Un articol de Mădălin Necşutu

Ca într-o piesă de teatru cu păpuşi, vicepremierul rus Dmitri Rogozin tratează cu mult dispreţ şi ironie tot ce se întâmplă în Republica Moldova. Mai exact în dosarul conflictului transnistrean. Acesta nu are nicio misie în a rezolva acest diferend pe care Rusia dacă îl voia incheiat până acum nu trebuia decât să pocnească din degete. Să fim serioşi! Acest trimis special al Kremlinului pentru Transnistria nu face decât să joace o carte a discordiei introducând pe agenda bilaterală dintre cele două părţi aflate în conflict noi teme de dispută. Ca în legenda meşterului Manole, ce contruieşte UE în timpul zilei, dărâmă Rusia pe timpul nopţii. O muncă sisifică fără un deznodământ. Una dintre probleme o reprezintă deschiderea unui consulat al Rusiei la Tiraspol, fapt ce ar echivala de facto cu stabilirea de relaţii diplomatice între cele două „ţări”. Argumentul Moscovei că astfel vor fi mai bine trataţi şi reprezentaţi cetăţenii ruşi de pe această parte a Nistrului, nu este decat o temă falsă. Cetăţenii ruşi de aici nu sunt deloc cetăţeni de mâna a doua, aşa cum nu sunt în niciun loc de pe teritoriul Republicii Moldova.

Revenind la „personajul Rogozin”, încă de la desemnarea sa în Republica Moldova intenţiile Federaţiei Ruse au fost clare. Aşa cum ani de zile Rogozin nu a făcut decât să vocifereze la NATO, ca ambasador al Moscovei pe lângă această instituţie internaţională, un astfel de comportament prezintă acum şi în Republica Moldova. Din ianurie 2008 şi până în decembrie 2011, atât timp cât a deţinut postul de diplomat pe lângă Alianţa Nord-Atlantică, Rogozin nu a făcut nimic concret pentru dezvoltarea relaţiei Rusiei cu NATO. Din contra, a tunat şi a fulgerat isteric de fiecare dată când a avut ocazia. Un trimis al discordiei, atitudine pe care Moscova şi-a dorit-o dintotdeauna vizavi de NATO, blocul militar rival al defunctului Tratat de la Varşovia ale cărui hăţuri le deţinea. Principala temă de scandal a lui Rogozin a reprezentat-o scutul american antirachetă amplasat în Europa. Mutarea lui Rogozin de la NATO în Transnistria trebuie citată în cheia presiunii pe care Rusia o pune pe NATO în problema transnistreană. Mai pe româneşte: amplasaţi scutul aici la Marea Neagră, dosarul transnistrean nu va fi niciodată rezolvat şi veţi avea la graniţa UE un conflict îngheţat nerezolvat care va compromite avansul UE înspre Răsărit. În ciuda eforturilor facute prin intermediul Parteneriatului Estic, instrument al UE de penetrare economică în acest spaţiu ex-sovietic care acţioneaza în nu mai puţin de şase foste astfel de republici.

Încă de dinainte să desanteze în „coteţ”, aşa cum a numit el acest spaţiu, Rogozin s-a aflat într-un real „conflict de interese” din poziţia sa de fost mercenar în conflictul de pe Nistru din 1992. Acesta a luptat cu arma în mână împotriva Republicii Moldova şi a apărat separatismul rusofil al Tiraspolului. Ori, la douăzeci de ani distanţă, cineva ar trebui să îşi închipuie ca un astfel de personaj îşi va păstra imparţialitatea de mediator în dosar. Tot jocul lui Rogozin în acest spaţiu este unul de distracţie şi intoxicare, similar cu unul de păpuşar care se joacă cu nişte marionete trase cu nişte sfori. Intervenţiile sale sunt mai degrabă pe platforme de socializare moderne precum Facebook şi Twitter, de acolo unde jurnaliştii se grăbesc să îi redea comentariile ca declaraţii oficiale. Un joc pe care Rogozin îl joacă abil făcând un joc dublu astfel încât la Chişinău nu se înţelege exact când Rogozin vorbeşte în nume personal şi cand o face în cel al Rusiei. Când îi spune „preşedinte” lui Evgheni Sevciuk şi când îşi şterge „din greşeală” postarile pe conturile sale de socializare. Ultima postare a sa din această categorie este un mişto aruncat în direcţia lui Ghimpu, politician de la Chişinau care îi stă în coaste lui Rogozin. Acesta a declarat, fără a pune ghilimele, ca acesta este un „politician curajos şi prevăzător”. Declaraţia a fost făcută în contextul în care Ghimpu a spus că deschiderea unui consulat rus la Tiraspol „va clătina serios Alianţa”. În fapt, Ghimpu transmitea un mesaj către partenerii sai de alianţă – Filat şi Lupu – cărora le spunea voalat că sprijinirea unui astfel de demers al Rusiei ar putea echivala cu ieşirea Partidului Liberal din AIE.

Un lucru care ar bucura Rusia din prisma revenii la putere fără niciun dubiu a comuniştilor lui Voronin. Asta după ce Filat a declarat în recenta sa vizita la Moscova că un astfel de demers nu contravine bunelor relaţii dintre Republica Moldova şi Federaţia Rusă. Amuzat de declaraţia lui Ghimpu, Rogozin a avut din nou o intervenţie ironica care îi confirma rolul prestabilit de Moscova în Republica Moldova. De a fi un fel de Eris care nu conteneşte să arunce mărul discordiei în mijlocul tentativei de nuntă dintre Chişinau şi Tiraspol, în ciuda faptului că mesenii europeni îşi fac planuri în diverse formate alambicate prin castele occidentale despre cum ar trebui să arate luna de miere a celor doi miri.