News Item: Ne-Legea politiei
(Category: DE LA MEMBRI)
Posted by colonelul
Tuesday 20 March 2007 - 09:39:13
Una din legile lui Murphy spune asa: “Construieste un sistem pe care sa-l poata folosi si un prost si numai un prost va dori sa-l foloseasca”.
In categoria acestor sisteme se incadreaza, in opinia noastra si drepturile comandantilor si sefilor de a-si pedepsi/sanctiona subordonatii pentru abateri disciplinare.
Astfel, fie ca este vorba despre sanctiunile pe care comandantul/seful le aplica fara consultarea consiliilor de disciplina, fie ca este vorba despre celelalte sanctiuni, care se aplica dupa efectuarea cercetarii prealabile, in ambele cazuri, consiliul de disciplina nu are nici un cuvant de spus. In primul caz nu este de competenta lui, iar in cel de-al doilea are doar un rol de décor (consultativ), comandantul/seful fiind in final, cel care decide/hotaraste aplicarea sanctiunii, iar daca subordonatul n-a fost “obedient” si a indraznit sa-si contrazica sefii are toate sansele sa se aleaga cu o sanctiune.
Acest lucru ne duce cu gandul la modul cum persoanele din etnia rromilor isi rezolva o parte dintre diferende recurgand la constituirea unor “instante” populare – denumite “staboruri”, compuse din barbati de aceeasi etnie cu ei. Aceste instante “analizeaza” faptele ce sunt sesizate si in final, se pronunta cu privire la sesizarile cu solutionarea carora au fost investite, iar impunerea hotararilor pe care le iau se face, in primul rand, avandu-se in vedere forta fizica a celui care “judeca” sesizarea si de asemenea, sustinerea de care se bucura acea persoana in cadrul comunitatii rrome.
In cadrul M.A.I., prin aparitia OMAI nr. 400/2004, conducerea ministerului i-a pus la dispozitia unora precum fostul sef al DGA, Chikatilo un instrument prin care acestia sa-si poata rezolva vendetele personale, staborizand institutia pe care o conduce si sanctionandu-si, dupa bunul plac subordonatii, profitand de lacunele atat ale legii 360/2002 privind statutul politistului, cat si reglementarile ambigue ale OMAI 400/2004.
Astfel mentionam exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.57 si 58 ale Legii 360/ 2002 privind statutul politistului, intrucat modul in care acest act normativ reglementeaza procedura cercetarii disciplinare este contrar principiului constitutional al legalitatii.
Fata de continutul art. 5 din legea 188/ 1999 in ceea ce priveste posibilitatea infiintarii unui “ statut special” al politistului care sa reglementeze “ drepturi, indatoriri si incompatibilitati specifice, altele decat cele prevazute de prezenta lege” si avandu-se in vedere prevederile art. 14 din legea 24/ 2000 privind normele de tehnica legislativa, rezulta ca, pentru a reglementa valid in afara sferei de reglementare a legii 188/ 1999, legea privind statutul politistului, atunci ar fi trebuit sa reglementeze special circumstantiat strict doar acele situatii specifice in care se gaseste politistul in raport de situatiile in care se poate gasi functionarul public comun, situatii specifice care sa reclame atributii si drepturi functionale speciale ale politistului, derogatorii de la atributiile functionarului public ordinar.
Desi aparent L 360/2002 a fost emisa in corelare cu legea cadru 188/1999, in ceea ce priveste institutia raspunderii disciplinare legea 360/ 2002 nu a reglementat valid, in sensul ca nu a prevazut “drepturi, indatoriri si incompatibilitati specifice, altele decat cele prevazute de prezenta lege” (adica de L188/1999).
In fapt legea 360/2002 a sustras nelegitim din sfera de reglementare a legii-cadru intreaga institutie a raspunderii disciplinare (abateri; sanctiuni; procedura de cercetare; organe de cercetare) si nu a inteles sa reglementeze circumstantiat doar anumite situatii aparte create de raporturile juridice specifice in care intra politistul.
Astfel, fata de cele cinci sanctiuni disciplinare prescrise de art. 65 alin. 3 din Legea 188/1999, legea 360/2002 nu a introdus nimic specific in al sau art. 58 dedicat sanctiunilor disciplinare, ci doar a preluat integral aceleasi cinci sanctiuni, le-a modificat superficial forma fara a afecta fondul si le-a plasat in cadrul propriei reglementari; in acest mod legea 360/2002 a realizat un adevarat plagiat dupa texte din legea 188/1999, incalcandu-se principiul fundamental al legalitatii.
In ceea ce priveste faptele care sunt considerate abateri disciplinare de art. 65 alin. 1 si 2 din legea 188/1999, si in aceasta situatie legea 360/2002 savarseste prin art. 57 acelasi plagiat interzis explicit de art.15 alin.1 din L 24/2002 si implicit de principiul legalitatii. Toate faptele considerate abateri de legea 360/2002 se regasesc si in legea comuna, forma usor schimbata a acestora neputand insela asupra fondului care este identic, prin acest “plagiat” legea 360/2002 in primul rand si-a incalcat caracterul sau valid de reglementare speciala intrucat nu a adus nimic nou fata de legea cadru, iar in al doilea rand s-au incalcat flagrant urmatoarele reguli de tehnica legislativa expuse de legea 24/2002: art.12 lit. a); art.13 alin.1; art 15 :“evitarea paralelismelor”.
Legea 188/1999
Art. 65. - (1) Incalcarea cu vinovatie de catre functionarii publici a indatoririlor corespunzatoare functiei publice pe care o detin si a normelor de conduita profesionala si civica prevazute de lege constituie abatere disciplinara si atrage raspunderea disciplinara a acestora.
(2) Constituie abateri disciplinare urmatoarele fapte:
a) intarzierea sistematica in efectuarea lucrarilor;
b) neglijenta repetata in rezolvarea lucrarilor;
c) absente nemotivate de la serviciu;
d) nerespectarea in mod repetat a programului de lucru;
e) interventiile sau staruintele pentru solutionarea unor cereri in afara cadrului legal;
f) nerespectarea secretului profesional sau a confidentialitatii lucrarilor cu acest caracter;
g) manifestari care aduc atingere prestigiului autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea;
h) desfasurarea in timpul programului de lucru a unor activitati cu caracter politic;
i) refuzul de a indeplini atributiile de serviciu;
j) incalcarea prevederilor legale referitoare la indatoriri, incompatibilitati, conflicte de interese si interdictii stabilite prin lege pentru functionarii publici;
k) alte fapte prevazute ca abateri disciplinare in actele normative din domeniul functiei publice si functionarilor publici.
(3) Sanctiunile disciplinare sunt:
a) mustrare scrisa;
b) diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioada de pana la 3 luni;
c) suspendarea dreptului de avansare in gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare in functia publica pe o perioada de la 1 la 3 ani;
d) retrogradarea in treptele de salarizare sau retrogradarea in functia publica pe o perioada de pana la un an;
e) destituirea din functia publica.
Legea 360/2002
Art. 57. - Constituie abateri disciplinare, daca nu au fost savarsite in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa fie considerate infractiuni, urmatoarele fapte savarsite de politist, comise cu vinovatie:
a) comportarea necorespunzatoare, in serviciu, familie sau in societate, care aduce atingere onoarei, probitatii profesionale a politistului sau prestigiului institutiei;
b) neglijenta manifestata in indeplinirea indatoririlor de serviciu sau a dispozitiilor primite de la sefii ierarhici sau de la autoritatile anume abilitate de lege;
c) intarzierea repetata sau nejustificata a solutionarii lucrarilor;
d) depasirea atributiilor de serviciu ori lipsa de solicitudine in relatiile cu cetatenii;
e) absenta nemotivata ori intarzierea repetata de la serviciu;
f) producerea de pagube materiale unitatii din care face parte sau patrimoniului Ministerului Administratiei si Internelor;
g) incalcarea normelor privind confidentialitatea activitatii desfasurate;
h) nerespectarea prevederilor juramantului de credinta;
i) imixtiunea ilegala in activitatea altui politist;
j) interventia pentru influentarea solutionarii unor cereri privind satisfacerea intereselor oricarei persoane.
k) incalcarea prevederilor referitoare la indatoriri, incompatibilitati, conflicte de interese si interdictiile stabilite prin lege.
Art. 58. - Sanctiunile disciplinare care pot fi aplicate politistului sunt:
a) mustrare scrisa;
b) diminuarea drepturilor salariale pentru functia indeplinita cu 5-20% pe o perioada de 1-3 luni;
c) amanarea promovarii in grade profesionale sau functii superioare, pe o perioada de la 1 la 3 ani;
c1) trecerea intr-o functie inferioara pana la cel mult nivelul de baza al gradului profesional detinut.
d) destituirea din politie.
Desi sunt functionari publici cu statut special, din punct de vedere disciplinar politistii sunt discriminati atat in raport cu functionarii publici ordinari, cat si cu magistratii. Astfel, prin legea 317/2004 judecatorii si procurorii au fost protejati intr-un mod eficient de orice abuz al superiorilor pe taramul disciplinar, intrucat legea stabileste cercetarea lor in cadrul unei proceduri administrativ-jurisdictionale, de catre Consiliul Suprem al Magistraturii, organ jurisdictional administrativ.
Comparativ, legea 360/2002 reglementeaza laconic si obscur institutia raspunderii disciplinare a politistului si nu stabileste cercetarea politistului printr-o procedura administrativ-jurisdictionala si de catre un organ jurisdictional – administrativ. Mai mult, L 360/2002 lasa elaborarea procedurii disciplinare pe seama unui singur om politic, ministrul administratiei si internelor care, in temeiul dreptului dat de lege si beneficiind de cadrul obscur fixat de lege, emite, dupa bunul plac, ordine prin care reglementeaza procedura cercetarii disciplinare.
Fata de prevederile obscure si laconice ale legii politienesti in materia raspunderii disciplinare si avand in vedere traditia noastra de a ne inspira din dreptul francez, consideram ca legiuitorul roman s-a inspirat la elaborarea legii 360/2002, mutatis mutandis, dintr-o maxima cunoscuta a lui Napoleon: “ O constitutie trebuie sa fie scurta si obscura”.
Consecinta directa a reglementarilor existente in legea politieneasca vizavi de materia raspunderii disciplinare, reglementari care atunci cand nu sunt evident discriminatorii sunt obscure si lasa loc liber interpretarilor abuzive ale legii, politistii sunt, din randul organelor judiciare, categoria cea mai vulnerabila si expusa abuzului de putere al conducatorilor ierarhici, realizandu-se o discriminare vadita a acestora in raport de celelalte organe judiciare in ceea ce priveste protectia asigurata de lege in fata unei cercetari disciplinare abuzive.
Prin mentinerea vulnerabilitatii acestei categorii de organe judiciare in fata superiorilor ierarhici din cadrul MAI , se creaza o stare de pericol, nu numai in ceea ce priveste stabilitatea functiei de politist, ci si la adresa a insusi Sistemului de siguranta nationala.
Acest lucru nu se intampla in Ministerul Justitiei sau in Ministerul Public, unde ministrului justitiei - omul prin care politicul intervine in sfera de activitate a celor doua ministere - ii este interzisa orice competenta in a reglementa procedura disciplinara a organelor judiciare- magistrati, de luare a deciziilor disciplinare sau de aplicare a sanctiunilor disciplinare.
Comparativ cu ministrul justitiei, ministrul administratiei si internelor, tot un om politic, beneficiaza in mod periculos de toate aceste puteri in materie disciplinara asupra organelor judiciare-politisti, afectand stabilitatea si protectia de care acestia trebuie sa se bucure in functia lor.
Discriminarea negativa a politistilor, aparuta prin modul in care legiuitorul a reglementat institutia tragerii la raspundere disciplinara a primelor doua categorii de organe judiciare (judecatori si procurori) si modul in care legea 360/ 2002 reglementeaza tragerea la raspundere disciplinara a celei de-a treia categorii, “politistii judiciari, o prezentam dupa cum urmeaza:
a) Institutia tragerii la raspundere disciplinara a organelor judiciare- magistrati este reglementata in mod complet printr-o lege organica (legea 317/2004), deci o norma primara.
Pentru politisti, legea 360/2002 fixeaza doar un cadru obscur si nedefinit in ceea ce priveste drepturile lor procedurale, nu traseaza obligatia de organizare a executarii legii nici macar in sarcina Guvernului (in acord cu competenta naturala a acestuia) si dispune, in mod uimitor, a se reglementa raspunderea disciplinara, de abia printr-o norma de rangul trei, de catre un singur om politic, ministrul de interne, care aparent este considerat mult mai obiectiv, competent si experimentat decat un intreg Guvern.
De asemenea, prin darea competentei de executare a legii direct in sarcina unui ministru si ocolindu-se competenta fireasca a Guvernului, s-a ocolit si controlul “a priori” al Consiliului Legislativ, organul specializat care analizeaza si avizeaza proiectele de legi, propunerile legislative si proiectele de ordonante si de hotarari cu caracter normativ ale Guvernului, in vederea supunerii lor spre legiferare sau adoptare.
b) Organele judiciare- judecatori si procurori sunt cercetati de catre Consiliul Superior al Magistraturii, organ administrativ jurisdictional, care decide bineinteles si asupra sanctiunii disciplinare. Deci organele judiciare - magistrati beneficiaza - in cursul procedurii de cercetare - de un intreg ansamblu de garantii de ordin procedural specifice unei activitati de jurisdictie, in masura sa asigure o cercetare disciplinara obiectiva si echitabila a acestora. (a se vedea legea 317/ 2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii).
Organele judiciare-politisti, nu au in prezent, conform celor doua legi politienesti (L 360/2002 si L 364/2002), dreptul de a fi cercetati de catre un organ administrativ jurisdictional, chiar daca astfel li se incalca “dreptul la justitie” care include si dreptul prealabil la o “jurisdictie administrativa speciala” prevazut de art. 21. alin 4 din Constitutie. Consiliul de disciplina politienesc nu are puteri de cercetare si nici nu este impartial, fiind doar un organ “consultativ” (art. 62 alin.2 din Legea 360/2002). Despre procedura de constituire si functionare a acestor consilii legea nu spune nimic, delegand insa neconstitutional sarcina elaborarii procedurii de constituire si functionare a consiliilor de catre ministru (art. 62 alin. 3 din L 360/2002), ministru care poate doar sa aplice legi si acte ale Guvernului, nu sa realizeze “organizarea executarii legii”. Rezultatul este ca partea interesata care se afla in conflict cu cel cercetat, deci acuzatorul, este si cel care stabileste liber si aplica sanctiunea disciplinara. In acest mod se creeaza pericolul ca cel care decide sanctiunea sa actioneze in mod arbitrar si cu exces de putere.
In concluzie, in mod discriminatoriu in raport de celelalte doua categorii de organe judiciare si incalcandu-se prevederile art. 21 (4) din Constitutia Romaniei, legea 360/2002 si L 364/2004 nu au creat organelor judiciare - politisti, conditii pentru a-si exercita dreptul constitutional de a fi cercetati printr-o procedura administrativ-jurisdictionala.
c) Organele judiciare- judecatori si procurori au dreptul de a fi aparati de catre un aparator profesionist in cursul cercetarii disciplinare ( art. 47 din legea 317/ 2004).
In mod discriminatoriu, Legea 360/2002 si Legea 364/2004 nu acorda acelasi drept si politistilor judiciari. Probabil s-a prezumat ca in ceea ce priveste cunoasterea si interpretarea legilor, politistii constituie elita organelor judiciare, fapt pentru care respectivii nu au dreptul la aparare prin intermediul unui aparator profesionist.
In aceasi maniera se prezinta si discriminarea negativa a politistului, functionar public cu statut special, fata de prevederile mai favorabile din legea 188/1999
Legea 188/1999 privind statutul functionarului public
Art. 67. - (1) Pentru analizarea faptelor sesizate ca abateri disciplinare si propunerea sanctiunii disciplinare aplicabile functionarilor publici din autoritatile sau institutiile publice se constituie comisii de disciplina.
(2) Din comisia de disciplina face parte si un reprezentant al organizatiei sindicale reprezentative sau, dupa caz, un reprezentant desemnat prin votul majoritatii functionarilor publici pentru care este organizata comisia de disciplina, in cazul in care sindicatul nu este reprezentativ sau functionarii publici nu sunt organizati in sindicat.
(5) Modul de constituire, organizare si functionare a comisiilor de disciplina, precum si componenta, atributiile, modul de sesizare si procedura de lucru ale acestora se stabilesc prin hotarare a Guvernului, la propunerea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.
Art. 66.
(3) Sanctiunile disciplinare nu pot fi aplicate decat dupa cercetarea prealabila a faptei savarsite si dupa audierea functionarului public.
Legea 360/2002 privind statutul politistului
Art. 59. - (1) Sanctiunile disciplinare se stabilesc si se aplica numai dupa cercetarea prealabila si dupa consultarea consiliilor de disciplina, cu exceptia sanctiunilor prevazute la art. 58 lit. a) si b), care se pot aplica fara consultarea consiliilor de disciplina.
(2) Procedura cercetarii prealabile se reglementeaza prin ordin al ministrului administratiei si internelor.
(3) Cercetarea prealabila se efectueaza de seful unitatii sau de politisti anume desemnati.
Art. 62. - (1) La nivelul Inspectoratului General al Politiei se constituie Consiliul superior de disciplina, iar la Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti, inspectoratele judetene de politie, unitatile teritoriale si institutiile de invatamant ale politiei se constituie consilii de disciplina.
(2) Consiliile de disciplina se constituie si functioneaza pe langa sefii unitatilor de politie si au caracter consultativ.
(3) Consiliile de disciplina isi desfasoara activitatea in baza regulamentului aprobat prin ordin al ministrului administratiei si internelor.
Drepturi ale functionarului public ordinar de care, in mod discriminatoriu, nu beneficiaza si politistul:
a) Inainte de aplicarea oricarei sanctiuni disciplinare (inclusiv mustrarea scrisa), functionarul public comun are dreptul de a fi cercetat prealabil de catre o comisie de disciplina impartiala. (art. 66 alin.3 combinat cu art. 67 alin 2). Impartialitatea comisiei este asigurata prin faptul ca este un organ colectiv si in al doilea rand in structura acesteia participa (cf. art. 67 alin.2) si un reprezentant al organizatiei sindicale reprezentative sau, dupa caz, un reprezentant desemnat prin votul majoritatii functionarilor publici pentru care este organizata comisia de disciplina, in cazul in care sindicatul nu este reprezentativ sau functionarii publici nu sunt organizati in sindicat.
Prin comparatie politistul nu beneficiaza de aceasta garantie procedurala a unei cercetari corecte, impartiale. El poate fi cercetat prealabil de catre seful unitatii sau de catre un politist anume desemnat de seful unitatii. Consiliul de disciplina politienesc are doar un rol de decor in peisajul cercetarii prealabile disciplinare, fiind doar un organ de consultare (art. 62 alin. 2 din L 360/2002).
In concluzie politistul este cercetat prealabil chiar de catre partea interesata in conflict - acuzatorul sau. Mai mult, intr-un mod ironic, conform art. 61 alin 2 din legea 360/2002 cel mai inalt nivel la care se pot infiinta consiliile de disciplina este Inspectoratul General al Politiei Romane. Per a contrario, la nivelul Directiei Generale Anticoruptie, subordonata direct ministrului si pozitionata in organigrama ministerului deasupra I.G.P.R., chiar daca s-ar fi vrut ar fi fost imposibil sa se infiinteze consilii de disciplina, lipsind temeiul juridic.
b) In cazul functionarului public obisnuit, modul de constituire, organizare si functionare a comisiilor de disciplina, precum si componenta, atributiile, modul de sesizare si procedura de lucru ale acestora se stabilesc prin hotarare a Guvernului, la propunerea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici (art.67 alin 5 din L 188/1999).
In cazul politistilor, legea 360/2002 dispune ca procedura cercetarii prealabile, cat si organizarea activitatii consiliilor de disciplina se reglementeaza prin ordin al ministrului administratiei si internelor (art.59 alin 2 si art.62 alin 3 din legea 360/2002). Legea 364/2004 face acelasi lucru, prin art. 7 alin 2 si art. 10 din lege (art.10 este norma de trimitere la L 360/2002, tinand cont si de faptul ca hotararile de Guvern trebuie sa primeasca “a priori” si avizul de specialitate al Consiliului Legislativ (art. 2 alin 1 lit a) din legea 73/1993 republicata in 2004) rezulta ca normele privind institutia tragerii la raspundere disciplinara a functionarului public ordinar, pana la intrarea lor in vigoare, trec prin filtrul a nu mai putin de trei organe colective de specialitate: Agentia Nationala a Functionarilor Publici, Guvernul Romaniei si Consiliul Legislativ.
Politistul, chiar daca desfasoara o misiune de o importanta critica pentru societate si care a justificat necesitatea unui statut “special”, nu a beneficiat de acelasi filtru in ceea ce priveste elaborarea procedurii tragerii sale la raspundere disciplinara, considerandu-se ca fiind arhicompetent in a reglementa tragerea acestuia la raspundere disciplinara un singur om politic, respectiv ministrul administratiei si internelor, instituindu-se astfel, un tratament discriminatoriu al politistului, prin comparatie cu tratamentul acordat de legea 188/1999 functionarului public, care beneficiaza de drepturi si garantii procedurale de ordin superior regimului aplicabil politistului.
In acelasi context trebuie sa recunoastem ca si “jucaria” pe care ministrul de interne i-a pus-o la dispozitie fostului sef al DGA, respectiv ordinul MAI nr. 400/2004, este nelegal intrucat acesta a fost elaborate si emis:
1.cu nerespectarea prevederilor legii 52/2003, privind transparenta decizionala in administratia publica;
2.cu incalcarea art.10 “Publicarea actelor normative” din L 24/2000 (republicata la 25.08.2004);
3.cu incalcarea principiului ierarhiei legilor, prevazut de art. 79 din legea 24/2000 “Subordonarea fata de actele de nivel superior”.
In cursul elaborarii Ordinului respectiv, Ministerul Administratiei si Internelor avea obligatia de a se supune prevederilor Legii 52/2003, respectiv de a-si indeplini obligatia de transparenta” (art.3 lit.e) din lege), in cadrul procedural stabilit de legea 52/2003.
In contra prevederilor imperative ale legii susmentionate, Ministerul Administratiei si Internelor nu si-a indeplinit aceasta obligatie juridica desi MAI, cu ocazia elaborarii OMAI 400/2004 care nu este document clasificat, nu s-a incadrat in exceptiile prevazute de art. 5 lit.a) din legea 53/2003.
“ Art. 5. - Prevederile prezentei legi nu se aplica procesului de elaborare a actelor normative si sedintelor in care sunt prezentate informatii privind:
a) apararea nationala, siguranta nationala si ordinea publica, interesele strategice economice si politice ale tarii, precum si deliberarile autoritatilor, daca fac parte din categoria informatiilor clasificate, potrivit legii;”
Avand in vedere ca OMAI 400/2004 nu este un document cu caracter secret, Ministerul Administratiei si Internelor avea in temeiul art. 10 din Legea 24/2000 si obligatia de a publica Ordinul respectiv in Monitorul Oficial, partea I-a, obligatie pe care de asemenea MAI nu si-a indeplinit-o.
Pe de alta parte actul administrativ al Guvernului, HG 555/2001, nu avea cum sa contina prevederi contrarii actului normativ de nivel superior si nici nu a facut-o. Cercetand prevederile HG 555/2001 rezulta ca, din contra, in textul sau s-a reglementat expres obligatia conducatorilor institutiiilor administrative de a se conforma prevederilor legii 24/2000 privind normele de tehnica legislativa. Totodata si art. 27 alin.1 din HG 555/2001 a reglementat ca regula in domeniu este publicarea ordinelor de ministru in Monitorul Oficial.
Pe cale de exceptie art 27 alin 3 din HG 555/2001 a prevazut ca “Nu sunt supuse regimului de publicare in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, daca legea nu dispune altfel, ordinele, instructiunile si alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementari din sectorul de aparare, ordine publica si siguranta nationala”.
Avand in vedere ca art. 10 din L 24/2000 (norma ierarhic superioara si fata de care HG 555/2001 se subordona chiar expres) a dispus atat “altfel“ cat si fara exceptii de la regula, rezulta ca ministrul administratiei si internelor avea obligatia legala a publicarii OMAI 400/2004 in Monitorul Oficial, intrucat Ordinul, la emitere, nu era un document clasificat in intelesul Legii 182/2002 privind informatiile clasificate. O interpretare a art. 27 alin. 3 din HG 555/2001 in contra dispozitiilor art. 10 al legii 24/2000 ar incalca de altfel principiul ierarhiei legilor.
Trimis de M.A.I.
This news item is from Proiect SEMPER FIDELIS
( http://semperfidelis.ro/news.php?extend.310 )
(Category: DE LA MEMBRI)
Posted by colonelul
Tuesday 20 March 2007 - 09:39:13
Una din legile lui Murphy spune asa: “Construieste un sistem pe care sa-l poata folosi si un prost si numai un prost va dori sa-l foloseasca”.
In categoria acestor sisteme se incadreaza, in opinia noastra si drepturile comandantilor si sefilor de a-si pedepsi/sanctiona subordonatii pentru abateri disciplinare.
Astfel, fie ca este vorba despre sanctiunile pe care comandantul/seful le aplica fara consultarea consiliilor de disciplina, fie ca este vorba despre celelalte sanctiuni, care se aplica dupa efectuarea cercetarii prealabile, in ambele cazuri, consiliul de disciplina nu are nici un cuvant de spus. In primul caz nu este de competenta lui, iar in cel de-al doilea are doar un rol de décor (consultativ), comandantul/seful fiind in final, cel care decide/hotaraste aplicarea sanctiunii, iar daca subordonatul n-a fost “obedient” si a indraznit sa-si contrazica sefii are toate sansele sa se aleaga cu o sanctiune.
Acest lucru ne duce cu gandul la modul cum persoanele din etnia rromilor isi rezolva o parte dintre diferende recurgand la constituirea unor “instante” populare – denumite “staboruri”, compuse din barbati de aceeasi etnie cu ei. Aceste instante “analizeaza” faptele ce sunt sesizate si in final, se pronunta cu privire la sesizarile cu solutionarea carora au fost investite, iar impunerea hotararilor pe care le iau se face, in primul rand, avandu-se in vedere forta fizica a celui care “judeca” sesizarea si de asemenea, sustinerea de care se bucura acea persoana in cadrul comunitatii rrome.
In cadrul M.A.I., prin aparitia OMAI nr. 400/2004, conducerea ministerului i-a pus la dispozitia unora precum fostul sef al DGA, Chikatilo un instrument prin care acestia sa-si poata rezolva vendetele personale, staborizand institutia pe care o conduce si sanctionandu-si, dupa bunul plac subordonatii, profitand de lacunele atat ale legii 360/2002 privind statutul politistului, cat si reglementarile ambigue ale OMAI 400/2004.
Astfel mentionam exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.57 si 58 ale Legii 360/ 2002 privind statutul politistului, intrucat modul in care acest act normativ reglementeaza procedura cercetarii disciplinare este contrar principiului constitutional al legalitatii.
Fata de continutul art. 5 din legea 188/ 1999 in ceea ce priveste posibilitatea infiintarii unui “ statut special” al politistului care sa reglementeze “ drepturi, indatoriri si incompatibilitati specifice, altele decat cele prevazute de prezenta lege” si avandu-se in vedere prevederile art. 14 din legea 24/ 2000 privind normele de tehnica legislativa, rezulta ca, pentru a reglementa valid in afara sferei de reglementare a legii 188/ 1999, legea privind statutul politistului, atunci ar fi trebuit sa reglementeze special circumstantiat strict doar acele situatii specifice in care se gaseste politistul in raport de situatiile in care se poate gasi functionarul public comun, situatii specifice care sa reclame atributii si drepturi functionale speciale ale politistului, derogatorii de la atributiile functionarului public ordinar.
Desi aparent L 360/2002 a fost emisa in corelare cu legea cadru 188/1999, in ceea ce priveste institutia raspunderii disciplinare legea 360/ 2002 nu a reglementat valid, in sensul ca nu a prevazut “drepturi, indatoriri si incompatibilitati specifice, altele decat cele prevazute de prezenta lege” (adica de L188/1999).
In fapt legea 360/2002 a sustras nelegitim din sfera de reglementare a legii-cadru intreaga institutie a raspunderii disciplinare (abateri; sanctiuni; procedura de cercetare; organe de cercetare) si nu a inteles sa reglementeze circumstantiat doar anumite situatii aparte create de raporturile juridice specifice in care intra politistul.
Astfel, fata de cele cinci sanctiuni disciplinare prescrise de art. 65 alin. 3 din Legea 188/1999, legea 360/2002 nu a introdus nimic specific in al sau art. 58 dedicat sanctiunilor disciplinare, ci doar a preluat integral aceleasi cinci sanctiuni, le-a modificat superficial forma fara a afecta fondul si le-a plasat in cadrul propriei reglementari; in acest mod legea 360/2002 a realizat un adevarat plagiat dupa texte din legea 188/1999, incalcandu-se principiul fundamental al legalitatii.
In ceea ce priveste faptele care sunt considerate abateri disciplinare de art. 65 alin. 1 si 2 din legea 188/1999, si in aceasta situatie legea 360/2002 savarseste prin art. 57 acelasi plagiat interzis explicit de art.15 alin.1 din L 24/2002 si implicit de principiul legalitatii. Toate faptele considerate abateri de legea 360/2002 se regasesc si in legea comuna, forma usor schimbata a acestora neputand insela asupra fondului care este identic, prin acest “plagiat” legea 360/2002 in primul rand si-a incalcat caracterul sau valid de reglementare speciala intrucat nu a adus nimic nou fata de legea cadru, iar in al doilea rand s-au incalcat flagrant urmatoarele reguli de tehnica legislativa expuse de legea 24/2002: art.12 lit. a); art.13 alin.1; art 15 :“evitarea paralelismelor”.
Legea 188/1999
Art. 65. - (1) Incalcarea cu vinovatie de catre functionarii publici a indatoririlor corespunzatoare functiei publice pe care o detin si a normelor de conduita profesionala si civica prevazute de lege constituie abatere disciplinara si atrage raspunderea disciplinara a acestora.
(2) Constituie abateri disciplinare urmatoarele fapte:
a) intarzierea sistematica in efectuarea lucrarilor;
b) neglijenta repetata in rezolvarea lucrarilor;
c) absente nemotivate de la serviciu;
d) nerespectarea in mod repetat a programului de lucru;
e) interventiile sau staruintele pentru solutionarea unor cereri in afara cadrului legal;
f) nerespectarea secretului profesional sau a confidentialitatii lucrarilor cu acest caracter;
g) manifestari care aduc atingere prestigiului autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea;
h) desfasurarea in timpul programului de lucru a unor activitati cu caracter politic;
i) refuzul de a indeplini atributiile de serviciu;
j) incalcarea prevederilor legale referitoare la indatoriri, incompatibilitati, conflicte de interese si interdictii stabilite prin lege pentru functionarii publici;
k) alte fapte prevazute ca abateri disciplinare in actele normative din domeniul functiei publice si functionarilor publici.
(3) Sanctiunile disciplinare sunt:
a) mustrare scrisa;
b) diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioada de pana la 3 luni;
c) suspendarea dreptului de avansare in gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare in functia publica pe o perioada de la 1 la 3 ani;
d) retrogradarea in treptele de salarizare sau retrogradarea in functia publica pe o perioada de pana la un an;
e) destituirea din functia publica.
Legea 360/2002
Art. 57. - Constituie abateri disciplinare, daca nu au fost savarsite in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa fie considerate infractiuni, urmatoarele fapte savarsite de politist, comise cu vinovatie:
a) comportarea necorespunzatoare, in serviciu, familie sau in societate, care aduce atingere onoarei, probitatii profesionale a politistului sau prestigiului institutiei;
b) neglijenta manifestata in indeplinirea indatoririlor de serviciu sau a dispozitiilor primite de la sefii ierarhici sau de la autoritatile anume abilitate de lege;
c) intarzierea repetata sau nejustificata a solutionarii lucrarilor;
d) depasirea atributiilor de serviciu ori lipsa de solicitudine in relatiile cu cetatenii;
e) absenta nemotivata ori intarzierea repetata de la serviciu;
f) producerea de pagube materiale unitatii din care face parte sau patrimoniului Ministerului Administratiei si Internelor;
g) incalcarea normelor privind confidentialitatea activitatii desfasurate;
h) nerespectarea prevederilor juramantului de credinta;
i) imixtiunea ilegala in activitatea altui politist;
j) interventia pentru influentarea solutionarii unor cereri privind satisfacerea intereselor oricarei persoane.
k) incalcarea prevederilor referitoare la indatoriri, incompatibilitati, conflicte de interese si interdictiile stabilite prin lege.
Art. 58. - Sanctiunile disciplinare care pot fi aplicate politistului sunt:
a) mustrare scrisa;
b) diminuarea drepturilor salariale pentru functia indeplinita cu 5-20% pe o perioada de 1-3 luni;
c) amanarea promovarii in grade profesionale sau functii superioare, pe o perioada de la 1 la 3 ani;
c1) trecerea intr-o functie inferioara pana la cel mult nivelul de baza al gradului profesional detinut.
d) destituirea din politie.
Desi sunt functionari publici cu statut special, din punct de vedere disciplinar politistii sunt discriminati atat in raport cu functionarii publici ordinari, cat si cu magistratii. Astfel, prin legea 317/2004 judecatorii si procurorii au fost protejati intr-un mod eficient de orice abuz al superiorilor pe taramul disciplinar, intrucat legea stabileste cercetarea lor in cadrul unei proceduri administrativ-jurisdictionale, de catre Consiliul Suprem al Magistraturii, organ jurisdictional administrativ.
Comparativ, legea 360/2002 reglementeaza laconic si obscur institutia raspunderii disciplinare a politistului si nu stabileste cercetarea politistului printr-o procedura administrativ-jurisdictionala si de catre un organ jurisdictional – administrativ. Mai mult, L 360/2002 lasa elaborarea procedurii disciplinare pe seama unui singur om politic, ministrul administratiei si internelor care, in temeiul dreptului dat de lege si beneficiind de cadrul obscur fixat de lege, emite, dupa bunul plac, ordine prin care reglementeaza procedura cercetarii disciplinare.
Fata de prevederile obscure si laconice ale legii politienesti in materia raspunderii disciplinare si avand in vedere traditia noastra de a ne inspira din dreptul francez, consideram ca legiuitorul roman s-a inspirat la elaborarea legii 360/2002, mutatis mutandis, dintr-o maxima cunoscuta a lui Napoleon: “ O constitutie trebuie sa fie scurta si obscura”.
Consecinta directa a reglementarilor existente in legea politieneasca vizavi de materia raspunderii disciplinare, reglementari care atunci cand nu sunt evident discriminatorii sunt obscure si lasa loc liber interpretarilor abuzive ale legii, politistii sunt, din randul organelor judiciare, categoria cea mai vulnerabila si expusa abuzului de putere al conducatorilor ierarhici, realizandu-se o discriminare vadita a acestora in raport de celelalte organe judiciare in ceea ce priveste protectia asigurata de lege in fata unei cercetari disciplinare abuzive.
Prin mentinerea vulnerabilitatii acestei categorii de organe judiciare in fata superiorilor ierarhici din cadrul MAI , se creaza o stare de pericol, nu numai in ceea ce priveste stabilitatea functiei de politist, ci si la adresa a insusi Sistemului de siguranta nationala.
Acest lucru nu se intampla in Ministerul Justitiei sau in Ministerul Public, unde ministrului justitiei - omul prin care politicul intervine in sfera de activitate a celor doua ministere - ii este interzisa orice competenta in a reglementa procedura disciplinara a organelor judiciare- magistrati, de luare a deciziilor disciplinare sau de aplicare a sanctiunilor disciplinare.
Comparativ cu ministrul justitiei, ministrul administratiei si internelor, tot un om politic, beneficiaza in mod periculos de toate aceste puteri in materie disciplinara asupra organelor judiciare-politisti, afectand stabilitatea si protectia de care acestia trebuie sa se bucure in functia lor.
Discriminarea negativa a politistilor, aparuta prin modul in care legiuitorul a reglementat institutia tragerii la raspundere disciplinara a primelor doua categorii de organe judiciare (judecatori si procurori) si modul in care legea 360/ 2002 reglementeaza tragerea la raspundere disciplinara a celei de-a treia categorii, “politistii judiciari, o prezentam dupa cum urmeaza:
a) Institutia tragerii la raspundere disciplinara a organelor judiciare- magistrati este reglementata in mod complet printr-o lege organica (legea 317/2004), deci o norma primara.
Pentru politisti, legea 360/2002 fixeaza doar un cadru obscur si nedefinit in ceea ce priveste drepturile lor procedurale, nu traseaza obligatia de organizare a executarii legii nici macar in sarcina Guvernului (in acord cu competenta naturala a acestuia) si dispune, in mod uimitor, a se reglementa raspunderea disciplinara, de abia printr-o norma de rangul trei, de catre un singur om politic, ministrul de interne, care aparent este considerat mult mai obiectiv, competent si experimentat decat un intreg Guvern.
De asemenea, prin darea competentei de executare a legii direct in sarcina unui ministru si ocolindu-se competenta fireasca a Guvernului, s-a ocolit si controlul “a priori” al Consiliului Legislativ, organul specializat care analizeaza si avizeaza proiectele de legi, propunerile legislative si proiectele de ordonante si de hotarari cu caracter normativ ale Guvernului, in vederea supunerii lor spre legiferare sau adoptare.
b) Organele judiciare- judecatori si procurori sunt cercetati de catre Consiliul Superior al Magistraturii, organ administrativ jurisdictional, care decide bineinteles si asupra sanctiunii disciplinare. Deci organele judiciare - magistrati beneficiaza - in cursul procedurii de cercetare - de un intreg ansamblu de garantii de ordin procedural specifice unei activitati de jurisdictie, in masura sa asigure o cercetare disciplinara obiectiva si echitabila a acestora. (a se vedea legea 317/ 2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii).
Organele judiciare-politisti, nu au in prezent, conform celor doua legi politienesti (L 360/2002 si L 364/2002), dreptul de a fi cercetati de catre un organ administrativ jurisdictional, chiar daca astfel li se incalca “dreptul la justitie” care include si dreptul prealabil la o “jurisdictie administrativa speciala” prevazut de art. 21. alin 4 din Constitutie. Consiliul de disciplina politienesc nu are puteri de cercetare si nici nu este impartial, fiind doar un organ “consultativ” (art. 62 alin.2 din Legea 360/2002). Despre procedura de constituire si functionare a acestor consilii legea nu spune nimic, delegand insa neconstitutional sarcina elaborarii procedurii de constituire si functionare a consiliilor de catre ministru (art. 62 alin. 3 din L 360/2002), ministru care poate doar sa aplice legi si acte ale Guvernului, nu sa realizeze “organizarea executarii legii”. Rezultatul este ca partea interesata care se afla in conflict cu cel cercetat, deci acuzatorul, este si cel care stabileste liber si aplica sanctiunea disciplinara. In acest mod se creeaza pericolul ca cel care decide sanctiunea sa actioneze in mod arbitrar si cu exces de putere.
In concluzie, in mod discriminatoriu in raport de celelalte doua categorii de organe judiciare si incalcandu-se prevederile art. 21 (4) din Constitutia Romaniei, legea 360/2002 si L 364/2004 nu au creat organelor judiciare - politisti, conditii pentru a-si exercita dreptul constitutional de a fi cercetati printr-o procedura administrativ-jurisdictionala.
c) Organele judiciare- judecatori si procurori au dreptul de a fi aparati de catre un aparator profesionist in cursul cercetarii disciplinare ( art. 47 din legea 317/ 2004).
In mod discriminatoriu, Legea 360/2002 si Legea 364/2004 nu acorda acelasi drept si politistilor judiciari. Probabil s-a prezumat ca in ceea ce priveste cunoasterea si interpretarea legilor, politistii constituie elita organelor judiciare, fapt pentru care respectivii nu au dreptul la aparare prin intermediul unui aparator profesionist.
In aceasi maniera se prezinta si discriminarea negativa a politistului, functionar public cu statut special, fata de prevederile mai favorabile din legea 188/1999
Legea 188/1999 privind statutul functionarului public
Art. 67. - (1) Pentru analizarea faptelor sesizate ca abateri disciplinare si propunerea sanctiunii disciplinare aplicabile functionarilor publici din autoritatile sau institutiile publice se constituie comisii de disciplina.
(2) Din comisia de disciplina face parte si un reprezentant al organizatiei sindicale reprezentative sau, dupa caz, un reprezentant desemnat prin votul majoritatii functionarilor publici pentru care este organizata comisia de disciplina, in cazul in care sindicatul nu este reprezentativ sau functionarii publici nu sunt organizati in sindicat.
(5) Modul de constituire, organizare si functionare a comisiilor de disciplina, precum si componenta, atributiile, modul de sesizare si procedura de lucru ale acestora se stabilesc prin hotarare a Guvernului, la propunerea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.
Art. 66.
(3) Sanctiunile disciplinare nu pot fi aplicate decat dupa cercetarea prealabila a faptei savarsite si dupa audierea functionarului public.
Legea 360/2002 privind statutul politistului
Art. 59. - (1) Sanctiunile disciplinare se stabilesc si se aplica numai dupa cercetarea prealabila si dupa consultarea consiliilor de disciplina, cu exceptia sanctiunilor prevazute la art. 58 lit. a) si b), care se pot aplica fara consultarea consiliilor de disciplina.
(2) Procedura cercetarii prealabile se reglementeaza prin ordin al ministrului administratiei si internelor.
(3) Cercetarea prealabila se efectueaza de seful unitatii sau de politisti anume desemnati.
Art. 62. - (1) La nivelul Inspectoratului General al Politiei se constituie Consiliul superior de disciplina, iar la Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti, inspectoratele judetene de politie, unitatile teritoriale si institutiile de invatamant ale politiei se constituie consilii de disciplina.
(2) Consiliile de disciplina se constituie si functioneaza pe langa sefii unitatilor de politie si au caracter consultativ.
(3) Consiliile de disciplina isi desfasoara activitatea in baza regulamentului aprobat prin ordin al ministrului administratiei si internelor.
Drepturi ale functionarului public ordinar de care, in mod discriminatoriu, nu beneficiaza si politistul:
a) Inainte de aplicarea oricarei sanctiuni disciplinare (inclusiv mustrarea scrisa), functionarul public comun are dreptul de a fi cercetat prealabil de catre o comisie de disciplina impartiala. (art. 66 alin.3 combinat cu art. 67 alin 2). Impartialitatea comisiei este asigurata prin faptul ca este un organ colectiv si in al doilea rand in structura acesteia participa (cf. art. 67 alin.2) si un reprezentant al organizatiei sindicale reprezentative sau, dupa caz, un reprezentant desemnat prin votul majoritatii functionarilor publici pentru care este organizata comisia de disciplina, in cazul in care sindicatul nu este reprezentativ sau functionarii publici nu sunt organizati in sindicat.
Prin comparatie politistul nu beneficiaza de aceasta garantie procedurala a unei cercetari corecte, impartiale. El poate fi cercetat prealabil de catre seful unitatii sau de catre un politist anume desemnat de seful unitatii. Consiliul de disciplina politienesc are doar un rol de decor in peisajul cercetarii prealabile disciplinare, fiind doar un organ de consultare (art. 62 alin. 2 din L 360/2002).
In concluzie politistul este cercetat prealabil chiar de catre partea interesata in conflict - acuzatorul sau. Mai mult, intr-un mod ironic, conform art. 61 alin 2 din legea 360/2002 cel mai inalt nivel la care se pot infiinta consiliile de disciplina este Inspectoratul General al Politiei Romane. Per a contrario, la nivelul Directiei Generale Anticoruptie, subordonata direct ministrului si pozitionata in organigrama ministerului deasupra I.G.P.R., chiar daca s-ar fi vrut ar fi fost imposibil sa se infiinteze consilii de disciplina, lipsind temeiul juridic.
b) In cazul functionarului public obisnuit, modul de constituire, organizare si functionare a comisiilor de disciplina, precum si componenta, atributiile, modul de sesizare si procedura de lucru ale acestora se stabilesc prin hotarare a Guvernului, la propunerea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici (art.67 alin 5 din L 188/1999).
In cazul politistilor, legea 360/2002 dispune ca procedura cercetarii prealabile, cat si organizarea activitatii consiliilor de disciplina se reglementeaza prin ordin al ministrului administratiei si internelor (art.59 alin 2 si art.62 alin 3 din legea 360/2002). Legea 364/2004 face acelasi lucru, prin art. 7 alin 2 si art. 10 din lege (art.10 este norma de trimitere la L 360/2002, tinand cont si de faptul ca hotararile de Guvern trebuie sa primeasca “a priori” si avizul de specialitate al Consiliului Legislativ (art. 2 alin 1 lit a) din legea 73/1993 republicata in 2004) rezulta ca normele privind institutia tragerii la raspundere disciplinara a functionarului public ordinar, pana la intrarea lor in vigoare, trec prin filtrul a nu mai putin de trei organe colective de specialitate: Agentia Nationala a Functionarilor Publici, Guvernul Romaniei si Consiliul Legislativ.
Politistul, chiar daca desfasoara o misiune de o importanta critica pentru societate si care a justificat necesitatea unui statut “special”, nu a beneficiat de acelasi filtru in ceea ce priveste elaborarea procedurii tragerii sale la raspundere disciplinara, considerandu-se ca fiind arhicompetent in a reglementa tragerea acestuia la raspundere disciplinara un singur om politic, respectiv ministrul administratiei si internelor, instituindu-se astfel, un tratament discriminatoriu al politistului, prin comparatie cu tratamentul acordat de legea 188/1999 functionarului public, care beneficiaza de drepturi si garantii procedurale de ordin superior regimului aplicabil politistului.
In acelasi context trebuie sa recunoastem ca si “jucaria” pe care ministrul de interne i-a pus-o la dispozitie fostului sef al DGA, respectiv ordinul MAI nr. 400/2004, este nelegal intrucat acesta a fost elaborate si emis:
1.cu nerespectarea prevederilor legii 52/2003, privind transparenta decizionala in administratia publica;
2.cu incalcarea art.10 “Publicarea actelor normative” din L 24/2000 (republicata la 25.08.2004);
3.cu incalcarea principiului ierarhiei legilor, prevazut de art. 79 din legea 24/2000 “Subordonarea fata de actele de nivel superior”.
In cursul elaborarii Ordinului respectiv, Ministerul Administratiei si Internelor avea obligatia de a se supune prevederilor Legii 52/2003, respectiv de a-si indeplini obligatia de transparenta” (art.3 lit.e) din lege), in cadrul procedural stabilit de legea 52/2003.
In contra prevederilor imperative ale legii susmentionate, Ministerul Administratiei si Internelor nu si-a indeplinit aceasta obligatie juridica desi MAI, cu ocazia elaborarii OMAI 400/2004 care nu este document clasificat, nu s-a incadrat in exceptiile prevazute de art. 5 lit.a) din legea 53/2003.
“ Art. 5. - Prevederile prezentei legi nu se aplica procesului de elaborare a actelor normative si sedintelor in care sunt prezentate informatii privind:
a) apararea nationala, siguranta nationala si ordinea publica, interesele strategice economice si politice ale tarii, precum si deliberarile autoritatilor, daca fac parte din categoria informatiilor clasificate, potrivit legii;”
Avand in vedere ca OMAI 400/2004 nu este un document cu caracter secret, Ministerul Administratiei si Internelor avea in temeiul art. 10 din Legea 24/2000 si obligatia de a publica Ordinul respectiv in Monitorul Oficial, partea I-a, obligatie pe care de asemenea MAI nu si-a indeplinit-o.
Pe de alta parte actul administrativ al Guvernului, HG 555/2001, nu avea cum sa contina prevederi contrarii actului normativ de nivel superior si nici nu a facut-o. Cercetand prevederile HG 555/2001 rezulta ca, din contra, in textul sau s-a reglementat expres obligatia conducatorilor institutiiilor administrative de a se conforma prevederilor legii 24/2000 privind normele de tehnica legislativa. Totodata si art. 27 alin.1 din HG 555/2001 a reglementat ca regula in domeniu este publicarea ordinelor de ministru in Monitorul Oficial.
Pe cale de exceptie art 27 alin 3 din HG 555/2001 a prevazut ca “Nu sunt supuse regimului de publicare in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, daca legea nu dispune altfel, ordinele, instructiunile si alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementari din sectorul de aparare, ordine publica si siguranta nationala”.
Avand in vedere ca art. 10 din L 24/2000 (norma ierarhic superioara si fata de care HG 555/2001 se subordona chiar expres) a dispus atat “altfel“ cat si fara exceptii de la regula, rezulta ca ministrul administratiei si internelor avea obligatia legala a publicarii OMAI 400/2004 in Monitorul Oficial, intrucat Ordinul, la emitere, nu era un document clasificat in intelesul Legii 182/2002 privind informatiile clasificate. O interpretare a art. 27 alin. 3 din HG 555/2001 in contra dispozitiilor art. 10 al legii 24/2000 ar incalca de altfel principiul ierarhiei legilor.
Trimis de M.A.I.
This news item is from Proiect SEMPER FIDELIS
( http://semperfidelis.ro/news.php?extend.310 )