Un articol de Adrian Cocoşilă


Sfântul Mina este prăznuit de ortodocşi pe 11 noiembrie, iar romano-catolicii îl serbează pe 24 noiembrie. Este sfântul care îi ocroteşte pe păgubiţi, se arată grabnic ajutător celor nedreptăţiţi în procese şi celor ce au pierdut ceva sau au fost înşelaţi. Mii de oameni, fiecare cu durerea pierderii a ceva, sunt prezenţi îndeosebi pe 11 noiembrie, la Biserica „Sfântul Mina” din Bucureşti, cu credinţa că vor recăpăta ce-au pierdut dacă se roagă la moaştele mucenicului Mina.

Sfântul Mina este de origine egipteană. S-a născut în apropiere de Memphis, străvechea capitală a faraonilor. A trăit în timpul împăraţilor romani Diocleţian şi Maximian. Rămâne orfan pe când era copil. Tatăl i-a murit când avea 11 ani, iar mama sa a murit la doar trei ani după acesta.

Sfântul Mina leapădă haina de ostaş şi îmbracă haina pustnicului

Sfântul Mina ajunge în armata imperială, însă, pe 23 februarie 303, când Diocleţian a emis primul edict de persecutare a creştinilor, părăseşte armata şi se retrage în deşert, dedicându-se vieţii ascetice. După puţin timp, Dumnezeu i-a dat puterea de a face minuni.

În vremea petrecută în pustiu l-a întâlnit pe Sfântul Macarie Egipteanul, care i-a spus: „Ce cauţi, Mina, de unul singur, între cer şi pământ? Locul tău este printre oameni, ca aceştia să ia aminte la cuvintele şi faptele tale. Dacă ai schimbat o haină de ostaş cu alta, atunci sfârşeşte pe câmpul de luptă, ca să înviezi ca un învingător fără sabie”.

Prezent în Cotyaeum la celebrarea unei sărbători păgâne, mărturiseşte fără ezitare că este creştin. Este luat de soldaţi şi dus înaintea prefectului Pyrrhus. Pentru că a refuzat să se lepede de credinţa în Hristos, i s-au tăiat mâinile şi picioarele, apoi capul.

Moaştele Sfântului Mina

Începând din anul 1874, biserica „Sfântul Mucenic Mina” din Bucureşti păstrează fragmente din moaştele Sfântului Mina. Ele au fost aduse de la Mănăstirea „Sfântul Mina” din Egipt şi puse într-o raclă executată în anul 1941, cu sprijinul arhiereului Veniamin Pocitan. Menţionăm că moaştele Sfântului Mina sunt prezente într-o nouă raclă, sfinţită pe 9 noiembrie 2011 de Patriarhul României.

Credincioşii se pot închina la moaştele Sfântului Mina şi în Catedrala mitropolitană din Iaşi. În această Catedrală, printre moaştele celor 32 de sfinţi, se află şi un fragment din moaştele Mucenicului Mina.

Şi în Biserica „Sfântul Mina” din cartierul Obcin (Suceava) sunt prezente două fragmente din moaştele Sfântului Mina. Ele au fost aduse din Grecia, în august 2001, de către Arhiespicopul Sucevei şi Rădăuţilor.

Oraşul Sfântului Mina - unul din cele mai vestite locuri de pelerinaj

Potrivit tradiţiei, trupul sfântului a fost luat de sora sa, şi împreună cu câţiva soldaţi l-au dus la Alexandria pentru a fi pus într-o biserică. În momentul în care persecuţia împotriva creştinilor a încetat, un înger i s-a arătat Patriarhului Atanasie al Alexandriei, spunându-i să ia trupul Sfântului Mina şi să-l ducă în Deşertul de Vest. La câţiva kilometri de Alexandria, la marginea Lacului Mariut, cămila care ducea trupul sfântului, nu a mai vrut să se mişte, chiar dacă a fost forţată de creştini să meargă mai departe. Au interpretat acest lucru ca pe un semn de la Dumnezeu şi au îngropat trupul Sfântului Mina în acel loc.

Multă vreme nu s-a ştiut nimic de trupul Sfântului Mina, până când locul în care a fost înmormântat a dăruit vindecare în mod miraculos unui păstor şi turmei sale bolnave. Din Sinaxarul etopian aflăm: „Şi Dumnezeu a vrut să arate locul trupului Sfântului Mina. Şi era în acel deşert un anume păstor, şi într-o zi o oaie care suferea de boala scabiei s-a dus în acel loc şi s-a scufundat în apa micului izvor din apropierea locului şi s-a rostogolit prin el şi s-a vindecat pe loc. Şi când pastorul a văzut lucrul acesta şi a înţeles miracolul s-a minunat peste măsură. Şi după aceea obişnuia să ia praf de pe acel altar şi să-l amestece cu apa şi să îl pună pe oi şi dacă erau bolnave de scabie erau vindecate pe loc. Şi obişnuia să facă asta tot timpul şi astfel îi vindeca pe toţi care veneau la el”.

Locul a devenit atât de cunoscut, încât şi fiica împăratului Constantin cel Mare a fost vindecată aici de lepră.

În urma acestei minuni, Sfântul Mina i s-a arătat în vis împăratului şi i-a descoperit că în acel loc se află înmormântat trupul său. Ca mulţumire, împăratul va construi o biserică, în care a aşezat racla cu moaştele Sfântului. Aşa va lua naştere oraşul Sfântului Mina, unul din cele mai vestite locuri de pelerinaj din lume. Menţionăm că sunt câteva versiuni care îl inlocuiesc pe Constantin cu împăratul de la sfârşitul secolului al V-lea, Zeno.

Oraşul a fost distrus de arabi la mijlocul secolului al VII lea. În prezent, la aproximativ 1 km distanţă de oraşul Sfântul Mina, patriarhul copt, Chiril al VI-lea al Alexandriei, a ridicat o mănăstire în care se află spre închinare moaştele Sfântului Mina.

Una din minunile Sfântului Mina

Odată, un creştin a mers să se închine în biserica Sfântului Mina şi a fost găzduit la o casă de străini. Stăpânul acelei case, cunoscând că găzduitul avea bani, s-a sculat în miezul nopţii şi l-a omorât. Apoi, tăindu-l bucăţi l-a pus într-o coşniţă şi a ascuns-o în cămara cea mai ascunsă din casa sa. În vreme ce ucigasul se afla în nevoinţă şi în îngrijorare, cum, unde şi când să se ducă să ascundă părţile celui ucis, i s-a arătat lui Sfântul Mina, călare în chip de ostaş. Gazda a fost întrebată ce a făcut cu străinul care găzduise la ea. Ucigaşul a mărturisit că nu ştie nimic. Atunci sfântul, pogorându-se de pe cal, a intrat înăuntrul camerei celei mai ascunse şi, aflând coşniţa şi scoţând-o, s-a uitat la ucigaş şi i-a zis: „Cine este acesta?” Iar ucigaşul de frică, a căzut la picioarele sfântului. Iar sfântul, punând la loc toate membrele celui ucis şi rostind o rugăciune, a înviat mortul şi i-a zis lui: „Dă laudă lui Dumnezeu”. Iar mortul, ridicându-se ca din somn şi cugetând cele ce a pătimit de la cel ce-l găzduise şi cum a câştigat viaţa a doua oară, a slăvit pe Dumnezeu; iar mulţimea se închina ostaşului ce se arătase şi care-l înviase. Şi după ce s-a ridicat de jos ucigaşul, a luat sfântul banii de la el şi i-a dat omului pe care-l înviase, zicându-i: „Du-te frate în calea ta”. Şi a încălecat şi s-a făcut nevăzut.

Rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Mina

O, Preasfinte şi întru tot lăudate, Mare Mucenice Mina, şi de minuni făcătorule; primeşte aceasta rugăciune de la mine nevrednicul robul tău, căci către tine, ca la un adevărat izvor de tămăduiri şi grabnic folositor şi ajutător preaminunat, scap eu ticălosul şi către sfânt chipul icoanei tale cu lacrimi fierbinţi mă rog ţie: Vezi, Sfinte, paguba mea, vezi sărăcia şi ticăloşia mea; vezi bubele şi rănile trupului şi sufletului meu. De aceea mă rog ţie, Fericite şi Sfinte Mina, grăbeşte-te de mă ajută cu neîncetatele şi sfintele tale rugăciuni şi ma sprijineşte pe mine robul tău. Ia aminte la suspinele mele şi nu mă trece cu vederea pe mine ticălosul şi scârbitul, că ştiu, Sfinte al lui Dumnezeu, că de ai şi patimit munci grele şi chinuri înfricoşătoare de la cei fără de lege pentru dragostea lui Hristos, dar prin acele suferinţe astăzi vieţuieşti luminat şi ai aflat dar de Dumnezeu. Fiindcă ne-am încredinţat că şi după mutarea ta din viaţa aceasta trecătoare, cine a năzuit la sfânta biserica ta şi cu credinţă ţi s-a rugat nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat pe tine întru ajutor şi nu l-ai auzit? Sau cine te-a chemat pe tine, de minuni făcătorule, şi tu l-ai trecut cu vederea? Sau cui, în pagube fiind şi alergând spre ajutorul tău, nu i-ai descoperit paguba lui?

Minunile şi ajutorul tău m-au făcut şi pe mine, ticălosul şi scârbitul, ca să alerg la ajutorul tău. Am auzit de neguţătorul acela din pământul Isauriei, care venea la biserica ta spre rugăciuni, nu numai că ai vădit pe ucigaşul său şi l-ai scos din paguba lui dându-i îndărăt punga cu galbeni; dar, o! minune, că şi din mort şi tăiat în bucăţi, tu l-ai vindecat şi l-ai facut sănătos.

Asemenea şi lui Eutropie, din mare i-ai scos sluga cu vasul cel de aur ţinut în mâini, fiindcă îl făgăduise bisericii tale. Tot aşa şi femeia Sofia, care venea spre închinare în sfânt locaşul tău, nu numai că a fost izbăvită de ostaşul acela ce o silea spre păcat, dar şi pe ostaş după cuviinţă l-ai certat. La fel şi şchiopul care venea la sfânta biserica ta spre închinare, cu rugăciunea îndată l-ai tămăduit. Asemenea şi femeii celei mute, i-ai deschis graiul şi vorbea curat. De asemenea, atunci când iudeul dăduse prietenului său creştin o pungă cu galbeni, pe care creştinul tăgăduia că a primit-o, jurând pentru aceasta chiar în biserica ta, tu, nu numai că ai izbavit pe creştin de jurământ, dar şi evreul, văzând minunea ta, a crezut întru tine şi a venit la credinţa creştină. Aceste minuni ale tale, Sfinte, m-au făcut pe mine a crede că la orice facere de bine eşti gata ajutător şi grabnic folositor şi minunat. De aceea încredinţat sunt că tot cel ce aleargă la tine, cerând cu credinţă ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta şi eu cred că tu acelaşi esti Sfinte, ca atunci şi astăzi, că oricine a alergat la tine nu s-a întors neajutat. Pentru aceasta şi eu acum, fiind scârbit şi în pagubă, alerg către tine cu credinţă şi cu lacrimi, îngenunchind, şi mă rog ţie, Sfinte şi Mare Mucenice Mina, ca să te rogi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru mine păgubaşul şi scârbitul, celui ce n-a trecut cu vederea rugăciunea ta cea mucenicească, ci te-a ascultat şi te-a întărit şi te-a primit în cereştile locaşuri. Către Acela roagă-te ca să fiu şi eu ajutat şi miluit pentru rugăciunile tale, şi din pagube şi necazuri izbăvit, ca să laud şi bine să cuvântez şi să slavesc întru tot lăudatul şi preaputernicul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.