Rânduielile bisericesti fixează ziua de 15 august în cronologia timpului, ca fiind Ziua Adormirii Maicii Domnului sau, asa cum este cunoscută de mai toți credinciosii ortodoxi – Ziua de Sfânta Maria Mare. Considerată protectoarea marinarilor, Fecioara Maria este venerată de către marinarii români, începând din anul 1902, considerând ziua de 15 august ca fiind si ziua lor.

Vă veti întreba, probabil, de ce marinarii cred cu convingere că sunt protejati de Maica Domnului?… Legenda spune că, în anul 44 d.Hr., Sfânta Maria a aplecat pe mare, din Ierusalim spre insula Cipru, pentru a-l vizita pe Lazăr, care era hirotonosit ca episcop al „Ostrovului Ciprului” si nu se putea întoarce la Ierusalim de frica iudeilor. Maica Domnului, însoțită de Sfântul Evanghelist Ioan și de alti ucenici, aflându-se la bordul unei corăbii trimisă de Lazăr să o aducă în insulă, a cunoscut grozăviile unei puternice furtuni stârnită la o oră de mers pe mare, furtună ce a înspăimântat tare de tot atât pe marinarii corabiei cât si pe pasagerii săi. Corabia a fost împinsă de vântul puternic spre poalele muntelui Atos. Aici se aduna multă lume, pentru că demonii (duhurile necurate) le prevestea viitorul, înspământându-i si făcându-i să li se închine. Sosită în acest loc, Fecioara Maria a fost întâmpinată de multimea prezentă, demonii fiind siliți de puterea lui Dumnezeu să nu se opună dorintei oamenilor de a fi lângă Sfânta Fecioară, care le-a istorisit tuturor despre nasterea lui Iisus și învătătura Lui.

Auzind cele spuse, oamenii au sfărâmat idolii demonici si s-au botezat. Marea, la ruga Maicii Domnului s-a potolit. Ajunsă în Cipru, Maica Domnului i-a istorisit lui Lazăr toate cele întâmplate pe mare si la muntele Atos, unde prin credintă i-a salvat pe corăbieri de duhurile necurate și de furiile mării deslăntuite… Asadar, Maria cea Sfântă s-a dovedit a fi protectoarea corăbierilor!

Legenda ne mai spune că faptele relatate s-au petrecut într-o zi de 15 august. Atunci Sfânta Maria a binecuvântat marea, călătoriile si pe călătorii ce se avântă în largul întinderilor de ape.

Depărtându-ne putin de legendă, dar păstrând spiritul său, putem spune că navigatia presupune existența triadei:apa, omul, mijlocul plutitor. Fără a face introspectii în cele câteva mii de profesii prin care noi, oamenii, ne petrecem existența pământeană efemeră, afirmăm că cea de marinar este, prin excelentă, conservatoare a unor traditii ale căror începuturi se pierd în negura timpului, iar una din aceste minuntae traditii este: ZIUA MARINEI SI A LUCRĂTORILOR PORTUARI.