Susţinerea acordată de Marea Britanie programului de transferuri extraordinare operate de CIA după atacurile teroriste de la 11 septembrie a fost cu mult mai substanţială decât s-a recunoscut anterior, susţine un proiect de cercetare, bazat pe un număr mare de date şi documente accesibile publicului, preluat de „The Guardian”.

Probele adunate de „The Rendition Project” - un site interactiv care oferă detalii despre mii de zboruri implicate în programul transferurilor extraordinare - indică faptul că 1.622 de astfel de zboruri au folosit aeroporturi britanice.

Deşi este posibil ca multe dintre aceste zboruri să nu fi implicat propriu-zis operaţiuni de transfer de deţinuţi, cercetătorii din spatele proiectului au adunat mărturii ale prizonierilor, relatări ale Crucii Roşii, mărturii din procese, înregistrări ale zborurilor şi facturi, care arată că cel puţin 144 de zboruri care au aterizat în Marea Britanie sunt suspectate că au fost implicate în astfel de operaţiuni.

Deşi CIA a folosit aeroporturi britanice pentru realimentare şi escale peste noapte, nu există dovezi că vreunul dintre aceste zboruri ar fi aterizat în Marea Britanie cu prizonieri la bord. Potrivit „The Guardian”, acest lucru poate sugera că guvernul britanic a refuzat să autorizeze acest lucru. Mai mult, în unele cazuri, nu este clar dacă companiile aeriene ar fi ştiut care este scopul zborurilor.

Aproximativ 51 de aeroporturi din Marea Britanie au fost folosite de 84 de avioane diferite, implicate, potrivit cercetătorilor, în programul de transferuri - doar cele din SUA şi Canada fiind vizitate mai des decât cele britanice. Aeroportul cel mai utilizat din Marea Britanie a fost Luton, urmat de Prestwick din Glasgow şi de Stansted. Au fost, de asemenea, zboruri în şi dinspre aerodromurile RAF Northolt şi din RAF Brize Norton.

Utilizarea aeroporturilor britanice de către CIA a fost semnalată prima dată de „The Guardian” în septembrie 2005, însă ministrul de externe din acea vreme, Jack Straw, a respins dovezile, susţinând în faţa parlamentarilor, în luna decembrie a acelui an, că afirmaţiile privind o posibilă implicare a Marii Britanii sunt pur şi simplu neadevărate.

De asemenea, Straw a declarat în faţa parlamentarilor britanici că relatările mass-media privind implicarea Marii Britanii în torturarea deţinuţilor „sunt de domeniul fantasticului”. Ulterior, documentaţia prezentată într-o instanţă din Londra a indicat că Straw ar fi trimis cetăţeni britanici la Guantánamo Bay, în Cuba, după ce au fost reţinuţi în Afganistan în 2001.

În plus, la scurt timp după atentatele de la 11 septembrie, guvernul american a cerut permisiunea Marii Britanii de a construi o închisoare pe insula Diego Garcia, un teritoriu britanic de peste mări, din Arhipelagul Chagos - concesionat SUA pentru a fi utilizat ca bază militară. Planul a fost însă abandonat după ce un ofiţer al Marinei britanice a elaborat un raport, care a evidenţiat dificultăţile sale logistice, astfel că ulterior închisoarea a fost construită la Guantánamo.