Institutul de Studii de Securitate al UE a publicat sub semnătura lui James Rogers şi Andrea Gilli şi editarea lui Antonio Missiroli, Raportul “Posibilităţi viitoare privind capacităţile militare europene 2013-2025: provocări şi direcţii de acţiune”.

Pe parcursul celor 73 de pagini sunt prezentate Capabilităţile militare europene existente, direcţiile şi tendinţele strategice de evoluţie pentru perioada 2013 – 2025, un scenariu posibil pentru perioada amintită, căi, mijloace şi finalizări cu direcţii de acţiune, precum şi anexe care susţin punctele de vedere ale autorilor.

Potrivit lui Antonio Missiroli, Director al Institutului European pentru Studii de Securitate, “cu toate că UE are un grad remarcabil de mobilitate strategică, potenţial militar, capital social şi uman semnificativ, şi o bază industrială şi ştiinţifică avansată, protejarea intereselor strategice “comune fără capacităţi militare adecvate poate deveni tot mai dificila în contextul unui sistem mondial multipolar ş implicit mai puţin guvernabil”.

În scopul de a consolida capacităţile militare ale UE, acest raport identifică cinci direcţii de acţiune, care ar trebui să fie înţelese ca seturi cumulative de soluţii care nu se exclud reciproc.

Direcţia 1 – Consolidarea capacităţilor militare existente pentru obţinerea eficienţei. Acest lucru sugerează o reducere coordonată a capacităţilor redundante şi învechite pentru a genera economii imediate şi pentru viitor. Pentru a realiza această sarcină, statele membre pot lua în considerare şi cere Serviciului European de Acţiune Externă EAE prin organismele sale specializate să întreprindă, în strânsă cooperare cu Agenţia Europeană pentru Apărare, o ţintă de revizuire a potenţialului militar al UE.

Direcţia 2 – Optimizarea cheltuielilor pentru a stimula eficienţa costurilor cu echipamentele militare. Această opţiune susţine o prioritizare a nevoilor operaţionale fie prin specializare între serviciile militare sau proceduri de achiziţii publice. În ceea ce priveşte echipamentele, statele membre ale UE ar putea să elaboreze un cadru prin care forţele armate să coopereze pe linii de servicii pentru dezvoltarea capacităţilor viitoare. O a doua soluţie ar fi introducerea unui nou concept de achiziţii publice – “ciclul de viaţă de gestionare totală la nivelul UE” – pentru noi capacităţi militare.

Direcţia 3 – Promovarea inovării pentru dezvoltarea tehnologiei militare. Inovarea este nu numai o sursă de eficienţă şi eficacitate, dar şi de progresul tehnologic. Această opţiune propune câteva soluţii personalizate pentru a promova inovaţia, care includ, transferul de idei, scheme de finanţare adoptate iniţial de către NATO sau propuse de Comisia Europeană în alte domenii de activitate.

Direcţia 4 – Structurarea şi consolidarea structurilor militare regionale. Este Vizată integrarea bilaterală sau cu mai mulţi nparticipanţi care ar putea duce la o mai mare integrarea în profunzime a forţelor militare. Acest lucru va fi valabil în special dacă aceste “insule” de cooperare stabilite de către unele state membre ale UE cu vecinii sau partenerii lor pot fi coordonate la nivelul UE, astfel încât să formeze un “arhipelag”.

Direcţia 5 – Accelerarea integrării militare. Reunirea forţelor armate ale statelor membre în temeiul unei structuri de forţă la nivelul UE ar permite europenilor de a stimula foarte mult capacitatea lor logistică şi creşte potenţialul de a întreprinde cele mai exigente operaţiuni de securitate. Aceasta poate necesita stabilirea unor noi set de Obiective globale vizate pentru anul 2025 şi sincronizarea programelor de înarmare naţionale şi cicluri de achiziţii.

Raportul atrage atenţia că deşii europenii deţin forţe şi mijloace relativ bine echipate pentru a aborda ameninţările potenţiale, în cadrul UE, există o conştientizare limitată sau necunoaştere a noilor provocări, un dezinteres în ceea ce înseamnă cunoaşterea de bază a problemelor strategice, şi relativ puţine voci care cer transformarea forţelor armate în forţe eficiente şi durabile. În opinia lui peisajul politic şi instituţional european în ceea ce priveşte apărarea şi chestiunile militare este foarte segmentat.

Putem afirma că raportul încearcă să plaseze analiza capacităţilor militare europene într-o perspectivă mai largă şi de a evidenţia posibilele căi de explorare şi dezvoltare în următoarele decenii.