Revista Jane’s publică în ultimul număr un articol referitor la problemele pe care le-ar putea avea Bulgaria, şi potenţial şi România, în cazul unei achiziții din sursă unică, guvern-la-guvern, de avioane F-16 la mâna a doua.

Autorul articolului abordează şi excepţiile de la legislaţia UE în domeniu şi menţionează în mod expres că directiva în domeniul achiziţiilor militare va fi clarificată înainte de Summit-ul UE din decembrie 2013, pentru a nu mai lăsa loc de interpretări în domeniul achizițiilor de la govern la guvern, Comisia Europeană considerând că este nevoie de clarificări în acest sens. Vă prezentăm în continuare acest articol publicat de prestigioasa revistă:

Obiectivul Bulgariei de a trece de la o achiziţie concurenţială de avioane de luptă la o achiziţie interguvernamentală de avioane F-16, dintr-o singură sursă, ar putea intra în conflict cu normele de concurenţă ale Uniunii Europene – chiar dacă directiva UE referitoare la achiziţiile din domeniul apărării permite o astfel de excepţie, au confirmat surse UE pentru IHS Jane.

Orice acţiune în justiţie ar depinde de felul în care sunt văzute acţiunile Sofiei, mai precis dacă acestea sunt văzute ca o încălcare a directivei, au mai spus sursele.

Curtea Europeană de Justiţie

„Dacă s-ar întâmpla acest lucru, nici măcar Comisia Europeană nu ar putea să îl oprească imediat”, a declarat pe 4 februarie un reprezentat al European Defence Agency (EDA). „Problema ar trebui ridicată la nivelul Curţii [Europene] de Justiţie, care să decidă”.

Un membru al Parlamentului European (PE), ce lucrează pe probleme ale politicii de apărare şi colaborează îndeaproape cu Comisia Europeană, o spune mai direct. „Această derogare este o potenţială lacună [a directivei]; este adevărat. Însă concluzia noastră este că totul se reduce la posibilitatea existenţei unei competiţii. O vânzare interguvernamentală este în regulă, dar devine o problemă în momentul în care are loc în ciuda faptului că există posibilitatea unei competiţii – şi în acest caz este clar că se întâmplă acest lucru”, a declarat sursa pe 6 februarie.

Parlamentul Bulgariei a mandatat în decembrie 2012 achiziţionarea a până la 8 avioane de luptă, aducând astfel achiziţia în centrul atenţiei. Cu toate acestea, problema unei achiziţii interguvernamentale, în lipsa unei competiţii, are implicaţii mai largi, având în vedere achiziţiile în curs din alte ţări, în special în România.

Bulgaria şi România

În octombrie 2011, Ministerul Apărării din Bulgaria s-a răzgândit în privinţa lansării unei licitaţii deschise pentru achiziţia de avioane de luptă noi în 2012, anunţând în schimb că ar lua în considerare cumpărarea de avioane F-16 la mâna a doua, prin intermediul unui acord cu Portugalia, care are un surplus de avioane F-16 de vânzare. Apoi, Ministrul român al Apărării, Corneliu Dobriţoiu, a fost citat de presă în august 2012 ca spunând că România ar putea cumpăra avioane F-16 din Portugalia în baza unui acord similar, pentru a-şi înlocui flota învechită de avioane MiG-21 Lancer, ce datează din epoca sovietică.

Aceste intenţii l-au determinat pe Michel Barnier, Comisarul European pentru piaţa internă, să trimită scrisori celor două ţări în mai 2012. El a avertizat asupra nevoii de transparenţă şi asupra faptului că procedurile de achiziţii publice „trebuie să fie deschise tuturor”.

Directiva de achiziţie

Directiva europeană din iulie 2009 (2009/81), care liberalizează achiziţiile din domeniul apărării din cele 27 de state membre, conţine şi anumite derogări de la norme. Mai exact, articolul 13 prevede faptul că directiva nu se aplică contractelor atribuite de un guvern unui alt guvern, contracte ce „se referă la furnizarea de echipament militar sau echipamente sensibile”.

Nu numai că exprimarea din articol este foarte largă, dar referirea la „echipamente sensibile” indică un alt mecanism de excludere ce se află la dispoziţia statelor membre, şi anume articolul 346 din Tratatul de la Lisabona. Acesta permite ca o achiziţie în domeniul apărării să fie scutită de normele de concurenţă ale UE, dacă achiziţia respectivă este considerată a fi esenţială pentru menţinerea securităţii naţionale.

Întrebat dacă un minister al apărării ar putea încerca să facă legătura între cele două concepte în favoarea sa, membrul PE a spus că acest lucru ar fi foarte greu de realizat. „În primul rând, Comisia a emis deja linii directoare cu privire la implementarea articolului 346, care strânge laţul destul de mult în jurul aplicării acestuia. În al doilea rând, avem o notă de orientare [emisă de Comisie] privind excepţiile, care stabileşte principiile generale. Aceasta a fost elaborată înainte de apariţia cazurilor cu F-16 şi arată destul de clar că excepţiile nu trebuie să eludeze spiritul directivei”.

Mai mult decât atât, amploarea unei vânzări de avioane F-16 „în surplus” şi faptul că în Europa există mai mulţi furnizori de avioane de luptă sunt împotriva excluziunii, a mai spus membrul PE.

„Aceste afaceri cu avioane F-16 contează, pentru că sunt foarte mari şi foarte vizibile. În timp ce noi nu am putea interzice celor [două] state să invoce această excludere, ar trebui să dovedim limitele de utilizare ale acesteia. Aceasta este singura pârghie pe care o avem – însă este una eficientă”, a mai spus membrul PE.

Întrebarea referitoare la scutirea interguvernamentală

Scutirea interguvernamentală ridică întrebări cu privire la viitoarele tactici pe care statele membre le-ar putea utiliza pentru a proteja de concurenţă un campion industrial naţional. De exemplu, în temeiul clauzei de excludere, ar putea un minister al apărării să cumpere un sistem de armament furnizat de piaţa internă, să îl utilizeze pentru o scurtă perioadă de timp, să îl eticheteze ca fiind second hand şi apoi să îl vândă ca „surplus” unui alt guvern?

Reprezentantul EDA nu este sigur

„Vânzările interguvernamentale de echipamente de apărare nu sunt noi în Europa; ele există de mai mulţi ani şi propriul nostru ‘E-quip’ [notă: portalul de tip E-bay al agenţiei] încurajează statele membre să îşi vândă sau să îşi cumpere reciproc echipamentele în surplus”, a declarat reprezentantul EDA. „Cu toate acestea, a scoate un tanc sau altceva şi a-l conduce de câteva ori pe un câmp, înainte de a-l vinde ca fiind excedent, ar fi cu siguranţă văzut ca sustrăgându-se principiilor directivei. Acesta ar putea fi un prim punct [de atac juridic] pentru Comisie”.

Membrul PE a confirmat acest punct de vedere

„Da, vedem posibilitatea [eludării] şi avem aceleaşi întrebări: este cu siguranţă ceva ce trebuie urmărit. Nu se poate ca întreaga piaţă de apărare să constea în vânzări interguvernamentale!” Conform membrului PE, Comisia pregăteşte o comunicare oficială, sau o declaraţie politică, care să fie transmisă înainte de summit-ul liderilor europeni din decembrie 2013, care va revizui politica de apărare şi probleme industriale. „Una dintre acţiunile identificate [în comunicare] este aceea de a interpreta mai bine dispoziţiile directivei, în mod special acest aspect interguvernamental. Comisia îşi dă seama de necesitatea unei clarificări”, a mai spus membrul PE.

Olanda este adusă în faţa Curţii Europene de Justiţie pentru transpunerea directivei privind achiziţiile

Un reprezentant al UE a declarat pe 7 februarie pentru IHS Jane că toate cele 27 de state, în afară de Olanda, au transpus directiva privind achiziţiile în legislaţia naţională. În prezent, Olanda riscă să fie supusă unei proceduri de infringement în faţa Curţii Europene de Justiţie, dacă nu grăbeşte procedurile de transpunere a directivei în legea naţională. Comisia va publica în 2016 primul raport privind funcţionarea directivei de apărare şi a legii care simplifică utilizarea licenţelor de export între statele membre, pentru transferul de echipamente, piese şi sub-sisteme de apărare.