După cum bine se ştie, Vladimir Putin a fost nominalizat la Premiul Nobel Pentru Pace. O informaţie atât de penibilă nu am aflat de la decernarea aceluiaşi premiu lui Barack Obama. Acest premiu s-a transformat încet, dar sigur, într-un mijloc de manipulare în masă. Desigur, Putin este artizanul celui de-al doilea război din Cecenia, cel care a pus la punct Georgia prin 2008 într-o maniera manu militari şi cel care a furnizat susţinere din greu regimului Al-Assad, contribuind decisiv la represiunile operate de susţinătorii acestui dictator. Deci, Putin este autorul moral al multor crime săvârşite în Siria, la fel ca şi occidentalii care au sprijinit din greu radicalii infiltraţi în rândul opoziţiei. Ca să nu mai vorbim de menţinerea artificială a unui focar de conflict în Transnistria. Să înţelegem clar, Putin este un lider puternic şi carismatic, care urmăreşte cu obstinenţă interesele ţării sale. Nu este nimic de condamnat în asta, din moment ce toate marile puteri se comportă similar. Dar de aici şi până la acordarea Premiului Nobel Pentru Pace este o distanţă mare, care nu trebuie parcursă de dragul celor care chiar au meritat acest premiu. De pildă, Maica Tereza, Dalai Lama sau Nelson Mandela. Îmi place să-l compar pe Putin cu împăratul Diocleţian, fiindcă ambii au moştenit imperii în derivă pe care le-au resuscitat, ceea ce nu este puţin lucru. Însă, oprirea unui atac american asupra Siriei nu-l transformă într-un sfânt pacificator. Sper să nu câştige, pentru binele său, fiindcă Gorbaciov a primit Premiul Nobel Pentru Pace înainte de dezmembrarea URSS, în 1990. Aşadar, ar putea fi de rău augur, ar zice un superstiţios.