Agentul de poliţie batjocorit de superiori săi a acordat un interviu în exclusivitate pentru „Evenimentul zilei”. El descrie umilinţele la care a fost supus de către comisarul - şef Cristian Pintea.

Sergiu Todea spune că a demisionat din lehamite faţă de şefii săi din Poliţia Cluj, care se comportau ca nişte dictatori. Un poliţist din Cluj a câştigat procesul împotriva şefilor săi care l-au umilit, după ce a amendat un superior pentru o contravenţie. Imediat după ce Justiţia i-a dat dreptate, acesta a demisionat din Poliţie.

Evenimentul zilei: De ce aţi demisionat din Poliţia Română, deşi aţi câştigat toate procesele pentru anularea sancţiunilor dispuse?
Sergiu Todea: Am demisionat pentru că am obosit, după cei doi ani m-am judecat pentru onoarea mea. Am ajuns la concluzia că nu mai are rost să continui. Am colegi extraordinari care au fost, moral, aproape de mine.

Să revenim la momentul în care v-aţi oprit şeful pentru că a nu acordat prioritate unor pietoni. Ce s-a întâmplat atunci?
Un BMW de culoare neagră a trecut ca fulgerul peste o trecere de pietoni, pe care se afla un cetăţean. Am plecat în urmărire şi am ajuns în paralel cu BMW-ul. Colegul meu, Nicu Dordai, i-a făcut semnul regulamentar de oprire. Şoferul BMW-ului a deschis geamul în mers şi a întrebat de ce să oprească. I-am zis să oprească şi că nu putem vorbi în timp ce maşinile merg. A oprit, i-am explicat de ce l-am oprit, iar el mi-a zis că nu ştiu ce vorbesc. El mă tutuia, iar eu cu pluralul de politeţe. I-am explicat locaţia unde a comis contravenţia, iar el a zis că nu era niciun pieton pe trecere. Atunci, i-am cerut să îmi prezinte actele ca să oprim orice discuţii.

Şeful dvs. nu avea actele la el?
M-a întrebat pentru ce să îmi dea actele. „Ce pieton mă, că nu era niciun pieton”, mi-a spus. L-am rugat să îmi prezinte actele şi a zis că nu le are la el. Atunci, i-am spus să-mi declare verbal datele lui pentru a-l putea identifica, pentru a vedea cu cine stăm de vorbă. Avea un ton flegmatic, dar nu era nervos şi agitat. Eu m-am îndreptat spre maşină să iau agenda şi el a scos pe geam legitimaţia de poliţist şi mi-a zis: „Uite cine sunt”. Atunci m-am întors înapoi şi l-am întrebat că, dacă tot suntem colegi, de ce are atitudinea asta? Atunci, el s-a enervat brusc, s-a dat jos din maşină şi a strigat cum îmi permit să vorbesc cu el, că el este comisarul - şef Cristian Pintea, prim - adjunctul IPJ Cluj. Eu am zis că nu îl cunosc. Atunci, el a strigat la mine: „Aplică legea”. Deja era nervos. Eu i-am răspuns că pentru a aplica legea am nevoie să îmi dea actele şi să ne prezinte permisul de conducere, care se va reţine pentru contravenţia comisă. Atunci s-a uitat lung la mine şi a zis să vină Mureşan Alexandru - şeful Poliţiei Rutiere Cluj, trimis între timp în judecată - aici. A început să dea telefoane. Nu a venit Mureşan Alexandru, ci şeful de schimb Dănuţ Todea. După nici zece minute, şeful de birou ne-a chemat la sediu şi ne-a pus să scriem un raport cu cele întâmplate, raport solicitat de şeful IPJ Cluj, chestorul Ioan Păcurar.

Şi a rămas aşa?
Da. În prima fază, da. Apoi ne-a chemat şeful Biroului Poliţiei Rutiere Cluj şi ne-a spus că nu este posibil să nu ne cunoaştem şefii. Până la urmă, comisarul-şef Pintea era un simplu şofer, nu şeful Poliţiei!

Când v-au sancţionat?
După două săptămâni, am participat la o acţiune pe linie rutieră, care a avut loc în Piaţa Unirii din Cluj Napoca. Între timp, a apărut şi comisarul - şef Pintea. M-a văzut de la distanţă şi m-a luat direct la şuturi: „Ce este cu atitudinea asta, mă!?”. Eu eram echipat regulamentar şi nu am înţeles ce doreşte. L-am întrebat despre ce atitudine vorbeşte, iar el mi-a răspuns să nu îi răspund cu alte întrebări. M-a tot întrebat: „Ce atitudine ai avut atunci faţă de mine?”, referindu-se la momentul opririi în trafic. Eu i-am răspuns că nu vreau să mă refer la acel incident deoarece s-a interpretat eronat. El mi-a spus să nu îi dau lui sugestii şi să îi dau îndrumări, că el este comisarul şef Pintea. Din nou, a insistat să îi răspund la întrebare şi i-am spus că nu răspund. L-am întrebat dacă are ceva personal cu mine şi, nervos, mi-a zis: „Pleacă de aici”. El vroia să mă îndoi acolo, în faţa lui, şi eu am stat drept!

De aici provine sancţiunea pentru nerespectarea superiorului?
Exact. A doua zi a întocmit un raport de zece pagini, raport pe care l-a înaintat şefului IPJ Cluj, care a pus rezoluţia să se efectueze cercetări. Aşa m-au scos vinovat pentru nerespectarea unui ofiţer superior. I-au pus pe colegii mei să scrie declaraţii favorabile. Am un coleg care a dat declaraţii, până când s-au potrivit cu ce spunea Pintea. Am fost sancţionat cu mustrare scrisă.

Cine v-a cercetat?
Mă chemau cei de la Control Intern tot a doua zi, ba cu privire la acest incident, ba cu privire la divorţ, ba cu privire la căsătorie, ba o sunau pe fosta soţie şi o ameninţau. Pe fosta mea soţie o chemau să meargă să dea declaraţie cum că a găsit acasă procese verbale de sancţionare. Ea nu a declarat asta pentru că nu era adevărat. Vroiau să ajungă la chestii urâte. Am fost tracasat rău de tot, pentru că doreau să mă facă să greşesc. Am mers la un şef de-al meu, comisarul-şef Florin Goia şi i-am spus că mă tot tracasează cu cercetarea. Imediat după ce am plecat, a întocmit raport din care rezulta că am venit la serviciu „în stare de vădită agitaţie”.

Şi aşa aţi ajuns la psiholog?
În urma acestui raport, chestorul Ioan Păcurar, şeful IPJ Cluj, a zis că am probleme psihice şi m-a trimis la testări şi monitorizări psihologice. La testare, medicul psiholog mi-a zis că sunt apt, dar că îmi va da un răspuns scris, abia când se va întoarce domnul chestor dintr-o delegaţie. Când s-a întors, am aflat că am picat la testare, drept urmare am urmat o perioadă de şase luni de consiliere psihologică. Trebuia să mă duc de mai multe ori pe săptămână la discuţii, la cabinetul psihologic.

I-au luat pistolul şi l-au trimis la psiholog!

Aţi ajuns şi la ordine publică?
Între timp, mi-a fost reţinut pistolul şi mi s-a retras avizul de poliţie judiciară. Am fost cercetat, retrogadat în funcţie şi mutat de la Circulaţie la Ordine Publică, pentru că nu am completat declaraţia de avere cu veniturile soţiei şi pentru că nu am anunţat divorţul la Serviciul Personal.

De ce n-aţi demisionat în timpul derulării proceselor?
Am vrut să stau în sistem şi să plec cu fruntea sus. Am avut încredere că voi câştiga şi am trăit cu speranţa că în instanţă cineva îmi va face dreptate. De asta nu mi-am dat demisia atunci. Dar am trăit un adevărat calvar.

Şi după ce aţi câştigat de ce v-aţi dat demisia?
Din lehamite. M-a scârbit de tot acest comportament al şefilor Poliţiei Cluj. Nu vreau să fiu înţeles greşit. La Poliţia Cluj sunt mulţi oameni de calitate, care cred în sistemul judiciar şi chiar muncesc. În 13 ani, cât am lucrat în Poliţie, deşi am avut rezultate bune, nu am avut satisfacţie profesională sau materială, cu un salariu de 1.900 de lei. Am lucrat sâmbetele şi duminicile, de sărbători, de Crăciun sau Paşte, şi cu ce m-am ales. De asta am demisionat.

De ce credeţi că un „element ostil” este trimis la psiholog?
De ce? Din batjocură. Vor să dea exemplu la tot colectivul că tu ai probleme şi să fii stigmatizat! Aşa îi sperie pe toţi să nu mai facă scandal sau să îşi caute dreptatea în Justiţie pentru că vor păţi ca mine. Am colegi care mi-au spus că au fost sancţionaţi pe nedrept, dar au preferat să tacă şi să nu treacă prin ce am trecut eu.

Cum v-aţi autocaracteriza?
Sunt un om normal, modest. Dar sunt un om care, dacă am dreptate, atunci merg până la capăt. Am aşa o dârzenie în mine, să mi se facă dreptate. Nu am urmărit să devin un erou, acum dau singurul interviu pe această temă şi nu voi mai vorbi în public. Pur şi simplu am vrut să mi se facă mie dreptate!