Cu toate ca "episodul" luptei armate împotriva sistemului comunist este unic în Europa de Est si cam singurul cu care ne putem "spala" multe rahaturi acceptate,nimeni nicaieri nu a vorbit despre asta ca fiind ceva iesit din comun în istoria recenta la ...români. Stiloul lui Poenaru,caciulita lui Gerula,bunatatea si întelepciunea lui Ceausescu,astea da !
Boribum,nu e singular.A mai fost UPA in Ucraina,Fratii Padurii in tarile baltice(unii mai luptau in uniforma SS prin 48-49) si partizanii lituanieni(care chiar i-au facut cu nervii pe sovietici).Vreo 15000 la apogeul miscarii,iar ultimii s-au lasat de meserie prin '62,cand era evident ca americanii nu mai vin. E drept ca lupta de la noi merita toata aprecierea.Nu ma leg de Gerula,ca nu-l cunosc,dar bine era sa le iasa treaba anticomuistilor astora.
În cadrul istoriei moderne putem comenta despre pandurii lui Tudor Vladimirescu, despre pompierii care au apărat Bucureştiul, despre "paşoptişti". "Luptătorii din munţi" aparţin istoriei contemporane. Dar nu asta este important. În orice luptă se pune şi problema eficienţei. Curajoşi au fost şi polonezii când au atacat cu cavaleria tancurile germane (sau sovietice, că istoria WWII este alunecoasă). Luptătorii noştrii n-au prea avut de ales pentru păstrarea demnităţii: ori lupta cu un sfârşit previzibil, ori Siberia, Donbasul sau Tribunalul Poporului. Acest episod din istoria României este greu de popularizat fără a arăta "ajutorul" Aliaţilor occidentali. Acel "ajutor" avea trei aspecte: prin radio erau încurajaţi şi asiguraţi că "mâine vin americanii", de sus primeau echipamente paraşutate (care, de multe ori, le deconspirau "cuiburile"), la şes americanii şi britanicii benchetuiau cu comisarii sovietici ...
Înteleg ca neavând sprijinul "Vestului" care i-a amagit pe tembelii aia,nu se poate vorbi despre ei cu greutate. E si asta un punct de vedere !
Problema contemporaneitatii am discutat-o în primele doua replici,daca tin bine minte. Am preferat modernul contemporanului din trei considerente : 1. contemporan ad literam sunt Iliescu,Ponta,Boc,Basescu,Nastase,Oprea,etc. 2. modernismul în istoria RO nu e chiar plin de maretie. 3. era o "licenta poetica" care încerca sa largeasca un pic orizontul.
Nu încadrarea în istorie e problema,ci încadrarea pur si simplu. Ceea ce e sigur e ca 99,9% din oamenii care au mers pâna la capat (munti-ancheta-puscarie) fara sa fi pactizat cu regimul au murit cu certitudinea ca dincolo de frumusetea gestului în sine e pustiu : nu a meritat nimic din tot ce au facut oamenii aia. Stiind ceea ce stim azi despre acei "partizani" (organili le ziceau teroristi) sigur ca e rizibil : Bob Maloubier povesteste despre instruirea celor care urma sa fie parasutati în România sau Iugoslavia,si e limpede azi. Dar atunci nu era. Partea cu polonezii care s-au batut cu mâna goala (practic) contra tancurilor sigur ca nu le-a adus nimic concret în acel moment. Dar câteva episoade de mare demnitate în istorie le-au adus o stima si un loc pe care nu-l vom putea atinge mixând în blender oricât Mihai Viteazu cu Stefan cel Mare si Ceausescu cât vrem noi.
Mihais : o miscare anticomunista armata care sa întruneasca criteriile spontaneitatii si a convingerii personale ca motor al actiunii nu au fost. Chiar daca mare parte din partizani au fost legionari sau simpatizanti legionari.
Aha,amu inteleg ce vrei sa zici.E foarte drept ca ceilalti continuau miscari din vremea razboiului. Bine ar mai fi fost sa fi ajuns Patton presedinte,nu Truman sau Eisenhower.Asta e.
Cum s-a terminat stim. Stim si de cea fost asa. Ideea e ca popularizam caloriferul si alte nazbâtii,iar când avem un motiv real de a sta drepti si cu capul sus...pauza. Dincolo de faptul ca procesul comunismului a fost facut ca vai de el (denotând un mare dezinteres national pentru chestiunea asta,în fapt) când mai dibuim câte un episod de curaj autentic în istorie nu stim ce sa facem cu el. Momentan traim bine-mersi cu istoria ilustrata în filmele lui Sergiu Nicolaescu.
Domnule Boribum, ştiu că rândurile mele pot răci relaţia de prietenie dintre noi, dar am prostul obicei de a privi "la rece" diferitele episoade din "viaţa" României. Plecând de la adevărul că până şi o coală de hârtie are două feţe, aşa trebuie privit orice episod istoric. După firea fiecăruia, putem să ne mulţumim cu aspectele romantice, cu aspectele tragice sau cu cele politice. Numai că, în aceste cazuri, vorbim doar de părţi din adevăr. După părerea mea, WWII a fost cel mai urât episod din istoria omenirii. A fost războiul în care numărul victimelor "colaterale" a depăşit numărul combatanţilor angrenaţi direct în lupte. Dar, aspectul cel mai urât a fost acela că învingătorii au schimbat în rău soarta unor popoare, cu urmări tragice pe termen scurt şi dureroase pe termen lung. După ce timpul a mai estompat aspectele tragice ale războiului, constatăm că încă mai există urmări, dintre care cea mai gravă o consider ca fiind deformarea mentalităţii românilor ca popor. Niciodată n-am fost prea solidari (comparativ cu alte popoare), dar individualismul a fost în creştere din 1946, atingând apogeul în aceste zile. Cu rare "puseuri" de solidaritate, aproape individuale, în rest trăim solitar. Ne luptăm individual pentru "pâine", pentru idei, pentru dreptatea pe care o considerăm că ar fi supremă şi reacţionăm aproape violent atunci când cineva ne combate, fie şi cu o vorbă. Este unul din motivele pentru care, astăzi, putem fi "îngenunchiaţi" de orice aventurier politic. Din invidualismul nostru a "înflorit" corupţia, hoţia, poltronismul şi sperjurul politic. Vorbiţi de "procesul comunismului" în România. A fost o piesă jenantă, jucată de niste profitori ai "comunismului", cu scopul de a netezi drumul unui informator-comunist-oportunist-mincinos către cancelariile occidentale. Nu avea niciun rost, atât timp cât "comunismul" din România nu a fost asumat în mod natural ca ideologie, ci a fost impus. Dacă voiam neapărat "să ne punem cenuşă în cap", rechizitoriul ar fi trebuit să fie făcut de istorici adevăraţi, cu documente reale şi nu de politruci care s-au folosit de fragmente convenabile, scoase din contextul istoric.
Suntem perfect de acord,si chiar nu vad nici un motiv de a ne (ma) supara în ceea ce scrieti.
Spuneam ca procesul comunismului a fost facut ca vai de el,si chiar asa a si fost. În contextul asta,Tismaneanu & Co. conteaza în context ca specialisti în istorie,nu ca fii ai printilor lor.În schimb,domnul Basescu fiind capabil sa faca si procesul unui urs la circ daca-l aranjeaza,lucrurile devin neserioase. Iar condamnarea comunismului ar fi trebuit asumata de întreaga clasa politica si nu transformata într-un (alt) subiect de înjuraturi nationale.
Spuneti ca acel "proces" nu ar fi avut sens,comunismul fiindu-ne impus. Impus a fost cam peste tot,dar asta ar fi trebuit sa nu ne împiedice sa spunem ca noi nu suntem asa,ca stim ce ne-a(m) facut rau,ca ne dezicem,etc .Macar ca nu avem statura istorica a polonezilor. Putine sanse sunt ca cineva sa ne apreciez pentru Scorillo sau Gerula : tradarile noastre proaspete si "datul dupa cires" permanent în ultima suta de ani (avem traditie mult mai îndelungata,însa) sunt înca proaspete în mintile vecinilor.
Procesul comunismului ar fi trebuit sa fie procesul lui Ceausescu. Fiind însa facut asa cum a fost facut,a creat chiar o oarecare simpatie postuma pentru acela: 88% din oameni se declara ortodocsi si omoara un om pe 25 Dec. ! Nu e grotesc ? Faptul ca dupa accea am îngropat chestiunea oricarei condamnari a unui sistem si am expediat-o rapid când era nevoie de un alt (mic) zgomot în politica e si mai condamnabil : nici macar nu se mai poate spune ca erm presati de teroristi tragând din toate pozitiile.
Probabil ca la un moment dat se va vorbi despre luptatorii din munti asa cum o facem azi despre daci si voievozi : îi vom fac "primii ninja din lume,azi la Nucsoara mâine la Timisoara" ,"cei mai duri luptatori din anii 1950 în clasamentul mondial al ziarului Click", "mai mari ca Beretele Verzi" , etc. Nu m-ar mira.
Domnule Boribum, mă bucur că putem discuta fără să ne "înfierbântăm", cu riscul ca, după regulamentul Forumului, să fim "offtopic". Personal sunt împotriva "ochelarilor de cal" şi consider că astfel de teme nu trebuie încorsetate în topic. Dacă vrem să ne apropiem de adevărul absolut! Procesul lui Ceauşescu nu putea fi făcut de generaţia noastră! Fiindcă aproape toţi cei care "am făcut ochi" după 1946 suferim de "sindromul Mowgli". Am crescut între lupi, ne-am format între lupi şi am ajuns să credem că viaţa între lupi este ceva normal. Ne-a diferenţiat numai educaţia primită în familie, dorinţa individuală pentru cunoaştere şi rezistenţa la îndoctrinare. Ceauşescu a fost personificarea unei perioade de timp, la fel cum Saddam, Mao, Kim etc, au fost personificarea unor perioade din istoria ţărilor lor. Numai că este o percepţie greşită! Un om nu poate dicta politica unei ţări dacă n-ar exista mii de executanţi cu comportament de slugi în toate instituţiile statului (şi nu numai), gata să sacrifice interesul general pentru interesele proprii. În legătură cu perioada de timp tematică, după prigoana impusă din exterior şi amplificată de slugile autohtone, exista posibilitatea unei relaxări politice şi a unei deschideri reale către lumea civilizată. Ungurii au încercat, poate prea devreme, cehoslovacii, polonezii au încercat şi ei, numai noi am preferat să aplaudăm şi aberaţiile politice până în ultima clipă. Chiar dacă România a fost "democrat-populară" şi "socialistă", la nivelul populaţiei se mima adeziunea la "valorile socialiste". Numai că mimând zilnic am creat culoare libere oportuniştilor. Nu am o statistică, dar pot să presupun că mai puţin de 1% chiar credea în acele "valori". Nu este în firea umană să accepte egalitarismul şi ascensiunea în societate pe baza meritelor personale! Şi acest aspect se evidenţiază în condiţii de criză, pornind de la a cumpăra zece litri de ulei, "ca să fie". Încerc să revin la temă, cu toate că mă simt mai atras de cauze, decât de efecte. Astăzi, privind la societatea românească, la influeţele brutale din exterior, pot înţelege mai bine ce s-a întâmplat în "zorii democraţiei populare". Spoiala de democraţie dâmboviţeană este perenă! La fel şi represiunea! Oportuniştii s-au mutat de la "stânga" la "dreapta"!
numai noi am preferat să aplaudăm şi aberaţiile politice până în ultima clipă /.../ mimând zilnic am creat culoare libere oportuniştilor. Nu am o statistică, dar pot să presupun că mai puţin de 1% chiar credea în acele "valori".
Domnule ALM,asta e problema : am mimat pâna a devenit parte integranta si firea noastra,si asa nu prea mândra (dincolo de episoadele bahice,când românul e tare viteaz si dârz). Valorile acelea nu existau,nu exista si nu vor exista ! Comunismul e o utopie. Dar tot mimându-l,ne-am transformat. Valorile comunismului în practica sunt delatiunea,lasitatea,neasumarea responsabilitatii,uniformizarea catre în jos,frica,lingusirea,demagogia,semidoctismul,semi-..tot ! . Tot mimând,însa,ne-am molipsit. Si nimeni nu a spus niciodata "stim,dar noi nu suntem asa,ne vom reveni". Nimeni ! Am continuat si continuam sa ne laudam singuri si sa facem jalnica figura cu tot soiul de merite închipuite atribuite unor înaintasi tare incerti.
De asta spuneam ca episodul luptei în munti,asa cum a fost el,ar fi putut fi popularizat. Chiar e un exemplu de lupta concreta împotriva a ceva rau ! Mi-a trebuit însa mult timp sa pricep ca acel rau nu e perceput ca fiind asa de rau,si ca nu e o chestiune foarte jenanta. De la acel punct încolo,devine inutil sa mai dezbat(em) de ce nu facem si dregem lucruri care cer calitati : demnitate,hotarâre,onoare,daruire. E fix ca si cum am plânge un porc ca traieste în mocirla. Putem sa-l plângem daca ne plictisim sau vrem sa disertam aiurea,fapt este ca el e în mediul lui. Ca orice porc provine din peste,asa e.(asta daca suntem darwinisti,caci altminteri o sa zicem ca "l-a facut Dumnezeu"). Dar purcelul nu are nevoie sa stie asta,si îi e bine în mediul sau. Ca sa nu mai spun ca porcul manânca (si) peste... .
E chiar ciudata toata povestea asta.Pe de o parte am avut luptatorii in munti.Pe de alta am avut cei mai nationalisti comunisti.Vezi momentul 68 si tot fluturatul de tricolor ce a urmat.Ambele sunt realitati.Am avut 15 ani de rezistenta activa si pasiva si tot ce s-a facut s-a facut cu forta.Pe urma am avut o adeziuni in masa la PCR,dar numai dupa ce accentul a fost pus pe R-ul de la urma. Bunicii mei au fost chiaburi si putrezi burgheji.Parintii mei au construit socialismul si prietenia romano-maghiara .E drept,un fel mai aparte de socialisti,intrucat au reusit sa fie capitalisti si-n comunism.Acuma io trebe sa reconstruiesc capitalismul si sa devin un cat mai putred burghez si un cat mai crunt exploatator.Ca sa fie bine de toata lumea.Tot n-am inteles insa pe cine din familie trebuie sa injur. Din fericire nu am avut gunoaie comuniste in clan.Nu am avut nici militieni din anii 50,nici politruci si alti de astia.Bafta mea,pot zice.Am pe cine sa injur in societate,fara vreo restrictie.
De aplaudat,parca as aplauda si pe unii si pe altii.Aia din munti au murit pt. Romania.Aia de la Canal au suferit pt. Romania.Romania aia buna si adevarata,de demult.Cand nu existau dubii asupra a ceea ce inseamna sa fi roman. Dar si aia care ar fi murit la 68 ar fi murit tot pt. Romania.Nu o Romanie asa de buna.Dar faza e ca si in versiunea aia schilodita,tot era mai buna decat deloc.Tara isi poate reveni cata vreme e in viata.
Imi permit sa nu fiu de acord cu ALM legat de japite si de momente.Cand s-a facut republica populara s-a facut cu forta.Tot ce era bun s-a distrus si toate gunoaiele au iesit la suprafata.Copiii si nepotii de gunoaie acuma alcatuiesc clasa conducatoare si aparatul de stat.Acuma s-ar putea face,teoretic, revolutia pe invers fata de anii 50.Tot cu violenta.Dar nu e ''civilizat''.Nu e ''corect politic''.Asa ca se practica haiducia.Si Zamolxe sa-i pazeasca urmasii politrucilor in metehne daca trebuie sa ne lasam de haiducie si sa iesim la lumina.
Mihais,de înjurat nu trebuie sa înjuri pe nimeni,cred eu. Ce e grav e ca vocile care spun "Ceausescu a fost patriot","cutarica securist a fost un profesionist care s-a daruit tarii","nu stiu care general care era plutonier în '50 a fost (un alt mare) iubitor de frumos" ,"aia de la Canal erau niste penali,de-aia erau în puscarie" , "partizanii ? Teroristi împotriva ordinii de stat!" ,etc,etc, toate chestiile astea "se pun" pe mentalul colectiv si asa subred si amestecat cu haosul zilelor noastre dau cuvintele : era mai bine înainte,domnule ! Si încep tânguielile si slava : unde esti tu Ceausescu,sa faci ordine ? Sa faci combinate (care sa produca mult si prost,pe stoc) ? Unde esti tu sa ne dai case (frigurose si fara lumina si apa) ? Sa ne dai de mâncare (parca cozile de la Alimentara erau butaforie) ?
Am avut un unchi îndepartat,rus si kaghebist (cu acte în regula). Fiu-sau a fugit în Canada,în 1980. S-a dus si unchiul asta la el sa-l vada,prin 1988. S-a întors de la Toronto si stii ce-a zis ? "Dom'le,e frumos în Canada,dar nu se compara cu Moscova" ! Iar în februarie 1990 i-a sunat pe aia din Canada sa le spuna "gata,avem si noi în magazine ce aveti si voi acolo ! " (substrat : "ce dracu' mai faceti acolo ? veniti înapoi !")
Asa sunt unii oameni,si nu-i poti schimba,e mai bine sa îi ajuti sa treaca Stixul daca se poate. Pe ala îl întelegeam : Stalin era Hristosul (ma-sii) lui. Dar pe ai nostri nu-i înteleg : si rupti în fund de comunisti,si mândri nevoie-mare,si nostalgici dupa niste morti,si fara nimic în creiere !
Ma dau eu rotund în scris,dar daca nu se schiba regimul si ramâneam în România cred ca as fi sfârsit secretar de Partid : bla-bla-bla (la asta ma pricep) si atât. Tot asa cum îmi pare rau ca n-am fost în stare sa ma fac un gen. Oprea,plin de stele si de bani ! Zau ca-m ipare rau ! Când vad câta lume proasta e si care nu se satura de suturi în fund,cred ca inteligenta e sa actionezi,nu sa vorbesti "contra". Nici un doctorat à la Ponta n-am fost în stare sa am !
Domnule Mihais, chiar mă bucur că nu sunteţi de acord cu mine, înseamnă că am greşit în aprecieri şi trebuie să mai învăţ. Ce să fac, am şi eu momente de "melancolie blegoasă".
Nu ştiu ce cuprinde sintagma "tot ce era bun s-a distrus" şi dacă nu cumva mai trebuie ajustată pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale. Nici în clanul meu n-au fost gunoaie dar, după standardul dvs, eu am fost gunoiul! Asta este, n-am găsit altă rima! Aş fi vrut eu să am fabrica mea, dar nu s-a putut, nu era voie! Aşa că a trebuit să intru în fabrica tuturor. Eram "mort" să fac cercetare-proiectare ca-n vest şi am ajuns în "sistem", că de făraşe (generic) eram sătul. A fost bine, a fost rău? Habar n-am, unii zic că da, alţii zic că nu. Şi aşa, târâş-grăpiş, am ajuns la societatea economiei de piaţă. Am zis că a venit şi momentul meu de adevăr. Am ieşit din sistem (nu pe cale naturală) şi am făcut un SRL. Nu o măsuţă în faţa blocului ci o societate care are CAEN în diviziunea 72. A mers bine câţiva ani, până când alţii au vândut tot ce mai era industrie românească. Acum, nu ştiu dacă să mă bucur sau nu! Dacă era fabrică şi nu un „sereleu” de apartament? P-ăsta nu l-au mai distrus comuniştii, că Pogea făcea parte din cel mai de drepta guvern din lumea drepţilor! Acu' şed şi cujet! Rupt în fund de comunişti n-am fost decât la vârsta şcolilor, mândru am cam fost, acord iertare morţilor, iar dacă am ceva în creier nu pot să-mi dau seama, că este o problemă cu auto-cunoaşterea. Iubesc oamenii, îmi place să lucrez în colective (dar mai mult îmi place să le conduc) şi, când îmi prisoseşte timpul, intru pe acest Forum unde cioplesc un lemnişor şi spun prostii ...
Domnule ALM,chiar generalizati situatia dumneavoastra (educatie,cultura,interese,familie,aspiratii) la tot sistemul creat si existent în P.P.R/R.S.R ? Citind ce ati scris,as presupune ca tov. Emil Bobu (de exemplu) ajungând unde ajunsese (profesional vorbind) a fost o "lumina" ! Nici eu nu simt vreo sfiala când aud (si auuuud) ca românii fura,românii omoara,românii fac si dreg (si chiar fac). Dar nu ma simt solidar cu chestiile astea "pentru ca din cauza ca de" unele motive ! Asa si dumneavoastra ! Sigur ca nu va simtiti în vreun fel,caci nu e cazul. Dar cu massa cum ramâne ? Ca aia e partea care decide si horaraste destinele.
Domnule Boribum, vă rog să consideraţi mesajul anterior ca fiind un ... lemnişor. Pot să mai adaug că n-am fost un unicat, aşa cum nici Emil Bobu n-a fost un unicat. Unii am ajuns unde am ajuns plecând de la mătură (la propriu), alţii sărind câte şapte trepte împinşi de la spate. Ceea ce constat este faptul că, din acest punct de vedere, nimic nu s-a schimbat în ultimul secol ...
Forums
.E drept,un fel mai aparte de socialisti,intrucat au reusit sa fie capitalisti si-n comunism.Acuma io trebe sa reconstruiesc capitalismul si sa devin un cat mai putred burghez si un cat mai crunt exploatator.Ca sa fie bine de toata lumea.Tot n-am inteles insa pe cine din familie trebuie sa injur.
