Un articol de Valentin BUDA


Fostul copil răsfăţat al Europei, Ungaria, s-a transformat în ultimii ani în spaima continentului. Ţara care deschidea drumul spre democratizarea statelor din spatele Cortinei de Fier a ajuns să fie o sursă de îngrijorare pentru cancelariile occidentale din cauza derapajelor brutale către extremismul de dreapta.

Zeci de organizaţii neofasciste şi revizioniste şi-au făcut apariţia ca şi ciupercile după ploaie la primele semne de neputinţă ale administraţiei de la Budapesta de a rezolva situaţia economică din ţară, pe fondul crizei europene. Ceea ce este şi mai grav este că nazismul a devenit o marfă de export, iar - după România, Slovacia şi Serbia - R. Moldova, o ţară care nu-şi găseşte făgaşul economic şi politic, se dovedeşte o excelentă „piaţă” de desfacere a acestui produs ideologic expirat, care este xenofobia.

Extremiştii unguri au şi găsit punctul comun din care să îi ademenească pe câţiva moldoveni în acest joc periculos de-a „patrioţii”: ura viscerală faţă de români. E cel mai uşor să explici eşecurile proiectelor naţionale prin implicarea „străinilor” decât să identifici şi să lupţi cu propria incompetenţă. Reprezentanţi ai filialelor din România ale unor organizaţii precum „Mişcarea tinerilor din cele 64 de comitate”, „Garda Maghiară”, „Oastea haiducilor”, „Armata naţională a santinelelor”, „Armata brigadierilor”, „Garda Naţională Ungară”, urmaşa „Gărzii Maghiare” (interzisă prin lege în Ungaria) ş.a., grupări cu comportament clar neofascist, care pledează pentru eliminarea, inclusiv fizică, a nemaghiarilor, după ce au declanşat reacţii oficiale de protest din partea SUA, a Occidentului şi chiar la ONU, îşi trimit intermediarii la Chişinău pentru a racola adepţi ai ideilor care au creat unul dintre monştrii secolului XX, nazismul, alături de comunism, cele mai criminale regimuri din istoria omenirii.

Exhibiţionişti de calibrul lui Csibi Istvan (un etnic maghiar din România care a ajuns „celebru” după răfuielile sale cu păpuşi de paie pe care le spânzură prin spaţii publice din judeţele secuieşti, decretând că e vorba despre revoluţionari români) îşi dau mâna cu pseudopatrioţii moldoveni în manifestări pe cât de ridicole, pe atât de îngrijorătoare. Astfel, individul care a băgat „spaima” în momâi, alături de câţiva ciraci de-ai săi, a fost recent oaspete al capitalei R. Moldova, unde s-a întâlnit cu cei care se pretind apărători ai „moldovenismului”, pentru a pune la cale strategia acţiunilor care să îi scoată din anonimatul meritat în care se află. Gazde le-au fost membrii unor organizaţii fantomă, dintre care unele respinse de la înregistrare de justiţia autohtonă, dat fiind caracterul ilogic şi lipsit de fundament pe care doresc să se constituie. Ultimul „fruct” al iubirii debile dintre cele două tabere a fost mitingul din faţa Ambasadei României de duminică. Manifestare în cadrul căreia câţiva rebegiţi au afişat un banner prin care îşi declarau susţinerea faţă de autonomia Ţinutului Secuiesc din dreapta Prutului.

Dacă, deocamdată, în spaţiul public declaraţiile acestor personaje se străduiesc, fără succes, să mascheze xenofobia, situaţia este total diferită pe site-urile de socializare, acolo unde întreaga lor incultură istorică, dublată de frustrare şi ură, este desfăşurată în scopul atragerii de noi adepţi. Incitările la ură şi agresivitatea verbală sunt doar preludiul unor viitoare răfuieli fizice, cu care, de fapt, chiar ameninţă pretinşii „patrioţi” pe toţi cei care nu susţin aberaţiile lor. Moldova, care în ochii lumii occidentale încă mai poartă stigmatul de fostă republică sovietică, are destule probleme de imagine pentru ca nişte dezaxaţi să îi mai creeze una în plus, aceea de societate xenofobă. Crizele politice, lipsa de idei care să dea un orizont de speranţă oamenilor sunt un teren fertil pentru cei care propovăduiesc ura. Din aceste motive, ar fi bine ca instituţiile care veghează la siguranţa cetăţenilor să fie atente la aceste manifestări, care, deşi demne de râs, deocamdată, pot degenera cu prejudicii imense pentru stat, ceea ce le-ar face de plâns. Asta înainte ca în locul păpuşilor de paie să fie luate de oameni reali. Pentru cei care îşi amintesc masacrele comise de predecesorii acestor gărzi în Transilvania, cărora le-au căzut victime sute de oameni nevinovaţi, nu e o glumă.