sa cumpere niciun document din colectia marelui scriitor! Omul de afaceri care le-a achizitionat la licitatie le da o lectie usturatoare.
manuscris cioran 2Daca ar fi trait, astazi, 8 aprilie, 2011, marele scriitor si filosof roman Emil Cioran ar fi implinit 100 de ani.
In discursul sau rostit la intalnirea de inceput de an cu sefii misiunilor diplomatice acreditati la Bucuresti, printre evenimentele pe care poporul roman le va marca anul acesta presedintele Traian Basescu amintea si "aniversarea a 100 de ani de la nasterea lui Emil Cioran. (...) M-am referit la Emil Cioran pentru ca este un reprezentant de seama al diasporei, iar 2011 ne propunem sa fie, in politica noastra externa, anul romanilor."
Cu o zi inainte de centenarul Emil Cioran, o serie de manuscrise si documente apartinand scriitorului roman au fost scoase la licitatie la Paris, de casa Binoche et Giquello. Insa institutiile de cultura romanesti nu s-au aratat interesate Reprezentantii Ministerului Culturii au declarat pentru Mediafax ca nu au facut vreun demers pentru achizitionarea documentelor si ca nu au primit nicio sesizare privind vanzarea lor, iar directorul interimar al Muzeului National al Literaturii Romane, Lucian Chisu, a spus ca institutia pe care o conduce nu are un buget pentru a putea sa achizitioneze aceste documente si manuscrise.
manuscris cioran 3Biblioteca Centrala Universitara din Bucuresti si Televiziunea Romana au decis sa liciteze impreuna pentru manuscrisele si obiectele personale ale lui Emil Cioran, evaluate de specialisti la o valoare totala de pana in 100.000 de euro. TVR reusise sa achizitioneze cateva documente, insa a pierdut totul dupa ce o persoana a achizitionat tot lotul, oferind intreaga suma la care s-a ajuns prin licitarea fiecarui obiect in parte: in total, 405.000 de euro.
Cel care a intrat in posesia tuturor pieselor licitate este George Brailoiu, un om de afaceri roman, care face un urias gest de patriotism, anuntand ca va dona toate documentele statului roman! "Le voi dona statului roman. Sunt un admirator al lui Cioran si consider ca manuscrisele trebuie sa ramana acasa", a declarat omul de afaceri intr-o interventie la Pro Tv. Potrivit acestuia, donatia se va face in cateva luni, dupa ce avocatii sai vor discuta cu reprezentantii Academiei Romane si cei ai Bibliotecii Centrale Universitare. "Consider ca manuscrisele trebuie sa se intoarca in tara si sa faca parte din patrimoniul national", a precizat omul de afaceri, dand o lectie usturatoare institutiilor de cultura romanesti.
Un român stabilit în America a cumpărat manuscrisele lui Cioran, scoase joi la licitație la Paris, doar ca să le dea foc.
"Am colegi care au dat foc la tot felul de cărți și au ajuns pe internet, ba chiar au provocat tot soiul de atentate și riposte. Am cumpărat Cioranul ca să-i dau foc. Sper să-i deranjez îndeajus pe pesimiștii și nihiliștii lumii ca să facă ceva urît României. Eu nu am copii, nu am pe nimeni. Sper totuși să rămînă ceva în urma mea."
Colegii românului spun că era un băiat liniștit de la care nu s-ar fi așteptat niciodată să facă așa ceva. "Toată ziua stătea și citea. Nici nu prea muncea, atît de cuminte era.", a spus unul dintre apropiații săi.
Pesimiștii lumii spun că ar încerca să facă un atentat în România, dar sînt mai mult ca siguri că nu le va reuși.
Sper ca ai citit unde e publicata stirea.Cotidian independent de umor voluntar .E adevarat insa ca mi-ai dat niste fiori,fapt pt. care sper sa sughiti un pic
Ia sa vedem daca descoperiţi legătura cauza-efect între : 1.certificatele de poluator româneşti şi cehe care au fost mătrăşite acum câteva luni la bursa de profil…de nişte români,vorba lui Săraru 2.achiziţionarea lui Cioran 3.donaţia către statul român în valoare de fix cât a costat achiziţia aia.
Forums
.E adevarat insa ca mi-ai dat niste fiori,fapt pt. care sper sa sughiti un pic 
