Uitati,a trecut 20 de ani de la Revolutie(?)groso-modo,solutie sau solutia incepe dela(din ) gradinita ,si sperand ca dupa inca 20!! de ani sa se rezolve ceva .(sa fi rezolvat ceva)
Băsescu, despre cum să ajungem un stat modern: „Decât să stau la cârciuma satului, mai bine mă duc şi bag plugul în hectarul şi jumătate din spatele casei!”
Insistând că principalul scop al modificării Constituţiei este modernizarea României, Traian Băsescu a dezvăluit, duminică, la Covasna, şi când se va produce această modernizare: "Când vom învăţa că trebuie să muncim opt ore, când vom învăţa să nu mai lăsăm trei milioane de hectare nemuncite, că nu vin miniştrii să are pământul, nu vin miniştrii să-l cultive. Când vom învăţa că, decât să stau la cârciuma satului, mai bine mă duc şi bag plugul în hectarul şi jumătate din spatele casei!"
Precizând că "da, este o abordare de dreapta, dar asta e singura soluţie", şeful statului a mai adăugat: "Trebuie să ajungem la a ne decide să trăim din ce producem noi. De aproape 20 de ani noi trăim din împrumuturi, ne permitem salariile pe care ni le permitem, pensiile pe care ni le permitem, sistemul de educaţie şi de sănătate pe care-l avem şi cu bani din împrumuturi, nu numai din ceea ce producem noi. Nimeni probabil nu-i dispus să înţeleagă, mă refer la sectorul bugetar, că pentru a a-şi primi salariul, statul împrumută bani. Nimeni probabil nu-i dispus să înţeleagă că, pentru a-şi rpimi pensia la timp, statul împrumută bani. Norocul nostru este că, spre deosebire de multe alte ţări, ne-am trezit înainte să ajungem la datorii de sută la sută în rapot cu produsul intern brut, ne-am oprit la timp. Încă nu suntem opriţi de tot, şi anul acesta împrumutăm 6,8 miliarde tot ca să completăm nevoia de plăţi de salarii în sistemul public, de plăţi în sistemul de pensii, de plăţi la jutoarele de şomaj, dar am redus mult împrumuturile destinate acestui tip de cheltuieli şi va trebui să continuăm să le reducem". LINK
« Vom rezistaaaa,pe munţi prin vai şi prin câmpii.. » Succes maxim şi spor la lupte !
O întrebare pentru domnii si doamnele din provincie : la voi,la teatre,cum stau lucrurile ? În Bucureşti majoritatea spectacolelor de la majoritatea teatrelor se joaca cu casa închisă,fie ca e vorba de Bulandra,de Naţional, de Mic,de Comedie…. Iar publicul,în majoritate,e format din tineri.Si ăsta chiar e un semn bun.
Daca am avea si autostrazi,industrie,comert,etc. in general o economie plina de oameni care mai si muncesc (inainte de a merge la teatru,sau dupa teatru fiecare cu preferintele lui)atunci poate ca o sa fie ok...
E, aici inervenţia tovarăşului director Coman este justificată. E un anume trafic de influenţă care este cu atât mai grav cu cât scopul demersului este un aragaz cu 4 ochiuri şi nu cu 3 cum avea toată lumea pe atunci. Dar pentru tovarăşul Aioanei, care munceşte de 20 de ani pe şantier şi ciocăneşte tablă de peste 35 de ani, se poate face o excepţie mai ales că era şi văduv şi cu 2 copii.
« Vom rezistaaaa,pe munţi prin vai şi prin câmpii.. » Succes maxim şi spor la lupte !
O întrebare pentru domnii si doamnele din provincie : la voi,la teatre,cum stau lucrurile ? În Bucureşti majoritatea spectacolelor de la majoritatea teatrelor se joaca cu casa închisă,fie ca e vorba de Bulandra,de Naţional, de Mic,de Comedie…. Iar publicul,în majoritate,e format din tineri.Si ăsta chiar e un semn bun.
Cum să intri la teatru fără să plătești
Supraviețuitorul urban. Astăzi, lecția numărul 1
Bear Grylls se poate lăsa de emisiunea de pe Discovery. Tehnicile lui de supraviețuire sînt depășite. Păi, cînd ajung eu în junglă ca să fiu nevoit să mănînc măsline de ciută și să beau urină proaspătă de urangutan? Degeaba mă învață cum să aprind focul frecînd iască între dește, la minus 40 de grade, în Anzi, cînd eu n-am drum p-acolo niciodată și, oricum, nu plec nicăieri fără butelie dotată cu arzător de porc. În zilele noastre trebuie să te învețe cineva cum să supraviețuiești pe timp de criză, la oraș.
Cum să nu cheltuiești puținul bănuț pe care-l deții mi se pare mult mai greu decît să jupoi un șarpe Boa ca să-i bei splina. Și fiindcă nouă ne plac lucrurile dificile, am inițiat un curs de supraviețuire urbană pe timp de criză. Instructorul nostru, Alexandru Căutiș, doctor în mocangeală & chilipiruri, vă va învăța cum să trăiți la standarde înalte, pe timp de criză, fără să plătiți un leuț.
Teoretic, cele mai tari spectacole se pot vedea la cel mai mare teatru din România, Teatrul Național din București, zis și TNB. Dacă ești bucureștean sau doar vii cu treburi prin Capitală, la un doctor, la un tîrg, știi, ocaziile tipice pentru care bate provincialul drumul pînă aici, mergi și la un spectacol la TNB. Fiind cel mai mare teatru din țară, prețul biletelor e pe măsură. Dar nu-i nimic, îți dăm noi soluția cum să intri fără să plătești, și nu singur, ci cu doi-trei prieteni.
Îmbracă-te ca un arab. Nu-i greu, trage peste pantalonii de stofă o rochie lungă, eventual albă (găsești la vreo rudă sau prietenă), apoi un halat de baie în dungi. Pune pe cap un batic cu imprimeu ca de Arafat arăbesc, pe care-l strîngi în creștet cu puțină bandă izolatoare neagră, cunoscută în popor, mai ales în rîndul depanatorilor și instalatorilor, ca „izolirband“. Sînt lucruri banale, pe care s-ar putea să le ai chiar în casă. Odată costumat, ar trebui să arăți cam cum vezi în fotografie. Prietenii tăi se vor îmbrăca la costum închis la culoare și își vor trage niște ochelari de soare negri, ca să arate cît de cît a badigarji. Pentru o mai sigură reușită, poți ruga alți doi-trei prieteni să vină la intrare cu niște aparate de fotografiat și să facă pe ziariștii.
Un arab însoțit de doi badigarji și așteptat de presă în fața teatrului intră fără probleme la TNB, fără să fie întrebat de bilet. Am probat‑o noi. Doamnele de la intrare nu îndrăznesc să ceară biletul unui șeic, consul, ambasador sau ce și-or închipui ele că este arăbetele ăsta vedetă (Alex Căutiș).
Pentru o mai bună înțelegere a acestei lecții de supraviețuire urbană, vă rugăm să urmăriți cum ne-am îmbrăcat și cum am intrat la teatru fără să plătim, în variantă video, în emisiunea Rîdem pînă la capăt, transmisă pe TVR 2 sîmbătă, de la 19,30, sau miercurea viitoare, în reluare, de la miezul nopţii. LINK Oare din cauza asta sunt pline teatrele in Bucuresti stimate ACH? ...
Sunt multi pasi spre o reeducare Dimitri..Si presupun ca esti constient de acest fapt..Nici nu stiu daca sa o numesc reeducare sau 'educare'....Am avut multi ani la dispozite..da...Si cine i-a sprijinit?Cine a investit in invatamant?Cine a incurajat educatia?Nimeni..Si poate ca stam prost la capitolul vointa..Ca daca vrei sa inveti inveti oricum dar ai nevoie uneori si de un sprijin...
Ai grija la exprimare, 005, pentru ca prefer sa cred ca e doar o exprimare defectuoasa si nu un dispret afisat fata de cei la care te referi. Pentru ca, din ceea ce ai scris, reiese ca acei oameni erau complet needucati din moment ce nu esti de acord cu termenul de reeducare. Ceea ce este complet gresit. Pentru ca educatia primita in familie era temeinica iar sistemul de invatamant era perfect functional, daca nu mult mai bun decat cel actual. Nemtii au o vorba: "Daca un lucru nu este defect, atunci de ce sa il repari?!". Ei, dupa decembriada, noi am reparat asa de bine ceea ce era functional incat a devenit NE-functional.
Insa eu cred ca nu te referi doar la sistemul de invatamant. Cred ca te referi si la reeducarea acelora care au trait in perioada comunista si despre care tu crezi ca ar trebui reeducati. Asta probabil este o aluzie la schimbarea mentalitatii. S-ar putea sa am din nou o parere diferita de a ta. Pentru ca acea schimbare de mentalitate a inceput cu mult inainte de decembrie '89 si a avut ca efect, printre altele, si evenimentul cu pricina.
Dar sa stii, chiar m-ai facut curioasa. Poate ne spui si noua care sunt acei multi pasi spre reeducare, sau macar cativa dintre ei, ca sa aflam si noi cum vede tanara generatie solutionarea acestei probleme dureroase. Pentru ca generatia mea, spre exemplu, se cam plange de lipsa de inclinatie spre invatatura a tinerei generatii. De lipsa ei de pasiune pentru lectura. De superficialitatea si oportunismul ei. Si crede-ma ca stiu ce spun.
Sa nu crezi cumva ca fac generalizari, eu intotdeauna am recunoscut si am promovat valoarea oriunde am intalnit-o si cea mai mare bucurie a mea este sa fac cunoscute performantele, mai ales ale celor foarte tineri, pentru ca ei reprezinta VIITORUL.
Ma refer la cei din generatia mea in special.La generatiile mai tinere nu la generatiile d-voastra.Tocmai asta este problema.Generatiile d-voastra au educatie.Cele de acum....NU au.Dovada ca profesorii sunt injurati si batjocoriti in clase,pe strada se poarta cum se poarta...nu-i intereseaza decat obtinerea banilor intr-un mod facil daca se poate fara efort fara implicare,fara carte-studii...Parintii n u au mai acordat atentie educatiei tinerilor ,scoala nu s-a mai implicat din varii motive in formarea lor -socitetatea nu s-a mai precocupat de aducare.Si atunci vine intrebarea urmatoare: ce anume i-a determinat sa ajunga asa?Se presupune ca parintii ar fi cei responsabili pentru a-i impinge spre carte dar si scoala-societatea..Cate emisiuni culturale mai exista in prezent?S-au educat singuri...cum au vrut...si se vad consecintele...Nu-i intereseaza nimic.Si vorbesc la modul general.Pentru ei nu conteaza ce se intampla in lume,nu conteaza daca merge prost in tara ...Si atunci nu ramane sa spun: este nevoie de educare?
Cred ca ii judeci tu prea dur acum. In toate timpurile au existat oameni responsabili dar si iresponsabili cu gramada. Au existat oameni care s-au implicat total si oameni carora nu le pasa absolut deloc de tara asta. Au existat indivizi care au invatat si au excelat in domeniul lor dar au existat si mediocritati si multe nulitati. Si intotdeauna va fi asa.
Dar acum vreau sa-ti prezint un personaj foarte interesant, o minte deschisa si o personalitate care face un lucru admirabil: se implica in efortul de mobilizare, de activare a resurselor creative din om.
Articol scris de: Andy Szekely duminică, 3 aprilie, 2011
EXPERTII – singura șansă reală a României Luna trecută am făcut un turneu prin țară și am vorbit în fața unei audiențe de peste 800 de oameni despre experți, profesionalism și independență financiară. A fost prima prezentare în care mi-am exprimat pe șleau opinia despre țara în care trăim și simt nevoia să mai vorbesc un pic pe această temă.
Articolul de față conține două idei mari:
De ce îmi pasă că sunt român ?
și
De ce cred că singura șansă reală a românilor ca nație este să ne vedem fiecare de treabă devenind asfel experți.
Voi scrie direct și la obiect, fără metafore sau floricele, pentru că subiectul nu este unul poetic ci unul pragmatic.
Deși apreciez valoarea literară a Mioriței, ceea ce urmează să spun este la mare distanță de ideile promovate în balada națională, și e oarecum firesc să fie așa. Baladele relatează despre lucruri care au fost. Articolul de față se referă la ceea ce ar putea să urmeze diferit de ceea ce a fost.
Practic:
Mi-am început prezentările din turneu cam așa: Mă cheamă Andy Szekely, am accent din Bucovina (m-am născut in Rădăuți), locuiesc în București și călătoresc prin toată țara ca să spun lucruri în care cred și care pot fi de folos celor care mă ascultă. Chiar dacă nu fac paradă din asta, eu cred în locul în care m-am născut și în cultura națională, dar nu în mod declarativ și politic, ci în mod practic și realist.
Iată cum:
Dacă te naști într-un loc și te folosești de acel loc și de oamenii din el ca să înveți și să crești, ar fi de dorit să te întorci din când în când cu recunoștință la comunitatea din care ai plecat. Unii oameni dau bani familiilor lor, alții dau la biserică, alții fac acte de caritate, iar alții fac educație pentru semenii lor care au fost poate mai puțin norocoși sau inspirați să prindă aceleași oportunități.
Eu am ales să fac educație, iar ideea fundamentală pe care am vrut să o transmit în acest turneu este aceea că experții care ajung la succes profesional ar trebui să dea înapoi comunității din care au plecat măcar la fel de multe câte au primit.
În acest caz, când spun comunitate mă refer la țară, dar când spun expert nu mă refer la un om cu facultate care are loc de muncă, ci la ceva mai mult de atât:
In lumea exigentă în care trăim, dacă nu ești perceput ca expert, ești perceput ca o marfă !
… Și ce se întâmplă cu mărfurile ?
Mărfurile se compară pe piață cu alte mărfuri, iar asta le face pe toate să se devalorizeze accelerat. Să luăm un exemplu celebru: În urmă cu 20 de ani IBM era un mare producător de aparatură (fie ea și sofisticată). Pe măsură ce tot mai mulți producători au creat la rândul lor aparatură sofisticată, prețurile au scăzut până la un nivel incredibil de… nesemnificativ. Un alt exemplu celebru este telefonia mobilă. Dacă nu ar exista generații de telefoane din ce în ce mai sofisticate, s-ar ajunge ca firmele să plătească consumatorii să le cumpere, urmând ca aceștia din urmă să plătească doar abonamentele pe care le folosesc.
Ce se întâmplă însă cu serviciile ?
Cu cât un serviciu este mai special, mai personalizat, mai rapid și mai rar, cu atât acesta își poate justifica un preț mai mare. În lumea experților este foarte ușor să oferi la pachet lucrurile enumerate mai sus. Experții pot personaliza serviiile pentru că pot acorda timpul lor de calitate clienților lor, pot acționa rapid ca răspuns la solicitările clienților, cu condiția să își creeze un sistem prin care să îi selecteze (pe clienți). În aceeași măsură, formând o comunitate de clienți, experții pot oferi servicii unicat, create special pentru comunitatea lor.
În acest fel, toată lumea câștigă:
Expertul, pentru că este plătit la adevărata lui valoare
Clientul, pentru că primește ce are nevoie, exact cum are nevoie
Comunitatea, pentru că exercită o funcție educațională și socială la nivelul întregii nații.
Acest ultim câștigător este poate mai puțin evident, așa că voi da câteva explicații:
După cum probabil ai observat, cei care par că încearcă să schimbe ceva în bine în țara asta se erijează în modele pe la televizor sau prin presă.
Cei mai vizibili ?
Politicienii.
Această categorie de lideri de opinie mustește de oameni agitați care vorbesc foarte mult despre schimbare, dar nu schimbă nimic. Ei pot însă induce ideea că schimbă datorită vizibilității. Cei care schimbă cu adevărat ceva la nivel de mase sunt antreprenorii și profesioniștii liberali (așa numiții free-lanceri sau pe scurt, EXPERȚII).
Antreprenorii schimbă pentru că descoperă că nu pot dezvolta afaceri decât dacă cresc lideri în preajma lor.
Cu experții…. e altă poveste…
Experții schimbă lumea din jurul lor mai ales pentru că educă oameni în spiritul și pe baza valorilor care le-au permis lor să devină experți.
… și de aici… opinia mea cu privire la sintagma din titlu: ”singura sansă reală…”
Dacă ne vom baza exclusiv pe antreprenori ca să schimbe ceva radical în bine în societatea românească, va trebui probabil să așteptăm să moară Sfântul Așteaptă…
De ce ?
Iată cel puțin 3 motive:
1. Antreprenorii sunt vectori de schimbare excelenți, dar sunt foarte puțini. Dacă adăugăm experții în ecuație, numărul devine semnificativ.
2. Un al doilea motiv pentru care eu cred în experți este acela că ei pot îngroșa rândurile antreprenorilor, dar invers este aproape exclus. Odată devenit antreprenor îți intră în sânge virusul afacerilor și ți se extinde viziunea de la ”ce trebuie făcut” la ”ce se cere a fi făcut” – ce este nevoie pe piață…
3. Al treilea motiv: Antreprenorii angajează experți ca să servească piețe, dar experții nu angajeaă antreprenori ca să le promoveze practica, decât foarte rar.
În consecință, adăugând categoria experților la cea a antreprenorilor vorbim de o pătură de mijloc semnificativă care crește organic și se dezvoltă fără a putea fi controlată ca masă de manevră politică, pentru simplul moiv că nu are șefi care ar putea fi racolați. Chiar dacă antreprenorii și experții se asociază în bresle cu șefi onorifici, tot interesul personal va rămâne primordial și va prevala celui de membru în nu știu ce asociație sau sindicat.
De aceea, acest grup de oameni oarecum individualisti, dar dedicați unor valori cheie cum sunt libertatea, excelența și contribuția reală la dezvoltarea societății vor schimba lumea mult mai repede decât o pot face partidele sau instituțiile statului.
Motivul este super-simplu: Experții și antreprenorii se bazează pe valori perene și care câștigă teren chiar in acest moment in Romania, iar politica se bazează pe … non-valori… cel putin în stadiul actual (suficient sa ne uitam la majoritatea talkshow-urilor ca sa ne lamurim).
Concluzia ?
Ce ar fi de dorit să facă fiecare – în dreptul său – este să devină expert sau să crească experți – profesioniști autentici. Apare însă o ”mică” problemă aici: Faptul că la 20 de ani după Revoluție (sau ce o fi fost) românii încă mai cred în masă că se poate face avere sau se poate câștiga o reputație în doi timpi și trei mișcări.
După părerea mea, percepția publică despre succes este încă una de următorul tip:
Ai o rudă bogată sau un prieten sus-pus care te promovează. Apari la televizor sau în reviste de specialitate. și gata… Clienții curg… Banii curg… și peste noapte îți iei casă si mașină, după care pleci trei luni în țările calde să te bronzezi.
De ce ? ”Pentru că ai avut noroc !…”
Înțeleg cum a fost întreținut acest mit timp de 20 de ani, dar nu văd de ce l-am mai întreține încă 20. Nu de alta, dar în intervalul următor copiii noștri ar putea fi infectați cu aceiași viruși mentali care i-ar face să creadă că succesul e doar pentru alții… adică pentru cei ”norocoși”… În realitate (acea realitate testată în țările cu lungă tradiție a experților și antreprenorilor) lucrurile stau cam așa:
Ai nevoie de aproximativ 7 ani ca să consolidezi o afacere ca antreprenor și tot de 7 ani ca să devii un expert validat în domeniul tău de activitate (excelență).
E adevărat, dacă economia este pe val și piețele sunt încă neexploatate, poți obține succesul mai repede, dar eu nu vorbesc de viteza cu care obții succesul ci de felul în care îl menții. După aproximativ 7 ani de efort investit în propriul tău vis (poate cu un an mai puțin, poate cu unul mai mult…) te poți aștepta ca succesul tău să fie de fapt o performanță consolidată, pe care o transformi în exemplu de succes și pentru alții.
În acest fel, povestea ta se propagă la cunoscuții tăi care vor dori să îți urmeze modelul de succes autentic și unii chiar vor reuși. După încă 6-7 ani o nouă generație de mentori ai succesului va fi ieșit pe piață și va inspira încă și mai mulți aspiranți. Astfel, în 20 de ani vom putea să vorbim despre trei mini-generații de oameni de succes.
Îmi aduc aminte că profesorul Brucan profețea după 1989 că democrația se învață în 20 de ani. Eu cred că și succesul autentic se învață tot în 20 de ani (trei generații), dar din păcate nu aceiași 20 care ne-au trebuit să ”învățăm” democrația, ci probabil următoarele două decenii.
În acest moment în România există câteva exemple (puține) de experți autentici. Sunt genul de oameni care devin embleme ale profesiilor lor și apar la TV prin emisiuni de audiență relativ redusă dar stabilă gen ”Profesioniștii” a Eugeniei Vodă.
Ei ar fi primii care ar trebui să dea tonul și exemplul unei astfel de mișcări de emancipare a experților și ar trebui să o facă mult mai incisiv. Cărțile, CD-urile și produsele acestor profesioniști-model ar trebui să umple rafturile librariilor la secțiunea autoeducare sau medicină sau economie sau psihologie sau drept.
Din păcate, aceste rafturi sunt populate cu lucrări de autori americani sau francezi, lucru lăudabil dar insuficient pentru a permite modelelor locale de succes să inspire viitori oameni de succes din partea locului.
Ce urmează ?
Sper ca mesajul pe care tocmai l-am transmis să vibreze la unison cu alte coarde sensibile din inimile altor români.
Știu din proprie experiență că avem în țară încă destui experți foarte buni. Nu cred în povestea cu ”plecatul creierelor” ca fiind ceea ce ne distruge fibra națională, pentru simplul motiv că nu folosește la nimic să privim lucrurile așa.
Dacă unui antreprenor îi pleacă cel mai bun om din companie, el se va reorienta ca să își mențină și să își dezvolte afacerea în noile circumstanțe, nu va vărsa lacrimi de crocodil pe documentele care îi anunță falimentul.
Si atunci… de ce am proceda atfel ca nație ?!!
E adevărat, au plecat niște ”creiere” din țară, dar multe au rămas, iar ceea ce lipsește acestor creiere este mai curând ”tupeul” să se manifeste drept experți pe domeniul lor.
Einstein spunea că imaginația e mai importantă decât cunoașterea. Parafrazez spunând că și atitudinea e mai importantă decât cunoașterea.
Nimeni nu te va considera expert dacă tu te consideri diletant. Și cel mai tragic lucru în privința asta nu e faptul că îți minimizezi existența, ci că le minimizezi generațiilor viitoare șansele de a trăi mai bine…
Transmițănd în societate un mesaj de mediocritate autoasumată în locul unui îndemn la dezvoltare curajoasă, nu faci decât să accepți o soartă a slăbiciunii, iar cei slabi nu sunt conduși astăzi de cei puternici, ci de cei șmecheri.
Deci ce urmează concret ?
Eu cred că avem două posibilități.
Fie ne complacem în mediocritate și atunci următorii 20 de ani vor dizolva stima noastră de sine ca acidul sulfuric esofagul unui alcoolic care a confundat sticlele.
Fie ne asumăm autoeducarea și dezvoltarea profesională și cît mai mulți dintre noi devin experți servind în cel mai bun mod posibil societatea și propriii copii, deci generațiile viitoare…
România are atât interese economice, cât şi strategice în zona caucaziană, spune un oficial al Ministerului Apărării, care notează că această regiune va deveni una de intersecţie a marilor puteri în viitorul nu prea îndepărtat.
>>Rusia priveşte cu nelinişte noile parteneriate care se fac în regiune, iar analiştii de la Moscova şi de la Ankara consideră că în ultima perioadă România şi-a extins prea mult influenţa militară şi energetică la Marea Neagră.
>>Preşedintele Traian Băsescu începe astăzi o vizită în Azerbaidjan, una dintre cele patru ţări cu care România are parteneriate strategice.
Azerbaidjan este punctul de pornire al unei noi rute energetice prin care specialiştii români speră să renunţe în viitor la importurile de gaze ruseşti şi chiar să reducă piaţa europeană a Gazprom, potrivit unui specialist de la Ministerul Economiei.
România a reuşit să-şi facă suficiente conexiuni pentru a putea participa în viitor la jocurile din regiunea Mării Caspice şi este singura ţară din Uniunea Europeană care a semnat un parteneriat strategic cu o ţară din zonă. Există două beneficii pe această tablă de şah, după cum ne-a explicat un oficial din Ministerul Apărării: unul economic, care ţine de valorificarea resurselor energetice şi celălalt strategic, care vizează deschiderea acestei zone care se află pe principala axă a secolului 21, asa cum a fost trasată de experţii militari ai Marilor Puteri: Golful Aden-Golful Persic-Shanghai.
După ce a semnat în 2009 un parteneriat strategic cu Azerbaidjan, România a avut ideea unui nou traseu energetic prin care gazul caucazian să ajungă în Europa, ocolind toate cele trei mari puteri de la Marea Neagră: Rusia, Ucraina şi Turcia. În acest fel România şi-a creat propriul NABUCCO printr-un acord semnat anul trecut de Azerbaidjan, Georgia şi România, cărora li s-a alăturat ulterior şi Ungaria.
Proiectul AGRI (Azerbaidjan, Georgia, Romania Interconetction) presupune aducerea gazelor azere din zăcământul Shah Deniz prin gazoductul Baku-Tbilisi până pe litoralul georgian, unde vor fi lichefiate astfel încât să poată fi transportate cu nave de mare tonaj până la Constanţa. Aici se regazifică şi este trimis prin conducte spre vest prin Ungaria şi spre sud, prin Bulgaria. Construcţia celor două terminale de gaz natural lichefiat pe malul Mării Negre, unul la Kulevi în Georgia şi celălalt la Constanţa, în România, vor costa între două şi cinci miliarde de euro şi vor fi proiectate cu o capacitate maximă de opt miliarde de metri cubi de gaze. Un specialist de la Ministerul Economiei ne-a spus că România speră să poată furniza gaz în statele UE în următorii trei ani, iar Gazprom, cel mai mare furnizor din lume, s-ar putea să-şi piardă în acest fel o parte dintre consumatorii occidentali.
România crede că va putea construi uzinele de lichefiere a gazului cu bani europeni şi că va putea aduce gaz caspic în Europa mai repede decât South Stream, conducta rusească proiectată să aprovizioneze piaţa comunitară pe o rută care ocoleşte Ucraina, şi mai repede decât Nabucco, gazoductul gândit de UE pentru a reduce dependenţa de Rusia. Romgaz a beneficiat încă din 2008 de 1,6 milioane de dolari de la Agenţia SUA pentru Comerţ şi Dezvoltare pentru a face un studiu de fezabilitate pentru terminalul de gaz lichefiat de la Constanţa, în condiţiile în care în toată lumea există doar 70 de terminale pentru regazificarea gazelor lichefiate.
Analiştii de la Stratfor consideră că proiectul AGRI nelinişteşte atât Rusia, cât şi Turcia. Rusia nu vede cu ochi buni relaţiile tot mai bune pe care România şi le face în Caucaz şi este în mod vădit nemulţumită de noua rută energetică la care participă Georgia şi Azerbaidjanul. Eugene Chausovsky de la Stratfor observă că statele participante la AGRI au probleme serioase cu Rusia: Georgia are pe teritoriul său două enclave rusificate, Osetia de Sud şi Abhazia, plus războiul ruso-georgian din 2008; Azerbaidjanul, deşi se străduieşte să aibă o politică pragmatică a avut disensiuni cu Rusia, care i-a susţinut şi finanţat, pe armeni în conflictul din Nagorno-Karabach; România are relaţii reci cu Moscova şi din cauza Republicii Moldova, care tinde să iasă de sub influenţa Federaţiei Ruse şi să intre în sfera occidentală. Relaţiile precare ale partenerilor AGRI cu Rusia ar putea vulnerabiliza acest proiect, cu atât mai mult cu cât gazoductul prin care sunt aduse gazele azere în Georgia trec inevitabil prin imediata apropiere a Abhaziei, republică separatistă controlată de Rusia. „În Abhazia, Moscova deţine trupe militare şi dacă şi-ar dori să saboteze AGRI ar putea să o facă foarte uşor", crede analistul de la Stratfor.
Rusia nu vede cu ochi buni România, iar spionajul rusesc s-a intensificat, după cum sugerează şeful SRI, mai ales după amplasarea bazei americane aproape de Constanţa. Rusia continuă să se simtă jignită de ascensiunea României în regiune, iar experţii apropiaţi Kremlinului nu ezită să vorbească despre intenţiile ei iredentiste. În plus, ambiţiile energetice ale Bucureştiului sunt percepute ca mişcări care subminează proiectele ruseşti. Între Rusia şi Turcia, cele două mari puteri pontice, România se interpune ca actor militar şi economic susţinut de SUA.
Pe de altă parte, Turcia este agasată nu doar de avansul României în zona caucaziană şi de intenţia de a fi un centru al transferului hidrocarburilor caucaziene spre Occident, ci şi fiindcă devine o terminaţie a Statelor Unite la Marea Neagră - prin baza militară americană de la Kogălniceanu şi prin scutul antirachetă.
Ankara, care a refuzat ideea americanilor de a construi pe teritoriul Turciei instalaţii antirachetă, se teme că SUA încearcă să devină o putere pontică prin intermediul României. În telegramele secrete ale ambasadei Statelor Unite, date publicităţii de WikiLeaks se arată că „o provocare mai complicată pentru România este menţinerea de relaţii bune cu Turcia", fiindcă Ankara „nu este deloc timidă" atunci când vine vorba să-şi „exprime nemulţumirea la Bucureşti faţă de dorinţa României de a cere o prezenţă mai mare a NATO (şi a SUA) în Marea Neagră".
Relaţiile bune româno-turce s-au deteriorat după ce Bucureştiul a început să pună în practică şi componenta militară a parteneriatului strategic pe care îl are cu SUA tocmai fiindcă acest lucru ameninţă poziţia Turciei de putere regională. Potrivit unor surse diplomatice, Ankara consideră că România poate schimba echilibrul din zonă cu ajutorul americanilor, atât datorită bazei militare de la Marea Neagră, a proiectului scutului antirachetă, cât şi prin prezenţa militarilor români în Afganistan şi eventual a flotei aeriene dotată cu aparate F-16, pe care preconizează să o cumpere din SUA. Toate aceste date i-au determinat pe oficialii turci să refuze oferta ministrului Theodor Baconschi, făcută anul trecut, de a semna un parteneriat strategic.
Folosindu-se de strategia SUA, care indirect îşi propune să schimbe raportul de forţe din regiunea Mării Negre, România şi-a creat propria platformă de extindere a influenţei pe plan militar şi energetic. Un oficial de la Ministerul Apărării ne-a explicat că această extindere se suprapune întâmplător pe cea mai fierbinte axă strategică a momentului, care face joncţiunea între Golful Persic şi China, iar România are şansa să joace alături de marii actori. Deja prin aranjamentele cu Azerbaidjanul preconizează aducerea gazului şi petrolului azer via România spre Europa.
La începutul acestui an compania petrolieră de stat din Azerbaidjan, SOCAR, un gigant al industriei petroliere mondiale, a achiziţionat o mică reţea de benzinării româneşti cu intenţia de a-şi mări investiţia şi a intra pe piaţa UE, după modelul KazMunaiGaz, societatea kazahă care a cumpărat Rompetrol. Anul trecut preşe-dintele Kazahstanului a propus şi o altă rută de transport al petrolului kazah, care să facă din România un punct nodal pe viitoarea hartă energetică - un oleoduct care să traverseze Azerbaidjanul şi Georgia până la malul Mării Negre, iar de acolo petrolul să fie încărcat în tancuri şi dus în România. De aici ar urma să fie transportat în Italia printr-o conductă care să lege Constanţa de Trieste. Aceste proiecte completează AGRI şi Nabucco, ambele vitale pentru a reduce dependenţa ţării şi a Uniunii Europene de gazul rusesc.
România se află în acest fel la intersecţia drumurilor principale pe care pot fi aduse în Europa urişele cantităţi de hidrocarburi existente în jurul Mării Caspice şi depinde în mare măsură de abilitatea liderilor politici să folosească această poziţie în scopuri strategice.
2011, anul decisiv pentru Nabucco
Gazoductul proiectat de UE pentru a aduce gaz caspic în Europa pe o rută care să ocolească Rusia a stagnat până acum mai ales din lipsa resurselor. Acum o lună însă, Azerbaidjan şi Turkmenistan au declarat că sunt gata să construiască pe fundul Mării Caspice gazoductul care să lege cele două state, deşi marile state riverane, Rusia şi Iranul, se opun din cauza riscurilor ecologice. Dacă această conductă va deveni operaţională, cantitatea de gaz care ar putea alimenta Nabucco ar putea fi suficientă. Potrivit specialiştilor azeri, până în 2020 extracţiile de gaz din Azerbaidjan ar putea creşte de două ori, de la 27 de miliarde metri cubi la 50-55 de miliarde, în vreme ce majorarea extracţiilor din Turkmenistan se va apropia în 2030 de 250 de miliarde.
Nabucco are nevoie de 31 de miliarde metri cubi de gaze, pe care Azerbaidjanul singur nu putea să-I asigure, iar Iranul, care deţine cea mai mare rezervă de gaz din lume după Rusia, şi Turkmenistan, se află încă pe axa răului din care fac parte statele finanţatoare ale terorismului. De aceea aportul Turkmenistanului este esenţial şi deşi această ţară a semnat déjà o înţelegere pe 30 de ani cu China, rezervele sale de gaz ar fi suficiente să alimenteze ambele conducte, atât spre Orientul Îndepărtat, cât şi spre Occident.
Pe de altă parte, preţul gazoductului Nabucco, estimat în 2005 la 7,9 miliarde de euro, a crescut, conform unui studiu făcut recent de British Petrolium, la 14 miliarde de euro, sumă care ameninţă să facă afacerea neprofitabilă. Preţul minereului de fier folosit la conductele de fier a crescut cu 50 la sută faţă de anul trecut, ceea majorează neaşteptat costurile totale. Gazoductul ar urma să aibă 3.300 de kilometri şi are nevoie de două milioane de tone de oţel, 200.000 de segmente de ţeavă de oţel şi peste 30 de staţii de comprimare a gazului. Marlene Holzner, purtătoarea de cuvânt a comisarului European pentru energie declară că anul 2011 este pentru Nabucco fie anul succesului, fie anul eşecului.
Mulţi experţi atât de la Bruxelles, cât şi din zona caspică susţin că UE s-a apropiat mai mult ca oricând de realizarea gazoductului Nabucco şi că nu ar fi exclus ca până la sfârşitul anului Uniunea Europeană să poată semna, după cum era prevăzut, acorduri cu toţi furnizorii de gaz natural pentru Nabucco şi să înceapă lucrările. Nabucco este puternic susţinut de SUA, pentru care proiectul este la fel de important cum a fost în anii 90 oleoductul Baku-Ceyhan, care aduce petrol caspic din Azerbaidjan prin Georgia până la Marea Mediterană, ocolind Rusia.
Stel, cum spunea Boribum intr-un alt topic si cu referire la alte state, ar merge o adaptare: Turcia ne scoate flick-flack-urile din cap oricand. Tactic, si Rusiei.
Forums
)dar am vazut unii care alergau. 
