Dacă tot a venit vorba ….să mai povestesc una dar…. preluată de la un coleg marinar mai în vârstă… Un vestit amiral îşi anunţă vizita la şedinţa ,,cu activul de baza de partid,, ce avea loc la MU.de marină …înainte de anul 1989.Pe atunci subsemnatul era pufan…şi se găsea într-un poligon de …….. Unităţile de marină făceau aprovizionarea cu alimente perisabile o dată la două zile pentru că nu dispuneau de un spaţiu frigorific corespunzător iar tot timpul cei de la unităţile operativ se plângeau că alimentele perisabile în special carnea prinde un iz nu tocmai plăcut şi de multe ori sunt nevoiţi să o azvârle pentru că dădea un gust urât mâncării pe care o preparau…. S-a analizat această problemă la nivelul conducerii şi s-a decis ca la baza de aprovizionare să se amenajeze un spaţiu frigorific şi s-a dat şi un termen din acela militar… din birou… Comandantul Bazei a căutat un asemenea spaţiu în unitate care trebuia să întrunească mai multe condiţii (să fie izolat frigorific,gresat, faianţat, başca pe deasupra să poată fi montate şi compresoarele frigorifice etc) iar după lungi căutări s-a luat decizia construirii unui asemenea spaţiu care înainte de 1989 nu era chiar aşa uşor şi….nu aveau la dispoziţie decât două compresoare .Ţinând cont de acest fapt spaţul frigorific construit nu putea fi unul mare…… Acum la logistică era încadrat un maior care mai târziu l-am cunoscut şi eu….era făcut ofiţer în anul 1968 din acei sergenţi cu diagonală ….şi nu prea îl ducea capul dar la matrapazlâcuri mama, mama…îi frigea mintea şi aici ştiu eu de ce…. Are loc şedinţa cu ,,activul de bază de partid,, şi se face analiză….când se ajunge la realizări…. normal în material s-a prins şi realizarea unui spaţiu frigorific generos pentru depozitarea bla,bla, bla … Şi acum atenţie….Inginerul Şef al Bazei i-a cuvântul şi arată că acest spaţiu nu este chiar atât de mare…..şi este neîncăpător pentru nevoile unităţilor operative …că dacă ar încăpea un porc ….la care maiorul de logistică se ridică şi spune : Cum tovarău….să spuneţi aşa ceva dacă am intrat eu cu tovarăşu amiral …vă spun eu încap doi porci…. după care s-a produs în sală o mare hilaritate….
ALM si Boribum: am tinut aparatul ala in mana, inainte sa intre in emisie si le-am spus amandurora ce cred eu ca ar putea fi: un aparat pentru transmisii codificate. dar vorbeam cu peretii, pentru ca oamenii aveau plan la bagat fitile, mai ceva ca badea cu motociclistii. s-au facut de [cenzurat], din punctul meu de vedere, dar si-au indeplinit "misiunea", si-au mancat malaiul. dupa vreo 6-7 ani am fost la cico acasa, statea intr-o vila babana in primaverii (mobila stil, chestii, cred ca era de la raapps luata de-a gata), era deja secretar de stat si general cu state vechi si tocmai pleca pentru cateva zile in strainatate la un schimb de impresii, pe banii nostri
Dupa vreo 4-5 ani de la despartirea drumurilor noastre individul (avansat intre timp general) ajunge sa fie mutat/avansat sef la esalonul unde aterizasem eu sa scap de el. Cand am auzit ca o sa lucrez iar cu el mi-am intins antenele sa plec la o alta structura pana vine, si dintre toate variantele am ales una care nu ii era subordonata. Dar cum lucrarile de personal dureaza ceva timp, m-a prins in unitate. A dat el sfoara in tara ca tot personalul va da testari pentru confirmarea pe functii, de parca el descoperise apa calda, focul si roata. Avand raportul de plecare aprobat, nu m-am agitat si nu am facut raport de participare la testare. Intr-o seara ma suna ofiterul de serviciu ca seful a intrebat de ce nu am depus raport, sa vin sa-l scriu, ca a doua zi era testarea. L-am rugat pe colegul care era de serviciu sa-i raporteze ca nu doresc sa particip la testare si ca nu vin sa depun raport. A doua zi la prima ora bineinteles ca ma cheama la el si incepe circul, concluzia fiind ca o sa fiu pus la dispozitie si o sa aiba el grija sa fiu dat afara, dar eu i-am aratat un xerox dupa raportul inregistrat cu aprobarea mutarii mele de la UM… la UM…, cu ambele stampile, si ca ma consider ca si mutat din respectiva structura, deci nu are rost sa mai particip la confirmarea pe functie. La care el schimba placa, imi zice ca nu stia ca am raport aprobat, eu ii spun ca nu era problema mea, dar daca, totusi, nu vreau sa raman, ca poate retrage raportul, c-o fi, c-o pati... I-am reamintit ca am mai plecat candva de sub comanda lui si nu vreau sa mai repet experienta. Asa am scapat de a lucra cu un sef imposibil.
Fiind mutat intrun anumit esalon a trebuit, ca tot omul, sa ajung la medicul sef, un colonel ceva mai in varsta. Identific incaperea, bat la usa, se aude un Da!!!, intru, ma prezint si sunt intrebat ce vreau. Incep prin a descrie ce ma deranjeaza, in speranta ca va sti ce sa imi prescrie. Nu termin prima fraza ca tipul striga la mine un Iesi afara!!! Sa vii cand te hotarasti!!! mai mult decat imperativ. Imi iau coada pe spinare si ma execut. Ma duc la un coleg de ma stiam de ceva vreme, ii zic ce am patit, la care el incepe sa rada, spunandu-mi ca omul este doctor care nu trateaza, ci doar prescrie medicamente. Asa ca daca am nevoie sa imi dea reteta cu anume medicamente ma duc la el si ii zic ce vreau, sa nu ii povestesc simpatologia ca ma da afara. Asta se intampla inainte de '89, intamplare strict autentica, nu e banc, nu e gluma
La un moment dat aveam in subordine un MM care trebuia inaintat in grad. Cum erau vremurile inainte de '89, daca aveai un B inainte de avansare, erai amanat. Ii fac eu aprecierea de serviciu de FB, dar proiectele trebuia sa fie prezentate si in sedinta de BOB. Ma duc, o citesc, iar secretarul imi zice ca nu, trebuie sa-i dau B. Intreb pentru ce, el raspunde ca stie el, eu zic ca daca nu stiu si eu nu schimb notarea, asa ca dupa ce ne contram vreo 5 minute politrucul imi zice ca subordonatul meu face in unitate apologia sistemului de viata imperialist, ca nu respecta invatamintele partidului in ce priveste celula de baza a societatii - familia si altele asemenea . Apropo, omul era o relicva vie, fusese locotenent politruc la Bumbesti-Livezeni, si era pe ultimii metri. Eu raman masca si ii zic ca atunci si eu sunt vinovat, ca nu am observat, dar sa imi dea si argumente. El nu, eu ba da, si tot asa. Pana la urma imi zice ca MM-ul a introdus in unitate o brosura porno care a circulat pe la mai toti (inclusiv contabila, casiera si alte colege), a incercat sa puna si el mana pe carticica, s-o aiba ca proba, dar nu a reusit. Atentie, era inainte de '89, cand reclama la ciorapi Adesgo era cea mai sexi imagine de pe piata oficiala. Eu sa cad jos (desi stateam pe scaun) cand am auzit asa argument. I-am spus ca asta nu este motiv sa-i scad calificativul, el ba da, eu ba nu etc. I-am zis ca profesional omul isi facea treaba, eu nu pot sa-i dau mai putin de FB si ca intamplarea respectiva nu o iau in considerare. El da-i cu Codul eticii si echitatii socialiste, cu principiile morale, cu celula de baza, cu alte cele. MM-ul era casatorit, fusese mutat in unitatea respectiva sa fie mai aproape de casa, dar sotia nu a vrut sa vina cu el, preferand sa ramana langa maica-sa. Deci erau in predivort. Loco gasise o invatatoare cu care se cuplase si care a gasit la copii intro zi brosura cu pricina, pe care voia sa o distruga. El a luat-o si asa a facut turul unitatii brosura cu pricina. Politrucul se inversunase tare, eu i-am zis ca ce, el nu avuse niciodata vreo poza deocheata, la care el sa faca o criza de apoplexie. I-am propus sa mergem in dormitoarele mt-ilor, sa-i punem sa deschida valizele si sa facem impreuna inventarul a ce au lipit pe capace, in interior. La asa contrargument politrucul (rosu ca racul) m-a dat afara, spunandu-mi sa vin cu proiectul modificat, iar eu i-am zis ca nu-l modific, daca vrea sa ii scada el calificativul, ca eu nu o fac. Restul membrilor BOB normal ca ramasesera ca la dentist... Urmarea a fost ca MM a primit calificativul FB si a fost avansat, nici in ziua de azi nu stie de incident, iar eu, desi am avut tot FB ca apreciere, am avut bagata o soparla in acel an in notare, determinandu-l pe seful meu direct sa scrie ca nu fac aprecieri obiective ale subordonatilot si ca ii acopar.
Vă povestesc şi eu o întâmplare, preluată de la tata. Rog doamnele şi domnişoarele să nu se supere pentru ce vor citi mai jos. Aşadar:
Într-o dimineaţă a anului 195..., la unitatea de paraşutişti de la Buzău se dă, ca de obicei, raportul. Ceva mai deoparte, dar la vedere, o femeie străină, în ţinută civilă. Militarii se uită miraţi, nu prea aveau parte de asemenea vizite. Comandantul, colonelul (ulterior, generalul) Grigore Baştan, ascultă raportul, după care precizează că „tovarăşa” are de făcut o plângere şi o întreabă despre ce este vorba. Femeia spune că unul dintre paraşutişti a lăsat-o pe fata ei însărcinată şi acum a venit să ceară ca făptaşul să fie identificat şi să se însoare cu fata, după obicei, ca să-i spele ruşinea acesteia din urmă. Paraşutiştii încremeniseră. O plângere la partid din partea femeii şi o anchetă la unitate nu picau deloc bine. „Dumneata ai o iapă şi nu eşti în stare să o păzeşti. Cum vrei să stăpânesc eu peste 200 de armăsari?”, vine, năucitor şi dur, răspunsul colonelului Baştan. Paraşutiştii nu mişcă, dar ochii lor exprimă satisfacţia: comandantul i-a apărat. Şi, dacă a răspuns aşa, înseamnă că va merge până la capăt. Într-adevăr, situaţia nu s-a lăsat cu proces de paternitate, femeia a plecat păgubaşă.
Generalul Bastan avea un mod original de a-si vizita fiul care era elev la Liceul Militar "Stefan cel Mare": nu intra pe poarta liceului ca orice muritor de rand, ateriza cu parasuta pe platoul liceului. Bucuria piticilor .
Pentru ca tot este azi Ziua Transporturilor Militare, sa povestesc si o intamplare petrecuta intr-o misiune facuta cu un coleg cfr-ist. Am fost trimisi in provincie in misiune pentru 2 zile. La plecare, dis de dimineata, nu stiu daca se pusese trenul in miscare, ca el deja adormise si cam horcaia. Cand am ajuns ne-am cazat la caminul de garnizoana, ne-am dus la treaba, iar seara, program de somn. Pentru ca era o perioada cam friguroasa, iar camera cu 2 paturi era pe colt, administratorul (de, fiind de la esalon) ne-a dat in camera un calorifer electric. Am ajuns seara, am mancat, la tv nu prea aveai ce sa vezi, asa ca pe la 22-23 hai la somn. Caloriferul in priza. Dupa 10-15 minute am adormit bustean, obosit dupa drum+stat in frig. Auzeam vag cum colegul de camera se tot foia. Pe la 1-2 noaptea il aud cum bombane ceva, se da jos din pat, scoate caloriferul din priza si se baga inapoi, in pat. Nu stiu daca a durat 5 minute ca a inceput omul sa sforaie ceva de cartea recordurilor. Am incercat tot felul de procedee de a diminua zgomotul (mai ramanea sa mut patul pe hol), dar nimic! Cred ca incepuse sa cada si varul de pe pereti, daca nu chiar tencuiala. Dupa ceva timp am recurs la trucul cu fluieratul, dar efectul nu tinea decat cel mult 30 secunde. M-am dat jos din pat de cateva ori sa-l bat pe umar, sa se intoarca... Rezultate = zero, sforaia in toate pozitiile. In astfel de chinuri am petrecut respectiva noapte. Dimineata colegul cfr-ist fresh ma intreaba de ce nu am prea dormit, ca si el pana nu a scos caloriferul din priza nu s-a odihnit, ca il deranja zgomotul facut de termostat cand pornea alimentarea sau oprirea lui. Pe el il deranja zgomotul ala nesemnificativ de la declansarea termostatului, in schimb fluieratul meu sau propriul sforait nu Poate ca si eu oi fi sforaind cateodata, dar nici chiar asa! A fost cea ma groaznica noapte (ne)dormita in cate misiuni am avut. I-am promis ca ever nu voi mai merge la alta misiune cu el, si asa a fost.
Fiindcă a venit vorba despre servituțile traiului în comun impus de serviciul militar, o să povestesc și eu una.
Când eram la cercetare, invariabil, în fiecare iarnă, aveam tabără de instruire în munte. Cele mai multe au avut loc la Dichiu, în Bucegi, unde condițiile, mai ales cele de igienă, erau... care erau! Apa nu curgea decât la bucătărie, ca să te duci dimineața ca omul trebuia să iei gerul și troienele în piept și să mergi câteva zeci de metri, în fiecare dormitor stăteam cel puțin 25 de oameni, șamd.
Acum, cine nu a fost niciodată într-o astfel de tabără, nu știe cât se transpiră acolo, dar vă rog să mă credeți pe cuvânt că se transpiră mult, extrem de mult! Omul mai face ce mai face să nu mai pută, mai un pic de apă caldă furată din oalele de la bucătărie sau încălzită la primus ori la fierbătorul electric, mai un dezbrăcat în pielea goală și frecat cu zăpada, mai un frecat cu prosopul ud, dar hainelor nu prea ai ce să le faci, de unde situația în care, spre sfârșitul taberei, unul din colegii mei zice odată: "Bei nene, am ieșit azi dimneata afară, și după ce am stat zece minute în aer curat și m-am întors în dormitor m-am întrebat extrem de serios dacă nu cumva cineva nu se va mai trezi, dacă nu cumva cineva a murit de duhoarea aia insuportabilă."
Evident că nimeni, când se trezea, nu simțea absolut nimic în neregulă cu aerul pe care îl respiraserăm toată noaptea.
La ceva timp după povestea asta, când eram în anul unu la postliceala sanitară, la o testare la psihologie, profesoara ne cere să povestim două situații în care suprastimularea unui organ senzorial nu a mai produs nici o reacție sau a produs o reacție extrem de slabă. Ce ați citit mai sus e, bineînțeles, primul exemplu care îmi vine în minte, și mă apuc și îl pun pe hârtie, cu toate detaliile sordide. Când ne aduce lucrările, profesoara, fată tinerică și spălată, îmi zice: "Domnu' Pârvu, nu m-am putut stăpâni să nu citesc lucrarea dumneavoastră în cancelarie, să știți că s-a râs fără oprire toată pauza!"
Întorcându-mă la tabăra de pregătire la munte, și fiindcă am pomenit într-altă parte de Petrică "King" Onofre, îmi amintesc cum, ofițer de serviciu pe tabără fiind, la 06.00, cu rânjetul lui parșiv pe față, băga capul pe ușă și urla din adâncul plămânilor: "DEȘTEPTAREAAAAAA!!!!!!!!" și apoi închidea imediat ușa și asculta satisfăcut zgomotul grindinei de bocanci care o izbeau.
Una dintre cele mai frumoase experiente traite alaturi de militari a fost participarea la o misiune a ARCA Space in larg, la bordul navei logistice 281 Constanta.
Impreuna cu un amic, am fost cazati intr-o camera cu patru paturi. Suprapuse cate doua.
Am ajuns primii in camera si mai urmau sa apara doua persoane, drept pentru care amicul a zis sa ca normal si corect ar fi sa alegem noi paturile, dar de bun simt ar fi sa le alegem pe cele de sus. Asa, ca poate s-o nimeri sa fim mai tineri, mai atletici (el!), sa fim mai politicosi, etc.
In timp ce incerca sa ma converteasca pentru un pat de la etaj, isi descarca o cantitate mare de dulciuri si le aranja ca pe pixuri pe o masuta de lucru, explicandu-mi: bai, tu nu ai facut armata, e bine ca totul sa fie ordonat si sa nu ocupe prea mult spatiu.
Am inceput sa fac misto de el pe doua linii, una cu patul - pe plafonul celui ales de el era o cutie fix deasupra pernei - si una legata de dulciuri si de faptul ca in dimineata plecarii din Bucureti tocmai ce terminase un chef si ma gandeam ca e mahmur si se drege cu dulciuri.
Nu, a zis el, dar e bine sa avem ceva de rontait in caz ca vom suferi de rau de mare din ala care ne va face sa mancam mai mult.
Bun. Apare primul coleg de camera, priveste fericit la patul lasat liber de amicul meu si isi alege locul, apoi ne intreaba daca sforaim pentru ca dumnealui cam sforaie, dar nu de speriat. Noi, ranjim politicos, apoi la prima tigara ne spunem: bai, tipul sforaie... mai bine stam noapte pe punte si dormim cand nu e el in camera.
Celalalt coleg a venit tarziu. Era suplu, dar avea vreo cincizeci si ceva de ani. N-a zis nimic, poate s-a gandit ca e mai safe pentru dumnealui sa nu dorm in patul de sus... Cu sforaitul, l-a instiintat colegul care a marturisit ca sforaie, dar nu de speriat.
Incepand cu prima dimineata, domnul de deasupra a inceput sa ne urasca.
Masinile torceau asa de frumos... am dormit fantastic, la fel cum am si sforait, atat eu cat si amicul.
In dimineata experimentului am urcat intre turele, deasupra puntii heliport, sa fac poze. Spre fericirea mea, am prins niste cadre fantastice cu Fulgerul 3 apropiindu-se atunci cand se ridica intunericul.
In spatele meu, cand am inceput sa pozez rasaritul, am auzit vocea comandantului navei. Ura o buna dimineata cuiva.
M-am intors, sa dau si eu buna dimineata si am prins privirea colegului de camera care tocmai replica:
- Care buna domnule comandant, ca m-ati repartizat cu baietii astia de la presa care sforaie precum tancurile toata noaptea si nu pot sa inchid un ochi macar!
Dincolo de marturisirea asta, trebuie sa spun de colegul meu ca incepuse sa ceara casca metalica pentru somn: de cate ori se sucea in pat, lovea cu capul cutia de deasupra. In momentele alea, cica ne opream amandoi din sforait - eu ca sa rad cu hohote... Desigur, treaba asta ne-a povestit-o colegul care nu putea inchide macar un ochi.
Dulciurile lui s-au terminat repede. La un moment dat, pe punte, la o discutie cu doi scafandri si o domnisoara asistent medical, amicul a rabufnit: nu te mai duce in camera, ca nu mai am! Si a inceput sa le povesteasca celor trei ca i-am rontait tot-tot-tot si ca si la masa mananc de ma ud cu apa. Si le zic si eu: foarte buna mancarea, stiti... eu nu mananc ciorba dar aici am reusit recordul sa consum trei portii, plus felul doi si felul doi al astuia care n-a luat si el mai multe dulciuri, dar sunt fericit ca nu am rau de mare!
Cei trei marinari au ras ca la filme de comedie si m-au batut pe spate: mhm!
Colegul care nu putea sforai a plecat printre primii, cand am ajuns in dana.
Noi am mai ramas o noapte la bord, dar ne-am simtit mai singuri fara dumnealui.
Cum era moda inainte de '89, cei din armele tehnice (in special) trebuia sa faca oarece stagiu in economia nationala (Transfagarasan, Canal, carbuni, irigatii, constructii), de obicei o tura de 2 ani. Mutatul la UM din economia nationala era si o cale de a scapa din unitati mai dificile, la sfarsit fiind momit cu posibilitatea de a opta unde vrei sa te muti. Un maior inginer, loctiitor tehnic, este el prins cu arcanul si trimis in asa unitate. Era vestit cam ce facea el prin unitate. Dupa ce trece perioada, se reintoarce la unitate, dar il rodea sa mai faca o tura. Asa ca la prima ocazie a iesit la raport la seful trupelor, sa ceara sa mai fie trimis inca o data. Seful trupelor l-a ascultat, dupa care l-a intrebat daca nu se gandeste si la cei din unitate, ca poate le-o fi fost greu fara el 2 ani, si sa plece iar... La care omul, candid, i-a raspuns ca nu este nici-o problema, locul i-a fost tinut prin cumul de un mm, care s-a descurcat chiar mai bine decat el. Dupa asa raspuns raportul de mutare i-a fost aprobat imediat
In '98 a avut loc o parada militara sub Palatul Parlamentului. Retin ca au fost oarece probleme, erau niste semafoare plantate pe niste insule, care a trebuit sa fie demontate, pentru a nu fi ocolite de tehnica.
. Tot asa, era inceput de iarna, si a dat ceva zapada cu cateva zile inainte. S-a adunat ceata de oficialitati cu vreo 2 zile inainte si, prima reactie, Sa vina armata sa deszapezeasca! Au inceput sa se uite unul la altul, dar pana la urma cineva i-a convins ca armata nu putea sa vina sa curete zapada pentru simplul motiv ca nu mai exista in Bucuresti batalion de geniu (cel din Pantelimon era pe desfiintare), ramasese doar celebrul regiment Hop-sa-sa, de geniu aviatie, dar care avea tehnica raspandita prin tara. Si mai era ceva - piata avea pe jos pavele, iar la ce tehnica avea armata (buldozere, autoincarcatoare si autogredere) ar fi insemnat ca jumatate din suprafata sa fie arata. Pana la urma s-a intervenit cu ADP-urile, cu lopeti si remorci, armata doar a dat ceva militari mandri purtatori de lopeti.
Offff! Mai bine nu puneaţi clipul! Ce amărăciune pentru noi ăştia, nostalgici şi pro ruşi: aproape toată tehnica (poate chiar toată) era "fabricată în România"! În loc să dezvoltăm, am ales să demolăm ...
Mi s-a intamplat sa aud de 2 ori afirmatia unor generali cum ca Ati venit la mine, ca sunt mai batran. Daca eram mai tanar stiati ca nu ma las. Nu mai retin ordinea, se poate sa fie invers, dar una s-a spus la Timisoara, cand Corpul de armata s-a operationalizat, adica transformat in Brigada, alta cand Directia Gospodarie s-a spart, dupa dorinta lui Zisu.
Forums
după care s-a produs în sală o mare hilaritate…. 
. Apropo, omul era o relicva vie, fusese locotenent politruc la Bumbesti-Livezeni, si era pe ultimii metri. Eu raman masca si ii zic ca atunci si eu sunt vinovat, ca nu am observat, dar sa imi dea si argumente. El nu, eu ba da, si tot asa. Pana la urma imi zice ca MM-ul a introdus in unitate o brosura porno care a circulat pe la mai toti (inclusiv contabila, casiera si alte colege), a incercat sa puna si el mana pe carticica, s-o aiba ca proba, dar nu a reusit. Atentie, era inainte de '89, cand reclama la ciorapi Adesgo era cea mai sexi imagine de pe piata oficiala. Eu sa cad jos (desi stateam pe scaun) cand am auzit asa argument. I-am spus ca asta nu este motiv sa-i scad calificativul, el ba da, eu ba nu etc. I-am zis ca profesional omul isi facea treaba, eu nu pot sa-i dau mai putin de FB si ca intamplarea respectiva nu o iau in considerare. El da-i cu Codul eticii si echitatii socialiste, cu principiile morale, cu celula de baza, cu alte cele. MM-ul era casatorit, fusese mutat in unitatea respectiva sa fie mai aproape de casa, dar sotia nu a vrut sa vina cu el, preferand sa ramana langa maica-sa. Deci erau in predivort. Loco gasise o invatatoare cu care se cuplase si care a gasit la copii intro zi brosura cu pricina, pe care voia sa o distruga. El a luat-o si asa a facut turul unitatii brosura cu pricina. Politrucul se inversunase tare, eu i-am zis ca ce, el nu avuse niciodata vreo poza deocheata, la care el sa faca o criza de apoplexie. I-am propus sa mergem in dormitoarele mt-ilor, sa-i punem sa deschida valizele si sa facem impreuna inventarul a ce au lipit pe capace, in interior. La asa contrargument politrucul (rosu ca racul) m-a dat afara, spunandu-mi sa vin cu proiectul modificat, iar eu i-am zis ca nu-l modific, daca vrea sa ii scada el calificativul, ca eu nu o fac. Restul membrilor BOB normal ca ramasesera ca la dentist... 
. 
