Marea Britanie şi Spania se ameninţă reciproc în legătură cu Gibraltarul, devenit obiectul unui recent puseu de tensiuni diplomatice, exacerbat de anunţata escală a unei fregate britanice în cadrul unor manevre militare. În spatele acestui episod se desenează revendicările teritoriale ale Spaniei asuprazonei cu 30.000 locuitori, subiectul unui conflict vechi de trei secole între Madrid şi Londra.

Disputa legată de statutul Gibraltarului aminteşte de cea privind suveranitatea Insulelor Falkland, teritoriu britanic revendicat de Argentina sub numele de Insulele Malvine. Madridul a evocat posibilitatea de a încheia un acord diplomatic cu guvernul argentinian pentru a-şi afirma drepturile asupra Gibraltarului, enclava britanică din sudul extrem spaniol. Şeful diplomaţiei spaniole, Jose Manuel Garcia-Margallo, a precizat că există posibilitatea depunerii unui recurs la ONU şi în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga pentru a stabili condiţiile suveranităţii Gibraltarului faţă de Coroana britanică. Downing Street 10 a declarat, la rândul, său că are în vedere „măsuri fără precedent” de acţiuni în justiţie contra Spaniei, privind controalele suplimentare pe care le-a instaurat la frontiere.

Media spaniolă sugerează că afacerea ar putea degenera la ONU dacă Spania şi Argentina decid să prezinte un „front comun” asupra Gibraltarului şi Insulelor Falkland (Malvine, pentru Argentina), cele două teritorii britanice revendicate de fiecare dintre cele două ţări. Argentina este în prezent membru nepermanent în ­ Consiliul de Securitate şi ar putea folosi poziţia sa pentru a aduce cazul Gibraltar pe ordinea de zi. Sub presiune, preşedintele argentinian, Cristina Kirchner, a reînnoit deja cererea de negociere asupra suveranităţii Malvinelor. În ultimii ani, Argentina a făcut presiuni în legătură cu diferendul său cu Marea Britanie asupra insulelor bătute de vânt situate în Atlanticul de Sud. Acest conflict a adus cele două părţi în război în 1982, când, după invazia argentiniană pe insule, premierul de atunci al Marii Britanii, Margaret Thatcher, a trimis o forţă navală pentru a expulza argentinienii.

Baze militare

La porţile unei Africi politic instabilă şi pe ruta Orientului Mijlociu, enclava Gibraltar, în centrul tensiunilor dintre Madrid şi Londra, este o bază strategică echipată cu instalaţii militare, de neocolit pentru britanici. Cedat în 1713 Marii Britanii în termenii tratatului de la Utrecht, Gibraltarul, un teritoriu de 7 kmp, populat cu 30.000 de locuitori, se află în centrul tensiunilor recurente între Regatul Unit şi Spania, care revendică suveranitatea. Spania afirmă că nu a cedat Londrei pentru totdeauna decât oraşul şi castelul din Gibraltar, ca şi portul şi fortificaţiile, dar nu şi apele sale. Într-adevăr, tratatul de la Utrecht nu a reglementat statutul apelor teritoriale, ceea ce antrenează în mod regulat diferende legate de dreptul de pescuit.

Nu trebuie uitat însă că o bună parte a teritoriului este ocupată de o bază aeriană militară, o bază navală, esenţială pentru escalele şi reparaţiile submarinelor nucleare, ca şi de o bază de informaţii. Micul teritoriu constituie „unica poartă de intrare şi de ieşire la Mediterana”, mai mult ca oricând spaţiu strategic pentru occidentali din cauza ascensiunii islamismului în Sahel şi a instabilităţii din Orientul Mijlociu. Baza permite supravegherea Mediteranei prin care tranzitează o bună parte a petrolului şi gazului natural consumate de Europa Occidentală.

Marea Britanie doreşte păstrarea teritoriului din „raţiuni de comunicare, de informaţii secrete şi de control al traficului maritim” ce trece prin Strâmtoarea Gibraltar, care separă Europa de Africa, arată Alejandro del Valle, profesor de drept internaţional la Universitatea din Cadiz. Şi, evident, nu doreşte ca bazele militare să fie plasate sub co-suveranitate, nici să existe o utilizare comună a instalaţiilor. Importanţa strategică a strâmtorii a crescut şi mai mult o dată cu statutul său internaţional care, din 1982, permite oricărei ţări survolarea şi navigarea în zonă, inclusiv pentru submarine, fără să informeze statele riverane, Spania şi Maroc.

Baza din Gibraltar este un punct permanent de escală atât pentru navele de război, cât şi pentru submarine nucleare, britanice, dar şi americane, ­care pleacă sau revin din patru­lări în Mediterana.

Fregata discordiei

E şi cazul fregatei britanice HMS Westminster, care, în plină tensiune diplomatică cu Spania privind suveranitatea apelor din jurul Gibraltarului, urmează să facă escală în teritoriu în zilele următoare, pntru a lua parte la manevrele militare din Mediterana, programate de multă vreme. Prezenţa navei britanice de război este privită cu ostilitate de spanioli şi considerată o demonstraţie de forţă din partea britanică. Spania vede în prezenţa Marii Britanii în Gibraltar o atingere adusă puterii sale strategice.

Rivalitatea dintre cele două state membre ale UE şi aliate în NATO s-a accentuat din februarie 2012, când premierul spaniol Mariano Rajoy i-a cerut Marii Britanii să accepte discuţii privind suveranitatea Gibraltarului, o problemă despre care Londra susţine că a reglat-o în urmă cu 300 de ani. În 2002, rezidenţii Gibraltarului au votat masiv pentru a continua să facă parte din Marea Britanie.