Numărul cererilor de ajutoare de invaliditate formulate de noii veterani americani a atins cote record. Aceştia susţin că reprezintă generaţia de foşti militari cu cele mai multe probleme medicale şi psihologice din istoria Americii.

Nu mai puţin de 45% din cei 1,6 milioane de veterani din războaiele din Irak şi Afganistan cer ajutoare compensatorii pentru răni despre care susţin că le-au suferit în timpul serviciului. Proporţia este de două ori mai mare decât cei aproximativ 21% de foşti militari care au depus cereri pentru astfel de ajutoare după Războiul din Golf la începutul anilor 1990, au declarat pentru Associated Press oficiali din cadrul guvernului american.

Mai mult, noii veterani susţin că suferă, în medie, de opt-nouă afecţiuni, iar cei mai recenţi, din cursul ultimului an, susţin că au rămas cu 11-14 probleme medicale în urma războaielor duse. Comparativ, în prezent, veteranii din Vietnam primesc compensaţii pentru una până la patru afecţiuni, în medie, iar cei din cel de-Al doilea Război Mondial şi din Coreea doar pentru două.

Nu este clar cu cât este mai rea starea acestor noi veterani decât cea a predecesorilor. Mulţi factori determină această creştere dramatică a cererilor de compensaţii – criza economică, numărul mai mare de soldaţi care au supravieţuit în urma rănilor şi o conştientizare mai mare a unor probleme, cum ar fi comoţiile cerebrale sau sindromul de stres post-traumatic. Aproape o treime din soldaţi au primit decizii de invaliditate până acum.

Oficialii din guvern şi o parte din avocaţii veteranilor susţin că veteranii care ar fi putut fi capabili să muncească, în ciuda unor handicapuri, sunt mai înclinaţi să ceară ajutoare acum pentru că şi-au pierdut slujbele sau nu pot să-şi găsească un loc de muncă. Campaniile de informare agresive şi eforturile făcute pentru a le susţine cauza au adus mai mulţi veterani în sistem, care este nevoit să evalueze fiecare cerere pentru a vedea dacă are legătură cu detaşarea pe front. Plăţile primite variază de la 127 de dolari pe lună, pentru un grad de invaliditate de 10%, la 2.769 de dolari, pentru invaliditate totală.

Într-o perioadă în care America îi comemorează pe cei peste 6.400 de soldaţi care şi-au pierdut viaţa în războaiele duse după atentatele din 9 septembrie, problemele celor care au supravieţuit atrag mai multă atenţie. Noii veterani cer de la guvern ajutoare într-o proporţie neaşteptat de mare şi nu există un fond special pus deoparte pentru astfel de plăţi.

Departamentul pentru Problemele Veteranilor (VA) este îngropat în cereri nerezolvate, însă „misiunea noastră este să ne ocupăm de toată lumea, indiferent de numărul de solicitări. Vrem ca aceşti veterani să îşi primească drepturile, oricare ar fi acestea”, a declarat Allison Hickey, subsecretarul responsabil de prestaţii din cadrul departamentului.

Proporţia de 21% din veteranii din războaiele anterioare care au depus cereri pentru ajutoare în urma operaţiunilor Furtună în deşert şi Scut în deşert este o estimare făcută de Hickey. Departamentul pentru Veterani deţine informaţii doar cu privire la ajutoarele de invaliditate plătite în prezent pentru veteranii din fiecare război.

Reporterii Associated Press au petrecut trei luni consultând dosarele şi vorbind cu doctori, oficiali guvernamentali şi foşti soldaţi pentru a afla cine sunt noii veterani. În multe privinţe, aceştia sunt diferiţi faţă de cei care au luptat înaintea lor.

Sunt mai mulţi veterani din rândul Trupelor în rezervă şi al Gărzii naţionale – 28% din cei care au depus cereri de invaliditate – decât din rândul miliarilor de carieră. Soldaţii din Trupele în rezervă şi din Garda naţională au reprezentat un procent mai mare din trupele desfăşurate în ultimele războaie decât în cele anterioare. Aproximativ 31% din noii veterani din Trupele în rezervă/Gardă au depus cereri, comparativ cu 56% din veteranii militari de carieră.

O proporţie mai mare din noii veterani este reprezentată de femei, 12% din cei care au apelat la ajutorul VA fiind de gen feminin. Femeile au luptat într-o proporţie mai mare decât în trecut în aceste războaie. Unele veterane susţin că suferă de sindrom de stres post-traumatic ca urmare a unor traume sexuale militare – o provocare din punctul de vedere al clasificării şi stabilirii gradului de invaliditate, a precizat A. Hickey.

Noii veterani au probleme medicale diferite faţă de cei din trecut. Acest fenomen este explicat, în parte, de faptul că bombele artizanale au fost principala armă folosită împotriva lor, dar şi de faptul că echipamentele de protecţie şi îngrijirile oferite pe front au fost mult îmbunătăţite, permiţându-le mult mai multor persoane să supravieţuiască în urma unor traumatisme care le-ar fi fost fatale în trecut.

„Ratele de supravieţuire au atins cote record”, a declarat Dr. David Cifu, şeful serviciului de recuperare medicală din cadrul VA. Peste 95% din soldaţii răniţi în Irak şi Afghanistan au supravieţuit.

Larry Bailey II este un exemplu în acest sens. După ce a călcat pe o bombă montată pe un acoperiş din Afghanistan, în iunie, anul trecut, puşcaşul marin de 26 de ani îşi aminteşte cum a zburat prin aer şi cum i-au acordat îngrijiri camarazii săi. „Mi-am dat seama că nu mai aveam picioare. Din ce-mi amintesc, mai aveam trei degete la mâna stângă, deşi nu păreau în stare bună. Tot încercam să văd ce e cu mine, dar cei care mă îngrijeau mi-au zis să încetez”, povesteşte Bailey, originar din Zion, Illinois, din apropierea oraşului Chicago, căruia i-au fost amputate trei membre şi care aşteaptă să fie supus unui transplant de mână în această vară. Tânărul se află în perioada de tranziţie de la serviciul activ şi nu este încă veteran. Puţin peste jumătate din veteranii din Irak şi Afghanistan care ar fi eligibili pentru serviciile oferite de VA au apelat la ele până în prezent.

Din cei care au apelat la serviciile VA:
- Peste 1.600 şi-au pierdut un membru; mulţi din ceilalţi au rămas fără degete de la mâini sau picioare.
- Cel puţin 156 sunt orbi, iar mii au rămas cu deficienţe de vedere.
- Peste 177.000 şi-au pierdut cel puţin o parte din auz, iar peste 350.000 susţin că suferă de acufenă – zgomot sau ţiuit în urechi.
- Mii sunt desfiguraţi, nu mai puţin de 200 într-o asemenea măsură încât au nevoie de transplant de faţă.

După cum a arătat un studiu, un sfert din traumatismele de război care au dus la evacuarea victimelor a fost reprezentant de răni la nivelul feţei sau maxilarelor.

„Cifrele sunt alarmante”, a subliniat Dr. Bohdan Pomahac, chirurg la Brigham and Women's Hospital din Boston, care a efectuat patru transplanturi de faţă în cazul unor pacienţi civili şi care se aşteaptă să facă astfel de intervenţii şi în cazul unor veterani, în viitorul apropiat.

Alţi soldaţi au suferit traumatisme invizibile. Peste 400.000 din noii veterani au fost trataţi de VA pentru probleme de sănătate mintală, cel mai des, pentru sindrom de stres post-traumatic.

Zeci de mii de veterani au suferit traumatisme cerebrale – majoritatea fiind reprezentată de comoţii cerebrale uşoare provocate de suflul exploziilor – iar doctorii nu ştiu cum va evolua starea acestora pe termen lung. Cifu, din cadrul VA, a precizat că aproximativ 20 la sută din soldaţii activi au suferit comoţii cerebrale, însă doar o treime din aceştia prezintă simptome care durează mai mult de câteva luni.

„Totuşi, numărul e mare şi doar rareori o persoană suferă o singură comoţie”, a precizat David Hovda, director al Centrului de Cercetare a Traumatismelor Cerebrale din cadrul UCLA. Comoţiile multiple sau comoţiile care survin repetat, la intervale scurte, cresc riscul unor probleme pe termen lung. De asemenea, traumatismele cerebrale cresc probabilitatea apariţiei sindromului de stres post-traumatic, a adăugat acesta.

Mare parte din noii veterani au probleme de spate, umeri sau genunchi, agravate de faptul că au fost nevoiţi să care echipamente grele sau armura care i-a ţinut în viaţă. Un studiu recent a arătat că 19% au avut nevoie de consultaţii de chirurgie ortopedică şi că 4% au avut nevoie de intervenţii chirurgicale după ce s-au întors de pe front.

Toate acestea se traduc într-un număr crescut de cereri de ajutoare de invaliditate, care în ultimii ani au fost depuse într-un ritm mai mare decât cel cu care guvernul american poate să le analizeze. Timpul de aşteptare pentru procesarea unei astfel de cereri creşte în fiecare lună şi a ajuns în prezent la aproximativ opt luni – o perioadă pe care un veteran rănit şi frustrat o poate petrece fără nici un fel de venit.

În prezent, cererile a peste 560.000 de veterani din toate războaiele au depăşit termenele de procesare, fiind mai vechi de 125 de zile.

Şeful serviciului de prestaţii din cadrul VA, A. Hickey a invocat următoarele motive:
- Volumul de muncă. Numărul cererilor de invaliditate venite de la toţi veteranii a crescut de la 888.000 de mii în 2008 la 1,3 milioane în 2011. Cererile din ultimul an au inclus peste 230.000 de cereri noi venite de la veterani din Vietnam şi de la moştenitorii lor, din cauza unor modificări legislative privitoare la afecţiunile care pot fi puse în legătură cu expunerea la gazul Agent Orange. Aceste cazuri complexe, vechi de mai bine de 50 de ani a ţinut ocupată mai bine de o treime din personalul disponibil al departamentului.
- Numărul mare de afecţiuni şi probleme medicale din fiecare cerere. Când un veteran susţine că are între 11 şi 14 probleme medicale, fiecare din acestea necesită „atenţia cuvenită” – o evaluare medicală şi dovada că este legată de serviciul pe front, a explicat Hickey.
- Un nou ordin de serviciu, care le cere angajaţilor să dea întâietate cazurilor mai vechi. Pentru că tind să fie cele mai complexe, acestea au monopolizat personalul şi au mărit durata de procesare a cererilor noi.
- Sistemul depăşit. VA încearcă să îşi optimizeze activitatea şi a început să treacă la evidenţa electronică, însă, în prezent, „avem 4,4 milioane de dosare care zac în 56 de birouri regionale şi de care trebuie să ne ocupăm; acest lucru ne încetineşte foarte mult”, a subliniat Hickey.

Barry Jesinoski, directorul executiv al Asociaţiei Veteranilor Invalizi din America a spus că eforturile lui Hickey sunt „lăudabile”, dar că: „VA mai are multe de făcut pentru a le satisface nevoile veteranilor. Chiar înainte de creşterea numărului de cereri legate de expunerea la Agent Orange, oficialii din cadrul VA se aflau deja într-o situaţie inacceptabilă în ce priveşte procesarea cererilor”.

Atât acesta, cât şi reprezentanţii VA sunt de acord că starea economiei americane motivează unele din cereri. Asociaţia pe care o conduce Jesinoski îi ajută pe veterani să depună aceste cereri. „Câteodată, când veteranii vin la noi îi întrebăm: ‘Vă doare spatele mai tare?’, iar ei ne răspund: ‚Nu, dar ne-am pierdut locul de muncă’”, a explicat acesta.

Jesinoski crede că aceşti veterani au mai multe probleme psihice, în mare parte cauzate de desfăşurările repetate pe front.

„Nu poţi să continui să trimiţi oameni la război de cinci, şase sau chiar şapte ori şi să te aştepţi să se întoarcă acasă fără probleme”, a spus acesta.

Pentru contribuabili, greul abia începe. În cazul fiecărui război, costurile legate de îngrijirea veteranilor cresc timp de zeci de ani, atingând cel mai înalt nivel la 30-40 de ani după război, când problemele legate de înaintarea în vârstă sunt mai frecvente, a declarat Linda Bilmes, economist de la Harvard. Aceasta estimează că cheltuielile legate de ajutoarele de invaliditate şi de îngrijirile medicale primite de cei implicaţi în ultimele războaie americane se situează undeva între 600 şi 900 miliarde de dolari.

„Este o sumă imensă şi nimeni nu a pus bani deoparte. Dacă nu luăm măsuri acum şi nu creăm un fond care va creşte în timp, foarte probabil, în curând, multe persoane vor simţi că nu ne permitem să plătim aceste beneficii pe care le-am tot promis”, a explicat aceasta.

Cum le va cădea situaţia aceasta veteranilor, care s-au oferit voluntari şi care aşteaptă ca guvernul să-şi respecte cuvântul? „Înţelegerea cu guvernul a fost: dacă vei fi rănit, vei primi tot sprijinul nostru. Acum, mulţi empatizează şi mulţi vor să-i ajute pe veterani. Însă lumea uită uşor, iar vremurile se schimbă”, a subliniat Bilmes.