O analiză Associated Press


Recentul bombardament al armatei turce împotriva Siriei ca represalii la tirurile de artilerie siriene au demonstrat cât de repede un război civil sângeros poate antrena vecinii şi destabiliza o regiune deja foarte volatilă, scria vineri Associated Press într-un amplu comentariu pe subiectul tensiunilor turco-siriene.

Cele 18 luni ale conflictului sirian au adâncit deja clivajele interconfesionale în Liban şi Irak, au sporit tensiunile de-a lungul frontierei cu Israelul şi i-au încurajat pe separatiştii kurzi din Turcia. „Nici o ţară vecină cu Siria nu poate afirma că stabilitatea sa internă şi securitatea naţională nu le sunt ameninţate” de războiul civil sirian, consideră Aram Nerguizian, expert la Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale de la Washington (Center for Strategic and International Studies - CSIS).

După incidentul turco-sirian, autorităţile de la Ankara au declarat că nu intenţionează să pornească o confruntare cu Siria, iar cele de la Damasc au prezentat scuze, semn că ambele părţi doresc să evite o escaladare a tensiunilor.

Şi ceilalţi vecini ai Siriei, mai ales Libanul, au dat dovadă de prudenţă de când a izbucnit conflictul sirian, temându-se că acesta ar putea inflama tensiunile interconfesionale din ţările lor, ce reflectă şi diviziunile care ies la suprafaţă în războiul civil din Siria. Astfel, mulţi dintre cei care s-au ridicat împotriva preşedintelui al-Assad sunt musulmani suniţi, în timp ce elita care conduce Siria este alcătuită preponderent din alawiţi, o ramură a islamului şiit. Minorităţile creştină şi kurdă din Siria au încercat până în prezent să stea departe de acest conflict.

Atât Libanul, cât şi Irakul, au o compoziţie etnică şi religioasă similară celei din Siria, iar în Liban tensiunile interconfesionale au sporit în ultima vreme, luptele de stradă dintre simpatizanţii şi adversarii lui al-Assad făcând mai multe victime în localitatea majoritar sunită Tripoli. Situaţia pare şi mai complicată dacă ne gândim că gruparea Hezbollah, susţinătoare a lui al-Assad şi care este bănuită că a trimis combatanţi pentru armata acestuia, este o forţă politică şi militară de prim-plan în Liban. Dar unii analişti constată că actorii politici principali din Liban au rezistat tentaţiei de a exploata conflictul sirian pentru a obţine beneficii politice pe plan intern, îndelungatul război civil libanez marcând încă memoria colectivă. Dar situaţia internă din Liban, condus de o coaliţie foarte fragilă, poate evolua în mod imprevizibil şi orice calcul greşit ar putea rezulta în declanşarea unor violenţe.

În cazul Irakului, conflictul sirian pune guvernul de la Bagdad într-o situaţie delicată faţă de Iran şi SUA. Administraţia americană exercită presiuni asupra Irakului pentru a forţa avioanele iraniene care îi survolează teritoriul să aterizeze pentru a le verifica dacă transportă arme către Siria. Dar pentru Irak pericolul rezidă în faptul că spiritul războinic al insurgenţilor suniţi sirieni îi încurajează şi pe suniţii irakieni. Dacă al-Assad va fi înfrânt şi Siria va intra într-o coaliţie sunită în regiune, atunci guvernul şiit de la Bagdad ar putea fi împins către întărirea legăturilor cu Iranul.

Pentru Turcia, sprijinul făţiş pe care îl oferă rebelilor sirieni a coincis cu o sporire a numărului atacurilor separatiştilor din PKK (Partidul Muncitorilor din Kurdistan). În luna august, vicepremierul turc, Bulent Arinc, a afirmat că unele dintre aceste atacuri au fost aparent conduse de kurzi infiltraţi din Iran, stat aliat al preşedintelui sirian. După ce Turcia a sugerat crearea unor „zone de siguranţă” în Siria, guvernul de la Damasc s-a retras din mai multe localităţi kurde de la graniţa cu Turcia şi le-a acordat o formă de autonomie, dar le-a transformat şi într-o zonă tampon. Assad le-a spus turcilor: „Puteţi interveni în Siria, dar până veţi ajunge aici va trebui mai întâi să vă luptaţi cu PKK”, afirmă Soner Cagaptay, expert turc la Institutul pentru Politici Orientale de la Washington (Washington Institute for Near East Policy -WINEP). Consolidarea poziţiilor în Siria pare să se înscrie pentru Turcia sunită în îndelungatul său efort de a-şi spori influenţa în regiune încercând să aibă relaţii bune cu toţi actorii din această zonă, inclusiv cu Iranul.

Cât priveşte Iordania, vecinul sudic al Siriei, singura problemă pe care o întâmpină deocamdată este valul de refugiaţi sirieni, peste 200.000 instalându-se pe teritoriul său.

În schimb, Israelul se teme serios pentru securitatea sa în faţa perspectivei ca teritoriul din apropierea Înălţimilor Golan să devină un no-man's land cuprins de haos. În plus, experţi militari iranieni ajută direct trupele siriene, potrivit fostului premier sirian care a dezertat în luna august, iar aceste relaţii între Teheran şi Damasc pot crea şi mai multe probleme într-un moment în care tensiunile legate de programul nuclear iranian se amplifică şi liderii israelieni ameninţă republica islamică cu atacuri împotriva instalaţiilor sale nucleare.

Expertul de la CSIS citat mai sus consideră că războiul civil din Siria a pus în mişcare aspiraţii pentru schimbări radicale ce vor transforma regiunea. „În acest ritm, nimic nu va mai arăta după modelul pe care l-am văzut în ultimele decenii”, concluzionează el.