La începutul săptămânii trecute, vicepremierul rus, Dmitri Rogozin, s-a aflat în vizită la Chişinău şi Tiraspol, unde a început să facă aluzii jignitoare la pierderea statalităţii dacă Moldova semnează la Vilnius, în noiembrie, acordurile de asociere cu UE. Sâmbătă, la Chişinău a sosit patriarhul Kiril al Rusiei, care nu a uitat să amintească faptul că „Biserica Moldovei este parte a Bisericii Ruse”.

Ofensiva rusă împotriva statelor Parteneriatului Estic care ar urma să semneze (sau să parafeze) în noiembrie, la Vilnius, acordurile de asociere şi liber schimb cu Uniunea Europeană a făcut o primă victimă: Armenia.

La începutul săptămânii trecute, aflat în vizită la Moscova, preşedintele armean, Serj Sargsyan, a făcut o întoarcere la 180 de grade şi a anunţat că Armenia nu mai doreşte semnarea acordului cu UE, ci doreşte să devină membră a Uniunii Vamale Eurasiatice. Pentru profesorul Armand Goşu de la Universitatea Bucureşti, expert în problemele spaţiului postsovietic, „povestea Armeniei este halucinantă.

După ce ani de zile diplomaţii armeni au muncit din greu negociind cu UE Acordul de Asociere şi DCFTA (Deep and Comprehensive Free Trade Area), când mai sunt doar trei luni până la Summitul de la Vilnius, preşedintele Sargsyan anunţă public că ţara lui vrea în Uniunea Euro-Asiatică, care nici măcar nu există, nu în Uniunea Europeană. A făcut această alegere probabil din raţiuni de securitate.

În ultimii 25 de ani, Armenia a fost prizoniera conflictului cu Azerbaidjanul pentru enclava Nagorno-Karabah. În ultimii ani, Rusia a manevrat foarte abil între Azerbaidjan şi Armenia, obţinând practic tot ce şi-a dorit de la ele”.

Potrivit lui Goşu, ruşii au sperat că Bruxelles-ul nu va semna acordurile de la Vilnius. „Rusia spera ca UE să nu încheie aceste tratate cu fostele republici sovietice; deoarece că criteriile au fost cu greu îndeplinite, Bruxelles-ul a trebuit să coboare ştacheta. Abia atunci când a înţeles că documentele vor fi totuşi semnate, Moscova a iniţiat o ultimă ofensivă, cu scopul de a împiedica potenţiala evadare a acestor state din zona ei de influenţă”.

Din această ofensivă au făcut parte şi blocarea importurilor ucrainene la mijlocul lunii august, care a adus Ucraina, potrivit „Wall Street Journal”, într-o situaţie economică critică, dar şi ameninţările cu embargoul asupra vinurilor moldovene. Din aceeaşi ofensivă a făcut parte şi vizita lui Dmitri Rogozin la Chişinău şi Tiraspol, unde a ameninţat cu dezmembrarea Moldovei, cu închiderea robinetului de gaze şi i-a „avertizat” pe moldoveni că vor deveni „lacheii” Europei. Goşu crede că „cu cât mai mulţi demnitari precum vicepremierul Rogozin are Rusia, cu atât mai mari vor fi pierderile pe care aceasta le va avea de suferit. Prin ce spune, prin cum se poartă, dl Rogozin discreditează grav Moscova. După Vilnius, vicepremierul Rusiei ar trebui decorat de moldoveni şi de ucraineni. A fost cel mai bun agent al Occidentului”.

Occidentalii nu mai sunt însă atât de amuzaţi de presiunile ruşilor. Sâmbătă, la reuniunea informală a miniştrilor de Externe UE, aceştia şi-au exprimat solidaritatea cu cele şase state ale Parteneriatului Estic, dar ministrul de Externe lituanian, Linas Linkevicius, a avertizat că Rusia îşi va spori presiunea asupra partenerului principal, care este Ucraina. „Limba vorbită trebuie să fie cea a argumentelor, nu a presiunii. Fie că este vorba despre ameninţări economice sau presiune politică, nu este acceptabil”. La rândul său, ministrul de Externe suedez, Carl Bildt, a fost tranşant într-o declaraţie acordată „WSJ”: „Ceea ce am văzut în ultimele câteva săptămâni nu este altceva decât o presiune brutală din partea Rusiei asupra ţărilor din Parteneriatul Estic. Ceva ce nu am mai văzut în Europa de mult timp”. Tot la Vilnius, secretarul de stat al Statelor Unite, John Kerry, a caracterizat Parteneriatul Estic drept un „plan economic foarte important” destinat ameliorării normelor comerciale şi favorizării locurilor de muncă.

Ruşii par să fi trecut la „faza spiritual” a ofensivei. Patriarhul Kiril a venit sâmbătă la Chişinău pentru a afirma că „Biserica Moldovei este parte a Bisericii ruse”, ceea ce este fals de vreme ce Mitropolia Basarabiei ţine de Patriarhia Română, pentru a evoca „200 de ani la înfiinţarea Eparhiei Chişinău“, adică inventarea de către ruşi a Mitropoliei Moldovei după ocuparea Basarabiei în 1812 şi pentru „a se ruga pentru prezentul şi viitorul“ Moldovei. Un mesaj clar că Moldova nu poate fi cu sufletul la Moscova şi cu instituţiile în Europa şi că, de la Moscova, viitorul Moldovei nu se vede bine. Înainte să plece la Tiraspol, Kiril a împărţit – cum altfel – icoane cu Sfântul Vladimir.