Contextul politic internaţional, cel al apropierii Republicii Moldova de Uniunea Europeană, în perspectiva summit-ului de la Vilnius, ridică tot mai mult în atenţia Occidentului problema conflictului de pe Nistru.

Una dintre cele mai cunoscute publicaţii americane de analiză geopolitică, Stratfor, publică o analiză a situaţiei din această regiune, un focar de tensiune care, odată cu parafarea Tratatului de Asociere dintre Chişinău şi Bruxelles, se „europenizează”.

„Nici Rusia şi nici Transnistria nu par pregătite să rezolve conflictul teritorial cu Moldova foarte curând, în ciuda promisiunilor făcute în acest sens”, se arată în debutul articolului dedicat acestui subiect. După o scurtă prezentare din punct de vedere geografic şi istoric, dar şi din punct de vedere al dinamicii demografice a regiunii separatiste, analiştii Stratfor continuă: „Identitatea culturală complică problema transnistreană. Moldovenii sunt etnici români, iar limba lor este cvasi-identică cu cea română. Diferenţele culturale erau insesizabile până la apariţia influenţei ruse, în sec. al XVIII-lea”. Prăbuşirea URSS a adus R. Moldova într-o situaţie unică, posibilitatea de a crea un stat propriu. În absenţa unei identităţi naţionale proprii, mulţi moldoveni au considerat ca normală întoarcerea la limba şi cultura românească, ceea ce a agravat tensiunile cu transnistrenii, care au început să se simtă înstrăinaţi de majoritate şi de aspiraţiile acesteia. „Această înstrăinare se baza nu doar pe diferenţele culturale. În timpul Imperiului Rus, dar, mai ales, pe vremea URSS, Transnistria a fost un punct industrial strategic, spre deosebire de Moldova orientată aproape exclusiv pe agricultură. O cantitate disproporţionată de producţie metalurgică, chimică şi energetică a fost plasată în regiune, Transnistria devenind şi o componentă cheie a sectorului defensiv sovietic, prin cantonarea Armatei a 14-a în zonă”, se arată în analiza Stratfor.

Un eşec explicabil

Tentativele Occidentului de a contribui la soluţionarea conflictului şi retragerea trupelor ruseşti de pe teritoriul R. Moldova nu au avut succes. „Factori istorici şi contemporani explică acest eşec. Victoria transnistrenilor în războiul de la începutul anilor 90, a consolidat legitimitatea internă a liderilor şi a justificat poziţia lor dură în negocieri. În plus, strategia ruşilor de a-şi menţine influenţa în regiune – obţinută nu doar prin prezenţa militară, ci şi prin ajutoare substanţiale – este aceea de a arăta că Transnistria nu are nevoie de Moldova pentru a se susţine economic”, se mai afirmă de către autori. Schimbările politice de la Chişinău, respectiv orientarea către UE, au dat posibilitatea Kremlinului să folosească Transnistria pentru încercările de a readuce Moldova cu faţa către Rusia.

„În aceste condiţii, nu este o surpriză eşecul eforturilor de pace. Nici Rusia şi nici Transnistria nu au intenţia de a face vreo concesie majoră. Este foarte probabil ca acest status quo să nu fie schimbat prea curând”, se spune în finalul materialului realizat de analiştii Stratfor.

„Oboseală şi lipsă de perspectivă”

Sociologul Dan Dungaciu, directorul Institutului de Politică şi relaţii Internaţionale al Academiei Române consideră că abordarea acestei teme este o dovadă de „oboseală” faţă de eşecurile reunificării Moldovei în cei 21 de ani de după război. „Analiza Stratfor arată un tip de oboseală şi lipsă de perspectivă în această problemă, care, iată, se manifestă şi la nivelul de analiză şi intelligence din Statele Unite. Dezamăgirea este însă doar primul pas. Care ar fi cel de-al doilea pas - având în vedere că vorbim despre frontiera euro-atlantică, aspect care nu poate fi neglijat – rămâne de văzut”, declară analistul Dan Dungaciu, un fin cunoscător al situaţiei din zonă.

Transnistria, în viziunea Stratfor

„Transnistria este o extensie a disputei teritoriale dintre România şi Rusia asupra Basarabiei. Ceea ce face deosebirea între actuala R. Moldova şi Transnistria este faptul că, în vreme ce prima a trecut de la români la ruşi şi înapoi de câteva ori în ultimele două secole, cea de-a doua a rămas aproape tot timpul sub control rusesc în această perioadă. Din punct de vedere al componenţei populaţiei, Moldova are o minoritate rusofonă ce nu depăşeşte 20%, în vreme ce în Transnistria, chiar dacă moldovenii sunt cei mai mulţi, suma celor două minorităţi, rusă şi ucraineană, însumează 59 de procente”.