La 4 septembrie 1920, a fost emisă Decizia Ministerială nr. 506 care stabilea: „organizarea, administrarea şi funcţionarea unei tipografii a Ministerului de Război, în scopul de a satisface trebuinţele tuturor direcţiunilor şi serviciilor”. Înfiinţarea unei tipografii a apărut ca urmare a necesităţii tipăririi de către minister a tuturor actelor stabilite şi emise care trebuiau transmise tuturor structurilor subordonate.

Tipografia a fost subordonată Secretariatului general al Ministerului de Război, care controla şi coordona activitatea acesteia.

La 3 august 1939, în cadrul Armatei Române, existau zece tipografii în Bucureşti şi patru în provincie.

La 30 septembrie 1943, Tipografia MApN şi „Monitorul Oastei” au fost unificate devenind Serviciul Tipografic al MApN.

În anii celui de-Al Doilea Război Mondial (1941-1945), Tipografia MApN a fost coordonată de Secretariatul General al Ministerului. În 1946 Serviciul Tipografic s-a unit cu Tipografia Şcolii Superioare de Război.

În 1977, Tipografia Militară a MApN a fost subordonată locţiitorului Şefului Marelui Stat Major.

În perioada 1980-1990 Tipografia Militară a realizat tipărirea a numeroase periodice (reviste, ziare, buletine ale direcţiilor din cadrul ministerului).

De la 1 august 2003 Centrul Tehnic Editorial al Armatei, subordonat Statului Major General, asigură materializarea politicii editoriale a MApN. Totodată Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei publică numeroase lucrări de specialitate pe probleme militare, de securitate şi apărare şi participă în cadrul târgurilor de profil din ţară - Gaudeamus, Polemos, Amplus, obţinând numeroase premii editoriale.

Cea mai spectaculoasă evoluţie a Centrului s-a înregistrat după anul 1990, odată cu achiziţionarea celor mai moderne utilaje.

În anul 2002, o realizare importanta s-a concretizat prin preluarea Atelierului de Ştampile şi Sigilii şi a Staţiei de Multiplicare Documente Naţionale NATO şi UE.

La 1 iunie 2005, în cadrul structurii centrului apare un nou compartiment, Editura, a cărei activitate constă în editarea actelor normative specifice, doctrinelor si manualelor militare, a imprimatelor tipizate, revistelor, cărţilor, precum şi a altor tipărituri.

Din 2007, în componenţa structurii se află şi Biblioteca Militară Specializată a Statului Major General.În prezent, biblioteca are un fond de carte de 46.000 de volume, din care aproape jumătate reprezintă literatură generală, iar restul literatură militară. Tot aici se află 4.600 de volume de carte rară de patrimoniu, cea mai veche datând din anul 1860.

În 2010, Biblioteca Militară Specializată a Statului Major General, în parteneriat cu Serviciul Istoric al Armatei a avut în desfăşurare un proiect prin care s-a dorit digitizarea fondului de carte veche şi punerea acestuia la dispoziţia utilizatorilor bibliotecii prin intermediul reţelei Intraman.

''Pentru anul viitor, ne propunem sa finalizam procesul de retehnologizare prin achizitionarea si operationalizarea unei linii pentru finisare tipografica, prin care finisarea tipografica sa se execute automatizat si integrat.'' Colonel Daniel BUCUR