Momentul si astazi este incarcat de foarte multe aspecte si controverse. Pentru unii muma, pentru altii ciuma. Unii il numesc eliberare, altii il numesc tradare. Pentru unii e inca zi nationala, pentru altii inca un blestem. De multe ori stai si te gandesti pe ce parte s-o iei, pentru ca, pus de multe ori in fata faptului implinit, te trezesti aruncat intr-o tabara sau alta, daca aduci argumente pro sau contra unei idei. Pentru cei cu idei pro-germanice si tot ce rezulta din acestea, bine-inteles ca actul este o tradare, fata de un aliat pe care l-am avut in ultimii 3 ani de razboi, si de aici pornesc o gramada de traznai si injurii la adresa a ultimilor ani de istorie, de parca istoria noastra ca popor s-a incheiat in acel moment si restul este siaj uman. Acestia insa pierd usor din vedere doua aspecte ce as dori sa le notez: primo, aliatul a fost atat de prietenos incat a luat cu mana pana la cot din tara si a dat mai putin de un deget la schimb, facand contracte ce acum fac studiile unui profesor de finante roman de prin Elvetia; secundo, la 23 august primele atacuri au fost ale ungurilor pe linia de demarcatie din Ardeal, pentru aceasta avand marturiile combatantilor din batalioanele fixe teritoriale, ce erau constituite pe aceasta frontiera din localnici rezervisti, care prin cunoasterea terenului au reusit sa opuna rezistenta si doua saptamani unor trupe mai bine antrenate si uneori si cu armament superior. Intr-adevar, nu se poate spune ca neamtul nu a ajutat, in instructori si armament dar si-a luat plata in grau si petrol, cu varf si indesat, de mai multe ori decat efortul depus.

Acuma sa mergem si in tabara cealalta… Cei care zic ca a fost o victorie si ca inca ar trebui sarbatorita uita si ei binefacerile regimului de camaraderie si ulterior ocupatie al sovietelor, ale carui urmari sunt public cunoscute. Modul in care au intrat in tara a adus numai „bucurii” militare si civile. Sovieticii nu au luat cu zambetul pe buze si dand ciocolata la schimb, ci doar au luat si atat, tot cu mana pana la cot, tot ce au avut nevoie.

Trebuie insa sa privim istoria asa cum a fost, lasand in urma orice „chiar daca” si „ce-ar fi fost daca n-ar fi fost”. Daca Romania nu ar incetat razboiul impotriva aliatilor, posibilitatea ca granita de la vest sa se reinstituie pe aliniamentul din 1920 ar fi fost foarte mica. Trebuie sa mentionez faptul ca administratia romaneasca a intrat cu greu inapoi in zonele eliberate, din simplul motiv ca Tovarasul Stalin avea alte planuri cu acea zona. Numai curajul soldatilor romani pe frontul de vest, incarcate de atatea suspiciuni si delasari din partea sovietica, si interventiile lui Lucretiu Patrascanu, si poate si ale lui Dej, dar aici sunt doar speculatii, au facut ca acesta sa-si schimbe ideile si sa redea Ardealul inapoi romanilor. Ca intarire a acestei afirmatii exista articolele cu privire la tratatul de frontiera romano-maghiar de dupa razboi. Exista acolo niste tratative duse la sange! Din pacate aici trebuie sa aplicam teoria raului cel mai mic in care s-a salvat macar o parte din teritoriul pierdut in 1940.

Si totusi astazi se sarbatoreste si ziua in care a aparut marele motiv pentru care vorbele de mai sus au fost rostite. Mai exact, cu 5 ani inainte se semna pactul Ribbentropp-Molotov care cu creionul rosu mare si gros taia in carnea vie a teritoriului nostru national. Nenorocirea noastra a plecat in momentul in care cele doua genii negre s-au pus de acord. Pentru ca, acest pact, ce ne facea sa pierdem in est, ne-a facut sa pierdem si in vest imediat, sistemul de aliante ale statelor iredendente functionand ca un joc de domino.

Exista insa si o sarbatoare fasta astazi iarasi uitata sub prisma evenimentelor mai sus mentionate. Este vorba despre Batalia de la Calugareni care s-a petrecut tot pe 23 august dar 1595.

Aceasta batalie a constituit o victorie a lui Mihai Viteazu si poate fi considerata o piesa de arta militara romaneasca. Utilizand un razboi manevrier cu folosirea conditiilor atmosferice si de teren si aplicand tactici de evitare a confruntarii directe a fost asigurata aceasta victorie, ce ramane inclusiv in analele militare atat interne cat si internationale.

Ciudata zi astazi, cand multe se leaga de istoria noastra. Consecintele lor se vad si azi cu ochiul liber, fie pe strada fie pe harta …

-Emil Boboescu-