Aici ai autofreze intre 10500 si 93000 euro: LINK Aici doar freza, atasabila la tractor/camion, la doar 4500 euro: LINK Cea din link-ul tau e mai speciala, pt aeroport care trebuie sa curete la milimetru.
@pa11on, 4.500 Euro pe un echipament atasabil la camion KOMPLETT UNIMOG BEILHACK SCHNEESCHLEUDER fabricat in '78 sau freza zapada Rolba declarata noua, dar fabricatie '07 la 11.700 Euro sunt totusi niste SH, suntem prea saraci sa le cumparam
Mai stiu pe cineva care prin anii '94-'95 a cumparat niste SR-uri disponibilizate si valorificate de MApN, ca si noi, de la stocul de mobilizare, dar dupa... vai de mama lui... ii pleca un camion si trimitea unul sau doua dupa el, ca ramaneau in pana... A dat faliment, normal. Si pentru ca tot sunt la capitolul istorioare, tot prin perioada aia un primar de prin Apuseni a facut presiuni pe sus si a reusit sa ia 2 BAT-uri, sa le foloseasca la deszapezire zicea el. Intrebat daca are cu cine sa le manevreze (tractoarele ATT avand, totusi, motoare de tanc) si, mai ales motorina sa le alimenteze, a zis ca se descurca. Sa mai zic ca pana la destinatie pe timpul transportului a ras nustiucate fire de electricitate si de telefon (reclamate, normal, la MApN)? Pun pariu ca BAT-urile au ajuns la fier vechi anul urmator...
OK, n-or fi de 400k Euro, de noi, dar nici 4,5K Poate ca adevarul este pe la jumatate...
A inceput sa devina penibil. Nu neg ca drumurile de acces sunt blocate, ca primul rand de case de la periferie (partea din nord, de unde a batut vantul) sunt sub zapada, ca sunt destui batrani in situatii disperate, ca au murit oameni, dar, sa prezinti imagini cu zapada de 30 cm si in comentariu (comentariul scris de sub film) sa spui ca "Localitati intregi sunt ingropate in munti de omat si, pe alocuri, abia iese la lumina cate un acoperis, cate un horn", e gretos. LINK
Catalin Tolontan: Cine nu sare, cine nu sare ori este gabor, ori este pur și simplu mort
REPORTAJ » SUPORTERI ŞI JANDARMI LUPTĂ UMĂR LA UMĂR ÎN TRANŞEELE ZĂPEZII “Cine nu sare, cine nu sare / Ori este gabor/ Ori e prost de moare”. Așa se strigă pe stadioane. Dar drama a zeci de mii de oameni a transformat rivalitatea suporteri – jandarmi într-un armistițiu al durerii și al pîinii
Față în față Imagini și fapte dintr-o lume care s-a întors cu fundul în sus și încearcă să nu se ducă naibii
“Hai, măi băiatule, înfige ranga!”. Jandarmul și ultrasul sînt la 30 de centimetri unul de altul. Fețele lor își azvîrlă aburul pînă li se condensează privirea. Acum cîteva minute, doi jandarmi și doi suporteri au fost la un pas să se încaiere într-un cîmp de zăpadă.Exploratorii polari i-au spus “Nebunia albă”. Oamenii își pierd reperele.
“Dă tare cu ranga!”, șuieră jandarmul către tînărul care ține fierul cu ambele mîini. Îl provoacă. Tensiunea se ridică deasupra, suflată de vînt, miroase a zăpadă și a îndîrjire, pînă cînd, dintr-o dată, poarta cedează de la balamale!!!
Uriașa glorie Amîndoi slobozesc un țipăt de copii, au reușit, pe toate alea sfinte, pe hainele lor ude, pe mîinile lor roșii și pe femeile lor calde care-i așteaptă acasă că au reușit! Un jandarm și un suporter au spart o poartă! Li se alătură alte mîini de jandarmi și de suporteri.
Poarta e ridicată peste capete, purtată ca un trofeu glorios, și aruncată trufaș într-o parte. O uriașă victorie inutilă împotriva furtunii care reîncepe. O casă poate fi deszăpezită, dar numai atunci cînd vor veni plugurile. O casă din cele peste 20.000 în care 60.000 de oameni tremură în România polară.
Jandarmi de dimineață Polul Nord este la Focșani, iar cel Sud nițel mai jos de Buzău. “Aici, în Buzău, vîntul bate de două ori pe an. O dată 6 luni dinspre nord-est și a doua oară, tot 6 luni, dinspre sud”, spune Florin Micheten, șeful jandarmilor din Buzău. E bună, dar acum e groasă!
La 7 dimineața, harta de pe peretele biroului său e plină de buricele transpirate ale degetelor. O fi transpirația puturoasă de aseară sau cea proaspătă de dimineață? Nimeni nu mai știe. Oamenii lucrează două zile da, două nu, șefii bagă permanență, asta-i treaba.
Un jandarm cîștigă 1.200 – 1.400 de lei, un șef ceva mai mult, dar și unul, și altul și-au pierdut cam 40% din salariu și “25% din echipament“.”Da, ne-au tăiat și din bocanci”, povestesc ei, amuzați și aglomerați în autospeciala care-i mînă în comunele izolate.
Și-au pus doi-trei pantaloni pe ei, glugi, măști și cagule. Uniformele arată bine, sînt curate, “chiar dacă anu’ trecut ne-au sărit”. De regulă, echipamentul se schimba anual, dar anul trecut uniformele noi au lipsit.
Li s-a luat un an și li s-a dat o iarnă.
Cele două feluri de oameni Ajungem în comuna Cilibia. Drumul a fost eliberat de drumari, cei peste 100 de jandarmi sînt întîmpinați în centru de o ceată de localnici rromi care se ițesc de după movilele de zăpadă după ajutoare. “Îl trosnesc”, zice unul. Nu mai e loc de corectitudine politică. De fapt, legătura e alta și nu are nici o treabă cu rasa, sexul sau îmbrăcămintea.
“Sînt foarte mulți cei care așteaptă și nu-și ajută nici măcar rudele. Nervii ne apucă atunci cînd vedem tineri care stau și bătrîni care fac și ei tot ce pot!”.
Așa îi împart bărbații și femeile în uniformă pe cei cărora le distribuie efort și ajutoare. În nesimțiți și oameni de bun-simț. Ambele categorii de localnici se unesc, însă, în suferință.
Nămeții sînt imprevizibili. Pătrunzi în cîte un sat unde, în centru, totul pare cumva cumsecade, o iarnă, acolo, și ea, numai că, doar două străzi mai încolo, ruta dispare, lăsînd loc unui sus-jos alb, fără criterii și fără speranță. Vîntul a atașat tumore de zăpadă pe trupurile comunelor dintre Buzău și Brăila.
Mai ales marginile de sat sînt poetice ca-n Esenin, dar practic s-au trezit aruncate într-o mașină de spălat dementă, care amestecă oameni, case și roza vînturilor.
Ușa de zăpadă De sus ninge frumos. Jos, vezi un tetraedru cărămiziu. Arată ca piramidă, dar e acoperișului unei case. La ea se ajunge coborînd trepte sculptate cu năduf în zăpadă înghețată. Se intră printr-un fel de veceu. Stăpînul casei deschide ușa principală. În spatele ei, o ușă de zăpadă, cu modelul șocului imprimat pe ea! Pe pereți, stalactite de zăpadă. Locuința e rece și înșelătoare ca o sală a oglinzilor. Unde naiba e lumea și ce căutăm în această farsă?”
Țicniții de la capătul lumii Există un personaj în Jules Verne, căpitanul Hatteras, un nebun care și-a făcut un fort din gheață acolo unde se termina lumea. Au apărut suporterii, nu mai e timp de patetisme literare! Deși, vorba lor, “hai, frate, că sîntem mai citiți ca voi, jurnaliștii”.
Sînt cam 60-70. N-am luat și punctul de vedere al Jandarmeriei. Estimări diferite, ca de obicei.Au sosit pe la prînz, cu mașini mici, de la un Explorer 4×4 la un Renault Clio. Sînt total duși, entuziaști și încăpățînați. Descarcă pîine, conserve și zacuscă iute, iute!, din portbagaje. Au lopeți, fesuri care cum apucă, unii sînt îmbrăcați în echipament profesionist Mammut, alții în blugi cu capse.
Și toți, indiferent de stelismul, rapidismul și dinamovismul lor, se reped să-i ajute pe oamenii din sat.
Fac echipe cu jandarmii, se mai tachinează, se uită suspicioși la aparatul foto al lui Raed, dar continuă să se arunce, ca niște dihănii subțiri și supreme, peste dominioanele de zăpadă. Le surpă, le netezesc, cad, nu se lasă și strigă la oameni ca să-i depisteze pe cei imobilizați și să-i scoată din case.
Companiile Milosteniei de Sud Est Fanii găsesc, la un moment dat, un profesor bolnav. Împreună cu jandarmii îl scot afară. Cînd bărbatul ajunge în siguranță pe ATV, unul dintre ultrași șoptește: “Ex-tra-or-di-nar! Cînd îl scoteam noi au zis jandarmii să-i lăsăm pe ei să-l scoată mai bine”.
E competiție sălbatică. Competiție care îți lasă gura apă, între cele două multinaționale, unice în zonă și preocupate cînd să se ajute și cînd să se supravegheze cu coada ochiului una pe alta, dar, peste toate, să lase o urmă în mijlocul străzii. Urmă pe care viscolul o astupă aproape imediat. “Hai cu ranga, măi băiatule!”.
Între cei care transpiră și cei care transpiră altfel. Povești incredibile cu morți reali, morți care-l păcălesc pe preot și unde se face cel mai bun ness din zonă.
Culoarea de pipi a vieții
Viața are culoare de pipi. Că doar n-o fi whisky acest galben palid care marchează distinct porțile din satele buzoiene! După cîteva ore de rătăcit pe fostele ulițe îți dai seama că urmele de urină semnalizează viața. Stropii aceștia, indecenți într-o altă împrejurare, indică, fără urmă de tăgadă, că locuința are oameni în ea. Oameni care beau apă, oameni care își îngrijesc animalele rămase nedegerate, oameni care primesc cu mîinile scorojite pîinile întinse de jandarmi și de suporteri.
Oameni ghemuiți, în 9 din 10 cazuri, într-o singură cămăruță, deasupra căreia se întinde foarte rar un fir de fum, dar în fața căreia se vede galbenul de pipi. Aici, viața are culoare de pipi. Parcă numai aici?!
Mortul și mai puțin morții Poveștile jandarmilor sînt amețitoare. “Ieri am găsit un om mort de aproape o săptămînă. Nici nu am știut cum să-l scoatem afară. I-am făcut un tunel”. Tunelul lui Caron, ultima ceremonie. De fapt, ultima ceremonie a fost o pungă de orez “pe care am lăsat-o să facă oamenii pomană mortului”.Alteori, morții învie. “Am primit, de la 112, două constatări de decese la sud de Rîmnicu Sărat, în comuna Rubla”, zic ei.
“Unul dintre morți ne-a așteptat cu cafea. Falsificaseră pînă și scriptele popei din satul Rubla ca să fie siguri că venim. Cică se simțea rău, dar acum își revenise”
Amenințarea parfumului Rubla e un sat norocos în felul său. “Al doilea mort era de fapt la București și problema era că nu reușeau să-l aducă acasă”, istorisesc jandarmii. Ieri puteau muri de inimă și de nervi, azi acea întîmplare e atît de departe, la 30 de kilometri, adică la naiba-n praznic în iarna dimprejur.
Alături de brigada de la Buzău au venit și jandarmii de la Ploiești. “Cei din fața Spitalului Colțea, din prima noapte de violențe”, povestește comandantul lor. Și demonstrațiile au rămas în urmă, doar furia persistă întreagă, furia cu care caută, superficial la prima vedere, probleme, oameni singuri și nevoia de ajutor.
Într-un fel, istoria morților care așteaptă cu sutele dezghețul ca să împută cu parfumul lor nerecunoștința țării e un mit. Jandarmii buzoieni patrulează de o lună și au avut cîteva pierderi de vieți omenești în case tăcute, dar asta nu le face temerea mai mică. La nivelul întregii țări sînt aproximativ 70 de decese de cînd a venit frigul, însă survenite în situații diverse.
Iluzia concordiei imposibile Statistica nu e nici o consolare. Iată-i pe jandami ca niște ogari cu coada lopeții în sus, cîini credincioși care amușinează propria spaimă printre dunele de zăpadă. Cară rucsacuri kaki cu alimente, chibrite și lumînări, jandarmii din București și-au donat biscuiții și restul suplimentului de hrană, se deplasează febril și strigă, strigă pentru toate strigătele care le-au fost adresate.
“Pacea e o iluzie! Cînd vor reîncepe manifestațiile, iarăși oamenii se vor răsti la noi”, vorbește singură o cagulă împietrită în ger.
Deocamdată, șeful trupei de intervenție din Buzău, Gil, “Gil-și-atît”, își mînă oamenii prin cîmpul devenit deal, prin țara decăzută din drepturile sale.
Pleacă premierul, pleacă utilajele! Unele rute se curăță mai repede decît celelalte. Sîmbătă, de pildă, utilajele au băgat mare dincolo de Săgeata, “se auzise că prim-ministrul vrea să vadă pînă unde am înaintat”.
După plecarea premierului, utilajele, trei la număr, au făcut cale întoarsă spre disperarea sictirită a jandarmilor și a militarilor. Și așa s-a amînat deszăpezirea de la Robeasca, aflată în prelungire drumului, abia a doua zi.
“Adevărul că dacă nu se sincronizează utilajele cu oamenii, sub un ordin ferm și deștept, totul merge mult mai greu”, explică unul dintre jandarmi.
La actiunile de deszapezire/salvare au participat si "mascatii" de la Serviciul de Interventie Rapida al Politiei. Bravo lor! Ii puteti vedea in fereastra din stanga LINK
Iata ca suporterii au fost din nou in judetul Buzau la dezapezire weekendul trecut:
ASR – un exemplu pentru Romania Ziua incepe devreme ,si la ora 6.45 deja ma aflam in parcarea Kaufland Colentina ,si chiar nu eram primul !
Incet incet lumea se strange ,si desi planificasem sa ne pornim la ora 7.30 ,plecarea are loc in jur de ora 8.30 !Tot in acel loc ne-am dat intalnire si cu tinerii ce se strang seara de seara la fantana de la universitate ,pt a tine locul viu, si ei in numar de peste 50 de insi au plecat catre alte sate din Jud Ialomita, avand acelsi scop ca si al nostru !!!
Tinta noastra , Judetul Buzau, inspre granita cu jud Braila . Suntem inarmati cu lopeti, si aproape 10 tone de alimente, evident ca voia buna nu lipseste ! Localitatile pe care le-am acoperit au fost : Partial satul Valcele ( deoarece doar o parte din sat era afectata ) In totalitate satul Amara, unde doar strada principala era oarecum deszapezita, iar multe case inca erau ingropate in zapada, si satul Stavaresti, aflat intr-o vale, si unde oamenii se mirau ca cineva a ajuns la ei !
Ne-am impartit in echipe, unii la deszapezit, altii la impartit alimente ! Dar cu totii ne-am atins scopul ! Acela de a duce putina speranta printre oameni uitati de oameni ! Zona rurala este una pe cale de disparitie ! Oamenii care locuiesc la tara, sunt inaintati in varsta, iar tineretul fuge cat mai departe de locurile acestea ! Incetul cu incetul puterile ii lasa pe locuitorii acestor sate, si nimic nu prevesteste salvarea vetii rurale !!! Atat de deznadajduiti erau oamenii ,incat unii ne strigau ,inainte sa inteleaga cine suntem: “V-am votat jigodiilor, si ati uitat de noi ” . Oamenii nu mai sunt oameni ! Fiecare isi urmeaza cursul vietii in interes propriu, si nu il intereseaza daca in dreapta lui un vecin moare de foame ,sau in stanga lui un altul este bolnav !!! Nici noi nu pretindem ca suntem extraordinari ,dar macar incercam ! Incercam sa trezim din letargie un tineret amnezic ! Atata timp cate mai exista speranta ,vom exista ! Dar fara o unitate adevarata ,totul o sa dispara in scurt timp !! Ce sa dispara ? OMUL
Felicitari pentru efort, am vazut zone unde jandarmii si politstii lucrau cot la cot cu suporterii.Cine vrea intelege din chestiunea asta mult mai mult decat niste oameni in uniforma si altii nu scot de sub zapezi niste batrani.
Forums
Poate ca adevarul este pe la jumatate... 
