News Item: Tigareta II - episodul 7
(Category: DE LA MEMBRI)
Posted by colonelul
Friday 15 December 2006 - 00:20:26
Episodul 7
In cursul zilei de sambata 02.05.1998, Parchetul de pe langa Curtea Militara de Apel Bucuresti a emis patru noi madate de arestare in afacerea "Tigareta 2", pe numele unor persoane implicate in contrabanda de pe Aeroportul Militar Otopeni. Cei patru erau considerati ca avand "un rol decisiv in organizarea transporturilor si desfacerea tigarilor pe teritoriul Romaniei", se arata intr-un comunicat remis presei de Parchetul militar si de Inspectoratul General al Politiei. Cei patru dati in urmarire internationala erau Jamal al Atm, nascut in 1968, in Siria, cu resedinta in Bucuresti, Hitam Silim, nascut la 1 ianuarie 1968 in Irak, cu resedinta tot in Bucuresti, Gheorghe Florica, fost comisar sef al Garzii Financiare, si Marian Chiata, patronul discotecii "Black & White". Surse anonime din SRI au declarat unui cotidian central ca, in data de 17 aprilie, Marian Chiata s-a intalnit in incinta discotecii pe care o patroneaza cu Dumitru Popescu patronul "Quick Aeroservice", Gabriel Negoescu, patronul depozitului de la Mogosoaia, si cu cei doi cetateni arabi. La 31 ianuarie 1996, Chiata a fost arestat pentru contrabanda de tigari, fiind eliberat la 6 martie 1996, cand Tribunalul Bucuresti a dispus cercetarea lui in stare de libertate. Tot pe 2 mai este arestat si Stefan Andreias, proprietarul unui depozit din apropierea Bucurestiului.
Trutulescu a fost retinut in data de 3 mai 1998, cind in jurul orelor 12,30-13,00, seful IPJ Arad a fost informat telefonic de catre o persoana anonima ca intr-un apartament din cartierul aradean Aurel Vlaicu se afla colonelul SPP Gheorghe Trutulescu.
SPP a afirmat in repetate rinduri ca nu a efectuat niciodata zboruri speciale pentru transportul unor materiale si ca nu a solicitat niciodata aprobare pentru acest lucru. Totusi, operatiunile cu tigari erau lucruri de rutina pentru conducerea SPP, ca de altfel si pentru conducerea M.Ap.N., M.I., S.R.I., S.I.E., Justitiei etc. Altfel, ramane si acum o enigma ce a cautat un alt ofiter SPP, Marian C. Voicu, pe aeroportul Otopeni pentru a prelua transporturi de tigari care au avut loc inca din anul 1995. Voicu a facut parte de la inceput din echipa generalului Dumitru Iliescu. Si atunci cind esti repartizat ca ofiter de protectie pe linga Procurorul general al Romaniei, cine sa se ia de tine ? El si-a dat imediat demisia, dupa schimbarea conducerii SPP in 1996, revenind dupa 2001 si avansind pina la gradul de general. Revolutia Portocalie l-a maturat din SPP trimitindu-l la munca de jos, adica …in Parlament.
Teoretic, Voicu nu avea cum sa se cunoasca cu Trutulescu, angajat la Serviciul de Paza si Protectie in noiembrie 1997. El apare insa in registrele de intrare la SPP, vizitandu-l pe Trutulescu, anterior operatiunii din aprilie '98. Ca atare, singura lor tangenta nu o putea constitui decat continuitatea misiunilor speciale, executate de Voicu inainte de 1996. Implicarea lui Marian C. Voicu este dovedita prin preluarea si gardarea unui transport de tigari din data de 6 septembrie 1995, pe vremea cand era ofiter activ al SPP. Tigarile de atunci au apartinut firmei "Candles Impex". Era atat de sigur pe el, de personajele foarte importante pe care le avea in spate, incat nu s-a ferit sa se legitimeze la aeroport cu buletinul seria DE nr. 805785.
Noua zile mai tarziu, el a gardat alte trei tiruri cu tigari ce apartineau firmei SC RAZAN SRL. Una dintre masinile care au avut acces pe platforma Cargo a Aeroportului Otopeni pentru preluarea acestui transport este chiar a lui Marian C. Voicu si poarta numarul B-01-ZSD. SC RAZAN Trading SRL se angaja ca, "in termen de 24 de ore, sa intocmim contractul cu AIBO pe anul 1995", iar transportul se efectua in 15 septembrie '95, data la care contractul nu era semnat. A patra masina din facsimil, B-95-DMM, a fost sofata, de Dumitru Diaconu. Acesta este nimeni altul decat soferul misterioasei dubite albe din noaptea de 16 spre 17 aprilie '98, in care se aflau 500 de asa-zise baxuri de tigari. Este extrem de interesant si suspect in acelasi timp faptul ca Gheorghe Stelian, soferul dubei care a transportat carausi pentru operatiunea "Tigareta 2", a zacut in puscarie aproape trei ani, dar Dumitru Diaconu a ramas, in dosarul "Tigareta 2", la calitatea de martor.
Alte date importante peste care s-a trecut cu nonsalanta sunt legate de autoturismele care au intrat in Baza Militara Otopeni in noaptea "Tigaretei 2". In registrul ofiterului de serviciu, maistrul militar Balan, au fost notate toate numerele acestor masini. Registrul a fost predat ofiterului de contrainformatii al Bazei Aeriene. In registru, apar urmatoarele numere de inmatriculare: B-01-NPM; B-02-6818; B-13-COT; B-01-XUM; 4-B-3512; 14-B-1047; 1-B-2412; B-12-KZV; B-13-EDH. La acea vreme, numerele apartineau unor masini ale SRI si SPP. Interesant este ca la dosarul "Tigaretei 2" nu figureaza decat accesul unor autoturisme ale cadrelor din Baza Militara "Sud". Extrem de important este faptul ca registrul a ajuns in mainile generalului Ion Magdalena, care a lucrat la Secretariatul Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, pana la jumatatea anului 1997. El se subordona generalului Constantin Degeratu si a raspuns de transporturile speciale din perioada 1995 -1998. Tot el a fost numit de ministrul Victor Babiuc, ca alaturi de gen.bg. magistrat Ion Lucescu sa conduca ancheta administrativa de la baza militara aeriana din cazul "Tigareta 2".
Urmaatorii arestati sunt Gabriel Negorescu, soferul firmei „Zeno Construct", Gheorghe Stelian, cpt. SPP Catalin Tanase, plt. Constantin Minea, fostul sofer al lui lui Trutulescu, Sorin Cristian Rosca-inspector al Autoritatii Aeriene Civile Romane.
Eu, in calitate de comandant adjunct al Aeroportului Otopeni , am fost arestat pe 6 mai 1998 in jurul orelor 19.00. la intrarea in serviciu, intr-o zona restrictionata a aeroportului, in care nici procurorului militar Artur Dumitrescu, nici politistilor care l-au insotit nu li se pemitea accesul fara aprobarea ministrului Transporturilor, Traian Basescu, a directorului general al AIBO, locotenent comandor Viorel Rosca sau directorul operational al AIBO col. (r.) Sorin Stoicescu. Desi m-am intalnit dupa controlul documentelor de acces in AIBO pe un hol (deci in interiorul institutiei) cu seful ierarhic superior, Sorin Stoicescu, acesta nu a considerat necesar sa ma atentioneze macar, in calitate de coleg, de ceea ce mi se pregatise. Dupa ce Sorin Stoicescu mi-a facut urarile de bine, serviciu usor si toate celelalte, am iesit de pe hol si am fost interceptat de politistii care ma asteptau pentru a mal retine. Ca Sorin Stoicescu stia ce avea sa se intample, o confirma faptul ca, inainte de a intra in aeroport, de pe estacada, locul unde se afla parcata masina de serviciu a respectivului director AIBO, soferul a semnalizat in mod repetat, dar discret, cu farurile, semnal convenit cu politistii pentru identificarea mea. Ulterior, arestarii mele, cotidianul „Adevarul" publica o declaratie a lui Sorin Stoicescu, care protesta impotriva arestarii comandantului adjunct in timpul programului (!?).
Am fost dus la Parchetul Militar si anchetat pina dupa miezul noptii, fara sa mi se dea posibilitatea de a-mi cauta un avocat. Dupa o regie exersata din timp, in biroul procurorului Artur Dumitrescu, astepta de citeva ore o tinara avocata despre care s-a aflat ulterior ca este stagiara ( ceea ce contravenea regulilor ) si ca fusese adusa anume ca sa ma asiste din oficiu. La final, procurorul militar, a scos din sertar mandatul de arestare, care fusese completat inainte de a se deplasa in aeroport, punindu-l in aplicare. Acelasi procuror militar, a procedat dupa arestare si la sechestrarea bunurilor mele. Adresa adjunctului inspectorului general al Politiei romane, prin care informa de aplicarea sechestrului ordonat de Parchetul Militar, are un numar de inregistrare, care atesta intrarea sa in evidenta registraturii de la Parchetul Curtii Militare de Apel. (vezi in galeria foto: 13). Spre deosebire de acest document, dispozitia de aplicare a sechestrului, care a condus la executarea sa de catre Politie, desi este intocmita de un procuror militar, nu poarta nici un antet al emitentului si nici nu rezulta ca ar fi fost trimisa spre Politie, asa cum o cer regulile unei institutii militare, adica prin registratura. Ca si documentul amintit anterior, ordonanta de aplicare a sechestrului, care nu poarta nici o semnatura, este la fel de lovita de nulitate, intrucit ea ar fi putut fi intocmita ulterior. Emiterea lor, ca si transmiterea lor de catre Parchetul Militar catre Politie sau alte institutii, nu se regaseste consemnata in nici un registru. (vezi in galeria foto: 14 si 15).
Trimis de Valentin Vasilescu
This news item is from Proiect SEMPER FIDELIS
( http://semperfidelis.ro/news.php?extend.250 )
(Category: DE LA MEMBRI)
Posted by colonelul
Friday 15 December 2006 - 00:20:26
Episodul 7
In cursul zilei de sambata 02.05.1998, Parchetul de pe langa Curtea Militara de Apel Bucuresti a emis patru noi madate de arestare in afacerea "Tigareta 2", pe numele unor persoane implicate in contrabanda de pe Aeroportul Militar Otopeni. Cei patru erau considerati ca avand "un rol decisiv in organizarea transporturilor si desfacerea tigarilor pe teritoriul Romaniei", se arata intr-un comunicat remis presei de Parchetul militar si de Inspectoratul General al Politiei. Cei patru dati in urmarire internationala erau Jamal al Atm, nascut in 1968, in Siria, cu resedinta in Bucuresti, Hitam Silim, nascut la 1 ianuarie 1968 in Irak, cu resedinta tot in Bucuresti, Gheorghe Florica, fost comisar sef al Garzii Financiare, si Marian Chiata, patronul discotecii "Black & White". Surse anonime din SRI au declarat unui cotidian central ca, in data de 17 aprilie, Marian Chiata s-a intalnit in incinta discotecii pe care o patroneaza cu Dumitru Popescu patronul "Quick Aeroservice", Gabriel Negoescu, patronul depozitului de la Mogosoaia, si cu cei doi cetateni arabi. La 31 ianuarie 1996, Chiata a fost arestat pentru contrabanda de tigari, fiind eliberat la 6 martie 1996, cand Tribunalul Bucuresti a dispus cercetarea lui in stare de libertate. Tot pe 2 mai este arestat si Stefan Andreias, proprietarul unui depozit din apropierea Bucurestiului.
Trutulescu a fost retinut in data de 3 mai 1998, cind in jurul orelor 12,30-13,00, seful IPJ Arad a fost informat telefonic de catre o persoana anonima ca intr-un apartament din cartierul aradean Aurel Vlaicu se afla colonelul SPP Gheorghe Trutulescu.
SPP a afirmat in repetate rinduri ca nu a efectuat niciodata zboruri speciale pentru transportul unor materiale si ca nu a solicitat niciodata aprobare pentru acest lucru. Totusi, operatiunile cu tigari erau lucruri de rutina pentru conducerea SPP, ca de altfel si pentru conducerea M.Ap.N., M.I., S.R.I., S.I.E., Justitiei etc. Altfel, ramane si acum o enigma ce a cautat un alt ofiter SPP, Marian C. Voicu, pe aeroportul Otopeni pentru a prelua transporturi de tigari care au avut loc inca din anul 1995. Voicu a facut parte de la inceput din echipa generalului Dumitru Iliescu. Si atunci cind esti repartizat ca ofiter de protectie pe linga Procurorul general al Romaniei, cine sa se ia de tine ? El si-a dat imediat demisia, dupa schimbarea conducerii SPP in 1996, revenind dupa 2001 si avansind pina la gradul de general. Revolutia Portocalie l-a maturat din SPP trimitindu-l la munca de jos, adica …in Parlament.
Teoretic, Voicu nu avea cum sa se cunoasca cu Trutulescu, angajat la Serviciul de Paza si Protectie in noiembrie 1997. El apare insa in registrele de intrare la SPP, vizitandu-l pe Trutulescu, anterior operatiunii din aprilie '98. Ca atare, singura lor tangenta nu o putea constitui decat continuitatea misiunilor speciale, executate de Voicu inainte de 1996. Implicarea lui Marian C. Voicu este dovedita prin preluarea si gardarea unui transport de tigari din data de 6 septembrie 1995, pe vremea cand era ofiter activ al SPP. Tigarile de atunci au apartinut firmei "Candles Impex". Era atat de sigur pe el, de personajele foarte importante pe care le avea in spate, incat nu s-a ferit sa se legitimeze la aeroport cu buletinul seria DE nr. 805785.
Noua zile mai tarziu, el a gardat alte trei tiruri cu tigari ce apartineau firmei SC RAZAN SRL. Una dintre masinile care au avut acces pe platforma Cargo a Aeroportului Otopeni pentru preluarea acestui transport este chiar a lui Marian C. Voicu si poarta numarul B-01-ZSD. SC RAZAN Trading SRL se angaja ca, "in termen de 24 de ore, sa intocmim contractul cu AIBO pe anul 1995", iar transportul se efectua in 15 septembrie '95, data la care contractul nu era semnat. A patra masina din facsimil, B-95-DMM, a fost sofata, de Dumitru Diaconu. Acesta este nimeni altul decat soferul misterioasei dubite albe din noaptea de 16 spre 17 aprilie '98, in care se aflau 500 de asa-zise baxuri de tigari. Este extrem de interesant si suspect in acelasi timp faptul ca Gheorghe Stelian, soferul dubei care a transportat carausi pentru operatiunea "Tigareta 2", a zacut in puscarie aproape trei ani, dar Dumitru Diaconu a ramas, in dosarul "Tigareta 2", la calitatea de martor.
Alte date importante peste care s-a trecut cu nonsalanta sunt legate de autoturismele care au intrat in Baza Militara Otopeni in noaptea "Tigaretei 2". In registrul ofiterului de serviciu, maistrul militar Balan, au fost notate toate numerele acestor masini. Registrul a fost predat ofiterului de contrainformatii al Bazei Aeriene. In registru, apar urmatoarele numere de inmatriculare: B-01-NPM; B-02-6818; B-13-COT; B-01-XUM; 4-B-3512; 14-B-1047; 1-B-2412; B-12-KZV; B-13-EDH. La acea vreme, numerele apartineau unor masini ale SRI si SPP. Interesant este ca la dosarul "Tigaretei 2" nu figureaza decat accesul unor autoturisme ale cadrelor din Baza Militara "Sud". Extrem de important este faptul ca registrul a ajuns in mainile generalului Ion Magdalena, care a lucrat la Secretariatul Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, pana la jumatatea anului 1997. El se subordona generalului Constantin Degeratu si a raspuns de transporturile speciale din perioada 1995 -1998. Tot el a fost numit de ministrul Victor Babiuc, ca alaturi de gen.bg. magistrat Ion Lucescu sa conduca ancheta administrativa de la baza militara aeriana din cazul "Tigareta 2".
Urmaatorii arestati sunt Gabriel Negorescu, soferul firmei „Zeno Construct", Gheorghe Stelian, cpt. SPP Catalin Tanase, plt. Constantin Minea, fostul sofer al lui lui Trutulescu, Sorin Cristian Rosca-inspector al Autoritatii Aeriene Civile Romane.
Eu, in calitate de comandant adjunct al Aeroportului Otopeni , am fost arestat pe 6 mai 1998 in jurul orelor 19.00. la intrarea in serviciu, intr-o zona restrictionata a aeroportului, in care nici procurorului militar Artur Dumitrescu, nici politistilor care l-au insotit nu li se pemitea accesul fara aprobarea ministrului Transporturilor, Traian Basescu, a directorului general al AIBO, locotenent comandor Viorel Rosca sau directorul operational al AIBO col. (r.) Sorin Stoicescu. Desi m-am intalnit dupa controlul documentelor de acces in AIBO pe un hol (deci in interiorul institutiei) cu seful ierarhic superior, Sorin Stoicescu, acesta nu a considerat necesar sa ma atentioneze macar, in calitate de coleg, de ceea ce mi se pregatise. Dupa ce Sorin Stoicescu mi-a facut urarile de bine, serviciu usor si toate celelalte, am iesit de pe hol si am fost interceptat de politistii care ma asteptau pentru a mal retine. Ca Sorin Stoicescu stia ce avea sa se intample, o confirma faptul ca, inainte de a intra in aeroport, de pe estacada, locul unde se afla parcata masina de serviciu a respectivului director AIBO, soferul a semnalizat in mod repetat, dar discret, cu farurile, semnal convenit cu politistii pentru identificarea mea. Ulterior, arestarii mele, cotidianul „Adevarul" publica o declaratie a lui Sorin Stoicescu, care protesta impotriva arestarii comandantului adjunct in timpul programului (!?).
Am fost dus la Parchetul Militar si anchetat pina dupa miezul noptii, fara sa mi se dea posibilitatea de a-mi cauta un avocat. Dupa o regie exersata din timp, in biroul procurorului Artur Dumitrescu, astepta de citeva ore o tinara avocata despre care s-a aflat ulterior ca este stagiara ( ceea ce contravenea regulilor ) si ca fusese adusa anume ca sa ma asiste din oficiu. La final, procurorul militar, a scos din sertar mandatul de arestare, care fusese completat inainte de a se deplasa in aeroport, punindu-l in aplicare. Acelasi procuror militar, a procedat dupa arestare si la sechestrarea bunurilor mele. Adresa adjunctului inspectorului general al Politiei romane, prin care informa de aplicarea sechestrului ordonat de Parchetul Militar, are un numar de inregistrare, care atesta intrarea sa in evidenta registraturii de la Parchetul Curtii Militare de Apel. (vezi in galeria foto: 13). Spre deosebire de acest document, dispozitia de aplicare a sechestrului, care a condus la executarea sa de catre Politie, desi este intocmita de un procuror militar, nu poarta nici un antet al emitentului si nici nu rezulta ca ar fi fost trimisa spre Politie, asa cum o cer regulile unei institutii militare, adica prin registratura. Ca si documentul amintit anterior, ordonanta de aplicare a sechestrului, care nu poarta nici o semnatura, este la fel de lovita de nulitate, intrucit ea ar fi putut fi intocmita ulterior. Emiterea lor, ca si transmiterea lor de catre Parchetul Militar catre Politie sau alte institutii, nu se regaseste consemnata in nici un registru. (vezi in galeria foto: 14 si 15).
Trimis de Valentin Vasilescu
This news item is from Proiect SEMPER FIDELIS
( http://semperfidelis.ro/news.php?extend.250 )