Un articol de Ion PETRESCU

Pe 26 şi 27 iunie, secretarul general al NATO, însoţit de membrii Consiliului Nord-Atlantic, pe care îl prezidează, va vizita Georgia. După numai 24 de ore, la iniţiativa Kremlinului, componenţii Comisiei Economice Euroasiatice vor sosi la Chişinău. Şi tot pe 28 iunie, Liga Tineretului Rus are în plan o manifestaţie în capitala Republicii Moldova. Doar la aceeaşi dată, în anul 1940, a fost cotropită, de sovietici, Basarabia - pământ românesc.

Ce caută Anders Fogh Rasmussen, secretarul general al NATO, la Tbilisi?

Oficial răspunde invitaţiei autorităţilor georgiene.

De altfel, în capitala ţării vizitate se va întâlni, împreună cu Consiliul Nord-Atlantic, atât cu preşedintele Georgiei, Mihail Saakaşvili, cât şi cu primul ministru, Bidzina Ivanishvili.

Ulterior va avea întrevederi cu membri ai Parlamentului georgian, dar şi cu alţi oficiali şi reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale, ONG-uri şi mass-media.

Secretarul general va prezida o reuniune a Comisiei NATO-Georgia, cu participarea premierului Bidzina Ivanishvili.

În acest cadru, gazdele îi vor informa pe aliaţi despre situaţia necosmetizată din zonă, inclusiv raporturile autorităţilor central georgiene cu administraţiile kaghebizate, din enclavele încă separate de restul republicii, precum Abhazia şi Osetia de Sud, aflate, de facto, sub ocupaţie militară rusă.

Programul membrilor Consiliului Nord-Atlantic mai include şi prezenţa la o ceremonie organizată pentru detaşamentul de militari georgieni, care urmează să fie dislocaţi în Afganistan.

Semne clare că Georgia NU şi-a schimbat opţiunea geopolitică pentru comunitatea euroatlatică.

Asta şi pentru că nivelul doi şi trei, din administraţia de stat, îndeosebi în instituţiile centrale, din Tbilisi, activează georgieni care au urmat câte o facultate în Statele Unite ale Americii.

Iar poziţia NATO, implicit a SUA este de nerecunoaştere a aşa declaratelor republici Abhazia şi Osetia de Sud, cu conduceri loiale Kremlinului.

Ce caută Comisia Economică Eurasiatică la Chişinău?

Păcălirea, celor care au mai rămas naivi peste Prut.

Pentru asta se are în vedere şi aducerea unor purtători de vorbe goale, din Rusia, Belarus şi Kazakhstan.

Adică, din federaţia autoritarismului lui Putin şi din două entităţi conduse de dictatori, legate ombilical de Moscova.

Au, cele trei ţări euroasiatice, o tehnologie superioară celei occidentale, implicit celei americane?

Constituie acestea repere pentru modul de viaţă dorit de tinerii care trăiesc între Prut şi Nistru?

Pentru 500.000 de amărâţi, aflaţi la muncă în state ex-sovietice, probabil că DA. Pentru 1.500.000 de moldoveni, care muncesc în ţări ale Uniunii Europene, cu siguranţă NU. Pentru cei 400.000 de transnistreni, cu psihicul supus exclusiv fluxului informaţional venit de la Moscova, posibil că DA.

Pentru cei 2.100.000 de europeni rămaşi acasă, între Prut şi Nistru, 50% zic DA, 50% spun NU revenirii sub cnutul Kremlinului.

Prin urmare, raportul real de forţe este în favoarea integrării europene. Nu euroasiatice.

De aici şi disperarea tot mai mare a Moscovei, de a arunca, în prima linie, a războiului psihologic protagonişti precum Rogozin şi Dughin.

Astfel, Dmitri Rogozin a minţit - cu seninătatea tipică lui Paul Joseph Goebbels, ministrul propagandei naziste - că la Chişinău a fost aclamat de 100.000 de...euroasiatici. Deşi cifrele indicate chiar de organizatorii spectacolului pro-sovietic, din 9 mai, confirmau prezenţa a numai 10.000 de nostalgici după epoca URSS.

Dar Rogozin este emblema propagandei anexioniste, a actualei Federaţii Ruse.

Întrebarea este totuşi una de bun simţ.

Cine nu are curajul să îl informeze pe Vladimir Putin că ceasul guvernului, de la Chişinău, este fixat după ora comunităţii europene, nu a celei euroasiatice?

Anterior, a venit la Chişinău apostolul Euroasiei, Alexandr Dughin, care a testat auditoriul cu posibilitatea acceptării intrării, pe plan militar, a Republicii Moldova în NATO, dar economic în Uniunea EuroAsia!

Partea bună fiind recunoaşterea indirectă, de către Kremlin, a relevanţei NATO, pentru viitorul ex-republicii sovietice, dintre Prut şi Nistru.

Iar NATO are ochii îndreptaţi nu doar spre Georgia, ci şi spre Republica Moldova.

În niciunul dintre cele două dosare geopolitice, georgian şi moldovean, aliaţii nu vor face concesii.

Va fi declaraţia Parlamentului de la Chişinău soluţia pentru reluarea constructivă a dialogului cu pasagerii lideri de la Tiraspol? Nu.

A fost doar o soluţie de liniştire a opiniei publice.

U.E., Rusia, Ucraina şi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare din Europa vor găsi un modus vivendi, în dialogul blocat de mentalitatea tipică Războiului Rece, cea de la Moscova? Nu.

Rusia nu dă doi bani pe acest format de negocieri.

Va fi posibilă materializarea unui scenariu cu provocări succesive, care să ducă la vărsări de sânge, ce vor stopa drumul spre vest al Republicii Moldova?

Depinde de modul în care premierul Iurie Leancă va asigura principiul vocii şi acţiunii unice, la nivelul ministerelor de externe, dar şi de forţă, precum şi la Serviciul de Informaţii şi Securitate din Republica Moldova.

Va apare o bază militară rusă în Transnistria?

Vor fi instalate acolo elemente ale sistemului rus, de apărare antirachetă?

Răspunsurile afirmative, sugerate de Nezavismaia Gazeta ţin de ignorarea realităţilor lumii anului 2013.

La prima afluire de trupe suplimentare şi echipament de luptă, cu sau fără acordul Ucrainei, din Rusia, în Transnistria, generalul Knud Bartels, preşedintele Comitetului Militar al NATO îl va suna la telefon - cel special instalat la începutul acestui an - direct pe generalul-colonel Valerii Gerasimov, şeful Statului Major General al Forţelor Armate ale Federaţiei Ruse.

Şi probabil că îl va întreba, calm, dacă este cazul ca escadrilele aliate, din inima Germaniei, să ajungă, în mai puţin de 90 de minute, la baza aeriană americană, de pe litoralul românesc.

Suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova fiind garantate, prin vocea secretarului general al NATO, încă de la Summitul aliaţilor, din Portugalia, din noiembrie 2010.

NATO fiind un element neignorat la Moscova, unde - la nivelul conducerii armatei - se recunoaşte că raportul de forţe este net defavorabil Rusiei.

Are nevoie Putin de tensiuni artificial create, sub pretextul opunerii la instalarea interceptoarelor americane, la baza aeriană de la Deveselu?

Probabil că DA. Pentru a distrage atenţia populaţiei de la situaţia socială şi economică internă.

Dovadă fiind şi imaginile în care nenumăraţi cazaci şi naţionalişti ruşi au intrat pe terenuri cu zăcăminte de nichel, din regiunea Voronej, unde au dat foc la echipamente aferente instalaţiilor de foraj şi s-au confruntat sâmbătă cu poliţia.

Ciocnirile au avut loc după un miting autorizat împotriva exploatărilor de cupru şi nichel din zonă. Trei ofiţeri de poliţie au fost răniţi şi 25 de persoane au fost reţinute. A început la Voronej un fenomen comparabil cu cel din Piaţa Taksim, din Istanbul?...

Deocamdată, pe 28 iunie - în 1940, Uniunea Sovietică anexa Basarabia! - junii din Liga Tineretului Rus au de gând să mai danseze... cazacioc, în Chişinău.

Şi cum tinereţea este receptivă la ritmuri noi, mă gândeam, în spirit democratic, european, din respect pentru moralul lor puternic şi forţa dovedită în împrejurări comparabile, anterioare, ca să le sugerez iniţiatorilor acestei manifestări o adaptare a dansului care le place cel mai mult.

Tot cazacioc. Dar pe melodie americană.

Una pe care, probabil, că se vor retrage, în viitor, precum trupele sovietice din Republica Democrată Germană şi trupele ruse din Transnistria.

Paşnic. Şi cu flori la gară.

Doar Statele Unite nu au investit eforturi diplomatice şi fonduri pentru modernizarea structurilor de stat ale Republicii Moldova, pentru ca acum, în ceasul al 12-lea să revină Rusiei acest spaţiu european protejat de NATO.