Subsemnatul, general de brigadă medic dr. Mihai Mureşan cu domiciliul în Bucureşti, str. Scăieni nr.22, sector 6, formulez






în temeiul art.30 alin.1 din OG nr.121/1998, privind răspunderea materială a militarilor, împotriva Deciziei de imputare nr.A1888 din 11.11.2011, emisă de Direcţia de Prevenire şi Investigare a Corupţiei şi Fraudelor Bucureşti, prin care a fost antrenată răspunderea materială pentru paguba în valoare de 35.000 lei produsă şi constatată la data de 11.03.2011, având ca obiect plata amenzii contravenţionale aplicate Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central „Carol Davila” (UM 02482) de către Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Autorizarea Achiziţiilor Publice (ANRMAP), prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor Seria AR nr.01178/10.03.2011.

Domnule director, vă rog respectuos să admiteţi contestaţia şi să anulaţi parţial decizia de imputare, pct.I.A.1, în ceea ce priveşte suma de 11.666,67 lei, stabilită în sarcina mea, făcând aplicarea, potrivit cu ceea ce va rezulta privitor la situaţia celorlaltor persoane la care se referă decizia de imputare, care nu au făcut contestaţie, art.36 din OG nr.121/1998.

În fapt, prin decizia de imputare mi s-a angajat răspunderea materială, întrucât, fiind împuternicit să îndeplinesc, la data încheierii Actului Adiţional nr.03 la Contractul nr.159/17.07.2009, funcţia de comandant al Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central „Carol Davila”, în baza Ordinului ministrului apărării naţionale nr.M.P.779/08.10.2009, pentru următoarele fapte:

-am aprobat, în calitate de ordonator de credite, Actul adiţonal nr.03 la Contractul nr.159/17.07.2009, fără organizarea unei proceduri legale de achiziţie, faptă sancţionată contravenţional de către agenţii constatatori ai ANRMAP;

-nu mi-am îndeplinit în mod corespunzător toate obligaţiile care îmi reveneau în calitate de ordonator de credite, în conformitate cu prevederile Legii nr.500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, OG nr.119/1999 şi OMFP nr.1792/24.12.2002, în ceea ce priveşte încheierea acestui act adiţional;

-am fost responsabil, în calitate de ordonator de credite, pentru etapa de angajare a cheltuielilor, aprobând un angajament legal care nu îndeplinea toate condiţiile de legalitate şi regularitate;

-nu am asigurat în totalitate obiectivele, cerinţele generale şi cerinţele speciale de control intern, în principal „protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau fraudei”, respectiv, „respectarea legii, reglementărilor şi deciziilor conducerii”.

În drept, s-a reţinut încălcarea prevederilor art.20 din OUG nr.34/2006, cu modificările şi completările ulterioare, art.3, 4 şi 5 alin.1 şi art.10 alin.1 din OG nr.119/31.08.1999, cu modificările şi completările ulterioare şi pct.1 din OMFP nr.1792/24.12.2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Domnule director, apreciez decizia de imputare ca fiind nelegală şi netemeinică, pentru următoarele considerente:

Motive de nelegalitate:

1. Potrivit art.22-23 din OG nr.121/1998, 1) Comandantul sau şeful unităţii care a constatat sau a luat cunoştinţă de producerea unei pagube dispune, în scris, de îndată, efectuarea cercetării administrative. (2) Cercetarea prevăzută la alin. (1) se face de către comisia de cercetare administrativă din unitatea în care s-a produs paguba sau de la eşaloanele superioare ori de organele de control specializate.

(1) Termenul pentru efectuarea cercetării administrative şi înregistrarea actului de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data când comandantul sau şeful unităţii a constatat sau a luat cunoştinţă de producerea pagubei. (2) Pentru motive temeinic justificate, la cerere, comandantul sau şeful eşalonului superior poate prelungi acest termen cu cel mult 60 de zile, prin ordin scris.

În speţă, data constatării şi luării la cunoştinţă a producerii pagubei, este data încheierii procesului-verbal de contravenţie, 10.03.2011, or, termenul pentru efectuarea cercetării administrative şi înregistrarea actului de cercetare ar fi fost 10.05.2011, chiar dacă Spitalul nu a formulat plângere contravenţională, la acel moment cunoştea şi existenţa, întinderea şi certitudinea pagubei, faptul că la data de 17.03.2011 comandantul UM 02482 Bucureşti a sesizat Comisia de cercetare administrativă, nu prezintă relevanţă, termenul de 30 de zile, curgând de la data încheierii procesului-verbal de contravenţie.

De asemenea, vă rog să aveţi în vedere faptul că nu s-a solicitat şi nu s-a dispus în temeiul alin.2 din art.23, pentru motive temeinic justificate, la cererea comandantului sau şefului eşalonului superior, prelungirea acestui termen cu cel mult 60 de zile, prin ordin scris, neexistând niciun ordin scris în acest sens.

Comisia de cercetare administrativă a încheiat cercetarea administrativă inițial la data de 21.06.2011, încheind procesul-verbal de cercetare administrativă nr.A 2589 din 21.06.2011 prin care a propus ca oportună luarea în considerare de către comanda UM 02482 Bucureşti scăderea din evidenţa contabilă a unităţii a pagubei, data la care termenul de 60 de zile expirase.

În ceea ce priveşte Decizia administrativ-jurisdicţională nr.77/CJ492/08.09.2011, aceasta este în mod vădit nelegală, întrucât nu erau îndeplinite condiţiile art.39 alin.(1) din OG nr.121/1998, neexistând motive temeinice, pentru care nu s-a efectuat cercetarea administrativă sau nu s-a emis decizia de imputare în termenele prevăzute la art. 23 alin. (1), (2) şi la art. 25 alin. (4), nefiind indicate nici o cauză care ar fi îmiedicat efectuarea cercetării administrative, de la care să curgă termenul de 15 zile. Împotriva acestei decizii urmează să mă adrsesez instanţei de contencios competente, fiind încă în termenul de contestare.

Prin urmare, vă rog să luaţi în considerare faptul că decizia de imputare a fost emisă deşi termenul de efectuare a cercetării administrative de 60 de zile expirase chiar înainte de finalizarea inițial a cercetării administrative, prin procesul-verbal de cercetare administrativă nr.A 2589 din 21.06.2011.

Motive de netemeinicie:

De principiu vă rog să constataţi că nu erau îndeplinite condiţiile răspunderii materiale, aşa cum sunt prevăzute la art.2 din OG nr.121/1998, „Răspunderea materială este angajată, în condiţiile prezentei ordonanţe, pentru pagubele în legătură cu formarea, administrarea şi gestionarea resurselor financiare şi materiale, provocate de militari din vina acestora şi în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuţiilor de serviciu în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerului Justiţiei.

1. Astfel, paguba o reprezintă c/v amenzii contravenţionale aplicate de ANRMAP prin procesul-verbal de contravenţie din data de 10.03.2011, în care contravenient a fost Spitalul. Încheierea unui proces-verbal de contravenţie nu înseamnă „de plano” că amenda contravenţională achitată, reprezintă o pagubă provocată din vina comandantului sau a militarilor în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

Cu alte, cuvinte, dincolo de fapta cu caracter contravenţional constată ca fiind săvârşită de instituţie şi amenda contravenţională achitată, trebuie verificat dacă, în afara vinovăţiei contravenientului, se poate regăsi şi o vinovăţie a conducătorului instituţiei sancţionate.

Din acest punct de vedere, vă rog să aveţi în vedere faptul, că fiind terţ în raportul juridic contravenţional, nu am putut formula plângere contravenţională şi nu am putut susţine neîndeplinirea condiţiilor răspunederi contravenţionale, invocând motive de nelegalitate şi netemenicie ale procesului-verbal de contravenţie, legate de aspect de formă, de fond privind temeinicia faptelor contravenţionale reţinute, lipsa culpei, cauze exoneratoare de răspundere şi nu în ultimul rând modul de individualizare a sancţiunii contravenţionale, cu consecinţa reducerii cuantumului amenzii şi a pagubei.

Astfel, neputând formula acest demers judiciar firesc, sunt pus în situaţia de a accepta „de plano” că bugetul instituţiei a fost păgubit cu c/v amenzii achitate, iar cercetarea administrativă a plecat de la acest aspect, că s-a cauzat o pagubă instituţiei, antrenându-mi răspunderea materială, întrucât aveam calitatea de comandat şi am încheiat actul adițional la Contractul de furnizare, fără derularea unei proceduri de achiziţie publică, faptă pentru care unitatea a fost sancţionată contravenţional.

Atâta vreme cât procesul-verbal de contravenţie a rămas definitiv, prin necontestare, orice fel de apărare pe care aş face-o nu poate conduce la înlăturarea a trei aspecte: existența unei încălcări a legii de către Spital cu caracter contravenţional, vinovăţia Spitalului şi obligaţia acestuia de a achita amenda aplicată, care reprezintă în fapt o pagubă în bugetul acesteia.

Or, nu mi se poate imputa suma achitată cu titlu de amendă, atâta vreme cât unitatea sancţionată nu a uzat de toate căile de atac pentru a dovedi netemeinicia procesului-verbal de constatare şi sancţionare şi prin aceasta pentru a înlătura paguba reprezentată de amenda achitată.

2. Prin Decizia de imputare mi s-a antrenat răspunderea materală în temeiul Art.12 lit.D din OG nr.121/2008, care prevede că răspunderea materială a militarilor este angajată în cazul producerii unor pagube, după cum urmează: (…) în sarcina autorului faptei, când pagubele sunt produse în alte situaţii decât cele prevăzute la art. 6 alin. (1).

În primul rând autorul faptei contravenţionale este Spitalul care a şi fost sancţionat contravenţional, încadrarea legală fiind greşită, mai degrabă, faţă de fapta reţinută, aplicabil ar fi fost art.12 lit. C. în sarcina comandanţilor sau şefilor unităţilor, când: d) au dat gestionarilor sau altor militari care răspund de bunuri materiale ordine ilegale sau greşite care au condus la producerea de pagube; sau g) nu au luat măsuri de siguranţă necesare pentru păstrarea în bune condiţii a bunurilor materiale şi a altor valori.

În al doilea rând, textul de la lit.D, reţinut în Decizia de imputare exceptează de la răspundere situaţiile prevăzute la art.6 alin.1, respectiv, sitaţiie în care militarii nu răspud material, când: a) pentru pierderile inerente produse în executarea misiunilor ori în procesul pregătirii pentru luptă, în activităţile de producţie şi gospodăreşti, care se încadrează în limitele prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare; b) pentru pagubele produse din cauze care nu puteau fi prevăzute şi înlăturate; c) pentru pagubele generate de riscul normal al serviciului sau de forţa majoră; d) pentru pagubele produse în executarea ordinului comandantului sau şefului unităţii, caz în care răspunderea materială revine acestuia.

Or, aşa cum s-a reţinut şi în Procesul-verbal de cercetare administrativă din 21.01.2011, prin care s-a dispus scăderea pagubei din evidenţa financiar-contabilă, pentru fapte sau împrejurări pentru care nu se stabileşte răspunderea materială şi cum s-a susţinut şi în cercetarea administrativă de faţă, încheierea actului aditional nr.3 s-a făcut întrucât exista o solicitare a şefului Secţiei de neurologie, iar medicamentele respective viza viaţa şi sănătatea a 200 de personae, astfel încât erau îndeplinite prevederile art.13 din Instrucţiunile privind răspunderea materială a militarilor şi salariaţilor civili din MApN aprobate prin Ordinul nr.M5/22.01.1999.

Or, Comisia de cercetare disciplinară înlătură aceste apărări, pe baza unor prezumţii simple, fără să aibe la bază probe şi situaţii concrete.

Astfel, se reţine că într-adevăr pericolul era real, însă nu era de neînlăturat, deoarece existau stocuri de medicamente în evidenţa farmaciei, iar livrarea medicamentelor înscrise în actul adițional s-a făcut la aproximativ 10 zile de la încheierea acestuia.

Aceasta este doar o supoziţie, întrucât nu se face nici o analiză a dimensiunii exacte a stocului prin raportare la necesarul de medicamente şi nici dacă, până la încheierea procedurii de licitaţie deschisă aceste medicamente erau îndestulătoare, având în vedere riscul imens la care se expunea conducerea administrative a spitalului, în condiţiile în care licitaţia nu se finaliza la timp din cauza unor eventuale contestaţii sau a depăşirii termenelor din procedura de achiziţie care, ar fi condus la întârzierea livrărilor.

De asemenea, se mai arată că pericolul putea fi înlăturat pe calea organizării unei proceduri legale de negociere cu o singură sursă fără publicarea unui anunţ de participare sau anterior, a unui acord cadru.

Practic se reia din procesul-verbal de contravenţie cele reţinute de agentul constatator, în sensul că s-a încălcat art.20 din OUG nr.34/2006, conform căruia autoritatea contractantă are obligaţia de a atribui contractul de achiziţie publică prin aplicarea procedurilor de licitaţie deschisă sau licitaţie restrânsă sau prin aplicarea procedurilor prevăzute de art.16 alin.1 din acelaşi act normative, după caz, numai în circumstanţele specifice prevăzute de OUG nr.34/2006.

Însă, pe de o parte, nici agentul constatator nu indică ce procedură de licitaţie trebuia să fie aplicată, deşi avea reprezentarea certă a situaţiei de fapt existent la data încheierii actului adițional, iar pe de altă parte, nu se motivează în nici un fel, în ce mod ar fi putut înlătura pericolul în cazul aplicării acestor proceduri de achiziţie, prin raportare la elemente certe ce vizau durata procedurilor şi modalitatea de achiziţie, prin raportare la stocul de medicamente existent şi la necesităţile zilnice ale bolnavilor, cu luarea în consideraţie a măririi numărului de pacienţi pe această perioadă.

Comisia de cercetare disciplinară nu a luat în considerare că fusesem împuternicit comandant la data de 14.10.2009, iar actul adițional a fost încheiat la 30.10.2009, fiind iminent necesarul de asemenea medicamente, în condiţiile în care anterior mai fuseseră încheiate două acte adiţionale în acelaşi fel, de fostul comandant, faţă de care nici o autoritate nu a stabilit că erau nelegale şi că trebuiau încheiate proceduri de achiziţie.

Comisia de cercetare disciplinară mai reţine că nu există evaluări ale pagubei ipotetice ce ar fi fost evitate, practic nu există nici o dovadă că prin prelungirea contractului prin actul adițional nr.3 din 30.10.2009 s-a creat un prejudiciu instituţiei, în condiţiile în care, dacă se aplica o procedură de achiziţie s-ar fi obţinut un preţ mai bun.

Astfel, deşi fapta ilicită ce mi se reţine este încheierea actului adițional cu încălcarea art.20 din OUG nr.34/2006, prejudiciul ce mi se impută nu este acela că prin acest act am cauzat o pagubă bugetului instituţiei, nefăcându-se nici o dovadă în acest sens, ci c/v unei părţi din amenda aplicată de ANRMAP unităţii, neexistând o legătură de cauzalitate între fapta ilicită reţinută şi pejudiciu, practice neexistând întrunite condiţiile răspunderii materiale.

Practic, Comisia de cercetare disciplinară trebuia să stabilească dacă, independent de săvârşirea faptei cu caracter contravenţional, prin încheierea actului adițional am cauzat un prejudiciu unităţii, dacă am fost obligat să continui relaţia contractuală anterioară, aşa cum a fost continuată de fostul comandant prin încheierea a două acte adiţionale, în contextual în care fusesem împuterncit comandant în aceeaşi lună şi exista pericolul real ca spitalul să rămână fără acele medicamente.

În mod cert, la încheierea actului adițional am avut în vedere şi faptul că prin actele adiţionale anterioare exista o convenţie stabilită între părţi de completare a cantităţilor, neavând posibilitatea reală de verificare a condiţiilor de legalitate prin care s-a completat această cantitate anterior, printr-o verificare de specialitate, existând iminenţa procurării necesarului de medicamente.

Comisia de cercetare disciplinară s-a limitat să rețină viciul de legalitate constatat de ANRP şi, pe cale de consecinţă, să antreneze răspunderea materială, fără să ia în considerare circumstanţele de fapt ale speţei, prin analiza tuturor condiţiilor răspunderii materiale.

Prin urmare, fapta ilicită de încălcare a art.20 din OUG nr.34/2006 nu s-a realizat la data încheierii actului adițional nr.3, ci la data încheierii actului adițional nr.1 şi apoi nr.2, la contractul de furnizare, în raport cu care nu s-a constatat nelegalitatea anterior nici de MApN şi nici de ANRMAP, în procesul-verbal de contravenţie fiind reţinută nelegalitatea şi a acestor două acte adiţionale anterioare, completarea cantităţilor prin procedura anterioară fiind absolut necesară la data încheierii actului adițional nr.3, având în vedere pericolul real reţinut şi în procedura de cercetare administrativă, care în opinia mea, nu putea fi înlăturat, nu există o legătură de cauzalitate între fapta ilicită de prejudiciu, nefiind dovedit că prin încheierea actului adițional nr.3 am cauzat o pagubă, amenda aplicată de ANRMAP, neputând conduce direct la antrenarea răspunderii materiale, iar în cauză este aplicabil art.6 alin.1 din OG nr.121/1998, existând un risc iminent de punere în pericol a vieţii pacienţilor, ca urmare a incertitudinii legată de modalitatea de aplicare a procedurilor de achiziţie, sub aspectul duratei şi procedurilor de contestare, coroborată cu necesitatea imediată de procurare de medicamente.

Faţă de aceste considerente, vă rog să anulaţi decizia de imputare şi să dispuneţi aşa cum Comisia de cercetare administrative a stabilit inițial, scăderea din evidenţa financiar-contabilă a valorii pagubei, având în vedere că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii materiale.