Agravarea brusca a relatiilor internationale si, indeosebi, iminenta declansarii unui nou razboi intre imperiile Tarist si Otoman au determinat guvernul roman sa intre in negocieri cu Rusia, la Livadia (in Crimeea), in septembrie 1876, in vederea semnarii unei conventii prin care sa se stabileasca conditiile de trecere a armatelor imperiale pe teritoriul roman spre Dunare. Conventia semnata la Bucuresti, la 4 aprilie 1877, acorda „libera trecere” trupelor tariste spre Dunare, iar Rusia garanta apararea si mentinerea integritatii teritoriale a Romaniei.

Ca masura de prevedere, la 6 aprilie 1877, guvernul roman, a decretat mobilizarea armatei permanente si teritoriale cu rezerva ei. Aceasta actiune complexa s-a efectuat in ordine, rapid si cu precizie. Pana la 25 aprilie mobilizarea a fost incheiata, armata fiind organizata conform cerintelor de razboi. Totalul fortelor mobilizate se ridica la aproximativ 100 000 de luptatori, din care efectivul armatei operative era de 58 700 de oameni, 12 300 de cai si 190 de tunuri. In plus au fost chemati sub arme, pentru instruire, in vederea completarilor, inca 14 000 de tineri din contingentul anului 1877.

Stare de razboi

Toate actiunile politice si militare romanesti au starnit reactia Imperiului otoman si masuri care sa descurajeze actiunile romanesti: suspendarea diplomatilor romani de la Istanbul, intensificarea actelor agresive de-a lungul Dunarii, sechestrarea unor nave romanesti cu cereale, bombardarea oraselor Braila si Reni, atacarea pichetelor de frontiera etc. Fata de aceasta situatie la 23 aprilie ministrul roman de razboi, generalul Alexandru Cernat, a ordonat trupelor Romane sa riposteze la orice tentativa otomana de trecere a Dunarii. La 29 aprilie Adunarea Deputatilor si la 30 aprilie Senatul au declarat ca legaturile dintre Romania si Poarta otomana erau rupte, recunoscand starea de razboi dintre cele doua state.

Procesul complex al cuceririi independentei Romaniei, inceputa printr-o initiativa armata si instituirea starii de razboi, a continuat firesc prin proclamarea neatarnarii la 9 mai 1877 (21 mai pe stil nou), urmata de totala angajare militara a tarii. Proclamarea independentei consfintea ruperea legaturilor noastre cu Poarta si independenta absoluta a Romaniei, hotarare votata in unanimitate de Parlament. Tributul datorat Turciei de 914 000 lei, a fost anulat, suma fiind data armatei. Un ordin national, „Steaua Romaniei”, cu 5 clase, trebuia sa rasplateasca pe toti cetatenii distinsi pe timp de pace si in razboi. Declaratia de independenta a avut un mare ecou in toate constiintele romanesti.

Puterile europene, fata de hotararea Parlamentului roman, au reactionat diferit de la rezerva (Franta) la ostilitate (Turcia si initial Anglia). Opinia publica internationala a fost favorabila luptei poporului roman.

In vederea acestei confruntari, pe teatrul de operatii balcanic, armata rusa a concentrat 260 000 de oameni (182 batalioane, 73 de escadroane, 135 de cavalerie si 136 baterii cu 802 tunuri), iar armata otomana avea 186 000 de oameni (234 de batalioane, 66 escadroane si 42 baterii cu 210 tunuri).

Operatiile militare ale armatei ruse au inceput la sfarsitul primei decade a lunii iunie prin trecerea unei parti din fortele ruse in Dobrogea, actiune la care au participat si navele flotilei romane de Dunare: „Romania“, „Stefan cel Mare”, „Fulgerul” si „Randunica”, puse temporar la dispozitia armatei ruse. Peste cateva zile, comandamentul rus a trecut la fortarea Dunarii cu gruparea principala, concentrata in zona Rosiorii de Vede-Alexandria- Zimnicea-Turnu Magurele. In vederea asigurarii unui succes deplin, marele duce Nicolae a solicitat si sprijinul armatei romane. Ca urmare, Marele cartier general roman a ordonat ca in zilele de 14-16 iunie intreaga artilerie romaneasca de pe malul stang al Dunarii sa execute un foc viu si neintrerupt asupra pozitiilor otomane. De asemenea, la cererea comandamentului rus, a fost fixat pe malul drept al Oltului, la varsare in Dunare, un lant de tragatori pentru a proteja transportul materialului de pod de pe raul Olt. In acelasi timp, bateriile de artilerie romane de la Corabia, Bechet, Ciuperceni si Calafat, prin bombardament intens execut au impiedicat pe otomani. sa faca manevre de forte si mijloace in aceasta zona. Sprijinita astfel, armata rusa a fortat cu succes Dunarea in sectorul Zimnicea-Sistov. Datorita unor actiuni energice ale armatei ruse, sprijinita si de artileria si unitati romane aflate in dispozitiv pe malul Dunarii, la 4 iulie cetatea Nicopol cu intreaga sa garnizoana, a capitulat.


Armata Romana trece Dunarea

In urma apelurilor tarului si ale marelui duce Nicolae, Marele cartier general roman a hotarat sa trimita la Nicopol o brigada infanterie si una de cavalerie pentru a-l ocupa si a face in acest fel disponibile fortele ruse care se pregateau pentru o noua ofensiva asupra Plevnei. In acest scop, la 11 iulie, seful statului major al armatei a transmis generalului George Manu, comandantul Diviziei 4 infanterie, aflat la Turnu Magurele, ordinul sa dea intreg sprijinul armatei ruse „chiar in Bulgaria”. La 16 iulie, primele unitati romane au inceput sa treaca Dunarea. „Acest prim transport – dupa cum consemneaza un document al vremii – fu intampinat pe malul drept de doua companii ruse, cu muzica si drapel, din Regimentul Kostroma. Ele primira cu ceremonial cuvenit primul detasament roman, care se cobori pe malul bulgar cu urale entuziaste. Atunci ambele trupe se salutara, drapelele inclinara de amandoua partile… Dupa aceea pavilionul rus fu coborat de pe cetatea Nicopoli si inlocuit cu cel roman”.

Avand acum disponibile toate fortele, in ziua de 18 iulie trupele ruse au inceput un nou atac asupra Plevnei, dar si acesta a fost respins cu mari pierderi pentru atacator. A doua zi, comandantul armatei ruse a adresat domnitorului Romaniei o telegrama in care solicita interventia imediata a armatei romane: „Turcii, adunand cele mai mari mase de trupe la Plevna, ne zdrobesc. Rog sa faci fusiune, demonstratiune si, daca se poate, sa treci Dunarea cu armata dupa cum doresti. Intre Jiu si Corabia demonstratiunea aceasta este neaparat necesara pentru inlesnirea miscarilor mele”.

Analizand situatia creata, guvernul roman si Marele cartier general au acceptat ca armata noastra sa participe la marea batalie de la Plevna, urmand ca detaliile de cooperare sa fie discutate ulterior. Ca urmare, in seara zilei de 19 iulie Marele cartier general roman a trecut noi forte peste Dunare, concomitent cu intensificarea bombardamentelor de artilerie asupra trupelor otomane. Totodata, la 23 iulie 1877 intreaga armata activa a fost reorganizata in conformitate cu noile misiuni pe care urma sa le indeplineasca. Astfel, a fost creata Armata de operatii, compusa din trei divizii, pusa sub comanda generalului Alexandru Cernat, destinata ducerii actiunilor de lupta in jurul Plevnei, insumand 43 414 militari, 7 170 cai si 110 tunuri. Pentru acoperirea frontierei intre Calafat si Turnu Magurele s-a constituit Corpul de observatie care totaliza un efectiv de 11 380 militari, 1 350 cai si 74 tunuri. In acelasi timp au fost concentrate militiile din Oltenia.

Pana la 24 iulie au trecut fluviul fortele principale ale Diviziei 4 infanterie care, pe langa apararea Nicopolului, aveau misiunea de a sprijini trecerea celorlalte trupe romane peste Dunare. In urma discutiilor purtate cu partea rusa s-a hotarat ca la baza acestei cooperari sa stea, pe langa altele, respectarea individualitatii si unitatii de comanda a armatei romane, iar la Plevna sa se constituie din trupele ruse si romane o singura grupare, sub denumirea de Armata de vest; comanda acestei armate a fost incredintata. domnitorului Carol, care a avut ca sef de stat major, la inceput, pe generalul rus P. D. Zotov.

Pana la 25 august cele trei divizii romane – diviziile 3, 4 si de rezerva – au trecut in intregime Dunarea, au executat apoi marsul de apropiere si s-au concentrat in zona Plevnei. Acum, trupele ruse si romane care formau Armata de vest erau gata de a trece la o actiune hotarata impotriva gruparii otomane comandata de Osman pasa. Pentru definitivarea planului de operatii, la Marele cartier general rus s-a convocat, la 25 august, un consiliu de razboi care a hotarat ca cel de-al treilea asalt asupra Plevnei sa fie dat in ziua de 30 august 1877.

Garnizoana otomana de la Plevna ocupa o pozitie strategica deosebita, aici incrucisandu-se cateva cai de comunicatie importante care faceau legatura intre localitatile Nicopol, Rusciuk, Sofia, Tirnovo, Filipopol. Terenul din jurul Plevnei era in parte accidentat, cu dealuri in amfiteatru, cu vai si valcele strabatute in toate directiile de paraie cu sau fara apa in acel moment. Apreciind valoarea acestui teren pentru aparator si greutatile pe care le implica pentru atacator, Osman pasa a ordonat amenajarea si fortificarea lui.

10.000 de morti la Plevna, Rahova, Smardan, Tatargik, Belogradcik si Vidin

Dupa aproape 5 secole de lupta impotriva dominatiei otomane, dupa memorabilul act al Unirii Principatelor din 1859, proclamarea independentei si consacrarea ei pe campul de lupta, Romania a inlocuit statutul de autonomie cu acela al deplinei suveranitati, avand posibilitatea sa decida de sine statator asupra politicii sale generale interne si internationale. A fost stabilita autoritatea statului roman asupra Dobrogei, stravechi teritoriu romanesc. In acelasi timp cele trei judete din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad si Ismail), restituite Moldovei in 1856, erau din nou incorporate Rusiei. Independenţa României, ca şi independenţa Serbiei şi a Muntenegrului, precum şi unirea Dobrogei cu România, au fost recunoscute în Tratatul de pace ruso-turc de la San Stefano (3 mart. 1878) şi prin Tratatul de la Berlin (13 iulie 1878).

Efortul economic al tarii in timpul razboiului pentru independenta s-a ridicat la aproximativ 100.000.000 lei aur. La aceasta trebuie adaugat efortul militar. La actiunile militare desfasurate la sud de Dunare au participat peste 52.000 militari romani, din care peste 10.000 au facut suprema jertfa in inclestarile de la Plevna, Rahova, Smardan, Tatargik, Belogradcik si Vidin.

Pentru detalii legate de operatiunile militare din Razboiul de Independenta