La inceputul anului 2010, pe forumul nostru au aparut citiva indivizi ale caror postari erau orientate in doua directii: iesirea in strada a militarilor si promovarea nou-infiintatului SCMD al tovarasilor propagandisti Dogaru, Pricina, Monac&co. Daca in privinta promovarii SCMD prin intermediul APSF n-am avut, la vremea respectiva, nimic impotriva, in ceea ce priveste iesirea militarilor in strada reactia mea a fost vehementa si argumentata. Indivizii au disparut rapid, insa schimburile de replici au ramas pe forum si le puteti reciti in topicul Pensii militare din sectiunea Legislatie.

Voi relua, insa, doua postari care-mi apartin, singurele in care am avut ceva de comentat in privinta acestei organizatii:

13 februarie 2010
(...) mai am o intrebare: pe vremea cind armata facea canalul, facea agricultura, facea transfagarasanul si alte alea, cea faceati voi, nene? nu cumva erati toti prin consiliul politic superior, politruci de frunte, tropaind peste spinarile militarilor morti? ca va stim "cariera" militara... 7 militari morti la un kilometru de transfagarasan au fost atunci si nu v-am auzit gurile!!!! si unde ati fost in ultimii 20 de ani, timp in care sistematic armata a fost decazuta din drepturile si statutul ei??? ca v-ati infiintat dupa aparitia legii 329, disperati ca va pierdeti veniturile civile babane de la parlament si raminteti doar cu pensiile...

13 februarie 2010
(...) am insa o intrebare de fond, pe care poate au mai ridicat-o si altii inaintea mea, dar in mod cert o vor ridica unii intr-un viitor oarecare:

SCMD s-a infiintat in baza Legii 54/2003, care este legea sindicatelor...
conform acestei legi:
Art. 2. - (1) Persoanele încadrate în muncă şi funcţionarii publici au dreptul să constituie organizaţii sindicale şi să adere la acestea. Persoanele care exercită potrivit legii o meserie sau o profesiune în mod independent, membrii cooperatori, agricultorii, precum şi persoanele în curs de calificare au dreptul, fără nici o îngrădire sau autorizare prealabilă, să adere la o organizaţie sindicală.
Art. 4. - Persoanele care deţin funcţii de conducere, funcţii de demnitate publică, conform legii, magistraţii, personalul militar din aparatul Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne, Ministerului Justiţiei, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Informaţii Externe şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, precum şi din unităţile aflate în subordinea acestora nu pot constitui organizaţii sindicale.

in statutul lor scrie:
Art. 1. Sindicatul ”Cadrelor Militare Disponibilizate” (CMD) este o organizație cu personalitate juridică, înscrisă în registrul persoanelor juridice în temeiul prevederilor Legii 54/2003, a sentinței judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti și a prezentului STATUT, ce reunește, pe linia liberului consimțământ, cadre militare în rezervă, diponibilizate conform OG. nr. 7/1998 dar și a altor acte normative conjucturale, alte cadre militare în rezervă și în retragere care aderă la statutul, scopul și obiectivele sindicatului, care au calitatea de membri de sindicat, în condițiile prezentului statut.

in Legea 80/1995 se afirma negru pe alb:
ART. 1
Prin cadre militare, in sensul prezentei legi, se intelege cetatenii romani carora li s-a acordat grad de ofiter, maistru militar sau subofiter, in raport cu pregatirea lor militara si de specialitate, in conditiile prevazute de lege.
Cadrele militare sint in serviciul natiunii.
ART. 4
Cadrele militare se pot afla in una dintre urmatoarele situatii:
a) in activitate, cind ocupa o functie militara. Calitatea de cadru militar in activitate se mentine si pe timpul cit acestea sint eliberate din functii pentru a urma diferite forme de pregatire in interesul serviciului, precum si atunci cind sint puse la dispozitie: in vederea incadrarii sau trecerii in rezerva ori in retragere; pentru cazurile de boala stabilite prin hotarire a Guvernului; pe timpul cit sint in captivitate.
Pot fi ofiteri, maistri militari sau subofiteri in activitate persoanele care au numai cetatenie romana;
b) in rezerva, cind nu ocupa o functie militara, dar intrunesc conditiile prevazute de lege pentru a fi chemate sa indeplineasca serviciul militar ca rezervisti concentrati sau mobilizati, iar la nevoie, in calitate de cadre militare in activitate;
c) in retragere, cind, potrivit legii, nu mai pot fi chemate pentru indeplinirea serviciului militar.

in consecinta:
1. asocierea cuvintelor "sindicat" si "cadre militare" incalca flagrant legea 54 si legea 80,
2. cadrele militare in rezerva si retragere nu sint nici functionari publici si nici angajati in institutii, deci nu au dreptul sa constituie sindicat, in conf. cu legea 54,
3. faptul ca SCMD are o hotarire judecatoreasca definitiva, data de un individ care inainte de '89 a fost un simplu militian, cunoscut pentru conexiunile sale politice actuale, nu exclude caracterul straniu al acelei hotariri si evidenta incalcare a legilor in vigoare chiar de catre judecatorul care trebuie sa se supuna lor.


Sa ne amintim, de asemenea, suita de acuze venita in valuri din partea multor membri SCMD privind disparitia unor sume uriase din conturile organizatiei, precum si teama liderilor de a organiza congres cu alegeri, asa cum prevede statutul lor. Dogaru nu a raspuns nici pina in prezent acestor acuze si nici nu a oferit membrilor situatia financiara reala si la zi a sindicatului.
Dar asta nu e treaba noastra. Sintem un ONG care nu cere cotizatii, nu accepta donatii si nu raspunde nici unui ordin venit din afara, ci se supune exclusiv vointei membrilor. Sintem, de asemenea, un ONG care nu-si baga nasul in treburile interne al altor organizatii. Insa nu ma pot impiedica sa nu constat citeva elemente peste care jurnalistii, blogarii, feisbuchistii, pensionarii militari cu prea mult timp liber (si cine mai vreti voi) trec cu nonsalanta:

1. Desi Dogaru pretinde ca SCMD are zeci de mii de membri, constatam ca in absolut toate manifestarile de strada n-a reusit sa faca spectacol cu mai mult de citeva sute, adusi de prin toata tara. Apar intotdeauna in grupuri de protest din care fac parte alte sindicate si asociatii, asa cum s-a intimplat si la ultima manifestatie, tocmai pentru a nu deveni penibili prin numarul real de membri pe care reusesc sa-i mobilizeze. Beneficiind, insa, de sustinerea unei parti din media puternic implicata politic, SCMD-ului i s-a construit aura unei organizatii care chiar ar conta in spatiul public, dar in lipsa acestui element, SCMD ar disparea rapid si fara urme. Nu mai pun la socoteala nemultumirea unei parti importante a celor care platesc cuminti, fara cricnire, cotizatii lunare care dispar in neant, ignorata ostentativ de Dogaru. De aici si fluctuatia de membri care vin si pleaca din sindicat mai abitir ca intr-un hypermarket.

2. Desi se erijeaza in purtatori de cuvint ai tuturor militarilor, majoritatea acestora ii detesta pe lideri SCMD. Cadrele militare in rezerva cunosc prea bine trecutul "glorios" al acestor indivizi, iar cadrele active nu se regasesc in imaginea publica a unui grasun pufos, pletos, slinos si belicos. Comentariile pe marginea articolelor de presa care se refera la liderii SCMD exprima mai mult decit simplul dispret la adresa lor. De asemenea, violenta de limbaj, expresiile jignitoare, tonul arogant folosite de politrucul Dogaru nu cadreaza cu modul in care militarii de cariera invata sa se exprime atit in interiorul sistemului, cit si in afara lui.
Un simplu search pe Google va poate lesne conduce catre multitudinea de bloguri, comentarii si articolele de ziar in care Dogaru este acuzat de fosti membri SCMD nu numai de furt, ci si de autoritarism, inrolare politica, interese personale etc. Mai mult, dezvaluirile privind trecutul sau sint numeroase si relevante. Voi reda un fragment din cel mai proaspat articol, aparut in Curentul, cu precizarea ca datele concrete prerezentate transced orice acuza de orientare politica a publicatiei in cauza:

LINK
Avansat „la apelul izmenelor”

„Măritul vizir” al acestei oștiri de Moși Teacă furioși, pe care soldații de altădată îi alintau, numindu-i drăgăstos și plini de respect „Besencizme” este col. (r) Mircea Dogaru, unul dintre militarii care se laudă cu eroismul unei vieți petrecute în slujba Armatei. Istoria reală a vieții lui este însă departe de aceste povești de adormit copii. Iar specializarea căpătate în cursul anumitor perioade ale carierei sale ne fac să înțelegem mai bine ce se ascunde sub militarismul său de paradă. Primul pas norocos la vieții sale de absolvent al Facultății de Istorie și Filosofie din București, care nu-i adusese decât un modest post de profesor de liceu, l-a făcut atunci când s-a însurat cu Viorela Petruț, fiica generalului-colonel Vasile Petruț. Cu mai mult timp în urmă presa a relatat că generalul-colonel Vasile Petruț fusese recrutat de GRU - serviciul secret al Armatei sovietice- încă de prin anii ‘50 în timpul studiilor militare pe care le-a făcut la Academie Frunze de la Moscova. Ajuns comandant al Trupelor de grăniceri, gen. Petruț a intrat în legături strânse cu omologii săi, inclusiv cei sovietici, din cadrul Pactului de la Varșovia. Prietenie care l-a adus în atenția serviciilor noastre secrete care, prin 1968, au descoperit că, alături de generalii Arhip Floca și Ioan Șerb, făcea parte dintr-un grup de militari români trădători care spionau în favoarea sovieticilor. Dar, în mod cu totul ciudat, în loc să fie judecat pentru înaltă tradare și eventual să fie trimis în fața plutonului de execuție, „tata socru” al actualului lider sindicalisto-militar a fost doar „mazilit” la Direcția Propagandă din Secția Politică Superioară a Armatei. Bun prieten cu Ilie Ceaușescu, generalul Petruț și-a adus acolo și ginerele. Astfel se face că măruntul profesoraș de liceu s-a trezit ajuns, brusc, „la apelul izmenelor” după cum se zicea cândva, ditamai ofițerul , bun prieten, și el, cu Ilie Ceaușescu, fratele „Tovarășului” cel mare. Odată intrat în structurile militare, cariera lui Dogaru a urcat lin, de la un grad la altul, ba ca istoric militar al Centrului de Studii și Cercetări, ba istoric al Consiliului Politic Superior. Iar după Revoluție Dogaru a lucrat, o bună bucată de timp, în Cadrul Direcției de Siguranță Militară, componentă de bază a Direcției Generale de Informații a Apărării. Adică unul dintre cele mai „speciale” dintre serviciile militare, marea ogradă din care fac parte și structurile specializate în „Psiops”, a cărei activitate se concentrează, printre multe altele, asupra operațiunilor de manipulare a mulțimilor. Să mai insistăm asupra faptului că, pornite brusc și din mai nimic, recentele mișcări de protest par a fi ilustrarea vie a unor operațiuni diversioniste, executate exact „ca la regulament”. Iar faptul că în spatele protestelor aduse, ieri, în stradă de armata de „Besencizme” stă exact un fost ofițer specializat în astfel de operațiuni ar trebui să ne îngrijoreze pe noi toți. Sau măcar pe oamenii serviciilor secrete care se ocupă exact cu contracararea unor asemenea „activități”.

"Vrem armata înapoi”

Senzația de diversiune generatoare de anarhie a fost întărită ieri de două dintre lozincile scandate la mitingul rezerviștilor. Una dintre acestea, deosebit de gravă, a fost cea urlată în microfoane chiar de către Dogaru: ”Vrem armata înapoi, să ne scape de Ciocoi!”. O lozincă ciudată care, în spatele unei cerințe absolut ilogice, ascunde o gravă instigare prin care Armata este chemată la insubordonare și aliniere în spatele unor mișcări care nu au nimic în comun cu interesele naționale. Iar cea de a doua lozincă, la fel de ciudată, scandată de rezerviști, a fost "Cinste pentru Alexandru Gheorghe". Lozincă completată, la fel de anarhic de o propoziție la fel de aberantă: "Din punct de vedere moral, el este ministrul Apărării Naționale". Ce-i cu acest Alexandru Gheorghe lăudat de mitingiștii rezerviști? El este ofițerașul care a venit luni seara în Piața Universității unde, echipat cu uniforma militară a statului a spus, printre multe altele, că „Un grup de ofițeri din armata româna m-a ales pe mine să le reprezint nemulțumirile. Ei au familii, credite, obligații ... asta am simțit că trebuie să fac eu ca om, ca român și ca ofițer". Înainte de a spune toate acestea, el s-a prezentat ca fiind angajat la Turda, într-o structură de protecție a documentelor secrete. Apoi, a completat :„Mai sunt ofițeri din SRI - patrioți, vă spun sigur - și le cer să facă front comun. Iar Bisericii Ortodoxe Romane aș ruga-o să nu uite că este instituția de bază a țării alături de Armata și le spun preoților în sutană că trebuie să fie alături de oameni”. Mesaje care l-au dus direct în prime-time la Antenele lui Felix.


Si uite cum ajungem la concluzia, coroborind postarile de pe forumul nostru si site-ul lor, cu declaratiile televizate si cu lozincile afisate in strada, ca unul dintre obiectivele acestui SCMD a fost inca de la bun inceput instigarea militarilor la rebeliune si iesire in strada. Daca adaugam declaratiile politice ale liderilor si parteneriatele declarate cu USL, concluzia este simpla: s-a dorit aparitia unei formatiuni condusa de un individ fara bun simt, fara scrupule, fara coloana, agresiv si frustrat, care sa poate canaliza, la momentul x, nemultumirile unei parti a militarilor si sa poata fi folosita lejer in jocurile politice. Nu putem sti care sint obiectivele reale si finale, dar nici nu sint greu de banuit.

3. Constat ca nimeni n-a sesizat gravitatea unei afirmatii a locotenentului Alexandru Gheorghe in interventia sa de ieri de la Antena 3. Tinarul a declarat nici mai mult, nici mai putin, ca i-a inminat lui Dogaru niste documente, adaugind rapid: "nesecrete", referitoare la "lupta" lui. In conditiile in care acest ofiter lucreaza intr-un birou de gestionare a documentelor clasificate, iar proprii colegi afirma ca de mai mult timp baiatul da semne de ratacire psihica, intrebarea vine firesc: ce au pazit pina acum comandantul lui, ofiterul de la siguranta militara responsabil, psihologul unitatii? Si completez: in ce masura trimiterea acestui tinar in strada a fost un test ar reactiilor publice, iar valoarea simbolica a gestului sau va fi in viitor folosita ca arma de amplificare a tendintelor anarhice care se lasa, din ce in ce mai apasat, peste amarita asta de tara?

In opinia mea, faptul ca presedintele a pronuntat intr-o actiune publica numele lui Dogaru este o greseala. Interesul pe care a aratat ca i-l acorda individului il situeaza pe acesta, de acum incolo, pe un palier de atentie pe care nici macar o suta de televiziuni nu l-ar fi putut aduce. Consecintele? Probabil le vom vedea mai curind si mai acut decit isi imagineaza cineva in aceste zile.
Iar eu fac aceeasi eroare si il aduc, pentru prima data, in prima pagina a site-ului nostru. Insa nu repet niciodata aceeasi greseala.